1 Noţiuni introductive

1.1 Scurt istoric

Necesitatea cunoaşterii interumane a fost dictată, în mod evident,

de colaborarea dintre indivizi, deoarece acest fapt obligă la cunoaşterea
celorlalţi, la înţelegerea intenţiilor şi aprecierea posibilităţilor lor de a
acţiona. Cunoaşterea empirică a omului în condiţiile concrete este foarte
veche. Progresul de la această înţelegere implicită la ştiinţă, la o descriere
sistematică şi riguroasă a fost însă foarte lent.

Reflexia filozofică, din care s-au desprins treptat toate ştiinţele, a

adâncit unele probleme legate de fenomene impresionante cum ar fi
moartea, visele, somnambulismul, bolile mintale etc. Asemenea teme
presupun studiul aspectelor fundamentale, generale ale psihicului. De
aceea ramura psihologiei care a evoluat mai întâi a fost psihologia
generală.

În altă ordine de idei, psihologia generală este indispensabilă şi în

viaţa de zi cu zi. Semenii noştri nu trăiesc izolat, nu acţionează singuri, ci
poartă amprenta unui mediu, a unei societăţi în care se dezvoltă. Este
aşadar important a cunoaşte atât structurile psihologice ale individului, cât
şi particularităţile mediului în care acesta îşi desfăşoară existenţa.

Practica deci, necesită şi sesizarea unor deosebiri între oameni.

Cunoaşterea diferenţelor interindividuale este importantă şi pentru reuşita
muncii: încă din comuna primitivă, în cazul unei vânători de mistreţi,
trebuia pus în locul cel mai periculos individul cel mai îndrăzneţ; fricoşii
erau buni doar pentru a fi hăitaşi. De asemenea, tot din cele mai vechi
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
timpuri, comunităţile distingeau pe cei mai înţelepţi pentru că aceştia
dădeau sfaturi preţioase pentru bunul mers al întregii comunităţi.

Nu este cazul demonstrării legăturii ce există între psihologia

diferenţială şi practică deoarece, într-adevăr, mai toate problemele
abordate înaintea constituirii ei ca ştiinţă au evidente implicaţii utile.
Primul tratat de psihologie diferenţială a fost scris însă după ce s-a creat
primul instrument eficace de apreciere a diferenţelor în ceea ce priveşte
inteligenţa (scala metrică a inteligenţei a lui A. Binet).

Pentru a putea utiliza cunoştinţele de psihologie nu este suficientă

cunoaşterea legilor generale, omul fiind o realitate concretă, multilaterală.
Trebuie deci să cunoaştem şi anumite moduri de reacţie ce deosebesc pe
unii oameni de alţii. Iată de ce, psihologul practician nu se poate dispensa
de serioase cunoştinţe de psihologie diferenţială, precum şi de mijloacele
şi instrumentele necesare unei abordări diferenţiale a indivizilor umani.

1.2 Trăsăturile de temperament

Este destul de greu de definit temperamentul. Nu toţi psihologii îl

caracterizează în acelaşi fel. În general, se acceptă punctul de vedere după
care temperamentul cuprinde latura formală a reactivităţii persoanei, a
“modului de funcţionare psihică”. Adică el nu se referă la conţinutul vieţii
psihice, nici la orientarea către anumite valori concrete. Cel mult, unele
aspecte se referă la o orientare extrem de generală a persoanei (dar
acestea tind să fie înglobate într-o altă caracteristică a persoanei). De
asemenea temperamentul nu se referă la ceea ce condiţionează realizările
persoanei, performanţele ei în domeniul teoretic şi practic.

O caracterizare foarte adecvată este aceea dată de profesorul N.

Mărgineanu: temperamentul cuprinde aspectele formale ale

2
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
manifestărilor noastre. În spiritul descrierii sale, putem defini
temperamentul: aspectele formale ale afectivităţii şi reactivităţii motorii
ale persoanei. Temperamentul se referă la emotivitate, la expresivitatea,
intensitatea şi rapiditatea reacţiilor.

Temperamentul cuprinde o serie de însuşiri psihice foarte strâns

legate de organism, de procesele fiziologice. Ereditatea are de aceea un
rol net preponderent, educaţia având o influenţă mai mică decât asupra
altor caracteristici psihice.

