Suport de Curs - Institutii de Drept Penal Al Afacerilor

UNIVERSITATEA „TITU MAIORESCU “ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
INSTITUȚII DE DREPT PENAL AL

AFACERILOR
Maria-Georgiana Teodorescu
2019
Capitolul I. Dreptul penal al afacerilor ca parte a dreptului penal_____________________________1
Capitolul II. Infracţiuni privind societăţile și infracțiuni care privesc grupurile de interes economic___4
Secțiunea 1. Infracțiunea de inducere în eroare a acționarilor______________________________4
§1. Conținutul legal art. 279 din Legea 297/2004______________________________________4
§2. Condiții preexistente__________________________________________________________4
§3. Conținutul constitutiv_________________________________________________________5
Paragraful 1. Latura obiectivă___________________________________________________5
Paragraful 2. Latura subiectivă___________________________________________________5
§4. Forme. Sancțiuni.____________________________________________________________5
Secțiunea 2. Infracțiunea de încasare sau de plată a unor dividende în mod ilegal______________5
§1. Conținutul legal – Art. 2721 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990___________________________5
§4. Forme. Modalități. Sancțiuni.___________________________________________________6
Secțiunea 3. Infracțiunea de determinare a unui acționar sau deținător de obligațiuni ca, în
schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, să voteze într-un anumit sens în Adunarea
Generală ori să nu ia parte la vot_____________________________________________________________7
§1. Conținutul legal – art. 279 alin. 2 din Legea 31/1990________________________________7
Secțiunea 4. Infracțiunile prevăzute în art. 225 din Legea nr. 161/2003_______________________8
§1. Conținutul legal______________________________________________________________8
§5. Alte infracțiuni.______________________________________________________________9
Capitolul III. Infracţiuni privind monopolul de stat și oficiul național al registrului comerţului______12
Secțiunea 1. Infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 31/1996________________12
§1. Conținutul legal_____________________________________________________________12
§2. Condiții preexistente_________________________________________________________12
§3. Conținutul constitutiv________________________________________________________12
Paragraful 1. Latura obiectivă__________________________________________________12
§4. Forme. Sancțiuni.___________________________________________________________13
Capitolul IV. Infracţiuni privind regimul fiscal și financiar___________________________________14
Secțiunea 1. Infracțiuni de evaziune fiscală____________________________________________14
Paragraful 2. Latura subiectivă__________________________________________________17
§4. Forme. Sancțiuni.___________________________________________________________19
§5. Modalități de realizare a evaziunii fiscale.________________________________________20
Capitolul V. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism_22
Secțiunea 1. Infracțiunea de spălarea a banilor_________________________________________22
§4. Forme. Sancțiuni.___________________________________________________________27
§5. Indici de anomalie și modalități practice de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani____27
§6. Alte considerații privind doctrina și practica judiciară în materie_____________________38
Secțiunea 2. Infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 656/2002, republicată____________44
§4. Forme. Modalități. Sancțiuni.__________________________________________________46
Capitolul VI. Infracţiuni privind regimul bancar și infracțiuni privind regimul cambiei, biletului la
ordin și al cecului___________________________________________________________________________47
Secțiunea 1. Art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006___________________________________________47
Secțiunea 4. Art. 84 din Legea nr. 59/1934_____________________________________________52
Secțiunea 5. Art. 103 din Legea nr. 58/1934____________________________________________54
§2. Condiții preexistente.________________________________________________________55
Capitolul VII. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României și
infracțiuni prevăzute de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere_____________________________57
Secțiunea 1. Contrabandă simplă art. 270 C. Vamal_____________________________________57
Secțiunea 2. Contrabandă calificată art. 271 C. Vamal___________________________________60
Secțiunea 3. Folosirea de acte nereale art. 272 C. Vamal_________________________________62
Secțiunea 4. Folosirea de acte false art. 273 C. Vamal____________________________________64
Secțiunea 4. Art. 26 din Legea 84/1992_______________________________________________65
Capitolul VIII. Infracţiuni privind dreptul de proprietate intelectuală__________________________67
Subiectul pasiv este titularul drepturilor de autor.____________________________________77
Capitolul IX. Infracţiuni privind concurenţa comercială_____________________________________86
Secțiunea 1. Infracțiunea de concurență neloială prevăzută în art. 5 din Legea nr. 11/1991_____86
§4. Forme. Sancțiuni.___________________________________________________________90
Capitolul X. Infracţiuni comise în domeniul autorizării și al calității în construcții________________91
Secțiunea 1. Art. 24 lit. a din Legea 50/1991___________________________________________91
Secțiunea 2. Art. 24 lit. b din Legea 50/1991___________________________________________93
Secțiunea 3. Art. 24 lit. c din Legea 50/1991___________________________________________94
Capitolul XI. Infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție_____________________________________________________________99
Secțiunea 1 – Infracțiunile de corupție_______________________________________________101
Secțiunea 2 - Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie_____________________________103
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000_____________________________103
§2. Condiții preexistente________________________________________________________104
§3. Conținutul constitutiv_______________________________________________________104
Paragraful 2. Latura subiectivă_________________________________________________105
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000______________________________105
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000______________________________106
§1. Conținutul legal - Art. 11 din Legea 78/2000_____________________________________107
§4. Forme. Modalități. Sancțiuni._________________________________________________108
§1. Conținutul legal - Art. 12 lit. a din Legea 78/2000_________________________________108
§1. Conținutul legal - Art. 12 lit. b din Legea 78/2000_________________________________110
§1. Conținutul legal - Art. 13 din Legea 78/2000_____________________________________110
Secțiunea 3. Forme agravate ale infracțiunilor din Codul Penal___________________________112
Art. 131 din Legea 78/2000____________________________________________________112
Art. 132 din Legea 78/2000____________________________________________________112
Secțiunea 4 - Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie - infracțiuni împotriva
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene_____________________________________________113
§1. Conținutul legal - Art. 181 din Legea 78/2000____________________________________113
§1. Conținutul legal - Art. 182 din Legea 78/2000____________________________________115
§1. Conținutul legal – Art. 183 din Legea 78/2000____________________________________117
§4. Forme. Sancțiuni.__________________________________________________________118
§1. Conținutul legal – Art. 185 din Legea 78/2000____________________________________119
Capitolul XII. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital______________120
Secțiunea 1. Art. 279 din Legea nr. 297/2004__________________________________________120
§1. Conținutul legal____________________________________________________________120
Paragraful 1. Latura obiectivă_________________________________________________120
BIBLIOGRAFIE_____________________________________________________________________122
Capitolul I. Dreptul penal al afacerilor ca parte a dreptului
penal
Dreptul penal al afacerilor este acea ramură de drept care reglementează raporturile de
apărare socială care rezulta intre destinatarii legii penale prin incriminarea faptelor
periculoase (infracțiuni) pentru valorile sociale aparate de lege si a sancțiunilor care se aplica
persoanelor vinovate in scopul protejării acestor valori atât prin prevenirea săvârșirii faptelor
antisociale, cat si pedepsele aplicate făptuitorilor.1
Astfel, dreptul penal al afacerilor reprezintă ramura de drept penal formata din
ansamblul normelor juridice de natură penală – incluzând totalitatea concepțiilor, ideilor si
teoriilor referitoare la dreptul penal – însă cu aplecare deosebită asupra reglementărilor ca
infracțiuni a faptelor săvârșite în domeniul afacerilor. Altfel spus, dreptul penal al afacerilor
cuprinde atât norme de incriminare și sancționare prevăzute în Codul penal, cât și norme
penale cuprinse în numeroase legi speciale care formează obiectul dreptului comercial,
dreptului financiar, dreptului vamal, dreptului mediului înconjurător etc.;
În legătură cu obiectul materiei, vom spune că există identitate între dreptul penal și
dreptul penal al facerilor, acestea fiind aflate într-o raportare „întreg-parte”.
Pornind de la această caracteristică, afirmăm faptul că dreptul penal al afacerilor este

parte integrantă a părții speciale a dreptului penal, fiind subliniate o serie de particularități
dintre care amintim, însă fără a ne limita la acestea;
- caracterul eterogen - acest fapt este datorat multitudinii normelor care-i alcătuiesc
conținutul, cât și diversității lor;
- dreptul penal al afacerilor îmbrățișează un număr foarte mare de infracțiuni.
Multiplicarea incriminărilor cuprinse în tot mai numeroase legi extrapenale care guvernează
sfera afacerilor a determinat în timp și o banalizare a acestor incriminări, precum și a
sancțiunilor penale care le însoțesc, fapt ce a determinat și constatarea unei certe ineficiențe în
planul vieții reale;
- dinamica incriminărilor - frecvența modificărilor textelor de incriminare. Observăm în
mod indubitabil cuantumul de modificări succesive asupra infracțiunilor privind societățile cu
personalitate juridică, insolvența, evaziunea fiscală, proprietatea intelectuală, regimul bancar
și altele;
1
Adriana Motatu, Note de curs pentru Facultatea Economie Generala, Specializarea Economia si Dreptul Afacerilor –
disponibil la adresa URL https://www.scribd.com/doc/64946956/Dreptul-Penal-Al-Afacerilor.
1
Principiile dreptului penal al afacerilor sunt și pilonii fundamentali ce se regăsesc, în
fond, și la baza dreptului penal. Acestea guverneaza elabolarea si realizarea normei de drept
penal si care se reflecta în cadrul institutiilor fundamentale ale dreptului penal, respectiv
infractiunea, sanctiunile de drept penal si raspunderea penala;
a. principiul legalitatii;
b. principiului umanismului;
c. principiul egalitatii in fata legii penale;
d. principiul prevenirii faptelor prevazute de legea penala;
e. principiul infractiunea este singurul temei al raspunderii penale;
f. principiul personalitatii raspunderii penale;
g. principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal.
Raportat la o exigență superioară, din punctul de vedere al legalității în materie

penală, dacă ne raportăm la o exigență maximă, legiuitorul ar trebui ca într-o normă unică să
prevadă fapta pe care o consideră infracțiune, condițiile în care fapta trebuie să fie săvârșită și
pedeapsa aplicabilă celui care comite fapta. Ca regulă generală, în partea specială a Codului
penal aceste exigențe pe care le impune legalitatea incriminării și a pedepsei sunt respectate.
Lucrurile se prezintă deseori altfel în cazul infracțiunilor ce privesc sfera afacerilor, prevăzute
în legi extrapenale.2
Frecvent, în materia dreptului penal al afacerilor, se utilizează din punct de vedere

tehnic-legislativ norme juridice incomplete sau divizate. Astfel, foarte dez regăsim trimiteri la
alte reglementări cuprinse în aceeași lege sau într-un alt act normativ. Conținutul legal al
incriminării apare astfel descompus și prevăzut în texte diferite.
Utilizarea unor norme incomplete în materie penală generează o mare imprecizie în

definirea infracțiunilor și transferă anumite competențe din sfera puterii legislative în sfera
altor puteri ale statului. Imprecizia și caracterul divizat al normelor penale obligă judecătorul
sau o altă autoritate judiciară să stabilească el conținutul infracțiunii sau naște pentru puterea
executivă obligația de a adopta reglementări pentru a face incriminarea aplicabilă ori în scopul
de a descifra sensul incriminării, de a o interpreta. Aceste transferuri de competență aduc
atingere atât principiului legalității incriminării, cât și principiului separației puterilor în stat,
ridicând probleme serioase în ceea ce privește constituționalitatea unor astfel de norme de
incriminare. în fața acestei situații și a consecințelor pe care le generează, în multe țări
2
Alexandria Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan, Dreptul penal al afacerilor, Ediția 6 -
revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 11.
2
instanțele penale refuză să aplice sancțiuni penale în temeiul unor texte de incriminare
insuficient de precise.3
Infracțiunile specifice mediului afacerilor prezintă o serie de caracteristici specifice

din punctul de vedere a elementelor constitutive.
În legătură cu elementului material din structura laturii obiective, observăm că

frecvent, acesta nu este descris în mod complet în cuprinsul dispozițiilor incriminatorii, motiv
pentru care identificarea elementului material apare foarte des ca fiind greoaie sau posibilă
doar prin luarea în considerație și a altor norme juridice care reglementează domeniul.
Fără cunoștinșe juridice fundamentate, chiar avansate în anumite situații, destinatarii

normelor juridice nu pot distinge întotdeauna între ceea ce legea permite sau interzice sub
amenințarea unei sancțiuni penale, iar, pe de alte parte, puterea judecătorului și a altor
autorități învestite cu atribuții în aplicarea dreptului penal al afacerilor crește considerabil și
poate genera arbitrariu și abuzuri. Tot sub aspectul laturii obiective, specifică infracțiunilor
din sfera afacerilor este frecvența mare a infracțiunilor omisive și a infracțiunilor de pericol.4
Diferit față de normele de incriminare ce alcătuiesc dreptul penal, acolo unde faptele
descrise sunt deseori comisive, normele penale care privesc sfera afacerilor sunt norme de
direcție, frecvent onerative, deci care obligă pe destinatari la un anumit comportament
prescris de lege. Infracțiunile din domeniul afacerilor sunt deseori infracțiuni omisive și
constau într-o atitudine pasivă a anumitor persoane implicate în afaceri, persoane care,
potrivit legii, aveau obligația de a face un anumit lucru, de a urma o anumită conduită.
Sub aspectul urmării imediate, infracțiunile din domeniul dreptului penal al afacerilor
sunt preponderent infracțiuni de pericol. Urmarea nu se înfățișează întotdeauna sub o formă
materială, ci, frecvent, sub forma unei stări de pericol, a unei amenințări la adresa ordinii
economice, financiare și sociale.
Analizând perspectiv elementului elementului subiectiv, constatăm, apariția unui

hibrid ca formă de stabilire a vinovăției. În domeniul dreptului penal al afacerilor se amintește
foarte des despre infracțiuni materiale în cazul cărora forma de vinovăție este
prezumată.Având în vedere particularitățile subiecților activi ai infracțiunilor, această teorie
de întemeiază pe argumentul că însăși încălcarea unor reguli instituite în domeniul afacerilor
evidențiază o vinovăție din partea făptuitorilor care, în calitate de agenți comerciali,
economici, trebuiau să cunoască și să respecte reglementările instituției.
3
Alexandria Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan, op. cit., p. 14;
4
Idem, p. 18;
3
Capitolul II.
Există numeroase infracțiuni în legătură cu societățile și grupurile de interes

economic, însă ne vom apleca asupra celor mai importante și doar le vom menționa pe restul.
Secțiunea 1. Infracțiunea de inducere în eroare a acționarilor
§1. Conținutul legal art. 279 din Legea 297/2004
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi

interzicerea unor drepturi:
a) prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau directorul

executiv al societăţii către acţionari de situaţii financiare inexacte ori de informaţii nereale
privind condiţiile economice ale societăţii;
§2. Condiții preexistente
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind încrederea în

activitățile economice desfășurate de persoanele juridice.
Obiectul material este reprezentat de înscrisul ce cuprinde informații despre situația

financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății.
Subiectul activ este calificat fiind necesar ca acesta să aibă calitatea de: administrator
director general, director, membru al consiliului de supraveghere sau al directoratului ori
reprezentant legal al societății.
Participația este posibilă în toate formele sale. Pentru reținerea coautoratului este
necesară ca toți participanții să dețină calitatea prevăzută de lege.
Subiect pasiv este persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului.
4
§3. Conținutul constitutiv
Paragraful 1. Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a prezenta cu rea-

credință acționarilor o situație financiară inexactă sau cu date care nu corespund realității
asupra condițiilor economice ale societății. 5
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol privind buna desfășurare a
activităților economice.
Legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea infracțiunii.
Paragraful 2. Latura subiectivă
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, calificată prin scop
§4. Forme. Sancțiuni.
Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt incriminate.
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Secțiunea 2. Infracțiunea de încasare sau de plată a unor dividende în

mod ilegal
§1. Conținutul legal – Art. 2721 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990
Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani fondatorul, administratorul,

directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori
reprezentantul legal al societăţii care:
b) încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care
nu puteau fi distribuite în cursul exerciţiului financiar pe baza situaţiei financiare interimare
şi anual, pe baza situaţiilor financiare anuale, sau contrar celor rezultate din acestea.;

5
A. Boroi (coordonator), Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan – Dreptul penal al afacerilor, Ediţia a
VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 42.
5
Obiectul material este reprezentat de dividendele rezultate ca urmare a activității
societății și a beneficiilor rezultate din această activitate.
Subiectul activ este calificat, în sensul că acesta trebuie să aibă calitatea de : fondator,
administrator, director general, director, membru al consiliului de supraveghere sau al
directoratului ori reprezentant legal al societății respective.
Participația este posibilă în toate formele sale. Pentru reținerea coautoratului este
necesară ca toți participanții să dețină calitatea prevăzută de lege.
Subiectul pasiv este societatea din veniturile căreia se plătesc dividende din profituri
fictive sau nedistribuite.

Elementul material se poate realiza prin trei modalități alternative:
a) încasarea sau plata dividendelor, sub orice formă, din profituri fictive;
b) încasarea sau plata dividendelor, sub orice formă, din profituri care nu puteau
fi distribuite în lipsa situațiilor financiare anuale;
c) încasarea sau plata sub orice formă a dividendelor, care nu puteau fi

distribuite, fiind contrarii celor rezultate din situațiile financiare anuale.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
§4. Forme. Modalități. Sancțiuni.
Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt pedepsite.
Cu toate acestea, nu se va reține această infracțiune atunci când există o hotărâre a

AGA care, va fixa dividendul ce se va putea ridica în avans conform art. 111 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 31/1990.6
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
6
VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 65.
6
Secțiunea 3. Infracțiunea de determinare a unui acționar sau
deținător de obligațiuni ca, în schimbul unei sume de bani sau al unui alt
avantaj material, să voteze într-un anumit sens în Adunarea Generală ori
să nu ia parte la vot
§1. Conținutul legal – art. 279 alin. 2 din Legea 31/1990
Determinarea unui acţionar sau a unui deţinător de obligaţiuni ca, în schimbul unui
folos material necuvenit, să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia
parte la vot se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Obiectul material îl constituie acțiunile sau obligațiunile folosite pentru exercitarea

votului.
Subiectul activ poate fi orice persoană capabilă să răspundă penal.
Participația este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este acționarul, deținătorul de obligațiuni sau societatea cu personalitate

juridică, după caz.

Elementul material al infracțiunii se realizează prin determinarea, acționarului sau

deținătorului de obligațiuni de a vota în Adunarea Generală într-un anumit sens ori de a nu
participa la vot prin promisiunea ori oferirea unui folos material necuvenit. Astfel, pentru a
putea fi reținută această infracțiunea se impune a fi oferit sau promis orice folos care are o
minimă valoare materială și acesta să nu fie cuvenit.7
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru persoana juridică.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei incriminate.
7
VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 108
7
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop.
Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Secțiunea 4. Infracțiunile prevăzute în art. 225 din Legea nr.

161/2003
§1. Conținutul legal
(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul,

administratorul sau reprezentantul legal al grupului, care:
a) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri ori creditul de care se bucură grupul într-un

scop contrar intereselor acestuia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă
persoană juridică în care are interese direct sau indirect;
b) se împrumută, sub orice formă, în alte condiţii decât cele expres permise de
lege, direct sau printr-o persoană interpusă, de la grupul pe care îl administrează, de la o
societate controlată de acesta ori face ca una dintre aceste persoane juridice să îi acorde
vreo garanţie pentru datorii proprii;
c) încalcă dispoziţiile art. 165 alin. (3).
(2) Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani persoana prevăzută la alin.

(1) care încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu
puteau fi distribuite.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale privind regimul

juridic al G.I.E.
Subiectul activ este calificat, fiind necesar ca acesta să aibă calitatea de fondator,
administrator sau reprezentant legal al grupului ori lichidator.
8
Participația în cazul acestei infracțiuni este posibilă sub toate formele ei, în cazul
coautoratului fiind necesar ca participanții să aibă calitățile de fondator, administrator sau
reprezentant legal al grupului ori lichidator.
Subiecții pasivi sunt membrii G.I.E.

Infracțiunile prevăzute în art. 225 alin. (1) lit. a), b) sunt aproape identice în conținut
cu infracțiunea analizată anterior prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990,
republicată. cu excepția faptului că în cazul infracțiunilor analizate în prezenta secțiune
subiectul pasiv este G.I.E. și nu o societate cu personalitate juridică.8
În cazul infracțiunii prevăzută la lit. d, elementul material constă în acțiunea de

alocare a unor sume de bani din profitul realizat de grup în scopul constituirii unor fonduri de
rezervă.
Urmarea imediată constă în încălcarea obligației prevăzute de art. 165 alin. (3) 9 și
păgubirea membrilor grupului care nu-și încasează partea din dividendele cuvenite.
Forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă.
Actele preparatorii și tentativa, sunt posibile, dar nu se pedepsesc.
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
§5. Alte infracțiuni.10
1. Infracțiunea de inducere în eroare a publicului.

