1.

Anatomia clinică, fiziologia şi metodele de examinare ale

urechii Externe şi însemnătatea lor pentru stomatologie.
Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă.
Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.
Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine ca urmare a legăturii
anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibular(ATM). Peretele inferior al conductul auditiv
extern se gaseste in raport strins cu glanda parotidă. In peretele posterior al canalul auditiv ext. Se află
canalul Falope prin care trece n.fascial. Peretele superior-fosa craniana mijlocie.
Fiziologia: capteaza, concentraza si conduc undele sonore spre timpan.
Inspectia, palparea.
Otoscopia. Prin otoscopie se explorează conductul auditiv extern şi membrana Timpanică. Explorarea
se face cu ajutorul speculului auricular prin care Se proiectează lumina de la oglinda frontală sau de la
lampa "Clar
Pentru o mai bună vizualizare se face tracţia pavilionului, redresind
Curba conductului auditiv extern. Palparea cu stiletul butonat este
Practicată pentru diferenţierea formaţiunilor polipoase,
Corpilor străini, ş.a. Membrana timpanică se inspectează apoi din punctul
De vedere al poziţiei, culorii, reperelor şi al integrităţii anatomice. Se cercetează
Mobilitatea, bombarea sau retracţia, hiperemia sau congestia membranei
Timpanice, оngroşarea sau atrofia membranei timpanice, pierderea de substanţă
Şi sediul perforaţiilor. Оn condiţii normale timpanul este de culoare gri, strălucitoare.

2. Anatomia clinică a urechii medii, particularităţile ei la copii.

Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală
Şi virotică. In structura urechii medii deosebim:
• cavitatea timpanică (ciocanasul, nicovala, scarita);
• trompa Eustache(tuba auditiva);
• antrumul;
• aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului
Mastoidian.
Timpanul impreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a
Transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă.
In prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache
- funcţia echipresivă, sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie), şi funcţia
De drenaj.

3. Fiziologia aparatului de transmisie al urechii.

Din punct de vedere funcţional, regiunea periferică a analizatorului auditiv
Se оmparte оn aparatul de transmisie şi cel de percepţie a sunetului.
Aparatul de transmisie se compune din urechea externă, urechea medie şi
Spaţiul endolimfatic şi perilimfatic ale urechii interne.
Aparatul de percepţie este reprezentat de organul spiral (Corti), care seveşte
Pentru transformarea procesului mecanic de vibraţie оntr-un
Proces de excitaţie nervoasă, asigurind astfel transmiterea sunetelor către
Celulele de percepţie auditivă. Muşchii cavităţii timpanice-muşchiul tensor timpani
Şi muşchiul stapedian - оndeplinesc două funcţii: de acomodare şi de protecţie.
Prima asigură condiţii
Optime pentru sistemul de transmisie şi transformare a sunetelor оn cavitatea
Timpanică. Funcţia de protecţie se manifestă prin reglarea intensităţii sunetelor,
Selectarea frecvenţelor medii, prevenind astfel distrugerea timpanului.
Pentru transmiterea şi transformarea energiei mecanice a sunetului
Pвnă la membrana bazilară sunt necesare următoarele condiţii:
• funcţionarea normală a ferestrelor;
• existenţa diferenţei de presiune sonoră pe ambele ferestre;
• funcţionarea normală a trompei Eustache;
• presiunea egală pe ambele părţi ale timpanului.

4. Anatomia şi fiziologia cohleii, structura organului spiral (Cortii). Teoriile surdiţiei.

Cohleea (melcul osos) reprezintă un canal osos care formează două şi
Jumătate rotaţii оn jurul unei formaţiuni osoase conice - columelă (modiolus).
Cohleea membranoasă sau canalul cohlear (ductus cohlearis), este situat
In rampa vestibulară şi are o formă triunghiulară. Peretele inferior este reprezentat
De membrana bazilară, cel extern este partea externă a cohleei osoase, iar cel
De-al treilea este alcătuit din membrana Reisner(vestibulara). Canalul cohlear conţine
Endolimfă. Organul spiral (Corti), componentul principal al
Analizatorului auditiv, este situat pe membrana bazilară, fiind constituit din celule
Senzoriale-auditive care contactează cu dendritele celulelor nervoase.

5. Anatomia şi fiziologia canalelor semicirculare.

Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare in număr
De trei : anterioar(frontal), posterioar(sagital) şi lateral(orizontal).
Fiecare canal are o extremitate mai largita(ampulara) si una neteda(neampulara)
Si ajung in vestibul prin 5 deschizaturi.
Canalele semicirculare membranoase sunt situate in interiorul celor osoase,
Imitind configuraţia lor si in ele circula endolimfa. Cilii celulelor senzoriale din cristele
Ampulare formeaza cupola terminalis, formatiune neurosensoriala specifica
Pentru excitantii miscarii unghiulare.