Se pune însă problema care sunt principalele însuşiri de

temperament şi cum se explică aceste diferenţe constatate între oameni.
Există un număr mare de teorii formulate încă din antichitate. Ele ar putea
fi grupate în patru mari categorii: teoriile umorale, teorii ale “solidelor”,
teorii “constituţionaliste”, teorii psihologice. Dintre toate, ne vom ocupa
acum de teoriile psihologice.

3
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

2 Teoriile psihologice
Acestea nu se preocupă (sau se preocupă foarte puţin) de substratul
biologic al temperamentului şi de cauzele diferenţierilor observate între
indivizi din acest punct de vedere. Ele vizează o descriere cât mai exactă
a deosebirilor nete dintre indivizi, urmăreşte stabilirea diferenţelor ce se
pot constata şi a influenţei pe care o au ele asupra comportamentului sau
asupra altor însuşiri.

Teoria psihologică cea mai populară este susţinută de către şcoala

caracterologică, Le Senne din Franţa, ale cărei idei au fost susţinute şi de
către Gaston Berger. Alţi reprezentanţi ai acestei şcoli au fost R.
Mucchieli, A. Le Gall, P. Grieger ş.a.

Nu trebuie să ne inducă în eroare denumirea de “caracterologic”,

de “caracter”, pentru că prin această noţiune psihologii respectivi înţeleg
exact ceea ce noi înţelegem prin temperament.

G. Berger afirma: “caracterul este nucleul de dispoziţii

fundamentale, primite de la ereditate, congenitale, care constituie
structura somato-psihologică a unui individ”. Totuşi, mai târziu, această
definiţie este lărgită în aşa fel încât caracterul devine sinonim cu
personalitatea.

Partea interesantă a contribuţiei lor este modul cum privesc

temperamentul; ceea ce este “solid”, permanent în conduită.

Ei susţin existenţa a trei însuşiri fundamentale. Din combinarea lor

ar rezulta 8 tipuri de temperament.

4
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

2.1 Emotivitatea

Orice eveniment din viaţa noastră ar atrage după sine o reacţie.

Când evenimentele sunt importante, tensiunea psihică ridicată se descarcă
deseori prin emoţii. Nu toţi oamenii se emoţionează însă la fel de uşor.
Emotivitatea crescută se manifestă tocmai prin tendinţa de a te tulbura
puternic, de a te emoţiona uşor. Emotivul (simbolizat în caracterologie
prin “E”) se tulbură pentru lucruri mărunte, neînsemnate. Non-emotivul
(nE), dimpotrivă, se emoţionează foarte greu.

Desigur, emoţia este şi în funcţie şi de energia mobilizată. Dacă

cineva doreşte mult să ocupe un anume post, la concursul pentru acest
post va avea emoţii destul de mari, nu pentru că ar fi un emotiv, ci
deoarece investiţia afectivă este mare. Un emotiv adevărat se
emoţionează mult, chiar dacă nu ţine să ia examenul.

Emotivitatea ar fi mai bine caracterizată prin “excitabilitate

afectivă”, fiindcă alături de emotivi predispuşi de a se emoţiona puternic
(tipul neechilibrat - coleric) putem găsi persoane “sensibile”, predispuse
în a se ataşa de oameni şi lucruri (“sentimentalii” sau firile pasionale
etc.). E vorba deci despre o predispoziţie spre stări afective. Vom vedea
de ce unul este predispus la pasiuni, pe când altul numai la emoţii.

2.2 Activitatea

Constă în prezenţa sau absenţa dispoziţiei spre acţiune. Persoana

activă (A) este acea care acţionează de la sine, este predispusă să treacă la
acţiune; apariţia unui obstacol întăreşte acţiunea folosită de el în direcţia
pe care obstacolul i-o barează. Inactivul, (nA) acţionează oarecum
împotriva dorinţei sale, cu efort, bombănind şi plângându-se. Inactivul

5
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
pur nu ajunge să efectueze un lucru care îl plictiseşte (sau îi este
indiferent) decât dacă este constrâns.