2. Infracțiunea de obstrucționare a activității experților.
3. Infracțiunea de tranzacționare frauduloasă a acțiunilor.
4. Infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului societății.
5. Infracțiunea de obținere a unui credit în mod ilicit.
8
VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 115
9
Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nici o formă, sume de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă.
10
A. Boroi (coordonator), Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan – Dreptul penal al afacerilor, Ediţia
a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016.
9
6. Infracțiunea de încălcare a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 31/1990,
republicată.
7. Infracțiunea de influențare frauduloasă a rotației acțiunilor sau obligațiunilor
societății.
8. Infracțiunea de încasare sau de plată a unor dividende în mod ilegal.
9. Infracțiunea de emitere a unor acțiuni în mod ilicit.
10. Infracțiunea de folosire a acțiunilor nesubscrise sau nedistribuite.
11. Infracțiunea de acordare a unor împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor
societății
12. Infracțiunea de predare ilegală a acțiunilor și de emitere a unor acțiuni la purtător
neachitate.
13. Infracțiunea de nerespectare a dispozițiilor legale referitoare la anularea acțiunilor
neachitate.
14. Infracțiunea de emitere a unor obligațiuni fără respectarea dis¬pozițiilor legale sau
acțiuni fără să cuprindă mențiunile prevăzute de lege.
15. Infracțiunea de încălcare a prevederilor legale privind conflictul de interese
16. Infracțiunea de îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale refe¬ritoare Ia
schimbarea formei societății, la fuziunea ori divizarea acesteia sau Ia reducerea
capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege.
17. Infracțiunea de îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale refe¬ritoare la
reducerea capitalului social, fără ca asociații să fi fost executați cu privire la
efectuarea vărsământului datorat ori fără hotărârea Adunării Generale care îi
scutește de plata vărsămintelor ulterioare.
18. Infracțiunea de îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale refe¬ritoare Ia
schimbarea formei societății, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau
reducerea capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu încălcarea
interdicției stabilite de acesta, în cazul în care față de societate s-a început
urmărirea penală.
19. Infracțiunea de neconvocare a Adunării Generale în cazurile prevăzute de lege sau
de încălcare a dispozițiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
20. Infracțiunea de începere a operațiunilor în numele unei societăți cu răspundere
limitată, înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social.
21. Infracțiunea de emitere a unor titluri negociabile reprezentând părți sociale ale
unei societăți cu răspundere limitată.
10
22. Infracțiunea de dobândire a unor acțiuni ale societății în contul acesteia, în cazurile
interzise de lege.
23. Infracțiunea de încălcare a dispozițiilor art. 127 sau ale art. 193 alin. (2).
24. Infracțiunea de neconvocare a Adunării Generale de către cenzor, în cazurile în
care este obligat prin lege.
25. Infracțiunea de acceptare sau păstrare a însărcinării de cenzor, contrar dispozițiilor
art. 161 alin. (2) sau de acceptare a însărcinării de expert, cu încălcarea
dispozițiilor art. 39.
26. Infracțiunea de exercitare a funcțiilor sau însărcinărilor primite cu încălcarea
dispozițiilor legii referitoare la incompatibilitate.
27. Infracțiunea de efectuare, de către lichidator, a unor plăți aso¬ciaților, cu
încălcarea dispozițiilor art. 256 din Legea nr. 31/1990, republicată.
28. Infracțiunea de trecere a acțiunilor sau obligațiunilor sale pe numele altor
persoane, în scopul formării unei majorități în Adunarea Generală, în detrimentul
altor acționari sau deținători de obligațiuni.
29. Infracțiunea de votare, în Adunarea Generală, în situația prevă¬zută Ia art. 279
alin. (1) lit. a), ca proprietar de acțiuni sau de obligațiuni care în realitate nu-i
aparțin
30. Infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiu¬nilor într-o
societate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, al sustragerii de la urmărirea penală
ori al îngreunării acesteia.
11
Capitolul III. Infracţiuni privind monopolul de stat și oficiul
național al registrului comerţului
Secțiunea 1. Infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

31/1996
Desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre activităţile rezervate monopolului de stat,

prevăzute la art. 2 lit. a)-d) şi g), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la monopolul de stat.
Obiect material este constituit de bunurile prevăzute la art. 2 din Legea 31/1996,
respectiv armamentul, munițiile sau explozibilii, stupefiantele sau medicamentele care conțin
substanțe stupefiante, metalele prețioase și pietrele prețioase, mărcile poștale și timbrele
fiscale.
Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile legale pentru a
răspunde penal.
Participația este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul.

Elementul material al acestei infracțiuni este constituit din acțiunea de a desfășura fără
licență una din următoarele activități: fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor
și explozibililor; producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin
substanțe stupefiante; extracția, producerea și prelucrarea în scopuri industriale a metalelor
prețioase și a pietrelor prețioase; producerea și emisiunea de mărci poștale și timbre fiscale;
organizarea și exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.11
11
a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 122-123.
12
Forma de vinovăție în cazul acestei infracțiuni este intenția, care poate fi directă sau
indirectă.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii este închisoarea de la 6 luni

la 3 ani sau amendă, dacă faptă nu constituie o infracțiune mai gravă.
13
Capitolul IV. Infracţiuni privind regimul fiscal și financiar
Secțiunea 1. Infracțiuni de evaziune fiscală

Infracțiunile de evaziune fiscală sunt prevăzute în Legea 241/2005 privind prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale la art. 9.
Constituie infracțiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la

8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale :
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte

documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care

nu au la bază operațiuni reale ori evidenţierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de

taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de

stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin

nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe

persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală
şi ale Codului de procedură penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege
şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de
şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.
14
Obiectul juridic al evaziunii fiscale vizează relaţiile de privind constituirea bugetului

de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale
extrabugetare.
Obiectul material al evaziunii fiscale este constituit din sumele datorate bugetului de
stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare
de către persoanele fizice şi juridice române şi străine.
Subiectul activ al evaziunii fiscale este contribuabilul persoană fizică sau juridică,
română sau străină care desfăşoară activităţi generatoare de impozite.
Subiectul pasiv al infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005,

este statul reprezentat de Misterul Finanţelor Publice.

În primul rând, înainte de analiza infracțiunii se impune definirea unor termeni

prevăzuți în legea privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale :
- contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general
consolidat;
- documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură

fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările
elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;
- obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură

fiscală;
- operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei

operațiuni care în fapt nu există;
- organe competente - organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare,

fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare
Prima infracțiune de evaziune fiscală este prevăzută la art.9 lit. a și constă în

ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
“În ceea ce priveşte sursa impozabilă sau taxabilă, aceasta este orice entitate care
constituie „baza de calcul" a obligaţiilor fiscale sau, aşa cum a explicat tot instanţa supremă
15
mai pe larg, „sursa impozabilă sau taxabilă” reprezintă evenimentul sau actul juridic care dă
naştere obligaţiei fiscale. Sunt astfel de acte, cele care au ca efect dobândirea unui bun (bunul
dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare, donaţie, schimb, constituie bază de
impunere pentru impozit pe teren, clădiri etc.), realizarea unui venit (realizarea unui venit în
temeiul unui contract de muncă, de împrumut, de vânzare-cumpărare constituie bază de
impunere pentru impozitul pe profit), precum şi efectuarea unor acte de consum (contract de
vânzare-cumpărare care constituie bază de impunere pentru TVA, accize, taxe vamale)”12
Noțiunea de a ascunde se poate concretiza atât prin acțiune cât și prin omisiune. De
asemenea, ascunderea poate fi fizică, cât și virtuală, în sensul dispariției din evidențele
contabile, cum ar fi de exemplu omiterea declarării unor venituri obținute.
Subiectul activ în cazul acestei infracțiuni poate fi orice persoană capabilă să răspundă
penal , spre deosebire de celelalte infracțiuni prevăzute de art. 9 unde subiectul activ este
poate fi contribuabil, plătitor sau custode.
De asemenea prin decizia 3907 din 22.11.20112 ÎCCJ a statuat că :
“1. În cazul veniturilor pentru care există atât obligaţia evidenţierii, cât și obligaţia
declarării, dacă veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale,
dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu s-a
realizat o ascundere a veniturilor impozabile sau taxabile în condiţiile în care organele fiscale
competente pot lua cunoștinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile
ale contribuabilului, și nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece veniturile realizate au fost evidenţiate. În cazul
veniturilor pentru care există numai obligaţia declarării, dacă nu au fost declarate la organul
fiscal competent, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală
prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
2. Omisiunea plăţii unei taxe, cum este taxa pe valoare adăugată, nu constituie
infracţiunea de evaziune fiscală reglementată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,
dacă bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă nu a fost ascunsă. În cazul în care o persoană
fizică nu se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoare adăugată în legătură cu transferul
proprietăţilor imobiliare, evaziunea fiscală există numai atunci când bunul ori sursa
impozabilă sau taxabilă a fost ascunsă, nu și atunci când organele fiscale competente
12
Ghid de bune practici în domeniul combaterii infracțiunilor de evaziune fiscala – disponibil pe
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1443/Ghidul%20combatere%20infracțiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf
16
cunoșteau sursa impozabilă sau taxabilă, întrucât persoana a înregistrat proprietăţile
imobiliare la cartea funciară, precum și la administraţia financiară și a plătit impozitele
aferente transferului proprietăţilor imobiliare, realizat prin procedura notarială.”
Din punct de vedere a formei de vinovăție opinăm că atât această infracțiune

prevăzută la lit. a cât și următoarele pot săvârșită doar cu intenție directă calificată prin scop,
acela de a se sustrage de la obligațiile fiscale.
Scopul în acest caz este și o condiție esențială în reținerea săvârșirii infracțiunii de

evaziune fiscale, prin urmare organele judiciare trebuie să demonstreze că activitățile
incriminate au fost săvârșite în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale.
Infracțiunea prevăzută la lit. b constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în

actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate.
Omisiunea, după cum arată și textul de lege, poate fi total sau parțială. De asemenea
omisiunea trebuie să se refere la operațiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,
scopul fiind sustragerea de la plata obligației fiscale. Practic, prin această omisiune se
diminuează baza de calcul, aducându-se astfel un prejudiciu statului. 13
Un exemplu în acest sens este reprezentat de neînregistrarea unor mărfuri sau servicii,
și implicit nici prețul plătit pentru acestea.
Lit. c este reglementată infracțiunea care incriminează evidenţierea, în actele contabile

sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidenţierea
altor operațiuni fictive;
“Noţiunea de “cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale” desemnează sfera

obligaţiilor patrimoniale inexistente în realitatea juridică, despre care contribuabilul face
vorbire în situaţiile sale contabile şi financiare. Este vorba despre o cheltuială inexistentă
faptic şi juridic, dar transpusă în realitatea scriptică.”14
De asemenea, noțiunea de operațiune fictivă este definită în Legea 241/2005 și a fost

prezentată anterior.
13
Ion Rusu , Maria-Georgiana Teodorescu , Rares Rotaru , Minodora Ioana Rusu , Bogdan Birzu , Roxana Maria
Chirieac, Infractiuni privind domeniul financiar-bancar, , Ed. Hamangiu, București, 2018, pg. 105.
14
Irina Aldea – Teză de doctorat “Investigarea criminalistică a unor infracțiuni din domeniul
financiar-bancar cu impact negativ major asupra bugetului de stat în spațiul național și european”, București,
2016, p. 97.
17
Infracțiunea prevăzută la lit. d constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte
contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace
de stocare a datelor;
Pentru a se reține această infracțiune se impun a fi îndeplinite două cerinţe esenţiale :
- fapta să fie săvârşită într-una dintre următoarele modalităţi alterarea, distrugerea sau
ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxare, de marcaj sau a altor mijloace
de stocare a datelor;
- prin fapta săvârşită în modalitățile arătate să se urmărească suprimarea ori

diminuarea obligaţiilor fiscale
La art. 9 alin. 1 lit. e) este prevăzută fapta privind executarea de evidenţe contabile
duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor.
Prin evidență contabilă dublă, se înţelege atunci când, există o evidenţă contabilă
paralelă, dar reală, alături de evidenţa contabilă aparentă şi necorespunzătoare realităţii care
acoperă total sau parţial activitatea contribuabilului în cauză, care conține informații de natură
să inducă în eroare organul de control.15
Suntem de părere ca pentru a săvârși această infracțiune, făptuitorul trebuie să aibă

cunoștințe avansate de contabilitate.
Infracțiunea prevăzută la lit. f constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor

financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu
privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
„Din analiza normei de incriminare rezultă că pentru existenţa laturii obiective a

infracțiunii trebuie îndeplinite trei condiţii esenţiale : - contribuabilul sau reprezentantul său
legal să nu facă o declaraţie, să facă o declaraţie fictivă ori o declaraţie incorectă cu privire la
sediile sale principale sau secundare; - realizarea unei acțiuni de control financiar, fiscal sau
vamal; - cu ocazia efectuării controlului să se constate sustragerea contribuabilului de la
efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale ca urmare a nedeclarării sau a declarării
fictive sau incorecte”16
În practica judiciară s-a reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în

modalitatea declarării fictive a sediului social şi a punctului de lucru, atâta timp cât s-a
15
2016, p. 99.
16
Ghid de bune practici în domeniul combaterii infracţiunilor de evaziune fiscală, p. 28.
18
constatat de organele fiscale că nu s-a desfăşurat nicio activitate la cele două locaţii şi că nu s-
a dat curs invitaţiilor trimise de a se prezenta la verificare cu evidenţa primară şi contabilă la
aceste adrese.17
Ultima infracțiune prevăzută la art. 29 este prevăzută la lit. g și constă în substituirea,

degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate
în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură
penală.
Această infracțiune se referă la situația în care bunurile sechestrate sunt lăsate în

custodia debitorului și acesta acționează printr-una din modalitățile arătate.
Art. 9 prevede două variante agravate a infracțiunii și anume :
- dacă prin faptele prevăzute la art. 9 alin. 1 s-a produs un prejudiciu mai mare de
şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani
- dacă prin aceleași fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă
a acesteia se majorează cu 7 ani
De asemenea, există și o cauză de reducere a pedepsei, prin care limitele de pedeapsă

ale infracțiunii se înjumătăţesc, de care poate beneficia făptuitorul. prin acoperirea integrală a
pretențiilor părții civile, în timpul urmăririi penale ori până la primul termen de judecată.
Pentru a beneficia de această cauză de reducere a pedepsei, acesta trebuie să nu mai fi

săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea 241/2005 într-un interval de 5 ani de la comiterea
faptei pentru care a beneficiat de această cauză de reducere a pedepsei.
De asemenea, această faptă prevăzută de legea penală trebuie săvârșită în scopul

neîndeplinirii obligațiilor fiscale, simpla nedeclarare constituie contravenție conform art. 44
din Legea 26/1990 privind registrul comerțului.
În formele tip ale infracțiunilor de evaziune fiscală, acestea sunt pedepsite cu

închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
17
Decizia nr. 2670/2013 a ÎCCJ, Secţia penală
19
Condamnarea pentru o infracțiunea de evaziune fiscală aduce o serie de interdicții și
decăderi: nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii
comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi.
De asemenea, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de evaziunea fiscală, luarea

măsurilor asigurătorii este obligatorie.
§5. Modalități de realizare a evaziunii fiscale.
Cu privire la impozitul pe profit exemplificăm următoarele metode de realizare a

evaziunii fiscale :
- “diminuarea masei impozabile;
- înregistrarea doar parţială a beneficiului realizat,
- virarea beneficiului supus impozitării către societăţi proaspăt înfiinţate din

cadrul aceluiaşi
grup.
- utilizarea eronată a perioadelor de scutire prevăzute de lege.
în ceea ce priveşte TVA-ul cele mai frecvente modalităţi se referă la.
- utilizarea greşită a deducerilor prevăzute de lege;
- neaplicarea TVA-ului unor operațiuni pentru care aplicarea taxei este

prevăzută de lege,
- omisiunea de înştiinţare a autorităţilor cu privire la atingerea pragului de

plătitor TVA,
În ceea ce priveşte accizele, modalităţile de evaziune fiscală au cuprins micşorarea

bazei de impozitare, nedeclararea corectă a operațiunii reale în cazul unor produse ale căror
preţuri erau purtătoare de accize (mai ales la alcool).166 De asemenea, neevidenţierea în
contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor, sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea
denumirii produselor accizate şi trecerea lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse
(pentru uleiuri minerale, alcool etc.”18
18
2016, p. 105-106.
20
De asemenea, referitor la impozitul pe venitul din salarii, exemplificăm anumite
metode de realizare a evaziunii fiscale : lipsa înregistrării de către angajator a obligaţiei de
virare a impozitului pe salarii, impozitarea doar a unor venituri salariale, cu omisiunea altora
etc.
Conturile bancare pot fi o cale prin care se poate realiza evaziunea fiscală. Astfel, prin
deschiderea mai multor conturi bancare, la diferite bănci, pentru o perioadă scurtă de timp pot
fi transferate sume de bani din cont în cont până la descoperirea acestora de către organele de
control atunci când se impune luarea măsurii sechestrului, popriri etc.19
Desigur, există o multitudine de modalități prin care se poate realiza această

infracțiune, existând lucrări de specialitate care se referă strict la aceste modalități, insă noi
ne-am propus să exemplificăm cele mai întâlnite modalități, pentru a putea fi înţelese cu
ajutorul noțiunilor prezentate.
19
2016, p. 105-106
21
Capitolul V. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
actelor de terorism
Secțiunea 1. Infracțiunea de spălarea a banilor
Pentru început, dorim să precizăm că incriminarea faptelor de spălare a banilor a fost

realizată destul de târziu de către legiuitorul român, respectiv prin Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor20.
La nivel european, primul instrument juridic care a incriminat spălarea banilor este
Convenția privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor
provenite din activitatea infracțională, adoptată la 8 noiembrie 1990 la Strasbourg. Ulterior,
această Convenție a fost înlocuită cu Convenția Consiliului Europei privind spălarea
banilor, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din activitatea
infracțională și finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005 și intrată în
vigoare la 1 mai 200821.
Pentru prevenirea și combaterea criminalității de acest gen, cu trimitere la finanțarea

terorismului, la acest moment, la nivelul Uniunii Europene este în vigoare Directivă (UE)
2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea
utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de
modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și
de abrogare a Directivei 2005/60/CE A Parlamentului European și al Consiliului și a
Directivei 2006/70/CE a Comisiei22.
Acest instrument juridic european nu a fost transpus în legislația internă a Românie,

Guvernul adoptând un proiect de lege în acest sens la 31 mai 2018.
20
Publicată în M. of. nr. 904 din 12 decembrie 2002
21
Ana Alina Dumitrache, Spălarea banilor. Aspecte juridico-penale, Ed. Universul Juridic, București,
2013, p. 14.
22
Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 141/73 DIN 5.6.2015.
22
Fără să propunem o examinare a acestui proiect de act normativ, facem doar
precizarea că legea în vigoare la acest moment va fi abrogată, iar infracțiunea de spălare a
banilor este prevăzută în mai multe modalități normative în cuprinsul art. 49.
Așadar, la acest moment, în legea română, infracțiunea de spălare a banilor este

prevăzută în dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002.
Infracțiunea de spălare a banilor este reglementată în Legea 656/2002 la art. 29

și prevede următoarele :
“1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3

la 10 ani :
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de

infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în
scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a

dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,
cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din

săvârşirea de infracțiuni.
(2) Tentativa se pedepseşte.
(3) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii,
instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la
art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din
circumstanţele faptice obiective.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine
bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate.”
23
În doctrina română s-a apreciat că „lato sensu, spălarea banilor presupune încercarea
de a ascunde originea ilicită a produselor infracțiunilor și crearea unei aparențe de legalitate a
acestora”23.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni mai cuprinde şi relaţiile sociale care se
nasc şi se dezvoltă în legătură cu activitatea justiţiei, faptele de ascundere a bunurilor
provenite din infracţiune, împiedicând aflarea adevărului şi înfăptuirea justiţiei.
Obiectul material descris la art. 29 lit a este constituit din orice bun rezultat direct sau
indirect din săvârşirea infracţiunii principale sau infracţiune predicat, cum mai este denumită,
săvârşită anterior spălării de bani.
Spre deosebire de prima modalitate, care se referă la obiectele materiale ca obiect

specific al infracţiunii, cea de-a doua modalitate descrisă la lit. b se referă la bunuri imateriale,
cum ar fi de exemplu, dreptul de proprietate şi dezmembrăminte ale acestuia (dreptul de
uzufruct sau dreptul de superficie), dreptul de creanţă, dreptul de autor etc.
Subiectul activ infracţiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană cu capacitate de

răspundere penală.
Subiectul pasiv al infracţiunii de spălare a banilor este, în primul rând statul, ca titular
al obligaţiei de asigurare şi garantare a unui climat de normalitate în ceea ce priveşte
desfăşurarea activităţii economico-financiare şi de afaceri. Poate fi subiect pasiv orice
persoană fizică sau juridică care este prejudiciată în urma săvârşirii acestei infracţiuni.