6. Anatomia şi fiziologia vestibului.

Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne, situat оntre cutia
Timpanică şi conductul auditiv intern. El comunică anterior cu cohleea, posterior
Cu canalele semicirculare, extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern
Cu conductul auditiv intern. Оn literatura de specialitate vestibulul este descris
Ca o cavitate osoasă de formă cubică avвnd 6 pereţi: extern, intern, anterior,
Posterior, superior şi inferior.
Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule.
In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare, denumite
Macule, cвte 3 pentru fiecare labirint. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu
Celule prizmatice de susţinere, printre care se află celule senzoriale ciliate. Cilii
Acestora pătrund оn substanţa gelatinoasă, оn care se găsesc concreţiuni calcare
Numite otolite (statoconii) - după NAP membrana statoconiorum. Prin
Greutatea şi inerţia lor, la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni
Asupra cililor. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului
Reuniens. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis, care
Descindă оn ductus endolimfatic, iar acesta se termină cu sacul endolimfatic
Situat sub dura mater pe faţa posterioară a stвncii temporalului

7. Examenul auzului (formula acumetrică).

Acumetria fonica(cu vocea) presupune examinarea functiei auditive cu vocea vorbita.
Pentru examen e nevoie de o sala izolata acustic cu lung de 6-10 m.
Medicul va solosi vocea soptita(in N este perceputa la 6 m), vocea de conversatie(20 m) si
Vocea strigata(200m). Bolnavul trebuie sa stea cu urechea examinata spre medic, iar pe
Cealalta sa o astupe cu degetul.
Acumetria instrumentala-examinarea functiei auditive pe cale osoasa si aeriana
Cu ajutorul diapazoanelor din otel in forma de U, care dupa lovire emit un sune
T de o anumita frecventa.
Proba Rinne(compararea duratei perceptiei auditive pe cele 2 cai: aeriana si osoasa),
Proba Weber(determina lateralizarea sunetului), proba Schwabach(determina durata perceptiei
Sunetului transmisa pe cale osoasa), proba Gelle(determina mobilitatea scaritei).

8. Examenul audiometric.
Pentru efectuarea acestui examen este necsar un ap- audiometru, compus din
:generatorul de sunete de dif frecvente, modulatorul intensitatii sunetului,
2 casti-telefoane(una pentru transmisia sunetelor pe cale osoasa si cealalta pe cale aeriana).
Rezultatele obtinute in timpul examenelor pot fi inregistrate sub forma de grafic-audiograma,
Care are drept scop determinarea localizarii procesului patologic in analizatorul auditiv.

9. Examenul aparatului vestibular.

Include: anamneza, care elucideaza prezenta sau absenta vertijului, ametelii,
Deregl de echilibru,mai ales in miscarea de rotatie a capului.;
Inspectia: nistagmusul, asimetria tonusului muscular,
Probele: indexului, rotatorie, mersul in linie dreapta

10. Traumatismele urechii externe şi a timpanului.

Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii.
Simptomatologia: durere, hemoragii, plagă cu implicarea pericondrului şi
A cartilajului оn оntregime. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. Traumaţii acuză durere
De intensitate diferită, hemoragie. Tratamentul presupune calmarea durerii,
Oprirea hemoragiei.
• toaleta plăgii;
• aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore;
• antibiotice, antiinflamatoare, analgezice.
In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului, care оn
Dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu
Tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. Atunci cвnd
Othematomul are dimensiuni mari, se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui
Şi a chiagurilor, badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului
Compresiv. Оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină
Conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice, proceduri fizioterapice.
Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de
Urgenţă. Simptomul principal este durerea. Tratamentul include măsuri terapeutice
Generale (combaterea durerii cu antinevralgice, sedative) şi locale (оnchis cu
Pansament steril; deschis sub acţiunea razelor solux). Flictenele se deschid.

11. Fracturile stâncii osului temporal.

Simptomatologia: şoc, cu păstrarea cunoştinţei, hemoragie, licvoree
Auriculară, echimoze оnregiunea auriculară, mastoidiană, perforarea membranei
Timpanice. Оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele
Segmente (cohlee şi vestibul), inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări
De echilibru. Оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat.
Tratamentul: măsuri antişoc, ser antitetanic, sedative.
Vibraţia, zgomotul, schimbările bruşte de altitudine, anoxia relativă,
Acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular
Provoacă tulburări de auz şi de echilibru. Semnele clinice - hipoacuzie,
Dureri, vertij, vomă, greţuri.
12. Corpii străini auriculari. Dopul de cerumen.
Etiopatogenia. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici, insecte,
Seminţe de floarea soarelui, de harbuz, porumb etc);
Endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen).
Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit;
Hipoacuzie de tip transmisie. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin
Оn conductul auditiv extern (c.a.e.).
Tratamentul expune extragerea corpului străin din c.a.e. Cea mai sigură,
Simplă este metoda lavajului (spălătura) c.a.e.
Inainte de a efectua spălătura c.a.e. Medicul precizează dacă traumatizatul
Nu suferă de otită medie cronică supurată. Оn caz de otită medie cronică supurată
Şi in lipsa dereglărilor labirintice spălătura c.a.e. Se poate face folosind dezinfectante,
Sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale.
Tehnica spălării c.a.e.: traumatizatul se aşază pe un scaun. Pe umărul lui
Se pune un şervet, iar pe acesta o tăviţă renală. Medicul ia seringa Guyon cu
Mвna dreaptă, iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii
La maturi inapoi şi in sus, iar la copii inapoi şi оn jos pentru a indrepta direcţia
C.a.e. Degetul mijlociu al mainii stingi se aplică la capătul distal al seringii cu
Scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn
Timpul spălăturii.
Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Apa sau lichidul
Dezinfectant (Furacilină, Rivonol, Dioxidină, Miramistină etc.) Se introduce оn
Jeturi succesive spre peretele postero-superior.

13. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii.

Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului provocata
De streptococul B hemolitic şi prezintă, de regulă, propagarea pe ureche a unui erizipel facial.
Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele
Pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii, lucioase, separate de zonele
Sănătoase prin burelete erizepelos. Pe alocuri apar zone flictenulare.
Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii
Şi a conductului auditiv extern, afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular.
Tratamentul este general şi local. Cel general constă оn administrarea penicilinei,
Antihistaniinicelor, antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. Local se aplică
Comprese cu rivanol de 1-2%.
Pericondrira pavilionului urechii afectiune inflamatorie a pericondrului cartilajului urechii externe,
Provocata de bacilul piocianic.
Simpt:dureri violente in reg pavilionului, care iradiaza in cap, febra, insomnie.
Obiectiv: pavilionul este tumefiat, foarte sensibil la palpare.
Poate progresa necrotizind cartilajul, din plaga se scurge puroi de cul verde-albastra.
Cicatrizari vicioase cu deformatii inestetice.
T: Chirurgical: incizia la locul cel mai fluctuent, chiuretajul, aplicarea meselor.

14. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză.

Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor
Conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu degetul,
Sau este declanşată de baia оn apă poluată, sau apare pe fondul unei otite medii
Pruriginoase.
Flora microbiană, care infectează tegumentele pavilionului şi conductului,
Este reprezentată, оn ordinea frecvenţei, de stafilococul piocianic, proteus,
Streptococ, colibacili. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza
Exacerbarea virulenţei saprofite locale. Factori favorizвnd locali sunt eczemele
Constituţionale, reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările
Medicamentoase. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura, dopurile
De vată, bolile de piscină, supuraţia urechii mijlocii. Factorii favorizanţi
generali Diminuează rezistenţa organismului. Printre acestea se numără: diabetul
zaharat, Tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescenţa, alergia
Simptom: Durerea apare de timpuriu, iradiază in hemicraniu şi
Se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul, in funcţie de etapa
Evolutivă a furunculului, acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate
De durere. Din punct de vedere funcţional, bolnavul poate avea şi o uşoară
Hipoacuzie, оn cazul cind furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a
Conductului. Se mai оnregistrează febră şi frisoane.
Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice
(alcool boricat), cu antibiotice: Penicilină, Aureocicline, Cloramfenicol. La
Tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin,
Vitaminoterapie, fizioterapie.
Otita externă difuză
Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală,
Care poate avea cauze multiple, cele mai frecvente fiind următoarele:
- scurgerile auriculare, оntreţinute de otite medii supurate;
- eczemele infectate ale conductului auditiv;
- furunculozele persistente ale conductului auditiv;
- iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri,
Scobitori, ace de păr. Otita externă difuză poate fi uni- sau bilaterală. Din
Punct de vedere subiectiv, bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită
De o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Dacă afecţiunea
Progresează, apar dureri vii, care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn
Timpul masticaţiei. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă
Decвt оn furuncul. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Antibiograma este obligatorie.
Оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie
Antistafilococică pe cale generală. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel
Puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase, de preferat prin aspirarea secreţiilor.
Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%; Cloramină
1%; Dalibaur; alcool 80°; Fenosept.

15. Otita medie acută.

Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii,
Care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea
Timpanică, tuba auditivă (Eustache), aditus ad antrum, antrul şi sistemul de celule
Pneumatice ale procesului mastoidian.
Etiopatogenie. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este
Infecţia, care poate fi de origine virală, bacteriană, micotică, asociere de diverşi
Factori patogeni.
Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa
Timpanică, producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie.
Simptomul patognomonic: otodinie bruscă, violentă, pulsatilă, profundă, exacerbată
De deglutiţie, iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave.
Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote), ameţeli,
Cefalee, vărsături, agitaţie. Starea bolnavului este profund alterată, atacată de
Febrilitate (39-41 °C), оnsoţită de frisoane. Se constată astenie, inapetenţă,
Tahicardie, insomnie.
Perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei
Spontane a timpanului, asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice, ceea ce duce
La o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. Durerea otică şi senzaţia
De tensiune otică se atenuează, febra scade sau dispare complet.
Perioada postperforativă. Оn această perioadă toate simptomele subiective
Şi obiective cedează sau dispar treptat. Starea generală se normalizează. Otoreea
Devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. Timpanul nu este hiperemiat
Şi infiltrat. Reperele timpanului revin la normal. Perforaţia оncepe să se оnchidă.
Febra şi otodinia, cefaleea, insomnia şi alte simptome dispar. De regulă OMA
Se vindecă după 2-4 săptămвni.
Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul - intravenos sau oral.
Augumentinul. Cefalosporine orale
Tratamentul chirurgical. Odată formată, colecţia de puroi va trebui urgent
Drenată prin timpanotomie, fără a se aştepta perforarea spontană,