Dificultatea trecerii la acţiune este foarte mare în cazul unor

persoane. Altele, dimpotrivă, trepidează uşor, nu pot sta inactive.

Această însuşire poate fi strâns legată de energie, de ceea ce

Pavlov numea forţa sistemului nervos.

Emotivitatea şi activitatea au fost preluate de către Le Senne de la

doi psihologi olandezi din Groningen: C. Heymans şi Wiersma (care au
făcut îndeosebi studii despre psihologia femeii). O a treia însuşire
descrisă de ei a fost preluată de la Otto Gross (1902); este vorba de

2.3 Răsunetul (ecoul)

Otto Gross observase că orice percepţie are două efecte: unul

imediat, coincizând cu producerea stimulului (funcţia primară) şi un altul
ulterior, percepţia se continuă în reprezentare şi ne poate reţine atenţia
multă vreme (funcţia secundară). Un eveniment care a avut loc poate să
ne preocupe multă vreme, să fie analizat, clasat, să intervină în experienţa
ulterioară etc. Din acest punct de vedere, persoanele pot fi împărţite în
primare (P) la care predomină funcţia primară, ecoul impresiilor fiind
mic. Asemenea persoane sunt preocupate, acaparate de prezent. Ţin mai
puţin cont de experienţa trecută. Sunt spontane, dar au tendinţă spre
superficialitate, sunt oameni mai puţin consecvenţi şi neprevăzători.

La acei care se încadrează în timpul secundar (S), predomină

funcţia secundară. Evenimentele, chiar neînsemnate, au un mare ecou. Un
mic eşec sau un mic succes sunt îndelung analizate, se revine mereu la
ele, sunt evocate mereu. Experienţa este în acest caz mult prelucrată şi
influenţează mult noile percepţii. Prezentul e trăit mai mult pentru viitor:

6
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
în zilele următoare va fi prelucrat, etichetat, încorporat în structura
impulsurilor anterioare. “Secundarul” este un om mai stabil, mai
organizat, cu tendinţe spre aprofundare. Secundaritatea este legată de
tendinţa spre planificare, constanţă, persistenţă, rigiditate.

Primarul, dacă este jignit reacţionează prompt, dar apoi uită faptul.
Secundarul uneori nici nu sesizează jignirea în primul moment - dar apoi
o ţine minte ani de zile !

E greu de spus care din cei doi, “secundarul” sau “primarul”, este
mai valoros. Fiecare are avantajele şi dezavantajele sale. Primarul este
mai spontan, mai maleabil. Secundarul poate fi mai profund. Uneori însă
secundaritatea poate duce la sensibilizare excesivă: acei oameni care se
frământă la nesfârşit pentru fleacuri şi care sunt de aceea obositori pentru
colegi sau în familie.

Deci cele trei însuşiri fundamentale sunt importante şi stabile, chiar

dacă nu se ştie exact în ce măsură sunt sau nu ereditare. Şcoala
caracterologică adaugă tipuri noi la cele patru tipuri tradiţionale
(pasionatul, nervosul, apaticul şi amorful), tipuri care creează mai multe
puncte de referinţă atunci când descriem un temperament.

Felul de a prezenta însuşirile, tipurile, reia o idee veche, pe care o

găsim şi la B. Spinoza, şi anume că două trăsături coexistând se
influenţează în aşa fel încât rezultă proprietăţi noi. Într-adevăr, se poate
observa că emotivitatea, când se îmbină cu un activism puternic şi cu
primaritate creează o predispoziţie spre emoţii violente - la coleric
(EAP). Când aceeaşi însuşire se îmbină cu “activitate” şi cu
“secundaritate” apare predispoziţia spre pasiuni - la pasionat (EAS).
Când emotivitatea se îmbină cu non-activismul şi cu secundaritatea, apare
ceea ce unii numesc “sensibilitate”, predispoziţia spre sentimente - la
sentimental. În fine, când ea se îmbină cu non-activismul şi cu

7
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
primaritatea, există o oarecare contradicţie ce duce la iritabilitate - tipul
nervos.

2.4 Limitele concepţiei

caracterologice

Multă vreme, caracterologii francezi s-au bazat pe intuiţie, pe o

“cunoaştere globală”, care e greu compatibilă cu adevărata ştiinţă.
Ulterior ei au elaborat chestionarul caracterologic. Acest instrument este
însă departe de a fi perfect, deşi poate fi utilizat.