Având în vedere faptul că această infracțiune este prevăzută într-o lege specială, se
impune definirea termenului de „bun” folosiți în norma legală. În Legea 656/2002 este
definitivă noțiunea de „bun” la art. 2 lit. c astfel : prin bunuri se înţelege bunurile corporale
sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un
titlu ori un drept cu privire la acestea;
Prima modalitate prin care poate fi săvârșită infracțiunea de spălare de bani este
prevăzută la art. 29 lit. a : schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din
săvârşirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor
23
Ana Alina Dumitrache, op. cit., p. 9.
24
bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile
să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
Astfel, „schimbarea a bunului” înseamnă acțiunea de a modifica fizic bunul în așa fel
încât să se creeze o aparență de legalitate în ceea ce privește proveniența acestuia.
Un exemplu de schimbare a bunului este reprezentat de înlocuirea seriilor şi numerelor

de înmatriculare ale autoturismelor furate cu seriile şi numerele de înmatriculare ale unor
autoturisme avariate sau uzate insă legal achiziţionate.24
De asemenea, schimbarea bunului constă în înlocuirea acestuia cu un alt bun care are o
proveniență legală. De exemplu, se poate schimba un lingou de aur cu un titlu la purtător.
Schimbarea bunului poate avea şi sensul de înlocuire a bunului produs al infracțiunii,

cu un alt bun obţinut legal de o altă persoană fie la valoare echivalentă fie la o valoare diferită
în cazul obligaţiunilor, titlurilor la purtător, certificatelor etc sau poate să îmbrace şi forma
unor acte juridice sub semnătură privată sau chiar acte autentice fără insă a se înlătura
caracterul ilegal al operațiunii.25
A doua modalitate prevăzută la lit. a consta în transferul de bunuri. În această

modalitate făptuitorul poate săvârși infracțiunea prin mutarea fizică a bunurilor într-o zonă
unde prezența acestuia ar crea o aparență legală. 26
O altă variantă de transfer poate consta în efectuarea de „cumpărări cu scop de

revânzare speculativă de acțiuni la bursă, achiziţionarea de titluri de credit cu preţ subevaluat,
efectuarea ilegală de decontări interne sau internaţionale, folosirea de firme fantomă în scopul
efectuării deconturilor etc.”27
În cazul elementului material prevăzut la lit. b este necesar a ascunde ori a disimula
adevărata natură a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora.
24
Valerică Dabu, A. M. Guşanu, Reflecţii asupra legii pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, R.D.P. nr. 4/2001 p. 103-104, V. Dabu, S. Cătinean, Despre „spălarea” produsului infracţiunilor, Revista
Dreptul nr. 12/2002 p. 133-134, Valerică Dabu, Sorin Cătinean, Noua lege pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor (Legea nr. 656/2002), Convenţia NaţiunilorUnite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate, Revista Dreptul nr. 6/2003, p. 47-65, V. Dabu, Sorin Cătinean, Spălarea banilor în noul Cod penal şi
în legislaţia penală actuală, publicat în Revista Dreptul nr. 4/2005, p. 176-177 – A se vedea http://www.inm-
lex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20combatere%20spalare%20bani_judecâtori%20si%20procurori.pdf
25
Ion Rusu , Maria-Georgiana Teodorescu , Rares Rotaru , Minodora Ioana Rusu , Bogdan Birzu , Roxana Maria
Chirieac, Infractiuni privind domeniul financiar-bancar, , Ed. Hamangiu, București, 2018, pg. 78
26
idem.
27
2016, p. 43.
25
Termenul de ascundere poate fi definit ca fiind o „modificare a înfăţişării fizice a
bunului sau a naturii juridice a acestuia în vederea punerii lui în circulaţie fără temerea de a-i
fi descoperită originea ilicită sau pentru a îngreuna descoperirea, în timp ce disimularea este
tot o ascundere, urmată de mascarea, camuflarea bunului, acesta apărând ca având o
provenienţă legală.”28
Ultima modalitate de săvârșire este prevăzută la lit. c și constă în dobândirea, deţinerea

sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracțiuni.
Subiectul activ în acest caz este o persoană distinctă de cea care a săvârșit infracțiunea
generatoare de bunuri. De asemenea, o cerință esențială este cunoașterea de către făptuitor a
faptului că bunul deținut, dobândit ori folosit provine din săvârșirea unei infracțiuni.
Observăm astfel o diferență între tăinuire și această modalitate de săvârșire a spălării

de bani în faptul că, în cazul tăinuirii se cere ca persoană să cunoască că bunul provine dintr-o
faptă prevăzută de legea penală, pe când în cazul infracțiunii de spălare de bani prev. la art. 29
lit. c se cere ca făptuitorul să cunoască faptul că bunul respectiv provine din săvârșirea unei
infracțiuni, aspect ce poate ridica probleme în practică.29
În legătură cu persoana care poate săvârși infracțiunea de spălare de bani opinăm

faptul că, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani autorul sau complicele
infracțiunii principale, generatoare de bunuri ilicite.30
Cu privire la forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită infracțiunea de spălare de

bani precizăm că aceasta poate fi săvârșită doar cu intenție directă în cazul primelor două
modalități prevăzute la lit. a și b, iar cu privire la modalitatea prevăzută la lit. c, aceasta poate
fi săvârșită atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă.31
Sancţiunea prevăzută de lege la art. 29 este închisoare de la 3 la 10 ani. Tentativa se

pedepseşte.
28
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20combatere%20spalare%20bani_judecâtori%20si
%20procurori.pdf
29
A se vedea diferența dintre infracțiune și faptă prevăzută de legea penală prezentată în cadrul Cap. I
30
A se vedea în acest sens C. A. Galați, Decizia 279/03.03.2016 disponibilă pe
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-n8q6gmm/ și Mihai Adrian Hotca - Spălarea banilor –
subiectul activ al infracțiunii disponibil pe https://www.juridice.ro/446718/spalarea-banilor-subiectul-activ-al-
infracțiunii.html
31
M. Hotca, M. Dobrinoiu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Ed. C.H. Beck, ed. a 2-a, București,
2010, p. 317.
26
Se prevede totodată ca dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă
pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele
complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) -c) din Codul penal. Prevederile anterior
menţionate la art. 29 se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost
comisă pe teritoriul României sau în străinătate.
La articolul 30 este menţionată şi o cauză de reducere a pedepsei pentru persoana care

a comis infracţiunea prevăzută la art. 29, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează
identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.
Aceasta beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
§5. Indici de anomalie și modalități practice de săvârșire a infracțiunii de spălare

de bani
În Ghidul de tranzacții suspecte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a

spălării banilor, sunt prezentați diferiți indici de anomalie pentru mai multe categorii de
societăți, dar ne vom referi succint la bănci și societățile de asigurare.
Astfel în cadrul societăților de asigurări sunt prezentați următorii indici :
“Cumpărarea de poliţe de asigurare de viață care necesită plata unor prime mari şi care
par a fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea sa de a obţine
venituri. De exemplu, clienţi cunoscuţi ca având dificultăți financiare semnează poliţe de
valoare mare.
 Solicitarea de a plăti primele în numerar :
 Plata frecvenţă a unor prime în numerar sau în valută pentru sume mari care par a fi
contradictorii cu capacitățile financiare ale clientului sau cu activitatea sa.
 Plăti frecvente de prime în numerar efectuate prin sume fracţionate, acolo unde
pare a se evita cerinţele de identificare/raportare.
 Semnarea unor poliţe de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terțe
parţi, în special, unde nu exista vreo legătura aparentă între terţa parte şi client, sau cecuri cu
multiple semnături.
 Utilizarea tehnicilor de înregistrare comună pentru contracte care implică poliţe de

asigurare de viață sau schimbări de nume de persoane care au fost înregistrate, fără vreun
motiv aparent real :
27
 Semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viață de acelaşi
tip care au diferiţi beneficiari.
 Repetarea unui anumit nume într-un număr de contracte de asigurare care implică
poliţe de asigurare înregistrat împreuna cu numele unor diferite persoane.
 Schimbările frecvente neobişnuite de nume în contracte care implică poliţe de

asigurare sau schimbări produse în momentul când investiţia este lichidată.
 Lichidarea într-o perioadă scurtă de timp a beneficiilor pentru o anumită persoana

pe numele căreia exista o serie de poliţe emise de diferiţi clienţi.
 Schimbarea numelui unui asigurat şi/sau al beneficiarului poliţelor de asigurare în

favoarea unor terțe parţi care nu aparţin familiei asiguratului sau care nu au nici o legătură cu
acesta, într-o manieră care ar putea justifica schimbarea.
 Numirea unor beneficiari pentru poliţele de asigurare de viață, astfel încât suma
pentru a fi plătita fiecăruia dintre ei este o fracţiune din suma totală, suma care altfel ar putea
fi conforma cu cerinţa de identificare/de raportare, într-o manieră care nu este justificată de
către relaţia de afaceri între client şi beneficiari (de exemplu, familia sau relaţiile de afaceri).
 Semnarea unor poliţe de asigurare de viață pentru care beneficiarul este deținătorul
poliţei.
 Clienţi care evită contactele directe cu angajaţii, colaboratorii sau colaboratorul

intermediarului prin emiterea frecventă de mandate sau împuterniciri într-o manieră care pare
a fi nejustificată.
 Tranzacţii care sunt realizate prin furnizarea cu intenţie a unor informaţii esenţiale
neadevărate sau inexacte.
 Tranzacţii implicând parteneri străini :
 Tranzacţii care implică transferuri frecvente în străinătate, ce nu par a fi justificate

de activitatea clientului sau de alte circumstanţe.
 Poliţe de asigurare semnate de către contractanți care sunt rezidenţi într-un centru
offshore sau în zone cunoscute cu trafic de droguri, numai dacă nu sunt justificate de
activitatea economică sau de alte circumstanţe.
 Plata în exces a primei de asigurare cu solicitarea de plata a diferenţei vărsate în

plus către o terţa parte sau spre o ţară diferită.
28
 Scheme de capitalizare şi contracte de asigurări de viață iniţiate şi efectuate într-o
manieră neobişnuita :
 Plata unui plan de capitalizare a contractului cu livrarea activelor sau a altor valori
a căror posesie nu este justificată de capacitatea de asigurare a venitului de către contractant şi
de tipul de afacere desfășurată de acesta.
 Solicitări mari şi/sau simultane de returnare în avans a poliţelor şi/sau utilizarea

acestora în vederea obţinerii împrumuturilor, în special când acestea implică condiţii de
acceptare dezavantajoase sau de frecvente plaţi parţiale în numerar a unei singure prime de
valoare mare.
 Solicitarea exercitării dreptului de contramandare a poliţei sau a exercitării clauzei

de exonerare în cazul poliţelor care necesită plata unor prime mari.
 Solicitarea, la data scadenţei, de a primi plăţile în numerar, sau prin emiterea de

mai multe cecuri, pentru sume fracţionate.
 Clienţi care semnează poliţe sau plătesc prime brokerilor în zone care par a fi
neobişnuite, luând în consideraţie zona lor de reşedinţă sau de desfăşurare a activităţii de
afaceri.
 Angajaţi sau agenţi care, în mod constant, au niveluri ridicate în emiterea de poliţe
de asigurare plătibile într-o singură primă, niveluri situate mult peste orice aşteptări ale unei
companii de nivel medii.
Exemple :
Contractorul A semnează o poliţă de asigurare de viață, numind şase beneficiari

diferiţi, astfel încât la data scadenţei, plata fiecărui beneficiar poate fi solicitată în numerar
(fracţionarea sumei este făcută în scopul de a evita obligaţia de raportare).
Un client semnează o asigurare de viață cu o singură primă pentru o sumă importantă

(de exemplu 100.000 Euro), cu plata primei printr-un transfer din străinătate (A). Cu toate că
data scadenţei poliţei este stabilită, de exemplu, la 10 ani, clientul cere restituirea în avans,
acceptând clauză de penalizare, solicitând ca suma care i se cuvine să fie plătită cu un cec sau
prin transfer într-un cont la bancă (B) (scopul acestei tranzacţii este de a crea o falsă aparenţă
legitimitate fondurilor A).
Unui client i se acordă un împrumut garantat de o poliţă de asigurare de viață. Plata

primei este făcută periodic, cu bani murdari, astfel încât pragul obligaţiei de raportare nu este
niciodată atins (în acest caz, anomalia constă atât în folosirea numerarului în locul altor
29
modalităţi de plată care pot fi urmărite, cât şi suma care este întotdeauna inferioară (la limită)
pragului impus de obligaţia de raportare).”32
Referitor la sistemul bancar ghidul are o prezentare elaborată a problemei spălării

banilor prin aceste instituții, fapt pentru care vom preciza o parte dintre acestea.
În ghid sunt prezentate zece tipuri de activități și tranzacții care necesită o investigație
detaliată :
A. Comportamentul clientului
B. Evitarea cerinţelor de raportare şi de păstrare a înregistrărilor
C. Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor cu numerar
D. Spălarea banilor prin intermediul conturilor bancare
E. Spălarea banilor prin intermediul transferurilor electronice bancare
F. Spălarea banilor prin intermediul operațiunilor externe
G. Spălarea banilor prin intermediul operațiunilor de credit
H. Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor legate de investiţii
I. Spălarea banilor folosind documentaţia de credit şi garanţii
Cu privire la comportamentul clientului se prevăd următoarele : nu doreşte să

furnizeze informaţii despre trecutul sau personal când deschide un cont sau când procură
instrumente monetare peste o anumită valoare; refractar sau refuză să specifice un scop pentru
un împrumut sau sursa returnării acestuia, sau furnizează un scop şi/sau o sursă care ridică
întrebări; Declaraţiile financiare ale corporaţiilor sau pentru afaceri importante nu sunt
realizate de către un contabil; nu are nici o înregistrare privind o angajare trecută sau prezenţa,
dar care realizează tranzacţii frecvente cu sume mari; grăbește angajatul băncii să încheie o
tranzacţie rapid şi nebirocratic, fără a se înţelege motivul unei astfel de precipitări; contactul
personal cu banca, comunicările având loc doar prin telefax sau telex; în unele cazuri, clientul
va numi terțe părţi (administratori) ca persoane împuternicite să dispună operațiuni în cont în
vederea evitării contactului, etc.
Referitor la evitarea cerinţelor de raportare şi de păstrare a înregistrărilor este

specificat clientul care refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru un raport obligatoriu,
refuză să completeze raportul sau să efectueze o tranzacţie după ce a fost informat că raportul
32
http://www.onpcsb.ro/pdf/ghid%20tranzactii%20suspecte%20romana.pdf
30
trebuie completat sau orice persoană sau grup care constrânge sau încearcă să constrângă un
angajat al băncii pentru a nu îndosaria înregistrarea solicitată sau formularele de raportare.
Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor cu numerar :
• “Schimbul de sume mari dintr-o valută în alta, tară nici un scop economic
evident, în special atunci când clientul face acest lucru în mod frecvent;
• Schimbul unor mari cantităţi de bancnote de mică valoare în bancnote de

valoare mare;
• Depuneri şi retrageri neobişnuit de mari în numerar, făcute de un client

(persoană fizică sau juridică) ale cărui activităţi implică, în mod normal, folosirea cecurilor
sau a altor instrumente de plată fără numerar;33
• Creşterea substanţială de depuneri în numerar sau de tranzacţii în valută ale

unui client, fără vreun motiv aparent, în special dacă asemenea sume sunt transferate ulterior,
într-un interval scurt de timp, către o destinaţie care nu poate fi asociată în mod normal cu
clientul;
• Depuneri şi retrageri în numerar neobişnuit de mari, efectuate de un client care

în mod normal foloseşte un cont curent;
• O societate de vânzare cu amănuntul are alte metode cu totul diferite de

depozitare a numerarului decât alte societăţi din acelaşi domeniu într-o anumită zonă
geografică;
• Tranzacţii efectuate în valută pentru activităţi economice din care în mod

obişnuit nu se obţine valută;
• Depuneri în numerar în mai multe conturi în aşa fel încât fiecare sumă este
mică (neglijabilă), dar totalul sumei este semnificativ (smurffing);
• Utilizarea unor instrumente monetare multiple în vederea plăţii unei singure

entităţi, în special, atunci când nu există nicio justificare pentru folosirea unor instrumente
multiple;
• Clienţi care, împreună şi simultan, folosesc ghişee diferite pentru a efectua

tranzacţii cu sume mari în numerar sau în valută;
• Un client (de exemplu, un proprietar de magazin) care efectuează câteva

depuneri în aceeaşi zi la casierii sau sucursale bancare diferite;
33
31
• Tranzacţii în valută divizate sub o anumită limită (inclusiv într-o singură zi/mai
multe zile; la aceeaşi bancă/diferite sucursale; la diferite bănci (dacă acestea sunt cunoscute);
sau depunerea/retragerea de valută; tranzacţii efectuate înainte sau după termenul limită dat de
o instituţie financiară, astfel încât tranzacţia combinată să fie considerată ca şi când s-ar fi
efectuat în două zile);
• Utilizarea unui volum imens de instrumente monetare de valoare mică în

tranzacţii comerciale obişnuite;
• Retrageri şi depuneri în numerar a unor sume neobişnuit de mari din/în contul

curent al unei persoane juridice, care nu utilizează în mod obişnuit plata în numerar; 34
• Clienţii care, în mod constant, realizează depuneri în numerar pentru

acoperirea cambiilor, a transferurilor de bani sau a altor instrumente negociabile sau
instrumente de plată uşor vandabile;
• Transferuri mari de sume de bani în sau din străinătate cu instrucţiuni de plată

în numerar;
• Depuneri frecvente în numerar efectuate în contul unui client de către terțe

părţi fără legătură aparentă cu deţinătorul contului;
• Transferuri repetate de sume mari în străinătate cu ordin de plată a sumei în

numerar la destinatar;
• Utilizarea căsuţelor de valori pe timp de noapte pentru depunerile unor sume

mari în numerar;
• Depuneri de numerar ce conţin bancnote false sau instrumente contrafăcute;
• Retrageri de numerar imediat după alimentarea contului;
• Retrageri repetate din mai multe sucursale ale instituţiei de credit;
• Retrageri de numerar dîntr-un cont cu puţin înainte de închiderea acestuia sau

dîntr-un cont care a fost creditat în mod neobişnuit cu sume importante provenite din ţară sau
străinătate;
• Depuneri de numerar urmate imediat de transferul într-un alt cont la o

instituţie de credit în ţară sau străinătate;
• Constituirea de depozite în mai multe sucursale, fără un sens anume;
34
32
• Vărsăminte de sume semnificative efectuate de către o persoană împuternicită
pentru tranzacţii în contul unui client;
• Ridicări frecvente de numerar de aceeaşi valoare (peste limita de 30.000.000

lei); având drept explicaţii „plăţi persoane fizice” sau „plaţi diverse”;
• Retrageri frecvente de numerar, a căror justificare nu este în concordanţă cu

obiectul de activitate al firmei; 35
• Creditări ale conturilor societăţii de către asociaţii/administratorii acestora,

urmate de retrageri repetate justificate ca „rambursare împrumut”36
Spălarea banilor prin intermediul conturilor bancare :
• “Folosirea unor conturi care nu reflectă activităţi bancare sau comerciale

normale, ci sunt utilizate doar pentru depuneri sau retrageri;
• Contul (conturile) unei societăţi în care depunerile sau retragerile sunt realizate
mai mult în numerar decât prin cecuri;
• Retrageri mari de numerar dîntr-un cont, inactiv anterior sau dîntr-un cont în
care tocmai s-a transferat, în mod neaşteptat, o importantă sumă din alt cont deschis în ţară
sau în străinătate;
• Folosirea unui cont al unei companii care indică o activitate redusă sau
neregularizată din punct de vedere periodic; contul pare a fi utilizat, în primul rând, ca depozit
temporar de fonduri care, ulterior, sunt transferate în străinătate.
• Efectuarea de transferuri frecvente şi substanţiale de fonduri (sau de depuneri

de alte instrumente financiare) care nu pot fi identificate clar ca având o justificare
economică;
• Creşterea substanţială, fără un motiv aparent, a cifrei de afaceri a unui client

reflectată de activitatea conturilor sale;
• Combinarea de transferuri de sume mari cu sume retrase în numerar în aceeaşi

zi sau în ziua precedentă, atunci când situaţia clientului nu justifică o astfel de activitate;
• Utilizarea unui cont doar ca depozit temporar de fonduri, care, eventual, va fi

transferat în alte conturi în străinătate;
35
36
http://www.onpcsb.ro/pdf/ghid%20tranzactii%20suspecte%20romana.pdf p. 28-30.
33
• Deschiderea de către un client a unui număr mare de conturi la sucursalele
aceleiaşi bănci sau la bănci diferite şi transferuri repetate ale unor sume mari de bani între
aceste conturi
• Existenţa mai multor conturi ale unui client la mai multe bănci din aceeaşi
localitate, în special când se constată un proces de alimentare a acestor conturi cu sume mari
de bani, anterior cererii de transfer progresiv al fondurilor;
• Depuneri de sume mici în numerar în contul unui client urmate de transferul

imediat într-un cont la o altă bancă;
• Deschiderea şi închiderea repetată de conturi în numele aceluiaşi client sau al

unui membru al familiei sale, fără un motiv plauzibil;
• Primirea frecventă de către un client a unor sume mari de bani din ţări, în
general, asociate cu producerea, fabricarea sau comercializarea de droguri;
• Concordanţa dintre creditările şi debitările unui cont în aceeaşi zi sau în zilele

anterioare;
• Un client efectuează depuneri mari şi frecvente în numerar şi păstrează un şold

mare, neutilizând insă alte servicii, cum ar fi împrumuturi, scrisori de credit, etc;
• Alimentarea contului prin cecuri emise de terțe părţi în sume mari semnate în
favoarea clientului;
• Mişcări suspecte de fonduri de la o bancă spre o altă bancă şi înapoi către

prima bancă. De exemplu, a fost observată următoarea schemă : 1) procurarea de cecuri de la
o bancă; 2) deschiderea unui cont la o altă bancă, 3) depozitarea cecurilor în cel de-al doilea
cont şi apoi, 4) transferul electronic al fondurilor din al doilea cont în contul primei bănci care
a emis iniţial cecurile;
• Transferuri periodice din contul personal către ţări cu grad ridicat de risc;
• Depunerea de sume în mai multe conturi, de obicei de valori sub limita legală
de raportare, urmată de mutarea acestora, ulterior, într-un singur cont şi de transferul sumei,
de obicei în străinătate;
• Plăţi sau încasări fără vreo legătură aparentă cu vreun contract comercial legal;
• Transferuri de fonduri de mare valoare în numele unui client fără vreo

motivaţie anume sau fără o explicaţie plauzibilă
34
• Transferuri de fonduri din ţări cu grad ridicat de risc, unde clientul nu are
aparent vreo activitate comercială ori unde aceasta nu este în concordanţă cu activitatea
comercială a clientului sau cu istoricul său;
• Transferuri de sume identice de la acelaşi ordonator, sume ce sunt retrase în

aceeaşi zi, în numerar;37
• Transferuri de sume mari, sume retrase în aceeaşi zi sub forma de „restituire