16. Otita medie cronică.

Cefalee, slăbiciune generală, febră, tahicardie,
Bradicardie etc, simptome caracteristice şi altor boli.
Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă, anaerobă, gramnegativă,
Gram-pozitivă şi mixtă, streptococii, stafilococii, pneumococii, bacilul Koch,
Micoplasmele, hlamidiile.
Otoscopic se determină o perforaţie largă antero- sau postero-inferioară
Pars tenza a timpanului; puroi filant şi păstrarea inelului timpanic
Simptomatologie: perforatie stabila a membr timpanice,
Otoree purulenta indeungata, hipoacuzie, acufene(zgomot in ureche)
Formele clinice: omcr simpla(mezotimpanita), omcr propriu-zisa(epitempanita),
Mixta (mezoepitempanita)
Tratamentul
Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată
Sterilizată. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare, efectuate
Zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi.
Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant, astringent,
Antiseptic, antibacterian, antifungic, bactericid, cicatrizant, hemostatic.
Chirurgical: in cazul coplicatiilor:colesteatom, labirintita, mastoidita, copl intracraniene.

17. Otita medie acută supurată.

Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii.
Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului
De legatura dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul,
Care in mod normal curge, in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie.
Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.
Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor
, trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.
Simptoame:
Febra
- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine si sange
Asta denota faptul ca timpanul s-a rupt
- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate
- tulburari ale somnului
- este posibila pierderea auzului.
Simptomele acumularii de secretie includ:
- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche.
Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei.
Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta
- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti,
Parand tafnosi sau irascibili
- ameteala si pierderea echilibrului

- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie
. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina
Pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata".

18. Particularităţile evoluţiei clinice ale

otitei Medii acute la noi-născuţi şi sugari.
OMA a nou-născutului Apare de regulă la a 3-a săptămвnă după
Naştere şi este generată de pătrunderea lichidului amniotic in căsuţa fimpanică
Şi de infecţiile nazofaringiene. Diagnosticul este foarte dificil, deoarece lipseşte
Anamneză, copiii nu pot prezenta localizarea durerii. Otoscopia poate prezenta
Erori, deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid оn cavitatea
Timpanică nu pennit examinarea completă a stării cavităţii timpanice. La aceşti
Copii timpanul este оngroşat, opac şi are o poziţie mai mult orizontală, decit
Verticală. Conductul auditiv este mult mai оngust decit la maturi şi la copiii mai mari.
OMA la sugari şi copiii mici
Etiopatogenie: streptococi, pneumococi, stafilococi, virusuri etc. Factorii
Favorizanţi sunt particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale
Organismului copilului оn general, şi ale urechii оn particular; şi anume: copiii
Suportă frecvent boli infecţioase, in cutia timpanică se află ţesut mixoid, tuba
Auditivă este mai scurtă, dreaptă, permanent deschisă şi are o direcţie orizontală,
Imunitatea locală şi generală redusă, fac deseori pusee de rinite, adenoidite etc.
Simptomatologie. Simptomul principal - durerea оn ureche - este mai
Pronunţat la copiii mici şi poate lipsi la sugari. Copilul este neliniştit, refuză
Sinul, are insomnie, invirteşte capul, iar la iвrsta de 5-7 luni micuţul se apucă
Cu mina de urechea bolnavă.
La sugari şi copiii mici avem de a face cu otoantrită, otomastoidită şi cu
Meningismul, cu semne generale preponderent. De obicei boala оncepe acut,
Temperatura corpului se ridică la 39 - 41°C. Uneori se observă următoarele
Sindroame: toxic, respirator, digestiv, nervos etc. Оntrucвt la copii timpanul este
Mai gros se complică perforaţia, precum şi diagnosticul: la copii nu se poate
Observa niciodată un tablou otoscopic caracteristic celui descris la maturi.

19. Particularităţile evoluţiei clinice a otitei medii acute gripale.

Se оnregistrează оn timpul epidemiilor de gripă. Simptomatologia
Este cea a gripei şi a otitei acute.
Otalgie puternica, cefalee, insomnia, febra, starea generala alterata. Otoscopia pune in evidenţă
Prezenţa flictenelor de culoare violacee-оnchisă(hemoragice)pe suprafaţa membranei timpanice,
In fundul conductului auditiv extern. Hemoragie in cav timpanica. Secretia sanguinolenta
Se transforma in purulenta. Virusul gripal sau toxinele sale ataca n. Vestibulocohlear,
Provocind surditate de perceptie.
Pronosticul in cazurile otitei gripale usoare este favorabil, in cazuri
Grave depinde de tratament si profilaxia coplicatiilor.