Cum prin trei caracteristici nu putem descrie o persoană,

caracterologii au adăugat şi altele. G. Berger, pentru a justifica această
înmulţire a caracteristicilor, lărgeşte definiţia caracterului afirmând că nu
e nevoie să-l considerăm o structură înnăscută şi invariabilă. E suficient
să aibă o coerenţă şi fixitate satisfăcătoare. Poziţia este justă, dar
trăsăturile adăugate nu mai au valoarea celor trei trăsături fundamentale.
Ele ies din cadrul temperamentului. Una este de fapt o aptitudine
(“lărgimea câmpului de conştiinţă”) iar altele sunt însuşiri legate de
caracter: polaritatea (tendinţa spre dominare prin luptă sau prin
seducţie) şi patru tendinţe: (aviditatea, interese senzoriale, tandreţea şi
pasiunea intelectuală).

În felul acesta se ajunge la 9 însuşiri. Nu există o acceptare a lor

nici de către toţi caracterologii. Nu este dovedită importanţa lor şi nici că
numai ele ar determina profilul persoanei. Aceste însuşiri nu sunt de
natură să ne reţină atenţia, ele reprezentând o parte slabă a concepţiei lor.

Caracterologii prezintă numai 8 tipuri ca şi cum acestea ar epuiza

varietatea temperamentelor. Dar, între omul extrem de activ şi cel extrem
de inactiv există numeroase gradaţii. În principiu, trebuie acceptate cel

8
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
puţin cinci grade: foarte nA, non A, mijlociu, A, foarte A. În acest caz,
cei mai mulţi vor fi mijlocii (circa 38%, iar extremele vor reprezenta cam
6,7% fiecare. Dacă luăm în consideraţie toate cele cinci grade, vom avea
nu doar opt combinaţii (tipuri) ci 53 = 125 de tipuri, iar cele mai
numeroase vor fi cele intermediare. Tipurile pure nu reprezintă decât circa
12,5%. Prin felul cum este elaborat chestionarul caracterologic, se
forţează răspunsul, aşa încât să predomine tipurile extreme, ceea ce
constituie o denaturare a realităţii.

9
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

3 Chestionarul
Diagnosticarea celor trei dimensiuni se face cu prezentul
instrument, întocmit de către G. Berger. Gauchet şi Lambert au studiat
rezultatele cu ajutorul analizei factoriale, trăgând concluzia că
emotivitatea şi răsunetul (uneori i se spune “secundaritate”) sunt într-
adevăr însuşiri importante şi independente. Activitatea s-ar detaşa şi ea,
însă s-ar părea că depinde mult de celelalte două însuşiri. Aceste
concluzii nu trebuie considerate definitive, căci nici analiza factorială şi
nici prezentul chestionar nu sunt instrumente perfecte.

3.1 Tipologia caracterologică

Cele trei însuşiri considerate numai în valorile lor extreme (foarte

emotiv şi extrem de neemotiv) se îmbină în 8 tipuri. Iată cum le descrie
şcoala caracterologică.

3.1.1 Pasionaţii (E.A.S.)

Activitate centrată pe un scop, ambiţioşi, dominatori. Îşi stăpânesc
violenţa sentimentelor. Sunt sociabili, serviabili, iau în serios valori cum
ar fi familia, patria. Valoarea dominantă: opera de realizat (exemple:
Napoleon, Michelangelo).

3.1.2 Colericii (E.A.P.)

Generoşi, cordiali, plini de viaţă, optimişti. Activitate intensă dar
variată, multiplă. Deseori fără măsură şi fără gust. Deseori revoluţionari,
antrenează şi pe alţii în acţiune. Valoarea dominantă: acţiunea. (exemple:
V. Hugo, Mirabeau).
10
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

3.1.3 Sentimentalii (E.nA.S.)

Ambiţioşii care rămân în faza inspiraţiei. Meditativi, schizotimi
tipici. Deseori melancolici, nemulţumiţi, timizi, scrupuloşi, nesociabili,
stângaci, individualişti. Au sentimentul naturii puternic dezvoltat.
Valoarea dominantă: intimitatea (exemple: J.J. Rousseau, Kirkegaard,
M. Eminescu).