împrumut”;
• Transferuri repetate de fonduri (de regulă aceleaşi sume), între aceleaşi

societăţi”38
Spălarea banilor prin utilizarea transferurilor electronice bancare :
• “Transferuri frecvenţe din contul unei persoane juridice în contul unei

persoane fizice fără vreo referire cu privire la natura transferurilor;
• Transferul neobişnuit de fonduri între conturi conexe sau conturi care implică
acelaşi administrator sau administratori care au legătura între ei;
• Transmiterea sau primirea frecventă a unor volume mari de transferuri

electronice către şi dinspre companiile offshore;
• Un client păstrează conturi multiple, transferă banii între aceste conturi, şi

foloseşte un cont colector din care transferă fondurile electronic iniţial primite. (Un client
depozitează fonduri în câteva conturi, în mod obişnuit în sume sub o anumită limită, iar
fondurile sunt apoi consolidate într-un cont colector şi transferate electronic în străinătate.);
• Ordin dat băncii să transfere fondurile în străinătate şi să aştepte o încasare

echivalentă a unui transfer electronic din alte surse;
• Depozitarea sau retragerea cu regularitate a unor sume mari prin transferuri

electronice către/din sau prin intermediul ţărilor care sunt cunoscute ca surse de narcotice sau
ale căror legi privind secretul bancar facilitează spălarea banilor;
• Transferul numerarului sau a veniturilor dîntr-un depozit în numerar în

străinătate fără a se schimba tipul de valută;
• Primirea transferurilor electronice şi cumpărarea imediată a instrumentelor

monetare realizate pentru plata unei terţe părţi;
37
38
35
• Un client transmite şi primeşte transferuri electronice (către/din paradisuri
fiscale), în special, dacă nu există un motiv aparent de afaceri pentru astfel de transferuri sau
acestea sunt contradictorii cu activitatea desfăşurată de client sau cu trecutul acestuia;
• Într-o activitate a clientului se efectuează sau se evidenţiază o creştere bruscă a

transferurilor electronice internaţionale sau interne, prin transmiterea sau primirea unor sume
mari de bani, iar astfel de transferuri sunt contradictorii cu trecutul clientului;
• Un cont în care se primesc multe încasări cu valoare mică prin transfer

electronic sau se realizează depozite folosind cecuri sau ordine de plată, şi aproape imediat se
transferă electronic aproape tot soldul în alt oraş sau altă ţară, atunci când o astfel de activitate
este contradictorie cu activitatea desfăşurată de client sau cu trecutul acestuia;
• Un client plăteşte pentru transferuri electronice în/din străinătate a unor valori

mari folosind multiple instrumente monetare puse la dispoziţie de instituţii financiare;
• Un non-client sau un client primeşte sau realizează transferuri electronice

implicând sume în valută situate imediat sub o anumită limită, sau foloseşte numeroase cecuri
bancare sau de călătorie
• Un non-client sau un client primeşte transferuri electronice conform

instrucţiunilor băncii de „A plăti numai după identificarea clientului” sau de a transforma
fondurile în cecuri şi a le transmite prin poştă clientului sau non-clientului, atunci când suma
este foarte mare;
• Suma este imediat sub o anumită limită;
• Fondurile provin dintr-o altă ţară; sau astfel de tranzacţii se realizează în mod
repetat;
• Un client sau un non-client realizează transferuri electronice mari în afara ţării,

care sunt plătite prin multiple cecuri sau alte instrumente de plată (aflate posibil imediat sub o
anumită limită);
• Un client desfăşoară o activitate intensă în transferuri electronice, deşi anterior

acesta nu desfăşura, în mod obişnuit o astfel de activitate;
• Instrucţiuni de transferuri de fonduri în străinătate fără un motiv plauzibil de

plată;39
39
36
• Transferuri către anumite instituţii de credit fără a se specifica destinatarul;
• Mesajele care nu conţin toate datele de identificare referitoare la clientul

ordonator, de exemplu, „unul dintre clienţii băncii”40
Spălarea banilor prin intermediul operațiunilor externe :
Folosirea de linii de credit şi alte metode de finanţare pentru efectuarea transferurilor

externe când tranzacţia nu justifică activitatea obişnuită a clientului.
 Constituirea de şolduri mari, nepotrivite cu activitatea economică realizată de

client, urmată de transferuri ulterioare către conturi din străinătate.
 Tranzacţii care nu sunt justificate de activitatea clientului cu filialele

instituţiilor financiare localizate în ţări cunoscute pentru traficul de droguri sau de centre
offshore.
 Tranzacţii semnificative efectuate de clienţi recomandaţi de o instituţie

financiară din ţări asociate cu producţia, prelucrarea sau comercializarea de droguri.
 Efectuarea de transferuri externe din disponibilităţile valutare proprii de către

rezidenţi a căror activitate normală nu justifică natura declarată a operațiunii valutare.
 Transferuri externe regulate şi importante efectuate de persoane fizice în cazul

în care formularul DPVE a fost completat pe principiul bona fides.
 Neîndeplinirea de către un client a obligaţiei de transfer sau repatriere în

valută convertibilă şi/sau monedă naţională a tuturor sumelor obţinute din operațiuni cu
străinătatea.
 Operaţiuni valutare semnificative efectuate de clienţi rezidenţi (inexistenţa

caracterului incidental).
 Efectuarea de plăţi externe în avans pentru importuri pentru care nu s-a livrat
marfa, nu s-a executat operaţiunea, nu s-a prestat serviciul în termenul contractual prevăzut,
neurmate de restituirea avansului plătit, repatrierea sumelor, respectiv justificarea plăților în
avans.
 Închiderea unor DIV-uri (Declaraţie de Încasare Valutară) cu sume în numerar,

plătite de diverse persoane, în locul închiderii acestora prin transferuri bancare.
 Transferuri externe repetate cu recomandarea de a i se plăti beneficiarului în

numerar.
40
37
 Plăți externe efectuate către alţi beneficiari decât cei menționați în Declarațiile
vamale de import şi în facturile externe (plăți redirecționate).
 Transferuri externe care sunt efectuate în mod repetat către terțe persoane, nu
către partenerul extern al clientului.
 Transferuri externe reprezentând plata mărfuri de import către alte firme sau
persoane şi nu către furnizorul mărfii.
 Transferuri externe având ca justificare cumpărarea de acțiuni la firme

înregistrate în paradisuri fiscale.”41
Pe lângă aceste modalități de spălare a banilor și indici de anomalie din sistemul

bancar, trebuie avut în vedere faptul că modalitățile se diversifică pe măsură ce tehnologia
evoluează (de ex. criptomonede) și nevoia de adaptare a societăților din domeniile vulnerabile
la fenomenul spălării banilor trebuie să fie una continuă.
§6. Alte considerații privind doctrina și practica judiciară în materie
Subiectul activ și latura obiectivă a infracțiunii
În doctrină și practica judiciară, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii, s-au

conturat două opinii.
În prima dintre acestea, se susținea că autorul infracțiunii predicat nu poate fi și autorul

infracțiunii de spălare a banilor42, iar în altă opinie se susținea că subiect activ poate fi o
persoană fizică care a săvârșit sau a participat la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute
de art. 29.43
În motivarea primei opinii, instanța (Tribunalul Neamț), susține argumentat că

sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiunii” este folosită de
legiuitor „pentru a exclude din sfera subiecților activi persoanele care au participat la
comiterea infracțiunilor din care provin bunurile care formează obiectul spălării banilor.
Dacă această expresie ar fi fost întrebuinţată pentru a include în categoria subiecților activi
și participanții de la infracțiunea premisă, ea ar fi fost inutilă, deoarece persoana care a
41
42
Trib. Neamț, secția penală, decizia nr. 31/P din 24 februarie 2011,
http://www.spete.info/jurisprudenta-obiect/infracțiunea-de-splare-a-banilor-prevăzută-de -art.23-alin.1.lita-din-
legea-nr6562002-subiectul-activ-al-infracțiunii.
43
Ana Alina Dumitrache, op. cit., p. 417.
38
comis infracțiunea din care provin bunurile cunoștea împrejurarea că fapta respectivă este
infracțiune”44.
Pe acest fond a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul pentru
rezolvarea unor chestiuni de drept în materie penală), pentru a pronunța o hotărâre prealabilă
pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept 45:
1. Acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.
656/2002 republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, ascunderea ori
disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea), reprezintă modalități normative distincte de
săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului
material al laturii obiective a infracțiunii unice de spălare a banilor?
2. Subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ

al infracțiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta?
3. Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă sau este o infracțiune

subsecventă aceleia din care provin bunurile?
Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 201646
pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie

penală s-a stabilit că :
1. Acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările
ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea,
deținerea sau folosirea sunt modalități alternative ale elementului material al infracțiunii unice
de spălare a banilor.
2. Subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al

infracțiunii din care provin bunurile.
3. Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, nefiind condiționată

de existența unei soluții de condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile.
După adoptarea acestei decizii, dată fiind obligativitatea respectării și aplicării ei în

practica judiciară, aceste discuții contradictorii au continuat numai în doctrină, unii autori
44
Ibidem, pp. 249-250.
45
Sesizarea a fost formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 5230/97/2013.
46
Publicată în M. of. nr. 654 din 25.08.2016.
39
apreciind justețea și legalitatea deciziei, alții criticând-o și susținând că subiectul activ al
infracțiunii de spălare a banilor nu poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin
bunurile.
În aceste condiții a fost sesizată Curtea Constituțională, care prin Decizia nr. 418 din
19 iunie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru
instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată
prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunțarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de
spălare a banilor47, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.
29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor,
precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în
interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016
privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii
(pct. 2 din dispozitiv) sunt neconstituționale.
Interesante pentru înţelegerea laturii obiective a infracțiunii, precum și a argumentării,

sunt unele considerente ale deciziei.
Astfel, Curtea arată : „18. Cu privire la infracțiunea analizată, din jurisprudența

instanțelor judecătorești, Curtea reține Decizia nr. 147/2011, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție – Secția penală, prin care s-a statuat, printre altele, că infracțiunea de
spălare a banilor, precum și infracțiunile de tăinuire și favorizare a infractorului „sunt
infracțiuni distincte de infracțiunile prin care s-a obținut produsul infracțiunii. Caracterul
subsecvent al infracțiunii de spălare a banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă
infracțiune care este situația premisă. Deci, subiectul activ al celor două infracțiuni nu poate
fi una și aceeași persoană”. De asemenea, referitor la aceeași infracțiune, Înalta Curte de
Casație și Justiție – Secția penală a pronunțat Decizia nr. 836/2013, prin care a statuat că
infracțiunea prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 [actual art. 29 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 656/2002] „presupune, ca situația premisă, existența unei alte infracțiuni
și anume aceea din care provine bunul. Totodată, participantul la infracțiunea principală nu
poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor deoarece el a devenit deținător al
bunului prin comiterea faptei principale. În caz contrar, s-ar încălca principiul ne bis în
idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași faptă
numai o singură dată”.
47
Publicată în M. of. nr. 625 din 19.07.2018.
40
19. Ulterior deciziilor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia
nr. 16 din 8 iunie 2016, mai sus menționată, prin care a stabilit următoarele : (...). Prin
urmare, la pct. 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție a stabilit că, prin dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, sunt incriminate
și faptele de „autospălare a banilor”, fără a distinge între modalități normative din
cuprinsul prevederilor legale anterior menționate”.
În continuarea motivării decizie sale „22. Curtea constată că și sub aspect doctrinar au
fost exprimate opinii în sensul imposibilității reținerii infracțiunii de spălare a banilor, în
varianta prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în sarcina subiectului activ
al infracțiunii din care provin bunurile, argumentele vizând, pe de o parte, imposibilitatea
logică a săvârșirii celor două infracțiuni (a infracțiunii predicat și a celei de spălare a banilor)
de către același subiect activ, iar, pe de altă parte, încălcarea principiului ne bis în idem,
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluția pronunțată, prin decizia nr. 16 din 8 iunie
2016, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi
și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile
normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1)
lit. a), b) și respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Cu toate acestea, în cuprinsul deciziei
anterior menționate a fost exprimată o distincție referitoare la varianta normativă reglementată
la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că, în ipoteza săvârșirii faptelor
de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ,
organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă
infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de
infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei
infracțiuni unice”.
În continuare la paragraful 24 din dispozitiv se prevede : „Curtea reține că autorul sau

coautorul infracțiunii principale, complicele ori instigatorul la infracțiunea principală
(delictum principale – din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracțiunii
de spălare a banilor (delictum subsequens). S-a arătat, totodată, că expresia „cunoscând că
bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”, existentă în cuprinsul normei de incriminare,
este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecților activi persoanele implicate în
comiterea infracțiunii din care provin bunurile și, de asemenea, că legiuitorul folosește o
exprimare asemănătoare și în cazul infracțiunii de tăinuire și nimeni nu a susținut că persoana
care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracțiunii
de tăinuire. În același sens s-a reținut că se încalcă principiul ne bis în idem prin reținerea în
41
concurs ideal a infracțiunii din care rezultă banii supuși spălării și a infracțiunii de spălare a
banilor în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit c) din Legea nr. 656/2002 atunci
când autorul spălării banilor dobândește bunuri provenind din săvârșirea de infracțiuni”.
În cadrul paragrafelor următoare, Curtea realizează o veritabilă examinare a acțiunilor

prin care se realizează elementul material la laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor,
extrem de utilă, motiv pentru care o redăm în totalitate :
„25. Analizând dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că
varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de
bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al
disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit
infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori
disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a
proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din
săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeași lege
constă în dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârșirea de infracțiuni.
26. Dacă primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și
b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a
banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri
care provin din săvârșirea de infracțiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deținerea sau folosirea de
bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienței bunurilor despre care
autorul infracțiunii cunoaște că provin din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, analiza
acelorași modalități normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de
bunuri și cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior
infracțiunilor prin care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii de spălare
a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acțiuni distincte de cele care formează elementul
material al infracțiunii predicat. Aceste acțiuni pot fi săvârșite de același subiect activ sau de
un subiect activ diferit de cel al infracțiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare,
în privința elementului material al infracțiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării
dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție.
27. Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deținerea, ce constituie două dintre
modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de spălare a banilor,
42
reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situații ce
fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracțiunii din care provin bunurile
dobândite sau deținute, și nu acțiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârșite de
autorul infracțiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluții
infracționale distincte. Așa fiind, prin natura lor, dobândirea și deținerea bunurilor
provenite din săvârșirea unor infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunilor în cauză,
nu pot fi disociate de infracțiunile predicat și, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracțiuni
separate.
28. La rândul său, modalitatea alternativă constă în folosirea bunurilor, cunoscând că

acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunii în cauză,
este o acțiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracțiunii predicat,
potrivit unei rezoluții infracționale distincte, insă, prin natura sa, activitatea de folosire a unor
bunuri de către persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în scopul obținerii
acestor bunuri, este o activitate mai degrabă firească, ce nu presupune, în sine, existența
unei noi rezoluții infracționale. Aceasta întrucât, în mod logic, de regulă, dobândirea ilicită
sau licită a unor bunuri se face în vederea folosirii lor. Prin urmare, simpla folosire a
bunurilor rezultate din comiterea unei infracțiuni de către subiectul activ al infracțiunii
săvârșite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia
reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula proveniența
bunurilor obținute din infracțiuni. Dacă insă această „folosire „a bunurilor presupune
activități de schimbare sau transfer al bunurilor în scopul ascunderii sau disimulării originii
lor ilicite, atunci se realizează elementele de tipicitate ale variantelor normative de la art. 29
alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002.
29. Așa fiind, reținerea, ca infracțiune distinctă, respectiv infracțiunea de spălare a

banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a oricăreia dintre faptele de
dobândire, deținere și, respectiv, folosire de bunuri care provin din săvârșirea unor infracțiuni,
în sarcina subiectului activ al infracțiunii din care provin bunurile, implică tragerea acestuia
la răspundere penală, de două ori, pentru săvârșirea aceleiași fapte”48.
Am realizat o prezentare pe larg, prin citare a Deciziei Curții Constituționale, deoarece

în paragrafele citate, care fac parte din jurisprudența Curții, se realizează și o examinare a
infracțiunii în ceea ce privește latura ei obiectivă.
48
Decizia CC nr. 418 din 19 iunie 2016, parag. 25-29.
43
Cert este că prin aplicarea acestei decizii, decizia Î.C.C.J., Completul pentru rezolvarea
unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește pct. 2, la care am făcut anterior
trimitere, devine inaplicabilă.
Secțiunea 2. Infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 656/2002,

republicată
(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 constituie infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
"Obiectul juridic special al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale care

asigură protecția informațiilor primite de către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a
Spălării Banilor și a informațiilor de care iau cunoștință persoanele prevăzute în art. 10 din
Legea nr. 656/2002, republicată, și angajații acestora."49
Obiectul material al infracțiunii îl constituie înscrisurile pe care se află informațiile.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat, el trebuind să aibă calitatea de angajat al

Oficiului, iar în cazul prevăzut de alin. (2) al art. 25 subiect activ nu poate fi decât o persoană
din cele prevăzute la art. 10 sau un salariat al acesteia.
Conform art. 25 din Legea nr. 656/2002, personalul Oficiului are obligația de a nu
transmite informațiile primite în timpul activității decât în condițiile legii.
Obligația se menține și după încetarea funcției, pe o durata de 5 ani.
Persoanele prevăzute la art. 10 din lege și salariații acestora au obligația de a nu

transmite, în afara condițiilor prevăzute de lege, informațiile deținute în legătură cu spălarea
banilor și finanțarea terorismului și de a nu avertiza clienții cu privire la sesizarea Oficiului.
Este interzisă folosirea în scop personal de către salariații Oficiului și ai persoanelor

prevăzute la art. 10 a informațiilor primite, atât în timpul activității, cât și după încetarea
acesteia.
49
a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 260.
44
În art. 25 alin. (4) din lege sunt enumerate faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor
de serviciu de către persoanele prevăzute la art. 10 din lege și de salariații acestora care nu
constituie o încălcare a interdicției prevăzute în sarcina acestora prin art. 25.
De asemenea, conform art. 25 alin. (5) din lege atunci când Comisia Europeană adoptă
o decizie prin care constată că un stat terț nu îndeplinește cerințele prevăzute la alin. (4) lit. b),
c) sau d) din lege, persoanele prevăzute la art. 10 și salariații acestora au obligația de a nu
transmite către acest stat sau către instituții ori persoane din statul în cauză informațiile
deținute în legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Elementul material constă în:
-transmiterea de către personalul Oficiului a informațiilor pe care acesta le primește.

Fapta de divulgare poate fi săvârșită în timpul cât autorul are calitatea de angajat al Oficiului,
precum și în următorii 5 ani de la încetarea funcției.
Transmiterea poate consta în transmiterea unor date și informații către o persoană

fizică sau persoană juridică care a efectuat o tranzacție sau operațiune ce a fost raportată
Oficiului de către persoanele prevăzute la art. 10 din lege drept suspectă, ori altor persoane,
indiferent de poziția pe care o ocupă în societate, dar care nu sunt îndreptățite de lege să le
cunoască.
-transmiterea de către persoanele prevăzute la art. 10 ori de către salariații acestora a

informațiilor deținute în legătură cu spălarea de bani, în afara condițiilor prevăzute de lege, ori
avertizarea clienților cu privire la sesizarea Oficiului despre săvârșirea infracțiunii de spălare
de bani;
-folosirea în scop personal, de către angajații Oficiului, a informațiilor primite în

timpul activității, cât și după încetarea acesteia. Acțiunea de folosire a informațiilor în scop
personal desemnează fapta de a utiliza, de a exploata aceste informații în interesul personal al
angajatului Oficiului. Termenul de „scop personal” înseamnă interese materiale și financiare
personale, răzbunarea față de o persoană, șantajarea unei persoane etc. Dacă se comite
infracțiunea de șantaj prin folosirea unor astfel de informații se va reține un concurs de
infracțiuni.50
50
a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg. 261
45
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată față de demersurile Oficiului de
identificare a cazurilor de spălare a banilor și de sesizare a organelor abilitate de lege să
investigheze și să cerceteze aceste cazuri.
Forma de vinovăție cu care se comite această infracțiune este atât intenția directă sau
indirectă cât și culpa.
În cealaltă ipoteză, a folosirii informațiilor, se cere ca informațiile să fie folosite în

scop personal, în acest caz forma de vinovăție fiind intenția directă.
Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile, dar nu sunt pedepsite.
Infracțiunea prevăzută la art. 31 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu

amendă, dacă fapta a fost săvârșită cu intenție și dacă fapta nu constituie o infracțiune mai
gravă și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă fapta a fost săvârșită din culpă.
46
Capitolul VI. Infracţiuni privind regimul bancar și infracțiuni
privind regimul cambiei, biletului la ordin și al cecului
Secțiunea 1. Art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006

Desfăşurarea, fără drept, de activităţi dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1), precum
şi începerea desfăşurării activităţilor specifice unei instituţii de credit fără a obţine
autorizaţia potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la un an la 5 ani.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privind interzicerea

desfășurării activităților specifice instituțiilor de credit cu nerespectarea cadrului normativ.
Subiectul activ poate fi orice persoană cu capacitatea de a răspunde penal.
Subiectul pasiv este statul.