20. Diagnosticul diferenţial dintre otita medie acută supurată

ş I furunculul perforativ al conductului auditiv extern.
Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii.
Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de
Legatura dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul, care
In mod normal curge, in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Bacteriile sivirusurile
Se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.
Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor,
Trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.
Simptoame:
Febra
- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine si
Sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt
- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate
- tulburari ale somnului
- este posibila pierderea auzului.
Simptomele acumularii de secretie includ:
- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche.
Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile in
Incercarea de a-si usura suferinta
- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti,
Parand tafnosi sau irascibili
- ameteala si pierderea echilibrului
- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie.
Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina
Pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata".
Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor
Conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu degetul,
Sau este declanşată de baia оn apă poluată, sau apare pe fondul unei otite medii
Pruriginoase.
Flora microbiană, care infectează tegumentele pavilionului şi conductului,
Este reprezentată, оn ordinea frecvenţei, de stafilococul piocianic, proteus,
Streptococ, colibacili. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza
Exacerbarea virulenţei saprofite locale. Factori favorizвnd locali sunt eczemele
Constituţionale, reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările
Medicamentoase. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura, dopurile
De vată, bolile de piscină, supuraţia urechii mijlocii. Factorii favorizanţi generali
Diminuează rezistenţa organismului. Printre acestea se numără: diabetul zaharat,
Tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescenţa, alergia
Furunculul conductului auditiv extern este situat la
Nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există
Foliculi pilosebacei. Durerea apare de timpuriu, iradiază оn hemicraniu şi
Se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul, оn funcţie de etapa
Evolutivă a furunculului, acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate
De durere. Din punct de vedere funcţional, bolnavul poate avea şi o uşoară
Hipoacuzie, оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a
Conductului. Se mai оnregistrează febră şi frisoane. Se recomandă băi auriculare
Cu soluţii antiseptic (alcool boricat), cu antibiotice: Penicilină, Aureocicline, Cloramfenicol. La
Tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin,vitaminoterapie,
fizioterapie.

21. Mastoidita.
Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o
Proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii.
Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie,
Si astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o
Cantitate mica de lichid si in spatiile cu aer din mastoida.
Simptomele initiale ale mastoiditei pot fi aceleasi cu simptomele din faza initiala
Infectiei urechii mijlocii.
Pielea care acopera mastoida devine eritematosa (inrosita), inflamata si sensibila,
Iar urechea externa este impinsa in lateral si inferior.
Alte simptome prezente sunt febra, durere in jurul sau in ureche, scurgeri cremoase din ureche.
Durerea tinde sa fie persistenta si pulsatila.
Afectarea auzului se poate inrautati progresiv.
L cauzator si pentru a determina care antibiotice vor fi mai eficiente in distrugerea bacteriei.
Antibioticele pot fi administrate oral odata ce bolnavul incepe sa se recupereze,
Iar administrarea lor se continua pentru cel putin 2 saptamani.
In cazurile foarte grave care afecteaza chiar osul mastoidian, cu formarea colectiilor
Purulente (abcese), este necesara drenarea abcesului si chiar indepartarea chirurgicala a mastoidei
(mastoidectomie).
Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene.
Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei.
Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. Pneumoniae, H.
Influenzae);
Altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas. In mod ideal,
Tratamentul trebuie ghidat dupa rezultatele culturilor din fluidul de la nilul urechii medii, obtinut prin
timpanocenteza.

22. Mastoiditele exteriorizate.

Este vorba de o inflamatie a mastoidei, care se exteriorizeaza in pielea din spatele urechii.
Cauze - O mastoidita exteriorizata constituie o complicatie a unei otite acute.

Simptome si semne - Copilul are febra, frisoane, dureri te cap,

Este obosit, are dureri de ureche si aude mai putin bine. Exista o reactie inflamatorie la
Inaltimea mastoidei, inflamata in spatele pavilionului urechii: pielea este rosie si
Sensibila uneori ea este umflata de un abces subcutanat.
Tratament - Tratamentul consta in luarea de antibioticemtate si, adesea, in mastoidectomie.

23. Diagnosticul diferenţial dintre limfadenită şi mastoidită.

Limfadenita-- Boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici. O adenita este cel mai
Adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa), parazitara
(toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen (generator de puroi: adenita
Supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa).
Localizarile obisnuite ale adenitei sunt pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai
Profunde, mediastinale sau abdominale, si pot comprima organele din vecinatate.

Simptome si evolutie - Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un simptom.

Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai caracteristica,
Adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la copil, care simuleaza o criza de
apendicita.

Tratament - Tratamentul consta in administrarea de analgezice, pentru a calma durerile,

De antipiretice, pentru a scadea febra, si de antibiotice cand infectia este de natura microbiana.

Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene
. Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei.
In cazul existentei unui abces subperiostal sau a celulitei, pavilionul auricular este impins in exterior
si in fata
. Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. Pneumoniae, H.
Influenzae);
Altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas.

24. Otita medie cronică: clasificarea, tabloul clinic,

Profilaxia şi dispensarizarea.
Se cunosc 4 forme de OMC:
- benignă: mezotimpanită, otoree benignă, otoree tubară, OMC - simplă;
- malignă: epitimpanită, otoree fetidă, OMC propriu-zisă, OMC -
Colesteatomatoasă;
- mezoepitimpanită sau epimezotimpanită;
- OMC la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală
Pe ureche, iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi оl deranjează pe bolnav.
OMC simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă, hipoacuzie
De transmisie. Starea generală nu este alterată. Otoscopic se determină o
Perforaţie largă antero- sau posteroinferioară
Mpars tenza a timpanului; puroi
Filant şi păstrarea inelului timpanic. Prin perforaţie uneori se vede
Mucoasa promontoriului, care este
Infiltrată, оngroşată.
Profilaxia acestei forme de OMCS constă оn condiţii decente de viaţă,
Alimentaţie normală; tratamentul adecvat şi la timp al otitei medii acute, profilaxia
Bolilor infecţioase, tuberculozei; asanarea focarelor cronice de infecţie şi
Asigurarea unui tratament adecvat al bolnavilor cu boli cronice: diabet zaharat,
Alergie, nefropatii, hepatite

25. Tratamentul conservator şi chirurgical al otitelor medii cronice.

Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea оn nas a vasoconstrictoarelor:
Naftizină, Galazolină, Efedrina sau Adrenalină 0,1% de cвteva
Ori pe zi.
3. Toaleta c.a.e. Şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată
Sterilizată. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare, efectuate
Zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi.
4. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant, astringent,
Antiseptic, antibacterian, antifungic, bactericid, cicatrizant, hemostatic
Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern - 1 comprimat la 1 ooml de apă.
Verde de Briliant, soluţie alcoolică de 1%.
Tinctură de gălbenele. Aplicaţii locale pe locurile lezate.
Tinctură de propolis.
Tratament general: proceduri fizioterapice-unde ultrascurte, vitaminoterapie,
Calmante, antihistaminice.
Antibiotice după rezultatul antibiogramei şi aprecierea sensibilităţii
Microbiene la antibiotice
26. Diagnosticul diferenţial al mezotimpanitei şi epitimpanitei.

27. Labirintitele. Clasificarea. Labirintita

seroasă: Etiopatogenia, tabloul clinic şi tratamentul.
Clasificarea labirintitelor
- După etiologie: specifice şi nespecifice.
- După criteriul patogenic: timpanogene, meningogene, limfogene,
Traumatogene, mixte.
- După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă, latentă).
- După caracterul răspвndirii procesului patologic: labirintită circumscriptă
Şi difuză.
- După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă.
Оn funcţie de aspectul clinic deosebim:
- labirintite acute precoce care apar оn primele 2-3 zile de boală;
- piolabirintită - labirintită precoce gravă supurată;
- labirintită tardivă - apare оntre 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute;
- labirintitele acute survenite оn cursul omes.
Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea:
- vertij оnsoţit de greaţă, vărsături;
- nistagmus periferic;
- hipoacuzie de tip percepţie;
- acufene;
- dereglări neurovegetative (transpiraţii, paloare etc).
Starea bolnavului este alterată. Diagnosticul оn caz de tablou clinic tipic nu
Este dificil.
Tratamentul va fi conservator şi chirurgical, оn primele două forme -
Congestivă şi exsudativă-excepţional, conservator: antibiotice, antiinflamatoare,
Antiedemice, antihistaminice, regim la pat, оn caz de indicaţii -paracenteză.In
Formele supurativă şi necrotică - chirurgical - mastoidotomie sau evidarea
Petromastoidiană оn funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat
Labirintită. Se asociază şi tratamentul medicamentos.