3.1.4 Nervoşii (E.nA.P.)

Au dispoziţie variabilă. Vor să uimească şi să atragă atenţia asupra
lor. Indiferenţă la obiectivitate, recurg uşor la minciună sau la ficţiune
poetică. Gust pentru bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat şi numai
în domeniul care le place. Au nevoie de stimulenţi exteriori pentru a se
zmulge din inactivitate şi din plictiseală. Inconstanţi în afecţiunile lor.
Valoarea dominantă: distracţia. (exemple, Baudelaire, Ed. A. Poe).

3.1.5 Flegmaticii (nE.A.S.)

Sunt oameni ai deprinderilor, respectând legile, principiile, sunt
punctuali, obiectivi, ponderaţi, impasibili, tenaci, cu un civism profund.
Le plac sistemele abstracte. Au simţul umorului dezvoltat. Valoarea
dominantă: legea (exemple: Kant, Washington).

3.1.6 Sangvinicii (nE.A.P.)

Ciclotimi prin excelenţă, sunt buni observatori. Au spirit practic.
Iubesc societatea, sunt politicoşi, spirituali, ironici, sceptici. Au puţin
respect pentru marile sisteme. Acordă importanţă experienţei. Au
iniţiativă şi o mare supleţe în spirit. Oportunişti. Valoarea dominantă:
succesul social (exemple: Montesquieu, A. France, Talleyrand).

11
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

3.1.7 Apaticii (nE.nA.S.)

Oameni închişi, plini de secrete, schizotimi dar fără o viaţă internă
bogată. Sumbri, taciturni, râd rar, tenaci în duşmăniile lor, indiferenţi la
viaţa socială. Sunt totuşi cinstiţi, onorabili. Valoarea dominantă: liniştea.

3.1.8 Amorfii (nE.nA.P.)

Concilianţi, disponibili, toleranţi prin indiferenţă. Adeseori
manifestă o încăpăţânare pasivă, foarte tenace. Neglijenţi, înclinaţi spre
lenevie, lipsiţi de punctualitate. Indiferenţi la trecut şi viitor. Au deseori
aptitudini pentru muzică (execuţie) şi teatru. Valoarea dominantă:
plăcerea (exemple: La Fontaine).

Examinând caracterizările de mai sus, se observă că ele nu se

referă doar la cele trei trăsături fundamentale, ci şi la altele, ca şi cum ar
avea o legătură indisolubilă cu ele: gusturi, preferinţe (“pentru oribil,
bizar”- la nervoşi, “sentimentul naturii” - la sentimentali), trăsături de
caracter (“cinstiţi, onorabili” - la apatici) şi chiar aptitudini (“pentru
muzică şi teatru” - la amorfi). Or, e foarte îndoielnic că toate acestea ar
fi strâns legate de trăsături temperamentale. Desigur, temperamentul
poate predispune către anumite trăsături sau favoriza anumite interese,
dar asta nu înseamnă că le determină. Formarea caracterelor, intereselor
(în bună măsură şi a aptitudinilor) depinde în mod esenţial de influenţa
mediului şi a educaţiei. Probabil că un tip sangvinic pur devine mai uşor
“oportunist” decât un flegmatic, ceea ce nu poate însă însemna că orice
sangvinic e un oportunist. O asemenea însuşire se formează numai în
anumite condiţii de existenţă.

12
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

3.2 Modalitatea de administrare şi

cotare

Chestionarul caracterologic al lui G. Berger este compus dintr-un

număr de 30 de itemi, vizând toate cele trei dimensiuni. Astfel, el conţine
10 itemi pentru dimensiunea A (activitate), 10 itemi pentru dimensiunea
E (emotivitate) şi 10 itemi pentru dimensiunea S (ecoul), distribuiţi
alternativ în caietul inventarului.