Elementul material constă în angajarea într-o activitate de atragere de depozite sau de

alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori
într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile
membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi
acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de
bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora.51
Articolul 5 alin. 6 definește noțiunea de public ca fiind orice persoană fizică,

persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică ce nu are cunoştinţele şi experienţa
necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în
categoria de public: statul, autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale,
agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare, alte
instituţii similare.
51
art. 5 din O.U.G 99/2006.
47
De asemenea, art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, definește și alți
termeni precum: instituţie de credit, firmă de investiţii, întreprindere de asigurare,
întreprindere de reasigurare, întreprindere-mamă, filială, sucursală, întreprindere
prestatoare de servicii auxiliare, societate de administrare a activelor, societate financiară
holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, instituţie
financiară, instituţie-mamă dintr-un stat membru, instituţie-mamă din Uniunea Europeană,
societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding-mamă
din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru,
societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, participaţie, deţinere
calificată, control, legături strânse, autoritate competentă, supraveghetor consolidant,
autorizaţie, stat membru de origine, stat membru gazdă, bănci centrale din cadrul Sistemului
European al Băncilor Centrale, bănci centrale şi instrument financiar.
Urmarea imediată constă în faptul că "sume de bani atrase în asemenea depozite sunt
scoase ilegal din circuitul financiar legal, neputând fi controlate de autoritatea națională în
materie bancară ori crearea unor stări de pericol ce rezultă din activitatea de emitere de
monedă electronică fără drept ori din activitatea de atragere și/sau administrare a unor sume
de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și creditării într-un sistem colectiv, de
asemenea realizate fără drept."52
Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la un an la 5 ani.
52
48
Utilizarea neautorizată de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituţii

de credit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția

sistemului bancar național și a persoanelor fizice și juridice care sunt participante active la
activitățile financiar-bancare din economie.53
Subiectul activ poate fi orice persoană cu capacitatea de a răspunde penal.

Elementul material constă în acțiunea de a utiliza denumirea de bancă sau derivate ale
denumirii de bancă, fără să fie autorizat în acest sens de către BNR.
Astfel, este interzisă folosirea următoarelor denumiri, exceptând instituțiile de credit

autorizate: "bancă" sau "organizaţie cooperatistă de credit", "cooperativă de credit", "casa
centrală a cooperativelor de credit", "bancă cooperatistă", "bancă centrală cooperatistă",
"bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar", "bancă de economisire şi creditare în domeniul
locativ" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs
sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin
lege ori printr-un acord internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea
respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare.54
Ca excepție entităţile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o
instituţie de credit pot utiliza în denumirea acestora iniţialele, sigla, emblema, denumirea ori
alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni este starea de pericol pentru relațiile sociale
protejate.
53
54
art. 6 din O.U.G. 99/2006.
49
Forma de vinovăție cu care se comite această infracțiune este intenția directă.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea o lună la un an sau cu amendă.

Împiedicarea, fără drept, a exercitării, potrivit prezentei legi, de către Banca

Naţională a României a competenţelor sale de supraveghere a instituţiilor de credit
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția

sistemului bancar național și a persoanelor fizice și juridice care sunt participante active la
activitățile financiar-bancare din economie.55
Subiectul activ este o instituție de credit autorizată de către BNR și persoanele fizice
care au în competență gestionarea relațiilor dintre instituție și BNR.

Conform art. 4 din O.U.G 99/2006 :
1) Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la

reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, potrivit
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(2) Banca Naţională a României monitorizează activităţile instituţiilor de credit,

precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază
consolidată, activităţile societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding
mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerinţele
55
50
prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013
şi de reglementările emise în aplicarea acestora.
(3) În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a

României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura
datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituţiilor de credit,
precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază
consolidată, a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, la
cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr.
575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, şi pentru investigarea posibilelor
încălcări ale acestor cerinţe.
(4) În îndeplinirea funcţiilor cu privire la supravegherea prudenţială,

investigaţiile şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, Băncii
Naţionale a României îi sunt conferite competenţele necesare şi acţionează în mod
independent. În acest sens, Banca Naţională a României trebuie să dispună de cunoştinţele
de specialitate, resursele şi capacitatea operaţională necesare.
(5) În exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Banca

Naţională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor
sale asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în
special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.
(6) În exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României se asigură că

atribuţiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din
Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi orice alte atribuţii conferite prin lege acesteia
sunt exercitate în mod distinct şi independent de atribuţiile privind rezoluţia instituţiilor de
credit.
(7) Banca Naţională a României informează Comisia şi Autoritatea Bancară

Europeană cu privire la orice delimitare a atribuţiilor prevăzute la alin. (6).
Astfel, elementul material constă în acțiunea sau inacțiunea prin care este împiedicată
nejustificat BNR în exercitarea competențelor sale supraveghere a instituțiilor de credit
autorizate arătate anterior și care se completează cu atribuțiile prevăzute în alte acte normative
referitoare la activitatea de supraveghere și control a instituțiilor de credit autorizate.
51
Forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită această infracțiune este intenția care
poate fi directă și indirectă.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Secțiunea 4. Art. 84 din Legea nr. 59/1934

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni până la un an sau cu

amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, săvârşirea uneia dintre
următoarele fapte:
1. emiterea unui cec fără a fi avut autorizarea trasului;
2. emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot
ori în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;
3. emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul dintre următoarele
elemente esenţiale:
a) denumirea de cec;
b) suma de bani ce trebuie plătită;
c) numele trasului;
d) data emiterii cecului;
e) semnătura prevăzută la art. 11;
4. emiterea unui cec cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 3.
52
Obiectul juridic special este reprezentat de "relațiile sociale care asigură protecția
instituțiilor bancare, a persoanelor fizice și juridice care utilizează cecul ca instrument de
plată sau credit."56
Obiectul material al infracțiunii este cecul.
Subiectul pasiv este în primul rând instituția bancară unde trasul are deschis un cont,
dar și persoana fizică sau juridică care a avut de suportat vreo pagubă de pe urma săvârșirii
infracțiunii.57

Elementul material constă în emiterea unui cec cu nerespecatarea dispozițiilor legale,

respectiv: emiterea unui cec fără existența autorizației de la tras, emiterea unui cec fără
acoperire, emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale
cerute de lege și tragerea cecului asupra trăgătorului însuși, in afara de cazul unui cec tras
intre societățile diferite ale aceluiași trăgător.
Astfel, conform art. 1 din Legea 59/1934, Cecul cuprinde :
1. Denumirea de cec trecuta in însuși textul titlului si exprimata in limba

întrebuințată pentru redactarea acestui titlu.
2. Ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani.
3. Numele celui care trebuie sa plateasca (tras).
4. Aratarea locului unde plata trebuie facuta.
5. Aratarea datei si a locului emiterii.
6. Semnatura celui care emite cecul (tragatorul).
7. Numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei

fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. În cazul în care numele
56
57
idem.
53
trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cec primele caractere din
numele şi prenumele, respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat,
fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului.
8. Codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din

documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.
De asemenea, conform art. 11 orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă:în clar,
numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se
obligă și semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a
împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor
altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente.
Prin excepţie prin semnătura trăgătorului se înţelege semnătura olografă a persoanei

fizice având calitatea de trăgător sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului
trăgătorului, persoană fizică, persoană juridică ori entitate care utilizează astfel de
instrumente.
Urmarea imediată constă în starea de pericol care se creează pentru relațiile sociale
ocrotite.
Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă sau
indirectă.
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni până la un an sau cu amendă.

Oricine cesioneaza o creanta in conditiunile prevazute de art. 100, stiind ca in

momentul cesiunii nu exista, in total sau in parte, creanta cedata, se va pedepsi cu amenda de
la 5.000 - 100.000 lei si inchisoare pina la 6 luni, afara de cazul cind faptul constituie un
delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se va aplica aceasta pedeapsa
54
§2. Condiții preexistente.
"Obiectul juridic special îl reprezintă relațiile sociale care asigură protecția

instituțiilor bancare, persoanele fizice și juridice care utilizează cambia ca instrument de
plată sau credit."58
Subiectul pasiv este cesionarul creanței inexistente total sau parțial.

Elementul material constă în cedarea unei creanțe care nu există la momentul cedării
indiferent dacă aceasta neexistența este totală sau parțială.
De asemenea, este necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 din Legea
58/1934, astfel:
"In cambia trasa, care, nu trebuie sa fie prezentata la acceptare, cum si in orice alta
cambie trata, in cazul in care nu a fost acceptata, tragatorul poate, in limitele sumei
prevazute in cambie, sa cedeze printr-o clauza inserata in cuprinsul cambiei, creanta sa
derivind din vinzarea de marfuri, pe care o are fata de tras.
Clauza trebuie sa cuprinda, sub sanctiune de nulitate, data si numarul facturii

referitoare la vinzarea de marfuri.
In cazul unei cambii, emisa la ordinul tragatorului însuși, clauza de cesiune poate fi
inserata in primul gir.
(4) Cesiunea nu poate fi făcută de trăgător decât în favoarea unei societăţi

bancare sau a altei societăţi de credit, însă va folosi tuturor giratarilor succesivi. Prin
expresia societate bancară sau altă societate de credit se înţelege persoanele juridice
prevăzute de legislaţia privind activitatea bancară şi de credit."
De asemenea, cambia trebuie să cuprindă:
"1. Denumirea de cambie trecuta in însuși textul titlului si exprimata in limba

întrebuințată pentru redactarea acestui titlu.
2. Ordinul neconditionat de a plati o suma determinata.
58
55
3. Numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele şi
prenumele, în clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii
care se obligă. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor
înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea
trasului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea
cambiei;
31. Codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în

documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului;
4. Aratarea scadentei.
5. Aratare locului unde plata trebuie facuta.
6. Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta.
7. Aratarea datei si a locului emiterii.
8. Semnatura celui care emite cambia (tragator)."59
Forma de vinovăție cu care se poate săvârși infracțiunea este intenția directă.
Infracțiunea se pedepsește cu amendă de la 5.000 la 100.000 lei și închisoare până la 6

luni.
"Dispozițiile legii au căzut însă în desuetudine prin reglementarea intervenită în art.

61 C.pen., referitoare la amendă, care stabilește limitele acesteia între 300 și 200.000 lei. De
asemenea, neprevederea minimului special în cazul pedepsei închisorii încalcă principiul
legalității. Dacă fapta constituie o infracțiune mai gravă, va fi absorbită în aceasta."60
59
art. 1 din Legea 58/1934.
60
56
Capitolul VII. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind
Codul Vamal al României și infracțiuni prevăzute de Legea nr.
84/1992 privind regimul zonelor libere
Secțiunea 1. Contrabandă simplă art. 270 C. Vamal
Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau
mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea
de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit

alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul
vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase
este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în
cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin
locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor
sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor
sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi
mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1)

colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea
şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că
acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
57
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la "regimul

vamal, și la cele privind trecerea de mărfuri sau de bunuri numai prin locurile stabilite în
condițiile legii și cu prezentarea lor pentru controlul vamal".61
Obiectul material este reprezentat de bunurile sau mărfurile supuse regimului vamal.
Subiectul activ poate fi orice persoană capabilă să răspundă penal. Participația penală
este posibilă sub toate formele ei.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de ANAF.

Elementul material al infracțiunii tip constă în introducerea sau de scoatere în/din țară,
de mărfuri sau alte bunuri ori de trecere prin punctele stabilite în acest sens, prin alte locuri
decât cele stabilite pentru controlul vamal62, dar fără ca acestea să fie prezentate pentru
control autorităților vamale.
Referitor la variantele asimilate, facem precizarea că în cazul primelor două, spre

deosebire de varianta tip, introducerea bunurilor sau mărfurilor se face prin punctele de
trecere a frontierei de stat.
De asemenea, elementul material al acestora se realizează prin sustragere de la

controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.
Pentru a fi reținută una dintre primele două variante asimilate ale infracțiunii este
necesar ca:
- în cazul primei variantei, valoarea în vamă să fie mai mare de 20.000 lei în cazul
produselor supuse accizelor şi iar în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri mai mare de
40.000 lei;
- în a doua variantă, introducerea în sau scoaterea din țară trebuie să se realizeze de
două ori în decursul unui an, iar valoarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal, este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse
accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
61
62
Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă
numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. – art. 2 alin. 2 din Codul Vamal.
58
Precizăm faptul că valoarea în vamă a bunurilor se stabilește conform art. 56-59 din
Codul Vamal și Acordului privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife
vamale şi comerţ 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu aplicarea art. 56-59 din Codul
Vamal.
Elementul material al celei de a treia variantă asimilată constă în înstrăinarea sub orice
formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
Conform art. 262 din Regulamentul din 2006 de aplicare a Codului Vamal:
" Prevederile acestui capitol se aplică operaţiunilor de tranzit, cu excepţia
cazurilor când se prevede altfel.
(2) În situaţia în care se exportă mărfuri, acestea se plasează sub regimul
de tranzit în unul din următoarele cazuri:
a) dacă au făcut obiectul formalităţilor vamale de export în vederea
acordării de restituiri în cadrul politicii agricole;
b) dacă sunt supuse măsurilor de control în ceea ce priveşte destinaţia şi
au făcut obiectul formalităţilor vamale la export în cadrul politicii agricole;
c) dacă beneficiază de rambursarea sau remiterea drepturilor la import,
cu condiţia ca să fie exportate în afara teritoriul vamal al României;
d) dacă, sub forma produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi
stare au făcut obiectul formalităţilor la export ca încheiere a regimului de
perfecţionare activă - sistemul cu restituire, în vederea rambursării sau remiterii
drepturilor.
(3) Lista mărfurilor cu risc ridicat de fraudă este cea stabilită conform Convenţiei
privind regimul de tranzit comun, încheiată la Interlaken la 20 mai 1987 la care România a
aderat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 150/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1030 din 21 noiembrie 2005. Când o prevedere din prezentul
regulament se referă la aceste mărfuri, măsura referitoare la mărfurile cu risc ridicat de
fraudă se aplică numai atunci când cantitatea de mărfuri depăşeşte minimul înscris în listă."
În final, în cazul ultimei variante asimilate prevăzută de art. 3, elementul material se
realizează prin colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea,
desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal
cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Condiția necesară pentru a fi reținută această infracțiune este ca făptuitorul să
cunoască faptul că bunurile sau mărfurile supuse regimului vamal provin din contrabandă sau
sunt destinate săvârșirii acesteia.
59
Conform Deciziei nr. 17/2013 privind examinarea recursului în interesul legii "Fapta
de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi
marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege,
cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270
alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol față de normala desfășurare a
activității în domeniul vamal.
Forma de vinovăție cu care se poate săvârși infracțiunea este intenția directă și

indirectă.
Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile, însă doar tentativa este pedepsită.
Există și o variantă agravată a infracțiunii, atunci când infracțiunea analizată a fost
săvârșită de una sau mai multe persoane înarmate sau de două ori mai multe persoane
împreună.
În varianta tip, fapta se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru varianta
agravată, sancțiunea este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Conform Deciziei 11/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, "în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute
de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de
siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul
vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând
datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe
teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou
vamal."
Secțiunea 2. Contrabandă calificată art. 271 C. Vamal

Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale
explozibile, precursori de explozivi restricţionaţi, droguri, precursori, materiale nucleare sau
alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice
60
periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai
mare.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la "regimul

vamal, și la cele privind trecerea de mărfuri sau de bunuri numai prin locurile stabilite în
condițiile legii și cu prezentarea lor pentru controlul vamal".63
Obiectul material poate fi reprezentat de arme, muniții, materiale explozibile, droguri,

precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri,
reziduuri ori materiale chimice periculoase.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de ANAF.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă calificată

prevăzută constă în trecerea peste frontieră a armelor, munițiilor, materialelor explozive,
drogurilor, precursorilor, materialelor nucleare sau altor materii radioactive, substanțe toxice,
deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
De asemenea, nu contează dacă introducerea în sau scoaterea din țară a fost realizată
printr-un punct de trecere a frontierei sau nu, cerința esențială este ca trecerea să se realizeze
fără autorizația legală.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol față de normala desfășurare a

activității în domeniul vamal.

indirectă.
63
61
împreună.
agravată, sancțiunea este închisoarea de la 5 la 15 ani.
vamal."
Secțiunea 3. Folosirea de acte nereale art. 272 C. Vamal

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale

care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
"Obiectul juridic special principal este format din relațiile sociale referitoare la
regimul vamal, relații a căror normală desfășurare este condiționată de respectarea regulilor
impuse de lege pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. în secundar, norma de
incriminare vizează relațiile sociale care privesc ocrotirea încrederii în documentele vamale
fie oficiale, fie sub semnătură privată."64
Obiectul material al infracțiunii este constituit de documentele vamale de transport sau

comercial.
64
62

Elementul material constă în folosirea la autoritatea vamală, a documentelor vamale,

de transport sau comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în
vamă pentru trecerea peste frontieră a bunurilor.
Așadar, se impune folosirea efectivă a documentelor nereale în relația cu autoritățile

vamale, simpla lor deținere nu atrage reținerea prezentei infracțiuni.
Pentru reținerea infracțiunii analizate este necesară prezentarea „documentelor vamale

de transport sau comerciale”.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol în care este pusă desfășurarea
activității vamale.

indirectă.
împreună.

agravată închisoarea de la 5 la 15 ani.

63
vamal."
Secțiunea 4. Folosirea de acte false art. 273 C. Vamal

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale

care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Obiectul juridic special principal este constituit de acele relații sociale care vizează
ocrotirea specială a operațiunilor de vămuire a bunurilor, precum și a celorlalte operațiuni
vamale ce reclamă prezentarea unor documente reale cu prilejul trecerii peste frontieră a
bunurilor.
Obiectul juridic special secundar este dat de relațiile sociale care au în vedere
ocrotirea încrederii publice în documentele vamale, de transport sau comerciale, fie oficiale,
fie sub semnătură privată împotriva falsificării.65
Obiectul material al infracțiunii este constituit de documentele vamale de transport sau

comercial.

Elementul material constă în folosirea la autoritatea vamală, a documentelor vamale,

de transport sau comerciale false pentru trecerea peste frontieră a bunurilor.
65
64
Ca și în cazul infracțiunii analizate anterior se impune folosirea efectivă a
documentelor false în relația cu autoritățile vamale, simpla lor deținere nu atrage reținerea
prezentei infracțiuni.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol în care este pusă desfășurarea
activității vamale.

indirectă.
În varianta tip, fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi, iar pentru varianta agravată închisoarea de la 5 la 15 ani.

împreună.
vamal."
Secțiunea 4. Art. 26 din Legea 84/1992

Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe
teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani,
dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
65
Introducerea de mărfuri în zonele libere pentru a deveni deşeuri în aceste zone
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. 1 şi 2 se pedepseşte.
"Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale care asigură introducerea în

zonele libere de pe teritoriul României numai a bunurilor și a mărfurilor permise la import
potrivit legii, convențiilor internaționale și reglementărilor comunitare.."66
Obiectul material este format de bunurile al căror import este prohibit pe teritoriul
României și deșeuri.

În cazul primei infracțiuni elementul material este reprezentat de introducerea în

zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe teritoriul României.
Pentru a doua infracțiune elementul material este alcătuit dintr-o acțiune de

introducere în zonele libere de deșeuri, în accepțiunea dată de Anexa nr. I a Legii nr.
211/2011.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea acestor

bunuri prohibite în zonele libere și a intereselor statului prin introducerea mărfurilor în scopul
de a deveni deșeuri și prin periclitarea unor factori de mediu natural.67
Legătura de cauzalitate rezultă implicit din materialitatea faptei
În cazul primei infracțiuni, forma de vinovăție este intenția directă și cea indirectă, pe
când la a doua infracțiune forma de vinovăție este doar intenția directă calificată prin scop.
66
67
idem. pg. 30, 306
66
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea consumată,
67
Capitolul VIII. Infracţiuni privind dreptul de proprietate
intelectuală

(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă următoarele fapte:
a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;
b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de

export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piaţa internă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi oferirea, distribuirea,

deţinerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop
comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepseşte şi închirierea sau oferirea

spre închiriere de mărfuri-pirat.
(5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunţurilor publice ori a

mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor
sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracţiune şi
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent
de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al
persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau
parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe
ambalajele ori copertele acestora.
(7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii,
direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
(8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la

punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii
68
economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea,
depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi
conexe.
"Obiectul juridic special constă în relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se

desfășoară în legătură cu apărarea titularilor dreptului de autor sau a titularilor drepturilor
conexe dreptului de autor împotriva încălcării drepturilor acestora."68
Obiectul material al infracțiunii este reprezentat de mărfurile pirat, iar în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 5 acesta este reprezentat de listele sau cataloagele de
produse, care conțin informații cu privire la mărfurile pirat, expuse sau prezentate.
Conform art. 193 alin. 6 prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent de
suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al
persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau
parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe
ambalajele ori copertele acestora.
Subiect activ al infracțiunilor poate fi orice persoană capabilă să răspundă penal.

Participația penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv este reprezentat de titularul drepturilor de autor sau al drepturilor

conexe dreptului de autor.