28. Labirintita supurată: etiopatogenie, tabloul clinic şi tratamentul.

Labirintita reprezinta inflamatia labirintului urechii (sistem de cavitati si canale ce formeaza urechea
interna)
Si determina pierderea echilibrului. Situat in stanca osului temporal, labirintul se afla in legatura cu
urechea medie,
Cu sistemul nervos central si cu meningele.
Labirintita se manifesta prin aparitia vertijelor, insotite de greturi,
Varsaturi si o stare generala de rau.
Vertijul este o senzatie subiectiva de deplasare a obiectelor din jur si a propriei persoane, ce poate fi
resimtita
Ca o instabilitate usoara, mergand in cazurile grave pana la senzatia puternica de rotire.
Labirintita poate afecta una sau ambele urechi. In marea majoritate a cazurilor, episodul acut dureaza
Intre cateva zile si cateva saptamani. Recuperarea spontana este preponderenta; totusi, recurenta est
E obisnuita, in special in primii 5 ani dupa primul episod. In cazuri rare, episodul poate dura cateva
luni sau chiar ani.
Pierderea functiei vestibulare si/sau auzului ca urmare a labirintitei bacteriene este severa si
permanenta.
Labirintita poate surveni la orice varsta, desi o incidenta crescuta se inregistreaza la pacientii de 40
ani
Labirintita supurata este consecinta unei otite medii (otita seromucoasa),
Caracterizata prin prezenta unei efuziuni lichidiene in spatele timpanului,
Din cauza careia pacientul acuza o senzatie de plenitudine auriculara si o
Reverberatie anormala a propriei voci. Labirintita supurata poate antrena
Distrugerea timpanului sau o mastoidita (inflamatia mastoidei – os situat in spatele urechii).
TRATAMENT - unele medicamente sunt indicate pentru combaterea vertijelor si greturilor
: antihistaminice, anticolinergice (scopolamina) si antiemetice
- sedativele sunt prescrise pentru calmarea bolnavului (benzodiazepina, etc)

Tratamentul chirurgical
In cazuri rare, o interventie chirurgicala se impune pentru drenarea colectiei purulente
Din urechea medie sau pentru indepartarea unui colesteatom.

29. Otita medie exsudativă.

Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi, care apare în general ca
Urmare a unei infecţii atractului respirator superior.
Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală:
Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade,
În cazurile grave frison, în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală, rigiditatea cervicală.
Durerea este puternică, pulsatilă, mai accentuată noaptea, decât ziua.
Osul de după urechi, mastoidul, este dureros la presiune. În sincronitate cu pulsul
Se percep zgomote auriculare surde, acuitatea auzului scade.
Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin
Timpan spre meatul auditiv.
Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. Dacă la începutul bolii am întrodus un
tratament
Cu antibiotice, această fază se poate prescurta semnificativ, iar ruptura spontană
A timpanului poate fi chiar evitată.
Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat, iar auzul se
normalizează.
La copii tineri pot să apară de multe ori vomă, diaree,datorită scurgerii secreţiilor purulente,
Care poate irita astfel sistemul digestiv.
Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele.
Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp, timpanul perforează spontan.
În momentul acesta durerile pacientului scad, datorită dispariţiei tensiunii timpanului.
În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi
îndepărtarea secreţiilor.
De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei).
Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan, cu ajutorul unui instrument
Asemănător unei lănci minuscule, prin care se extrag secreţiile. Intervenţia în general se practică sub
anestezie locală.
Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă.
În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei.
Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea, la perforarea spontană a timpanului,
Pentru că în acest caz - datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului s
E produce o rană cu marginile neregulate, care se vindecă greu, lăsând o cicatrice relativ
Groasă, crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei.
Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă, pentru că o crăpare a timpanului poate avea
Consecinţe mai grave, decât o rană minusculă produsă de paracenteză.
Pe lângă tratamentul otologic, s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor
. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor, pentru un minim de 5 zile.
Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg, care se va schimba în caz de
nevoie, î
N funcţie de antibiogramă. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale, antipiretice a
Ntiinflamatoare, sau picături auriculare.
În cazuri recidivante, dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide
, îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei.

30. Nevrita cohleară: surditate de

percepţie, Clasificarea, diagnosticul,
tratamentul.
Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase
auditive.
Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri.
Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine.
Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care
Afectează:
- celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti);
- căile de conducere ale analizatorului auditiv;
- centrii nervoşi.
Emoragie, tromboză, embolism, edem labirintic, spasm vascular (vasconstricţia
Arterială); vasodilataţie excesivă; hipercoagulabilitatea sanguină.
Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers
Grad, acufene de un timbru acut. La simptomele descrise mai sus se asociază
Simptomele bolii care a generat surditatea.
Tratamentul. Bonavii trebuie spitalizaţi. Se vor administra: vasodilatatoare,
Oxigenoterapie, anticoagulante, hormoni (Prednisolon, Dexametazonă), vitamine,
Cavinton, dezintoxicante.
31. Sindromul Meniere.
Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne.
Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru
Filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii).
Etiopatogenia bolile generale: diabetul zaharat, hipertonia, hipotonia, alergia; endocrine-
Avitaminozele, mai ales a vitaminei C;
- tulburările metabolismului apei, sărurilor minerale;
- infecţiilor de focar;
Simptomele clinice ale bolii sunt:
• Hipoacuzia de tip percepţie; acufene. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă
Concomitent. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore,
Hipoacuzia este unilaterală. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un
Anumit interval de timp. La examenul bolnavului оn perioada dintre
Crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei, hiperrefiexiei, care
Trece apoi оn hiporeflexie labirintică.
• Dereglări de echilibru.
Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.
Tratamentul medicamentos prevede administrarea:
• Spasmoliticelor.
• Cardiotonicelor.
• Calmantelor.
• Antihistaminicelor.
Se administrează: Sol. Atropini ,Sol. Platifilini Q,2%-l-2
Bicarbonat de sodiu
Se interzic toate produsele alimentare toxice, excitante (alcoolul, tutunul,
Cafeaua), se reduce lichidul şi sarea.