Proba poate fi aplicată atât individual cât şi colectiv, distribuindu-

se subiecţilor caietul cu întrebări şi câte o foaie de răspunsuri. După
completarea datelor personale se va citi consemnul de către examinator în
cazul administrării colective sau de către subiect în cazul examinării
individuale. Se atrage atenţia în mod expres subiecţilor de a nu face nici
un fel de însemnări pe caietele cu întrebări, toate răspunsurile fiind date
pe foile de răspunsuri.

Majoritatea întrebărilor testului au două răspunsuri, codificate cu

“1” sau “n”, reprezentând în realitate numărul de puncte alocat
răspunsului respectiv - 1 punct, respectiv 9 puncte. Există însă şi unele
întrebări care suportă trei variante de răspuns: “1”, “n” sau “c” (cinci
puncte).

Fiind un chestionar caracterologic, proba nu are limită de timp în

administrare. După citirea consemnului, subiecţii pot trece la rezolvarea
itemilor, marcând răspunsurile lor pe foile de răspunsuri. În cazul în care
marchează din greşeală un alt răspuns decât cel dorit, se poate “tăia” în
mod vizibil răspunsul greşit şi se va marca noul răspuns.

După parcurgerea tuturor întrebărilor, examinatorul adună foile de

răspuns şi le supune prelucrării cantitative. Se însumează numărul de

13
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
puncte pentru fiecare factor (A, E sau S), după care rezultatul obţinut se
raportează la următorul etalon:

Etalonul chestionarului caracterologic G. Berger

A E S
Clasa I până la 42 până la 16 până la 30
Clasa II 43 - 54 17 - 31 31 - 44
Clasa III 55 - 67 32 - 47 45 - 58
Clasa IV 68 - 79 48 - 63 59 - 72
Clasa V peste 80 peste 64 peste 73

Studii de adaptare şi etalonare a chestionarului caracterologic

pentru populaţia românească au fost efectuate de către noi în principal în
cadrul laboratoarelor de psihologie a muncii, permiţând constituirea de
etaloane perfect adecvate populaţiei noastre. Etalonul poate fi considerat
suficient de valid spre a fi utilizat în absenţa unor etaloane specifice
diferitelor domenii de activitate.

Interpretarea calitativă se va realiza avându-se în vedere

următoarele aspecte:

· Pentru factorul “E”, cotele mici semnifică o persoană

emotivă (E) iar cotele înalte semnifică o persoană non-emotivă
(nE)

· Pentru factorul “A”, cotele mici semnifică o persoană non-

activă (nA) iar cotele înalte semnifică o persoană activă (A)

· Pentru factorul “S”, cotele mici semnifică un tip primar

(P), iar cotele mari semnifică un tip secundar (S).

După această etapă, se va proceda la combinarea acestor tipuri de

bază (E, nE, A, nA, S, P), obţinându-se una din următoarele situaţii:

14
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

Tipul Pasionat E.A.S.

Tipul Coleric E.A.P.
Tipul Sentimental E.nA.S.
Tipul Nervos E.nA.P.
Tipul Flegmatic nE.A.S.
Tipul Sangvinic nE.A.P.
Tipul Apatic nE.nA.S.
Tipul Amorf nE.nA.P

Situaţia obţinută, reprezentând tipul temperamental al subiectului,

va fi interpretată după indicaţiile descrise în tipologia probei.

3.3 Structura eşantionului

investigat

Din cei 385 de subiecţi examinaţi, 334 (88,05%) sunt de sex

masculin şi doar 46 (11,95%) au fost de sex feminin. Disproporţia
distribuţiei subiecţilor după sex se datorează specificului profesiunii,
activitatea de exploatare a mijloacelor de transport fiind specifică mai
mult bărbaţilor.

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor după sex

În ceea ce priveşte repartiţia după vârstă, cei 385 de subiecţi au

vârsta cuprinsă între 23 şi 59 de ani cu o medie de 38,68 ani şi o
abatere standard de 7,68 ani.

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor după vârstă

15
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
Se observă că din acest punct de vedere repartiţia subiecţilor
acoperă o mare varietate de vârste, distribuite după o curbă normală în
structura eşantionului investigat.

În ceea ce priveşte pregătirea şcolară, 200 de subiecţi (51,95%),

au doar studii generale, 117 subiecţi (30,39%), au pregătire profesională,
iar 68 de subiecţi (17,66%) sunt absolvenţi de liceu.