Elementul material al infracțiunii prevăzute în alin. (1) lit. a) constă în realizarea unor
mărfuri pirat.
Conform art. 14 din Legea 8/1996 prin reproducere, se înţelege realizarea, integrală
sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori
permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări
sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a
acesteia cu mijloace electronice.
68
69
Pentru a fi reținută această infracțiune este necesar ca scopul realizării mărfurilor pirat
este distribuirea acestora.
Potrivit art. 15 din aceeași Lege, prin distribuire, se înţelege vânzarea sau orice alt
mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum
şi oferirea publică a acestora.
Prin urmare, dacă realizarea de mărfuri pirat nu este făcută în scopul distribuirii, nu se
va reține infracțiunea prev. de art. 193 alin. 1 lit. a.
În cazul infracțiunii prevăzute la alin. 1 lit. b elementul material al infracțiunii constă

în plasarea mărfurilor pirat sub un regim vamal definitiv de import sau export, sub un regim
vamal suspensiv sau în zone libere.
"Prin „regim vamal definitiv” se înțelege chiar operațiunile propriu-zise de import

care, în context, constau în introducerea mărfurilor pirat în circuitul economic și, respectiv,
de export care constă în scoaterea mărfurilor pirat din țară, iar „regimurile vamale
suspensive” sunt operațiuni cu titlu temporar care au drept efect suspendarea plății taxelor
vamale. Aceste operațiuni pot fi: tranzitul vamal, antrepozitul vamal, perfecționarea activă,
transformarea sub control vamal, admiterea temporară și perfecționarea pasivă. "69
Conform art. 184 din Codul Vamal zonele libere şi antrepozitele libere sunt părţi din
teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia,
în care:
a) mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de

import şi a măsurilor de politică comercială la import, că nu se află pe teritoriul vamal al
României, atât timp cât nu sunt puse în liberă circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal,
nici utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale;
b) mărfurile româneşti, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii

specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, de
măsurile legate de exportul mărfurilor.
Referitor la infracțiunea prevăzută de alin. 1 lit. c, precizăm că elementul material

constă în acțiunea de introducere a mărfurilor pirat pe piața internă prin orice altă modalitate.
Conform art. 193 alin. 2 elementul material constă în oferirea, distribuirea, deținerea
ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat,.
69
70
Acțiunea de distribuire a fost definită anterior, celelalte acțiuni urmând a avea sensul
oferit de DEX.
In cazul celei de-a doua variante, elementul material al infracțiunii se poate realiza
prin următoarele modalități alternative: oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau
transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
Elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 193 alin. (4) constă în închirierea
sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Conform art. 17 din Legea 8/1996 prin închiriere, se înţelege punerea la dispoziţie
spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori
indirect, a unei opere.
Elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 193 alin. (5) constă în acțiunea de
promovare de mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de
comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de
produse ori prin orice alte asemenea mijloace.
Conform art. 20 din Lege, prin comunicare publică se întelege orice comunicare a
unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis
publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul
normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică,
recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei,
expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură,
proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a
operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor
sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror
mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a
unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţia publicului,
inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii
publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod
individual.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale
ocrotite.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitate faptei.
71
Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea prevăzută în alin. (1) lit. a) este
intenția directă, iar infracțiunile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c) se comit cu intenție directă
sau indirectă.
În cazul infracțiunii prevăzute la alin. 2 săvârșită prin modalitatea de oferire și

distribuire forma de vinovăție este intenție directă sau indirectă. Referitor la modalitățile ce
constau în deținere, depozitare sau transport forma de vinovăție este intenție directă calificată
prin scop.
De asemenea, pentru infracțiunile prevăzute de alin. 4 și 5 forma de vinovăție cu care

se pot săvârși infracțiunile este intenția directă sau indirectă.
Sunt prevăzute și două variante agravate:
- În cazul infracțiunilor prevăzute de alin. 1 și 2, săvârșite în în scop comercial.
Trebuie precizat, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a
unui avantaj economic ori material.
De asemenea, conform art. 193 alin. 6 scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este
identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport
utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea,
închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de
drepturi conexe.
- și închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.
Foarte important de precizat este faptul că sunt prevăzute două cauze de reducere a
pedepsei și o cauza specială de nepedepsire.
Astfel, conform art. 200 din Legea 8/1996.
(1) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea

penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în
vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 193, permiţând astfel
identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
72
(2) Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 193 şi care, în
timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală
a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri-pirat sau de dispozitive-pirat
de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute
de lege.
(3) În cazul în care persoanele care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta

lege au reparat, până la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe,
prejudiciul cauzat titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Din punct de vedere al sancțiunilor precizăm faptul că infracțiunile prevăzute de alin.

1 și 2 prevăd pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar în cazul infracțiunii
prevăzute de alin. 5 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
În cazul variantelor agravate pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 ani la

7 ani.

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de
calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de
drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de
suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod
individual.
"Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se

desfășoară în legătură cu protecția titularilor dreptului de autor sau a titularilor drepturilor
conexe dreptului de autor, precum și a fabricanților de baze de date împotriva punerii la
dispoziția publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte rețele de calculatoare, fără
consimțământul acestora, a operelor, a produselor purtătoare de drepturi conexe sau de
drepturi sui generis ale fabricanților bazelor de date ori a copiilor acestora."70
70
73
Obiectul material îl reprezintă operele sau a produsele purtătoare de drepturi conexe
ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date sau a copiilor acestora,
Subiect pasiv este titularul dreptului de autor, titularul drepturilor conexe dreptului de
autor, precum și fabricanții de baze de date.

Elementul material constă în punerea la dispoziția publicului, fără consimțământul

titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe sau de
drepturi sui generis ale fabricanților de baze de date ori a copiilor acestora sau prin alte rețele
de calculatoare.71
Așadar, pentru a putea fi reținută infracțiunea analizată se impune îndeplinirea

următoarelor condiții :
- modalitățile elementului material să se săvârșească fără consimțământul titularilor de

drepturi, sau al fabricanților de baze de date;
- să se facă posibilă accesarea de către public, în orice loc sau în orice moment ales în
mod individual.
Referitor la noțiunea de "public" facem trimitere la termenul de comunicare publică

prezentat în cadrul analizei infracțiunii anterioare.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru titularii dreptului de autor
sau ai drepturilor conexe, precum și pentru fabricanții de baze de date.
Forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită infracțiunea este intenția directă sau
indirectă.
71
idem., pg. 322.
74
Sub aspect sancționator, infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
În cazul în care persoanele care au săvârşit această infracțiune au reparat, până la

terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, prejudiciul cauzat titularului de
drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu

amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în
oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori
transmitere în reţea internă.

desfășoară în legătură cu protecția titularilor dreptului de autor sau a titularilor drepturilor
conexe dreptului de autor, precum și a fabricanților de baze de date împotriva punerii la
dispoziția publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte rețele de calculatoare, fără
consimțământul acestora, a operelor, a produselor purtătoare de drepturi conexe sau de
drepturi sui generis ale fabricanților bazelor de date ori a copiilor acestora."72
Obiectul material constă în programele de calculator.
Subiectul activ poate fi orice persoană cu capabilă să răspundă penal. Participația

penală este posibilă sub toate formele ei.
Subiectul pasiv este titularul drepturilor de autor.

Elementul material al constă în acțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de

calcul a programelor pentru calculator prin: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau
transmitere în rețea internă.
72
75
De asemenea, conform art. 73 alin. 1 din Lege, protecția oferită programelor de

calculator include: orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de
operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de
concepţie pregătitor, precum şi manualele.
Sunt exceptate în schimb, ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele

matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru
calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.
Art. 181 c. pen. definește sistemul informatic ca fiind: orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aliate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe
asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic, iar datele
informatice orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate
fi prelucrată printr-un sistem informatic.
indirectă.

ani sau cu amendă.

76
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu

amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului
drepturilor recunoscute de prezenta lege:
a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă al operelor ori al produselor

purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;
c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
e) realizarea de opere derivate;
f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a

programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
(2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile
artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale
organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor
sau ale titularilor drepturilor conexe dreptului de autor.
Obiectul material al infracțiunilor prevăzute la lit. a)-d) îl reprezintă operele

originale de creație intelectuală sau produsele purtătoare de drepturi conexe; infracțiunea
prevăzută la lit. e) are ca obiect material opera derivată, iar obiectul material al faptei
prevăzute la lit. f) îl constituie interpretările sau execuțiile artistice ori programele de
radiodifuziune sau televiziune."73
73
77
Elementul material al faptei prevăzute la lit. a) se realizează prin reproducerea fără

autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor
sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile

artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale
organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.
În cazul infracțiunii de la lit. b elementul material constă în distribuirea, închirierea

sau importarea pe piața internă a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe,
altele decât mărfurile pirat, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor
recunoscute de prezenta lege.
Observăm faptul că noțiunile de distribuire, închiriere și importare sunt definite de art.

15-17 din Lege, astfel:
- distribuire = vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a
originalului sau a copiilor unei opere, precum şi oferirea publică a acestora.
- import = introducerea pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a
copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.
- închiriere = punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un
avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.
Conform art. 196 lit. c elementul material al infracțiunii constă în radiodifuzarea

operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul
titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Conform art. 21 din Lege prin radiodifuzare se înţelege:
78
a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune,
prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori
a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepţionării
de către public;
b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin
fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, în
scopul recepţionării ei de către public.
Elementul material în cazul infracțiunii prevăzute la lit. d se realizează prin

retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără
autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996.
Prin retransmiterea prin cablu, se înţelege retransmiterea simultană, nealterată şi

integrală, de către un operator, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu
similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, în scopul recepţionării ei de către public. sau
printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei
transmisii iniţiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepţionării de către public.74
Referitor la infracțiunea prevăzută la lit. e, constatăm că elementul material constă în

acțiunea de realizare de opere derivate, fără autorizarea sau consimțământul titularului
drepturilor recunoscute de lege.
Noțiunea de realizarea de opere derivate, are înțelesul de traducere, publicare în

culegeri, adaptare, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta
constituie creaţie intelectuală.75
În cazul infracțiunii prevăzute la lit. f, elementul material se realizează prin fixarea, în

scop comercial, a interpretărilor sau execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune
sau televiziune, fără autorizarea sau consimțământul titularului de drepturi.
Termenul de fixare are înțelesul de încorporare a sunetelor, imaginilor ori a sunetelor

şi imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea,
reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
74
75
79
indirectă.
Sub aspect sancționator, infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 1 lună la 1

an sau cu amendă.



amendă fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui
alt autor şi o prezintă ca o creaţie intelectuală proprie.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
"Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale care se

nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu protecția calității de autor al unei opere."76
Infracțiunea nu are obiect material.
76
80
Elementul material constă în fapta de însușire, fără drept, în tot sau în parte a calității
de autor și prezentarea ei ca fiind o creație proprie. Astfel, o persoană își atribuie fără drept o
operă protejată de drepturile de autor ale titularului de drept și o prezintă publicului ca fiind
propria creație.
Trebuie precizat că fără acțiunea făptuitorului prin care acesta se prezintă drept
titularul drepturilor de autor al creației intelectuale infracțiunea nu poate fi reținută.
Totuși este greu de imaginat cum o persoană poate să însușească o creație fără a o
prezenta ca fiind una proprie.
indirectă.

ani sau cu amendă.

81
(1) Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea, întreţinerea sau

înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat,
utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept
o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în

scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu
acces condiţionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept,
a informaţiilor necesare confecţionării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul
neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiţionat, ori destinate accesului
neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se

pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
(5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se

înţelege orice dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de către titularul
drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de
televiziune cu acces condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
"Obiectul juridic special constă în relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se

desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor organismelor de televiziune care au servicii
de programe de televiziune cu acces condiționat împotriva încălcării drepturilor acestora.
Obiectul material al infracțiunilor prevăzute în alin. (1) și (2) îl constituie

dispozitivele de control al accesului, fie originale, fie pirat, iar al infracțiunii de la alin. (4) îl
constituie dispozitivele pirat de control al accesului. Infracțiunea prevăzută în alin. (3) este
lipsită de obiect material."77
77
82

Elementul material al infracțiunii prevăzute la alin. 1 constă în producerea, importul,

distribuirea, deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în mod ilicit, a dispozitivelor de
control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces
condiționat.
Noțiunea de „acces condiționat” constă în orice modalitate tehnică prin intermediul

căreia accesul la serviciul protejat se poate face în mod restricționat pe baza unei autorizări
prealabile.78
Elementul material al infracțiunii prevăzute în alin. (2) constă în acțiunea de

racordare, fără drept, la serviciul de programe cu acces condiționat. Potrivit textului legal,
acțiunea de racordare se poate realiza pentru sine sau pentru alții.
Racordarea presupune acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilirea unui contact,

prin aceasta înțelegându-se stabilirea unei conexiuni între rețeaua de televiziune și receptorul
(televizorul) celui ce realizează racordarea.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 3, elementul material se poate realiza prin

utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării
dispozitivelor pirat de control al accesului la servicii de programe cu acces condiționat sau
prin expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare
confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de
programe precizate, cu acces condiționat ori destinate accesului neautorizat în orice mod la
astfel de servicii.
Elementul material al variantei tip prevăzute în alin. (4) constă, în acțiunea de vânzare
sau în acțiunea de închiriere a unui dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de
către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de
programe de televiziune cu acces condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel
serviciu.
78
idem. pg. 341.
83
indirectă cu excepția infracțiunii prevăzute de art. 3 care se poate comite doar cu intenție
directă.
Din punct de vedere al sancțiunilor:
- infracțiunea prevăzută de alin. 1 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la

3 ani sau amendă.
- infracțiunea prevăzută de alin. 2 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă.
- în cazul infracțiunii de la alin. 3 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la o
lună la un an sau cu amendă.
- în final, infracțiunea prevăzută de alin. 4 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la
1 an la 5 ani.

(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau

cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază,
oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării,
dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care
84
prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care
neutralizează aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau

cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de
pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică
privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
"Obiectul juridic special al acestor infracțiuni îl constituie relațiile sociale care se

nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu respectarea măsurilor tehnice de protecție și
a informațiilor privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe dreptului de
autor.
Obiectul material al acestor infracțiuni prevăzută în alin. (1) constă în dispozitivele

sau componentele care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție, iar infracțiunea
prevăzută în alin. (2) are ca obiect material operele sau alte produse protejate."79

Elementul material al infracțiunii prevăzute de alin. 1 constă în producerea, importul,

distribuirea, închirierea, oferirea spre vânzare sau închirierea, deținerea, în vederea
comercializării, de dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de
protecție.
Noțiunea de măsuri tehnice are înțelesul de "utilizare a oricărei tehnologii, a unui

dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcționării sale normale, este destinată să
împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute
prin prezenta lege."80
79
80
idem. pg. 344
85
În cazul infracțiunii prevăzute la alin. 2, elementul material constă în înlăturarea, în
scop comercial, de pe opere sau alte produse protejate și de modificare pe acestea, a oricăror
informații sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor
conexe aplicabil.
Prin sintagma „informații privind regimul drepturilor”, se înțelege "orice informație

furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect al
protecției prin Legea nr. 8/1996, modificată și completată, a autorului sau a altui titular de
drepturi, precum și condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al
protecției, precum și orice număr sau cod reprezentând aceste informații."81
Trebuie precizat faptul că pentru a fi reținută una dintre infracțiunile analizate

elementul material trebuie săvârșit în scop comercial.
Forma de vinovăție cu care se pot săvârși infracțiunile analizate este intenția.
Sub aspect sancționator, infracțiunea prevăzută la alin. 1 este pedepsită cu închisoarea

de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar în cazul infracțiunii prevăzute la alin. 2 pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă

81
ibidem.
86
Capitolul IX. Infracţiuni privind concurenţa comercială
Secțiunea 1. Infracțiunea de concurență neloială prevăzută în art. 5

din Legea nr. 11/1991

amendă:
a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă

confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor

informaţii confidenţiale în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul
obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice
destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
c) divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, ca

rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele sau activitatea unei persoane juridice;
d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane

împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa
autorităţilor publice ori a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau
activitatea unei persoane juridice;
e) folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (1) din
Codul penal a secretelor comerciale de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
f) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre

vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind brevetele de
invenţii, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicaţiile geografice, desenele ori
modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate
intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al
personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile
mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de
a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.
87
Prin menţiuni false privind originea mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. f), se înţelege
orice indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită
localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă
privind originea mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică
în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune
care ar putea face să se creadă că are acea origine.
"Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale a căror formare și bună
desfășurare sunt asigurate prin promovarea probității în economia de piață, a bunelor
moravuri, a bunei-credințe și prin apărarea producătorilor, comercianților și consumatorilor
contra unor practici abuzive."82
De regulă, infracțiunea analizată are obiect material.
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană capabilă să răspundă penal.
Participația este posibilă sub toate formele sale, pentru instigator sau complice
neinstituindu-se vreo cerință specială.
Subiectul pasiv principal este comerciantul.

Elementul material prezintă mai multe modalități, astfel:
a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu
cele folosite legitim de alt comerciant ;
Prin folosire se înțelege întrebuințarea, utilizarea în mod fraudulos a unui element de

identificare a unui produs ce aparține sau este comercializat de un alt comerciant în condițiile
legii. Condiția esențială pentru a fi reținută această infracțiune este ca firma/emblema sau
ambalajul să fie să fie de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informaţii

confidenţiale în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii
autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate
agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
82
M. Boier, Concurența neloială. Concept și probleme de aplicare a legii, în R.D.P. nr. 3/2006, p. 77 și urm.
88
În acest caz acțiunea incriminată este săvârșită de o persoană care face parte dintr-o
autoritate competentă să dea autorizație de comercializare a unor produse și constă în
utilizarea rezultatelor unor experimente în interes personal sau pentru alt comerciant,
urmărindu-se și obținerea unor beneficii.
Prin rezultatele unor experimentări se înțelege materializarea în scris a unor activități

experimentale privind produse farmaceutice sau produse chimice destinate agriculturii care
conțin compuși chimici noi.
Prin informații confidențiale, trebuie să înțelegem acele amănunte sau detalii care nu
sunt destinate publicității și de care trebuie să ia cunoștință doar autoritatea competentă și
îndrituită de lege să acorde autorizații în acest domeniu.
c) divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, ca

rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele sau activitatea unei persoane juridice;83
Divulgarea presupune aducerea la cunoștință a secretelor comerciale unor persoane

neautorizate.
Achiziționarea presupune dobândirea unui drept asupra secretului comercial.
Utilizarea presupune folosirea în procesul de producție a secretului comercial.
Pentru a fi reținută această infracțiune trebuiesc îndeplinite două condiții cumulative:
- acțiunile incriminate trebuie comise ca urmare a unor acțiuni de spionaj comercial

sau industrial.
Conform art. 11 lit. d din Legea 11/1991 constituie secret comercial informaţiile care
îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:
1. sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se
articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile
persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în
cauză;
2. au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;
83
89
3. au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de
către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective,
pentru a fi păstrate secrete;
- aceste acțiuni trebuie să afecteze interesele sau activitatea unei persoane juridice.
d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane

împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa
autorităţilor publice ori a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau
activitatea unei persoane juridice;
Noțiunile de divulgare și folosire au fost definite anterior, motiv pentru care nu le vom
relua.
Când fapta este săvârșită de o persoană aparținând autorităților publice, fapta ar putea
fi concepută ca un abuz în serviciu.
În funcție de specificul secretului comercial folosirea ar putea semnifica o utilizare a

acestuia în cadrul unor procese de realizare a unor mărfuri sau ar putea reprezenta o folosire
în scop speculativ - secretul comercial este vândut unui alt comerciant în schimbul unei sume
de bani.
Art. 5 lit. e) prevede folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175
alin. (1) C.pen. a secretelor comerciale de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice.
Art. 5 lit. f) prevede producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea
spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de
invenții, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori
modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate
intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al
personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor,
precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce
în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
"Activitățile materiale prevăzute de art. 5 lit.f) din Legea nr. 11/1991 pentru a forma
latura obiectivă a infracțiunii de concurență neloială, trebuie însoțite de mențiunile false la
care se referă textul incriminator, și anume cele privind brevetele de invenții, mărcile,
indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile produselor
90
semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei,
designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele
asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele
producătorului sau al comerciantului."84
Urmarea imediată constă în starea de pericol care se creează cu privire la proveniența

produsului și tulburarea încrederii în cinstea și corectitudinea comercianților.
Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din

materialitatea faptei.
Din punct de vedere subiectiv, concurența neloială se săvârșește cu intenție directă

calificată prin scop.
Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile, însă nu sunt pedepsite.
Pedeapsa principală este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
84
91
Capitolul X. Infracţiuni comise în domeniul autorizării și al
calității în construcții
Secțiunea 1. Art. 24 lit. a din Legea 50/1991

Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu

a) executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu

nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) şi g),
cu excepţiile prevăzute de lege;
"Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la calitatea în

construcții, relații care exclud executarea unor lucrări tară respectarea regulilor de
autorizare a lucrărilor derulate asupra unor imobile cu valoare deosebită.
Obiectul material al infracțiunii este constituit din imobilele asupra cărora se

intervine fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor legale, precum și în cele desființate
fără autorizație."85

Elementul material al infracțiunii constă în desfășurarea următoarelor activități fără

autorizație de construcție ori cu nerespectarea prevederilor legale:
- lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,

restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să
fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente,
85
92
ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau
construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite
protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică
deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;
- lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare

şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă,
reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrările
hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare, lucrările de instalaţii de
infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei
electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;
- lucrări de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a

prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a
sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă, subterane sau
subacvatice;
- organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
Pentru a fi reținută infracțiunea analizată se impune îndeplinirea următoarelor cerințe:
- pentru executarea respectivelor lucrări să fie necesară o autorizare și să nu fie

exceptate de la aceasta sau cu încălcarea prevederilor ei;
- imobilele asupra cărora se execută lucrările să fie unul dintre cele arătate la art. 3
alin. 1 lit. b, c, e și g din Legea 50/1991 arătate anterior.
În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele cerute de lege, faptele pot constitui
contravenții.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea
socială protejată.
Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea analizată se săvârșește cu intenție directă

sau indirectă.
93
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.
Secțiunea 2. Art. 24 lit. b din Legea 50/1991


b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către

organele de control competente, potrivit legii;
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni constă "în principal, de relațiile sociale
care au în vedere excluderea periclitării activității din domeniul construcțiilor prin
continuarea unor activități care se desfășoară cu nerespectarea regimului juridic stabilit
pentru domeniu."86
Obiectul material al infracțiunii este constituit din imobilele asupra cărora se intervine.