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor după pregătirea

şcolară şi profesională

Din punct de vedere profesional eşantionul investigat a fost

compus din 183 conducători de tramvai (47,53%), 109 conducători de
troleibuz (28,32%) şi 93 de conducători de autobuz (24,15%).

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor în funcţie de

profesie

Direcţiile moderne de cercetare abordate de către noi în simularea

computerizată a probelor de psihodiagnostic, atrag atenţia asupra
posibilităţii de realizare a unor instrumente autoetalonabile, fapt care
elimină aproape complet riscul utilizării în procedeele de examinare
psihologică a unor etaloane inadecvate.

3.4 Consemnul de aplicare

“Acest chestionar cuprinde afirmaţii referitoare la modul în care

acţionaţi, vă comportaţi sau la anumite sentimente ale dumneavoastră.

16
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic
Majoritatea afirmaţiilor au două variante posibile, notate cu cifra
“1” sau cu litera “n”. Există însă şi un număr redus de afirmaţii care
au trei variante posibile, notate cu cifra “1”, litera “c” şi litera “n”.
Încercaţi să vă hotărâţi care variantă vi se potriveşte cel mai bine, apoi
marcaţi cifra sau litera acestuia pe foaia de răspunsuri. Atenţie, nu
aveţi voie să scrieţi nimic pe caietul cu întrebări. Toate răspunsurile
dumneavoastră se vor da pe foaia de răspunsuri prin marcarea literelor
“n”, “c” sau a cifrei “1”.

Lucraţi repede şi nu pierdeţi mult timp cu nici o afirmaţie; noi

dorim să obţinem prima dumneavoastră reacţie şi nu un proces
îndelungat de gândire. Întregul chestionar nu trebuie să dureze mai
mult de câteva minute.

Fiţi atenţi pentru a nu omite nici una din aceste afirmaţii. În

cazul în care aţi greşit, încercuiţi răspunsul greşit şi marcaţi-l pe cel
corect.

Nu există răspunsuri bune sau rele, prezentul chestionar nefiind

un test de inteligenţă sau de aptitudini, ci doar o măsură a felului în
care dumneavoastră acţionaţi şi simţiţi. S-ar putea ca unele dintre
afirmaţii să fie valabile doar în anumite situaţii din viaţă, în timp ce în
altele s-ar putea să gândiţi că aţi acţionat altfel. Încercaţi să daţi
răspunsul care credeţi dumneavoastră că vă reprezintă cel mai frecvent
şi nu răspunsurile care prezintă acţiuni pe care le faceţi doar uneori

Acum, începeţi să lucraţi repede. Reţineţi că trebuie să

răspundeţi la fiecare punct.

Vă dorim succes !”

17
 Sarmiza - Intelsoft Chestionarul Caracterologic

4 Cuprinsul
1. Noţiuni introductive___________________________________________________

1.1. Scurt istoric____________________________________________________________

1.2. Trăsăturile de temperament_______________________________________________

2. Teoriile psihologice___________________________________________________

2.1. Emotivitatea____________________________________________________________

2.2. Activitatea_____________________________________________________________

2.3. Răsunetul (ecoul)________________________________________________________

2.4. Limitele concepţiei caracterologice_________________________________________

3. Chestionarul_________________________________________________________

3.1. Tipologia caracterologică_________________________________________________

3.1.1. Pasionaţii (E.A.S.)___________________________________________________________
3.1.2. Colericii (E.A.P.)____________________________________________________________
3.1.3. Sentimentalii (E.nA.S.)_______________________________________________________
3.1.4. Nervoşii (E.nA.P.)___________________________________________________________
3.1.5. Flegmaticii (nE.A.S.)_________________________________________________________
3.1.6. Sangvinicii (nE.A.P.)_________________________________________________________
3.1.7. Apaticii (nE.nA.S.)___________________________________________________________
3.1.8. Amorfii (nE.nA.P.)___________________________________________________________

3.2. Modalitatea de administrare şi cotare______________________________________

3.3. Structura eşantionului investigat__________________________________________

3.4. Consemnul de aplicare___________________________________________________

4. Cuprinsul___________________________________________________________

18