Elementul material constă în continuarea lucrărilor asupra unui imobil în legătură cu

care există o decizie de încetare emisă de un organ cu atribuții de control în domeniul
construcțiilor.

sau indirectă.
86
94
Secțiunea 3. Art. 24 lit. c din Legea 50/1991


c) întocmirea ori semnarea documentaţiilor tehnice - D.T. necesare pentru

autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a proiectelor tehnice şi a
documentaţiilor de execuţie, pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă
universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni constă " de relațiile sociale care au în
vedere asigurarea desfășurării normale a activității în domeniul construcțiilor prin
implicarea în aceasta doar a persoanelor autorizate."87
Obiectul material al infracțiunii este constituit din documentaţiile tehnice - D.T.

necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și proiectele tehnice şi
a documentaţiilor de execuţie.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizează prin întocmirea ori

semnarea proiectelor tehnice pentru obținerea autorizației.
Conform art. 9 din Legea nr. 50/1991, republicată:
87
95
Documentaţiile tehnice - D.T. şi proiectele tehnice se elaborează de colective
tehnice de specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară
numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcţiilor şi instalaţiilor pentru
construcţii, astfel:
a) de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părţii

de arhitectură pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a
construcţiilor supraterane şi a celor subterane;
b) de ingineri constructori şi de instalaţii, cu diplomă recunoscută de statul

român, pentru părţile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii
cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum
şi la instalaţiile aferente acestora;
c) de conductor arhitect, urbanist şi/sau de subinginer de construcţii, cu diplomă

recunoscută de statul român, pentru clădiri de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor
protejate, stabilite conform legii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru documentaţia de execuţie.
(3) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1)

angajează răspunderea acestora în condiţiile legii.

sau indirectă.
96
(1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcţii ori

executarea de modificări ale acesteia fără respectarea reglementărilor tehnice privind
stabilitatea şi rezistenţa, dacă în acest fel este pusă în pericol viaţa sau integritatea corporală
a uneia ori mai multor persoane, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a produs una ori mai multe dintre
următoarele consecinţe: pierderi de vieţi omeneşti, vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii uneia ori mai multor persoane, distrugerea totală sau parţială a construcţiei,
distrugerea ori degradarea unor instalaţii sau utilaje importante ori alte consecinţe deosebit
de grave, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale
ale pedepselor se reduc la jumătate.
"Obiectul juridic special este unul complex. Prin norma de incriminare se protejează,
în principal, relațiile sociale care au în vedere respectarea regimului de calitate în
construcții în legătură cu competențele de întocmire și semnare a unor proiecte tehnice. în
secundar, norma vizează protejarea vieții, integrității corporale a persoanelor sau
integritatea fizică a unor construcții și instalații.
Subiectul pasiv al acestei infracțiuni este statul.
Subiectul pasiv secundar poate fi în cazul acestei infracțiuni persoana fizică sau
juridică ce beneficiază de lucrarea de construcție și care poate suferi vătămări în drepturile
pe care le are asupra construcției sau chiar vătămări ale integrității corporale. "88
88
97
Elementul material al infracțiunii este realizat prin proiectarea, verificarea,

expertizarea, realizarea ori modificarea unei construcții fără respectarea reglementărilor
tehnice privind stabilitatea şi rezistenţa.
Pentru a putea fi reținută prezenta infracțiune este necesar ca aceste acțiuni să fie
susceptibile de a pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia sau mai multor
persoane.
Urmarea imediată pentru varianta tip a infracțiunii este starea de pericol pentru
valoarea socială ocrotită. În cazul variantei agravate, urmarea imediată poate fi reprezentată
de pierderi de vieţi omeneşti, vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia ori
mai multor persoane, distrugerea totală sau parţială a construcţiei, distrugerea ori degradarea
unor instalaţii sau utilaje importante ori alte consecinţe deosebit de grave.
Legătura de cauzalitate în cazul variantei tip rezultă din materialitatea faptei, iar în
cazul variantei agravate trebuie demonstrată.
Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea analizată în cazul variantei tip și agravate
se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
În cazul variantei atenuate forma de vinovăție este culpa.
Varianta agravată constă în producerea următoarelor urmări: pierderi de vieţi

omeneşti, vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia ori mai multor persoane,
distrugerea totală sau parţială a construcţiei, distrugerea ori degradarea unor instalaţii sau
utilaje importante ori alte consecinţe deosebit de grave prin proiectarea, verificarea,
expertizarea, realizarea ori modificarea unei construcții fără respectarea reglementărilor
tehnice privind stabilitatea şi rezistenţa. De asemenea, este prevăzută și o variantă atenuată a
infracțiunii, ce prevede reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul în care
elementul material al infracțiunii analizate este săvârșit din culpă.
În varianta tip infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea

unor drepturi. În cazul variantei agravate sancțiunea este închisoarea de la 3 la 10 ani și
98
interzicerea unor drepturi, iar în cazul variantei atenuată limitele speciale ale pedepselor se
reduc la jumătate.
99
Capitolul XI. Infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
În contextul numărului aflat în creştere al dosarelor penale având ca fundament

săvârșirea infracţiunilor de corupţie, s-a simţit nevoia legiferării unui act normativ, care să
reglementeze în mod expres normele de prevenire și de sancţionare a persoanelor care
săvârşesc infracţiuni din arealul corupţiei, mai mult faţă de cele prevăzute deja în Codul
Penal, ca un nou mecanism juridic în contracararea activităţilor ilicite a unor persoane, care,
prevalându-se de funcţie, atribute ori însărcinările primite, încalcă legea cu scopul vădit de a
dobândi pentru sine sau pentru altul bunuri sau alte foloase materiale.
Astfel, s-au pus bazele Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancţionarea faptelor de corupţie .
La bază, actul a fost o lege specială care incrimina faptele de corupţie din Vechiul Cod
Penal (art. 254, luarea de mită; art. 255, darea de mită; art. 256, primirea de foloase
necuvenite și art. 257, traficul de influenţă), ca variante agravante.
Legea își prezintă aplicabilitatea, menţinută de altfel și astăzi, (deși a suferit o serie e
modificări) persoanelor:
Ø care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în

cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;
Ø care îndeplinesc, permanent său temporar, potrivit legii, o funcţie sau o

însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul
serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale,
societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
Ø care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
Ø care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) și b), în măsura

în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
Ø care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă

specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la:
operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de
credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la
conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne și internaţionale;
100
Ø care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică,
într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
Ø și altor persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute
de lege.
Motivul și esenţa, prin raportare la importanţa actului normativ adoptat în anul 2000,
sunt prezentate în art. 2, unde este reglementată conduita persoanelor vizare prin actul
normativ prin aceea că le obligă pe acestea să “îndeplinească îndatoririle ce le revin din
exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor
și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și
intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori
însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau
alte foloase necuvenite.”. În continuare, art. 3 și art. 4 aduc precizări și subliniază faptul că
persoanele care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în
cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, precum și persoanele care deţin o funcţie
de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor
naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, instituţiilor publice implicate în realizarea
procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României, băncilor la care statul este acţionar
majoritar, au obligaţia să își declare averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996
privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici și a
unor persoane cu funcţii de conducere. Persoanele care exercită o funcţie publică, indiferent
de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice și
persoanele care exercită atribuţii de control, potrivit legii, au obligaţia să declare, orice
donaţie directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor
sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică, în termen de 30 de zile de la
primire.
Astfel, legiuitorul, prin adoptarea acestui act normativ, a urmărit în mod direct
sublinierea a două aspecte importante. În primă instanţă, s-a căutat întărirea măsurilor
punitive instituite de Codul penal împotriva acelora care, pentru a-și îndeplini atribuţiile de
serviciu izvorâte din funcţiile ori însărcinările încredinţate, pretind sau acceptă, pentru ei sau
pentru alţii, primirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, și în subsidiar, incriminarea
de noi fapte penale asimilate sau conexe acestor categorii de infracţiuni.
101
În stadiul actual, Legea nr. 78/2000 este structurată pe 5 capitole, și cuprinde dispoziţii
generale, reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul
prevenirii faptelor de corupţie, incriminarea infracţiunilor de corupţie, o serie de dispoziţii
procedurale aplicabile în astfel de cazuri și dispoziţiile finale.
Conform Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de

corupţie, infracţiunile din această categorie se împart în patru categorii:
- Infracţiuni de corupţie;
- Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie;
- Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile

asimilate corupţiei;
- Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
Secțiunea 1 – Infracțiunile de corupție
Conform art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracţiunile de luare de mită, prevăzută la art.
289 din Codul penal, dare de mită, prevăzută la art. 290 din Codul penal, trafic de influenţă,
prevăzută la art. 291 din Codul penal, şi cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 292
din Codul penal, se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispoziţiile art. 308
din Codul penal se aplică în mod corespunzător.
Articolul 7 majorează limitele de pedeapsă pentru luarea de mită sau traficul de

influență cu o treime dacă persoana care săvârșește infracțiunea exercită o funcție de
demnitate publică, este judecător sau procuror, este organ de cercetare penală sau are atribuții
de constatare sau sancționare a contravențiilor, sau dacă este una din persoanele prevăzute de
art. 293 Cod pen.
În concluzie, art 7 din prezenta lege analizată sancţionează mai aspru faptele de luare
de mită şi trafic de influenţă prevăzute în Codul Penal, de către persoanele care exercită o
funcție de demnitate publică, sunt magistraţi, organe de cercetare penală, au atribuții de
constatare sau sancționare a contravențiilor ori de către membrii instanţelor de arbitraj sau în
legătură cu aceştia.89
89
102
Referitor la persoanele care exercită funcţii de demnitate publică, magistraţi şi membri
instanţelor de arbitraj sau cei aflaţi în legătură cu aceştia, menţionăm că acestea au fost tratate
în cadrul analizei asupra infracţiunii de luare de mită.
În ceea ce priveşte organele de cercetare penală, acestea sunt menţionare în Codul de

procedură penală ca fiind organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de
cercetare penală speciale.
a. „Atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt îndeplinite de

lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi
în condiţiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului
desemnat în acest sens.”90
b. „Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume

desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”91
Potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, sunt obligate să se implice în activitatea
de cercetare penală ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă la săvârşirea unei infracţiuni
prin întocmirea unui proces verbal în raport cu împrejurările constatate, luarea de măsuri de
conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de probă. De semenea, în cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face
percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată
organelor de urmărire penală. Totodată, comandanţii de nave şi aeronave sunt competenţi să
facă percheziţii corporale sau ale vehiculelor şi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu
sine sau le folosesc, pe timpul cât navele şi aeronavele pe care le comandă se află în afara
porturilor sau aeroporturilor şi pentru infracţiunile săvârşite pe aceste nave sau aeronave,
astfel, art. 7 din legea 78/2000 face referire şi la aceste categorii de persoane.
În ceea ce priveşte persoanele cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a

contravenţiilor, din interpretarea textului de lege, reiese că acestea pot avea, fie doar atribuţia
de constatare a contravenţiilor, fie doar pe cea de sancţionare a contravenţiilor. Acest text de
lege are la bază art. 21 din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.92
90
A se vedea art. 55, alin.(4) din Codul de procedura penală.
91
Idem, alin.(5).
103
Potrivit art. 15 alin. 1 din Ordonanţa nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un
proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi
sancţionează contravenţia, persoane denumite în mod generic agenţi constatatori.
Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului

Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri
şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte
persoane prevăzute în legi speciale.
Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor constată

contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile
generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare,
ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a
Guvernului.93
Secțiunea 2 - Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea

unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau
pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a)stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a

bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei
publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită,
de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a
bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de
vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de
administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
92
Claudia-Florina Ușvat, Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene, Universul
Juridic, 2010, p.72.
93
Claudia-Florina Ușvat, Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene, Universul
Juridic, 2010, p.73.
104
În această situaţie obiectul juridic special al infracţiunii va consta în relaţiile sociale

privitoare la bună desfăşurare a activităţilor de serviciu a instituţiilor publice.
Această infracţiune nu are obiect material.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, acesta putând fi doar o persoană cu
atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori
lichidare judiciară în cadrul unu operator economic la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv poate fi un operator economic la care statul sau o autoritate a

administraţiei publice locale este acţionar, o autoritate publică sau o instituţie publică.
Elementul material va consta stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de

valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o
autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau stabilirea, cu intenţie, a unei valori
diminuate, faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau
instituţiilor publice. Pentru întregirea laturii obiective, precizăm că în situaţia primei teze este
necesar ca acţiunea incriminată să fie comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare
silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale. În cazul
celei de-a II-a teze, este necesar ca acţiunea să se desfăşoare în cadrul unei acţiuni de vânzare
a bunurilor sau de executare silită.94
Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
Urmarea imediată va consta în crearea uni stări de pericol în ceea ce priveşte buna
desfăşurare a activităţilor unui operator economic la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, o autoritate publică sau o instituţie publică.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se poate realiza doar cu intenţie directă
Conform art. 15 tentativa se pedepseşte.
94
Maria-Georgiana Teodorescu, Combaterea infracțiunilor de corupție la nivel național și european, Ed. Pro
Universitaria, București 2016, p. 240
105
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000
b)acordarea de subvenţii cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a

respectării destinaţiei subvenţiilor;
Obiectul juridic special al acestei infracţiunii va consta în relaţiile sociale privitoare la

bună desfăşurare a activităţilor de serviciu a instituţiilor publice.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană ce are atribuţii în acordarea
de subvenţii ori o persoană care, conform legii, desfăşoară activităţi în cadrul urmăririi
respectării destinaţiei subvenţiilor.
Subiectul pasiv al acestei infracţiuni este instituţia în cadrul căreia îşi desfăşoară
activităţile de serviciu persoană ce are atribuţii în acordarea de subvenţii ori persoana care,
conform legii, desfăşoară activităţi în cadrul urmăririi respectării destinaţiei subvenţiilor.
Elementul material al laturii obiective poate fi realizat sub două modalităţi normative.
În primă instanţă legea penală pedepseşte acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, iar în
completare, actul normativ interzice neurmărirea, conform legii, a respectării destinaţiei
subvenţiilor.95
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei penale.
Urmarea imediată a acestei infracţiuni va fi constituită de crearea unei stări de pericol

în legătură cu relaţiile sociale privitoare la bună desfăşurare a activităţii instituţiei în care îşi
desfăşoară relaţiile de serviciu respectivul angajat.
Forma de vinovăţie cu care se poate săvârşi această infracţiune este intenţia directă
Tentativa se pedepseşte.
95
106
§1. Conținutul legal - Art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000
c)utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate,
precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care
urmează să fie rambursate din fonduri publice.
Din punct de vedere al obiectului juridic, acesta constă în relaţiile sociale privitoare la
bună desfăşurare a activităţilor de serviciu a instituţiilor publice cu atribuţii în acordarea
subvenţiilor ori creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din
fonduri publice.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice beneficiar de subvenţii ori a

creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri
publice.
Subiectul pasiv al acestei infracţiuni este instituţia în cadrul carea îşi desfăşoară
activităţile de serviciu persoană ce are atribuţii în acordarea de subvenţii ori persoana care,
conform legii, desfăşoară activităţi în cadrul urmăririi respectării destinaţiei subvenţiilor.
Elementul material va consta în utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru
care au fost acordate ori a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie
rambursate din fonduri publice. Precizăm că regimul acestor subvenţii şi credite garantate din
fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice este reglementat strict
de o serie de acte normative.96
Urmarea imediată va consta în crearea unei stări de pericol în raport cu activităţile

instituţiilor publice cu atribuţii în acordarea subvenţiilor ori creditelor garantate din fonduri
publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.
Elementul material al laturii obiective poate fi realizat sub două modalităţi normative.
În primă instanţă legea penală pedepseşte acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, iar în
completare, actul normativ interzice neurmărirea, conform legii, a respectării destinaţiei
subvenţiilor.
96
107
Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei penale.
Cu privire la sancţionarea infracţiunilor analizate anterior, pedeapsa prevăzută

de lege constă în aplicarea pedepsei cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
§1. Conținutul legal - Art. 11 din Legea 78/2000
(1)Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza

sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare,
intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori
participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce
direct sau indirect un folos necuvenit, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un interval de 5 ani de la
încetarea însărcinării, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a

cărei bune desfăşurare este incompatibilă cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în scopul
obţinerii unor foloase ilicite.97
Subiectul activ este calificat deoarece persoană trebuie să aibă sarcina de a

supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat ori
îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor
operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital.
Subiectul pasiv va fi constituit de acel operator economic privat împotriva căruia se

îndreaptă infracţiunea.
97
A se vedea Vasile Dobrinoiu, Mihai-Adrian Hotca, Norel Neagu, Marius Murea, Costel Casuneanu,
Legea anticoruptiei, Editura Wolters Kluwer 2008, p. 79.
108
Elementul material va consta în îndeplinirea pentru un operator economic privat vreo

însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare
ori participă cu capital la un asemenea operator economic dacă fapta este de natură a-i aduce
direct sau indirect un folos necuvenit.98
Urmarea imediată va fi constituită de lezarea relaţiilor sociale referitoare la activitatea

de serviciu a cărei bune desfăşurare este incompatibilă cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu
în scopul obţinerii unor foloase ilicite.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se poate realiza doar sub incidenţa intenţiei
directe calificate prin scop.
În forma tip, săvârşirea infracţiunii va atrage pedepsirea făptuitorului cu închisoarea

cuprinsă între un an şi 5 ani iar în forma atenuată, săvârşirea infracţiunii va atrage pedeapsa
închisorii pe o perioadă de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
§1. Conținutul legal - Art. 12 lit. a din Legea 78/2000
Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite

în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a)efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia,

atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii
financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
98
109

cărei bune desfăşurare este incompatibilă cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în scopul
„Subiectul activ este unul special, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile
prevăzute de normă de incriminare. Pentru că este o infracţiune cu conţinuturi alternative, la
art. 12 lit. a exista două ipoteze şi prin urmare doi posibili subiecţi activi. În prima ipoteză,
subiect activ este persoana care se află într-o funcţie sau care în exercitarea funcţiei are
anumite atribuţii ori însărcinări care sunt incompatibile cu efectuarea de operaţiuni financiare.
În cea de-a doua ipoteză, persoana care obţine informaţii în exerciţiul funcţiei, atribuţiilor sau
însărcinărilor şi le foloseşte pentru a încheia tranzacţii financiare.”100
Subiectul pasiv este constituit de orice persoană care efectuează operaţiuni financiare
sau tranzacţii financiare.

„Latură obiectivă. Fapta incriminată la art 12 lit. b este o infracţiune cu conţinuturi

alternative deoarece elementul material al laturii obiective constă în atât în efectuarea de
operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia, cât şi în încheierea de
tranzacţii financiare atunci când persoana care deţine funcţia foloseşte informaţiile obţinute în
cadrul exercitării ei. Prin urmare atunci când autorul realizează ambele acţiuni prevăzute de
normă de incriminare, faptele se vor reţine în concurs real sau ideal.”101
În ceea ce priveşte latura subiectivă, precizăm că infracţiunea se poate săvârşi doar sub
aspectul intenţiei directe calificate prin scop.102
99
100
A se vedea http://www.chirita-law.com/scurta-analiza-a-infractiunii-prevazuta-de-art-12-lit-a-din-
legea-nr-782000/.
101
Idem.
102
110
§1. Conținutul legal - Art. 12 lit. b din Legea 78/2000
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate

publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
În ceea ce priveşte analiza infracţiunii, precizăm că diferenţa constă în modalitatea de

săvârşire a elementului material, şi anume: folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de
informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate
la aceste informaţii.
Scopul îl constituie, de fapt, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații
ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste
informații, în timp ce obținerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite este mijlocul prin care se ajunge la accesul neautorizat.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunilor analizate este

închisoarea de la 1 la 5 ani.
Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un

sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi
influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau
alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

cărei bune desfăşurări este incompatibilă cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în scopul
Subiectul activ poate fi constituit de orice persoană care îndeplineşte o funcţie de

conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără
scop patrimonial.
103
111
Subiectul pasiv poate fi constituit de respectivul partid, sindicat sau patronat în cadrul
care îşi desfăşoară activitatea persoană ce comite infracţiunea.
Din punct de vedere al elementului material precizăm că acesta este îndeplinit prin
folosirea influenţei ori autorităţii sale în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani,
bunuri sau alte foloase necuvenite. Apreciem că în acest caz influenţa este prezumată prin
ocuparea funcţiei de conducere într-un partid, sindicat sau patronat.104
Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol cu privire la

relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a cărei bune desfăşurări este incompatibilă
cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în scopul obţinerii unor foloase ilicite.
Forma de vinovăţie cu care se poate săvârşi această infracţiune este intenţia directă,
întrucât făptuitorul urmăreşte un scop bine definit şi determinat prin comiterea infracţiunii,
acele de a obţine pentru sine ori pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
În forma tip, săvârşirea infracţiunii va atrage pedepsirea făptuitorului cu închisoarea

cuprinsă între un an şi 5 ani.
104
112
Secțiunea 3. Forme agravate ale infracțiunilor din Codul Penal
Art. 131 din Legea 78/2000
În cazul infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este
implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1105, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
Art. 131 reprezintă o variantă agravată a infracţiunii de şantaj prevăzută în art.

207 din Codul penal, săvârşită de către una dintre persoanele prevăzute în mod expres în
conţinutul art. 1 din prezenta lege analizată.
Art. 132 din Legea 78/2000
În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă

funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale
ale pedepsei se majorează cu o treime.
Art. 132 reglementează o variantă agravată a infracţiunilor de abuz în serviciu şi

uzurparea funcţiei săvârşite în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.
În acest caz, tentativa nu se pedepsește.106
105
a)care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor
publice sau instituţiilor publice;
b)care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor
comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c)care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d)care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la
luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e)care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în
care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de
capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în
plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi
internaţionale;
f)care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o
organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
g)alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.
106
Decizia 458/2017 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire
la infracţiunea de abuz în serviciu
113
Secțiunea 4 - Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie -
infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
(1)Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false,

inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din
bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele
ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu

ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca
rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la corecta

accesare a fondurilor comunitare, dar în egală măsură sunt ocrotite şi relaţiile sociale
privitoare la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile producătoare de efecte
juridice.107
În privinţa faptei prevăzute la alin. 1 se remarcă şi faptul că aceasta este o infracţiune

complexă, având un obiect juridic special. În primul rând sunt ocrotite relaţiile sociale
privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare, dar în egală măsură sunt ocrotite şi
relaţiile sociale privitoare la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile producătoare
de efecte juridice108. Fiind o infracţiune complexă, aceasta absoarbe în conţinutul ei o
infracţiune de fals, întrucât textul de incriminare include, în mod obligatoriu, ca element al
laturii obiective, prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete.109
Subiectul activ poate fi orice persoană.

107
A se vedea http://www.juridice.ro/213224/frauda-comunitara-controverse-cu-privire-la-
infractiunile-cuprinse-in-sectiunea-4-indice-1-din-legea-nr-78-2000-pentru-prevenirea-descoperirea-si-
sanctionarea-faptelor-de-coruptie.html.
108
A se vedea O. Dobleagă, M-M. Baciu, B. Karoly, Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene (I), în Revista de Drept Penal nr. 4/2008, Bucureşti 2008, p. 155.
109
114
“Latura obiectivă a acesteia se poate realiza fie printr-o acţiune comisivă (în cazul
alin. 1) ce presupune prezentarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete,
fie printr-o acţiune omisivă (în cazul alin. 2) atunci când, cu ştiinţă, se omite furnizarea unor
date cerute de lege, date care dacă ar fi cunoscute ar conduce la neacordarea fondurilor. În
ambele modalităţi de comitere a faptei – omisiune sau comisiune – este indusă în eroare
autoritatea competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti
din bugetele comunitare.”110
“La aliniatul 2 al art. 181 este incriminată o modalitate alternativă de comiterea a

aceleiaşi fapte de obţinere pe nedrept de fonduri europene. De această dată însă, elementul
material al infracţiunii nu constă într-o acţiune comisivă, ci într-o inacţiune, respectiv
omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri
comunitare, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. Şi în cazul
acestei fapte are loc o inducere în eroare a autorităţii competente, de această dată prin
informări deficitare, realizate prin ascunderea unei stări de fapt ori de drept, care dacă ar fi
cunoscute ar conduce în mod automat la neeligibilitatea unui proiect şi la neacordarea de
fonduri. Ceea ce este esenţial însă pentru a se putea reţine această modalitate de comitere a
faptei este că această omisiune să fie intenţionată, respectiv făptuitorul să aibă reprezentarea
exactă a consecinţelor omisiunii de a furniza datele cerute potrivit legii.”111
„Spre deosebire de modalitatea normativă de la alin. 1, fapta prevăzută de alin. 2 nu

are caracterul unei infracţiuni complexe, întrucât omisiunea de a furniza anumite date nu
constituie prin ea însăşi o infracţiune distinctă. Tocmai de aceea trebuie făcută distincţie clară
între modalitatea de comitere a faptei prin folosirea sau prezentarea de documente ori
declaraţii inexacte sau incomplete şi omisiunea de a furniza datele cerute potrivit legii”112
Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Urmarea imediată va consta în obţinerea de fonduri europene prin mijloace

frauduloase.
110
Idem.
111
Idem.
112
Idem.
115
calificată prin scop.113
Infracţiunea va fi săvârşită în varianta agravată dacă s-au produs consecinţe deosebit

de grave, iar în această situaţia sancţiunea va fi închisoarea de la 10 la 20 de ani.
(1)Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute

din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în
numele ei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal

obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al
Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).
“Obiectul juridic al infracţiunii de deturnare a fondurilor comunitare este constituit din

relaţiile sociale relative la corectitudinea utilizării fondurilor comunitare dar şi a relaţiilor
sociale privitoare la păstrarea destinaţiei acestor fonduri.”114
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care a accesat fonduri europene
pe cale legală.
„Subiect pasiv imediat este autoritatea naţională de implementare ce are atribuţii în

gestionarea şi administrarea fondurilor primite de la nivel european, statul român fiind unicul
responsabil în raporturile cu Comisia Europeană şi singurul obligat la restituirea fondurilor
113
114
116
utilizate necorespunzător, independent de orice alt demers juridic prin care se urmăreşte
recuperarea prejudiciului cauzat de făptuitor.
Subiect pasiv mediat este Comisia Europeană care are atribuţii de execuţie bugetară la
nivel european, însă această instituţie poate să aibă şi calitatea de subiect pasiv unic atunci
când în gestiunea programelor de finanţare nu sunt implicate autorităţile naţionale.”115

„Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea reglementată de art. 18 2 alin. 1 poate fi

săvârşită doar printr-o acţiune comisivă, respectiv prin schimbarea ilegală a destinaţiei
fondurilor obţinute din bugetele UE. Ce presupune însă schimbarea ilegală a destinaţiei
fondurilor primite de la bugetele comunitare? Este binecunoscut faptul că în cazul oricărui
program de finanţare europeană se urmăreşte atingerea unor obiective în măsură să asigure o
dezvoltare durabilă şi uniformă a tuturor statelor membre. Întrucât la nivelul Uniunii aceste
fonduri sunt constituite cu destinaţie specială în funcţie de politicile comunitare care se doresc
a fi impulsionate, este firesc că resursele alocate să fie utilizate exclusiv în scopul pentru care
se acordă. De asemenea, este cunoscut la nivel de principiu faptul că finanţările europene nu
sunt acordate pentru satisfacerea unor interese personale ale celui care aplică pentru astfel de
fonduri, ci se urmăreşte un interes general comun de dezvoltare a întregii Uniuni. Pornind de
la aceste considerente, vom avea o schimbare (deturnare) a destinaţiei fondurilor comunitare
de fiecare dată când sumele obţinute vor fi cheltuite în alt scop decât cel pentru care s-au
acordat. Practic, din banii europeni se avansează cheltuieli ce nu sunt cuprinse în proiectul
pentru care se acordă finanţarea. Modalitatea concretă de deturnare a acestor fonduri poate să
îmbrace modalităţi multiple – de la însuşirea efectivă a banilor, până la crearea unor
mecanisme complexe de justificare fictivă a acestora.
Condiţia esenţială este că această schimbare a destinaţiei fondurilor să se realizeze fără

respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce presupune că modificarea destinaţiei fondurilor este
realizată fără ştirea şi/sau fără acordul autorităţii de implementare. În situaţia în care există un
astfel de acord, chiar dacă destinaţia iniţială a fondurilor este schimbată, atâta vreme cât
resursele financiare sunt utilizate în interesul scopului urmărit prin proiect şi a politicii
comunitare finanţate, nu vom fi în prezenta acestei infracţiuni.”116
115
sanctionarea-faptelor-de-coruptie.html
116
117
Urmarea imediată va consta în schimbarea destinației fondurilor europene.

Constituie varianta agravată dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe
deosebit de grave, pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În forma tip și varianta asimilată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la un

an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
§1. Conținutul legal – Art. 183 din Legea 78/2000
(1)Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false,

inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie
virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta
ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu

ştiinţă, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor
ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate
de aceasta ori în numele ei.
Infracțiunea reglementată în art. 183 se aseamănă din punctul de vedere al obiectului

juridic, subiecţilor, urmării imediate cu infracțiunea reglementată de art. 181.
Modalitățile de săvârșire a elementului material sunt identice cu cele prevăzute în

infracțiunea de obţinere pe nedrept a fondurilor europene din art. 18 1, diferența constând în
aceea că folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte
118
sau incomplete și omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii au ca efect
diminuarea fondurilor europene ce trebuiesc virate către bugetul Comunităților Europene și nu
a celor ce sunt obținute de la acestea.117
Exemple privind săvârșirea acestor infracțiuni ar putea fi constituite de:
„- importul de conserve de ton cu aplicarea pe nedrept a tratamentului preferenţial

rezervat ţărilor ACP (Africa, Caraibe şi Pacific);
- importul de creveţi şi calamari cu aplicarea nelegală a tratamentului preferenţial SPG

(sistem de preferinţă generalizat), vizând în egală măsură să eludeze măsurile prohibitive
sanitare luate în legătură cu anumiţi producători indieni;
- importul de moruni conservaţi din Islanda cu aplicarea pe nedrept a tratamentului

preferenţial prevăzut în acordul SEE (Spaţiul Economic European).
- importul de aluminiu brazilian, canadian şi rus, cu eludarea taxelor prin recurgerea

abuzivă la regimul acordat teritoriilor de peste mări;
- importul de siliciu declarat în mod fals că fiind de origine elveţiană sau rusă pentru a
evita taxele antidumping aplicate asupra produselor chinezeşti;
- importul de carbură de siliciu declarată în mod fals de origine cehă pentru a eluda
taxele antidumping asupra produselor ruseşti şi ucrainene (la acea dată Cehia nu era Stat
Membru în UE); “118
Tentativa se pedepsește.
Alin. 3 prevede o variantă agravată pentru infracțiunile analizate, ce presupune

producere de consecinţe deosebit de grave prin săvârșirea lor.
Sancțiunea prevăzută pentru varianta tip și cea asimilată este pedeapsa închisorii de
la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. În cazul variantei agravate limitele de pedeapsă se
majorează cu jumătate.
117
118
Vasile Dobrinoiu, Mihai-Adrian Hotca, Norel Neagu, Marius Murea, Costel Casuneanu, Legea
anticoruptiei, Editura Wolters Kluwer 2008, p. 99.
119
§1. Conținutul legal – Art. 185 din Legea 78/2000
Încălcarea din culpă de către directorul, administratorul său persoana cu atribuţii de

decizie ori de control în cadrul unui operator economic a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat
săvârşirea de către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în numele
acelui operator economic a uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 18 1-183 sau săvârşirea
unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii
Europene, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În cadrul acestui articol este reglementată o formă de neglijență în serviciu, dar care
are ca rezultat obținerea, diminuarea fondurilor europene, săvârșirea unei infracțiuni de
corupție ori de spălare de bani în legătură cu aceste fonduri de către o persoană care se află în
subordinea unui director, administrator sau o persoană cu atribuţii de decizie ori de control în
cadrul unui operator economic şi care a acţionat în numele acelui operator economic prin
neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu sau îndeplinirea ei defectuoasă.
În concluzie, Legea 78/2000 apare ca o completare a normelor de incriminare a

infracţiunilor de corupţie aflate în Codul Penal, prezentând o serie de completări în raport cu
variantele agravate și după cum am precizat anterior, cuprinde și o serie de reglementări faţă
de infracţiunile de natură economică împotriva comunităţii europene.119
119
120
Capitolul XII. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind
piaţa de capital
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi

interzicerea unor drepturi:
a) prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau directorul

executiv al societăţii către acţionari de situaţii financiare inexacte ori de informaţii nereale
privind condiţiile economice ale societăţii;
Obiectul juridic special al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale cu privire la

corectitudinea informațiilor prezentate în situațiile financiare a societăților comerciale care
emit titluri de valoare admise la tranzacționare pe piața de capital.120
Obiectul material este reprezentat de înscrisul sau suportul pe care se află situațiile
financiare ale societății comerciale sau informațiile nereale privind condițiile economice ale
societății
Subiectul activ este calificat, fiind necesar ca acesta să dețină calitatea de:
administrator, director sau director executiv.
Subiectul pasiv al infracțiunii este acționarul/acționarii societății.

Elementul material constă în prezentarea unor situații financiare inexacte și a unor

informații nereale privind condițiile economice ale societății.
Prin condiții economice ale societății se înțeleg împrejurările de natură economică

precum baza materială, organizarea activității solvabilitatea acesteia, etc.121
120
A. Boroi (coordonator), Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan – Dreptul penal al afacerilor,
Ediţia a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK, Bucureşti, 2016, pg.
121
idem.
121
Situația financiară reprezintă situația patrimonială a societății.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale ocrotite.
Forma de vinovăție este intenția directă.
Actele de pregătire și tentativa sunt posibile, dar nu sunt pedepsite.
Pedepsele prevăzute de lege pentru comiterea acestei infracțiuni sunt închisoarea de la

6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
122
BIBLIOGRAFIE
1. A. Boroi (coordonator), Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan

Vîrjan – Dreptul penal al afacerilor, Ediţia a VI-a revizuită și adăugită, Editura CH BECK,
Bucureşti, 2016.
2. B. Vîrjan, Infracțiunile de evaziune fiscală. Ediția 2, Editura C.H. Beck
București, 2016, Colecția Științe Penale.
3. G. Antoniu, Dreptul penal şi integrarea europeană, Revista de drept penal nr.
3/2001.
4. A. Boroi, I. Rusu, Noua lege privind prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, Revista Dreptul nr. 3/2006.
5. K. Guiu, Spălarea banilor, Revista Dreptul, nr. 3/2006.
6. Ion Rusu , Maria-Georgiana Teodorescu , Rares Rotaru , Minodora Ioana
Rusu , Bogdan Birzu , Roxana Maria Chirieac, Infractiuni privind domeniul financiar-
bancar, Ed. Hamangiu, București, 2018
7. Maria-Georgiana Teodorescu, Combaterea infracțiunilor de corupție la nivel
național și european, Ed. Pro Universitaria, București 2016
8. D. Ciuncan, Dreptul penal al afacerilor: probleme teoretice, aspecte practice,
Editura Universul Juridic, București, 2012.
9. D. Ciuncan, A. Niculiţă, Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor,
Revista de drept penal, nr. 2/2006.
10. M.A. Hotca, Elemente de drept penal al afacerilor, Editura C.H. Beck,
București, 2009.
11. M.K. Guiu, Drept penal economic european: curs universitar, Editura Sitech,
Craiova, 2009.
12. G. Nicolae, Infracţiunile prevăzute de legea privind piaţa de capital, în
Revista Dreptul nr. 4/2005.
13. B. Vîrjan, Există o diferență între evaziunea fiscală licită și evaziunea fiscală
ilicită?, în Revista de drept penal nr. 1/2014, Editura Universul Juridic.
14. R. B. Bobei, Principalele titluri de capital, Revista de Drept al afacerilor, nr.
2/2005.
123
15. S. Corlăţeanu, Nerespectarea normelor privind obţinerea de fonduri din
bugetele Comunităţilor Europene, în Revista Dreptul nr. 12/2006.
16. C. R. Romiţan, Apărarea dreptului la calitatea de autor al operei şi a
dreptului la nume prin mijloace de drept penal, în Revista Dreptul nr. 4/2007.
17. G. Ungureanu, M. Gorunescu, Infracţiunea de bancrută simplă reglementată
de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Revista Dreptul nr. 4/2007.
18. B. Vîrjan, Studiu privind infracțiunile de bancrută simplă și bancrută
frauduloasă din Noul Cod penal, Analele Universității București, Partea I, 2010, Editura
C.H. Beck.
19. C. R. Romiţan, Reproducerea neautorizată a programelor informatice
protejate, Revista Dreptul nr. 6/2007.
20. M. Vasile, Consecinţele negative ale evaziunii fiscale asupra patrimoniului
societăţii comerciale, Revista Dreptul nr. 8/2007.
21. R. Slăvoiu, Noi orientări jurisprudenţiale în materia înşelăciunii cu file cec,
Revista Dreptul nr. 9/2007.
22. T. C. Medeanu, Implicaţiile unei modificări a legii privind societăţile
comerciale asupra faptelor incriminate prin acest act normativ, Revista Dreptul nr. 9/2007.
23. M. A. Hotca, Discuţii referitoare la genul infracţiunii de bancrută
frauduloasă, Revista Dreptul nr. 3/2008.
24. V. Benonică, Concurenţa neloială sancţionată de Legea nr. 11/1991, Revista
de drept comercial, nr. 10/2007.
25. B. Vîrjan, Infracțiunea prevăzută de art. 274 lit. c) din Legea nr. 31/1990
privind societățile, în Perspectivele dreptului național și european în contextul provocărilor
complexe ale societății contemporane, Conferința internațională de drept, studii europene și
relații internaționale, Editura Hamangiu, București, 2016.
26. M. Boier, Concurenţa neloială. Concept şi probleme de aplicare a legii,
Revista de drept penal nr. 3/2006.
27. A. C. Rus, Discuţii în legătură cu existenţa infracţiunii de înşelăciune în cazul
emiterii unui cec postdatat, Revista Dreptul nr. 5/2008.
28. I. C. Spiridon, Reflecţii cu privire la legislaţia română în domeniul
criminalităţii informatice, Revista Dreptul nr. 6/2008.
29. R. C. Raul, Măsuri tehnice de protecţie şi informaţii privind regimul
drepturilor de proprietate intelectuală, Revista Dreptul nr. 8/2008.
30. S. Gîfei, Sustragerea de la plata taxelor prin utilizarea companiilor offshore şi
a paradisurilor fiscale, Revista Dreptul nr. 9/2008.
124
31. V. Dabu, R. Borza, Infracţiunea de spălare a banilor în lumina noilor acte
legislative (II), Revista de drept penal, nr. 2/2008.
32. B. Vîrjan, Evolution of romanian legislation in the field of preventing and
fighting tax evasion, în Analele Universității Titu Maiorescu, Seria Drept, Serie nouă, 2014.
33. S. Corlăţeanu, Infracţiunea de contrabandă. Modificări legislative, Dreptul nr.
8/2009.
34. S. Corlăţeanu, M. Moise Criminalitatea economico-financiară. Delimitări
conceptuale, Dreptul nr. 10/2009.
35. Sorin Corlăţeanu, Ştefan Nae, Posibilitatea comiterii unor infracţiuni de
evaziune fiscală sau în legătură cu evaziunea fiscală, de către organizatorii de spectacole,
Revista de Drept Comercial nr. 1/2010.
36. B. Vîrjan, Incrimination of tax evasion in the italian Criminal Law, în Analele
Universității Titu Maiorescu, Seria Drept, Număr special, 2015.
37. A. Lazăr, Ancheta antifraudă în mediul afacerilor, Editura Lumina Lex,
București, 2008.
125

Suport de Curs - Institutii de Drept Penal Al Afacerilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs - Institutii de Drept Penal Al Afacerilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „TITU MAIORESCU “ BUCUREȘTI

INSTITUȚII DE DREPT PENAL AL

Pornind de la această caracteristică, afirmăm faptul că dreptul penal al afacerilor este

Raportat la o exigență superioară, din punctul de vedere al legalității în materie

Frecvent, în materia dreptului penal al afacerilor, se utilizează din punct de vedere

Utilizarea unor norme incomplete în materie penală generează o mare imprecizie în

Infracțiunile specifice mediului afacerilor prezintă o serie de caracteristici specifice

În legătură cu elementului material din structura laturii obiective, observăm că

Fără cunoștinșe juridice fundamentate, chiar avansate în anumite situații, destinatarii

Analizând perspectiv elementului elementului subiectiv, constatăm, apariția unui

Există numeroase infracțiuni în legătură cu societățile și grupurile de interes

Secțiunea 1. Infracțiunea de inducere în eroare a acționarilor

§1. Conținutul legal art. 279 din Legea 297/2004

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi

a) prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau directorul

§2. Condiții preexistente

Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind încrederea în

Obiectul material este reprezentat de înscrisul ce cuprinde informații despre situația

Subiect pasiv este persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului.

Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a prezenta cu rea-

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea infracțiunii.

Paragraful 2. Latura subiectivă

Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, calificată prin scop

§4. Forme. Sancțiuni.

Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt incriminate.

Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Secțiunea 2. Infracțiunea de încasare sau de plată a unor dividende în

Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani fondatorul, administratorul,

§2. Condiții preexistente

Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind încrederea în

§3. Conținutul constitutiv

Elementul material se poate realiza prin trei modalități alternative:

c) încasarea sau plata sub orice formă a dividendelor, care nu puteau fi

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Paragraful 2. Latura subiectivă

Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.

§4. Forme. Modalități. Sancțiuni.

Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt pedepsite.

Cu toate acestea, nu se va reține această infracțiune atunci când există o hotărâre a

Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

§1. Conținutul legal – art. 279 alin. 2 din Legea 31/1990

§2. Condiții preexistente

Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind încrederea în

Obiectul material îl constituie acțiunile sau obligațiunile folosite pentru exercitarea

Subiectul activ poate fi orice persoană capabilă să răspundă penal.

Participația este posibilă în toate formele sale.

Subiect pasiv este acționarul, deținătorul de obligațiuni sau societatea cu personalitate

§3. Conținutul constitutiv

Elementul material al infracțiunii se realizează prin determinarea, acționarului sau

Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei incriminate.

Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop.

§4. Forme. Modalități. Sancțiuni.

Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.

Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Secțiunea 4. Infracțiunile prevăzute în art. 225 din Legea nr.

§1. Conținutul legal

(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul,

a) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri ori creditul de care se bucură grupul într-un

c) încalcă dispoziţiile art. 165 alin. (3).

(2) Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani persoana prevăzută la alin.

§2. Condiții preexistente

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale privind regimul

Subiecții pasivi sunt membrii G.I.E.