32. Otoscleroza (otospongioza).

Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in
Aparitia unor modificari osoase la
nivelul capsulei otice, antrenand blocarea articulatiei dintre
Scarita si urechea interna. Se produce astfel o anchiloza a lantuluiù
De osisoare din urechea medie, care impiedica transmiterea eficienta
a sunetelor de la timpan la urechea interna.
Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului.
Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei
De transmisie, insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul is
I aude propria voce mult mai intens).
Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului, in situatii grave
Aparand vertijul rotator sever. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei,
Se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie‖.
Operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala
ORL
, se poate realiza sub anestezie locala sau generala,

33. Surditatea neurosonsorială: etiologie, diagnosticul,

Reabilitarea, profilaxia. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele:

- auzul redus (estompat);

- dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur, in special cand in fundal s
E aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind
Dar, nu poate distinge cuvintele rostite de acesta);
- ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut;
- evitarea conversatiei si interactiunii sociale. Situatiile sociale pot deveni astfel
Obositoare si stresante in cazul pierderii auzului; persoana respectiva va evita aceste
Situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului;
- depresia - foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului
Le afecteaza viata sociala.

Tiuit, uruit, suierat, zumzet in urechi (tinitus);

- dureri de urechi;
- puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi; acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor
Care determina pierderea auzului;
- vertijul, care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere, neuromul
acusti C sau inflamatiile labirintului (labirintite)
Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila, depinde de obicei de cauza c
Are a determinat pierderea auzului. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica
Folosirea protezelor auditive.
- protezele auditive: acestea amplifica sunetele; desi protezele auditive imbunatatesc
Functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara, ele nu pot restabili auzul
normal;
- dispozitive care faciliteaza auzul, dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea.

34. Complicaţiile intracraniene otogene: etiologie, căile de pătrundere a infecţiei.

Etiopatogenie. Complicaţiile otitelor medii sunt cauzate de aceiaşi agenţi
Patogeni care cauzează şi otitele medii acute: stafilococi, streptococi, pneumococi
Ş.a. In complicaţiile generate de otitele medii cronice supurate, în afară de microbii
Deja numiţi, mai pot fi depistaţi: bacilul piocianic, pneumobacilul, Klebsiella,
Pseudomonas aeruginosa, proteul, colibacilul, diferiţi anaerobi, bacilul Koch,
Ş.a. Virusurile de asemenea joacă un rol important în etiopatogenia complicaţiilor
Otogene, deoarece în unele cazuri ei provoacă otita respectivă (acută), în
Altele reîncălzesc otita medie cronică supurată.
Căile de pătrundere a infecţiei:
• percontinuetatem;
• dehiscenţele;
• labirintogena
• hematogenă;
• limfogenă;
• traumatică;
• mixtă.
Abcesul epidural, subdural; meningita otogena; abces cerebral, cerebelos;
Tromboflebita sinusului venos lateral(sigmoid)

35. Meningita otogenă.

Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului:
• Cefalee difuză, foarte pronunţată,insuportabilă.
• Starea generală grav alterată: insomnie, anorexie, fatigabilitate.
• Poziţia "opistotonus" a bolnavului, picioarele trase spre abdomen, iar
Capul reflectat.
• Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie).
• Semne de intoxicaţie: febră, frisoane.
• Leucocitoză, VSH accelerată.
• Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită, tulbure,
Pleiocitoză - 1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă
Neutrofile, zahărul şi clorurile sunt micşorate, mărită concentraţia de
Proteine.
Semne meningiene: redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinski ş.a.
Pozitiv
Tratamentul are ca scop:
A) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii.
B) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea
De cardio- şi vasotonice, calmante.
C) Decompresia creierului. Se administrează soluţii hipertonice оntru
Micşorarea tensiunii intracraniene; se deschide fosa craniană medie şi
Posterioară, se decolează dura mater.
D) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice,
Hormoni.
E) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome.

36. Diagnosticul diferenţial dintre meningita otogenă,

meningococică (cerebrospinală) şi tuberculoasă.
Meningita otogena- cu evolutie lenta, cefalee, greata , varsaturi, lez de focar (urechea medie)
Meningita meningococica-debut violent, t0 remitenta, herpes, eruptii petesiale cutanate, surditate
Bilaterala, prezenta menigococului in LCR
Meningita TBC- evolutie mai lenta si se asociaza cu afectiunile plaminilor, oaselor, gangk limfatici,
LCR este de cul deschisa, se depisteaza b. Koch

37. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). Septicopiemia otogenă.

Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. Are loc o
Periflebită, endoflebită, tromb sub perete, tromb obturator steril sau septic.
Simptomatologia. Febră, frisoane, pulsul este оn concordanţă cu
Temperatura. Tegumentele palide, limba uscată. Anorexie, greaţă, vărsături,
Leucocitoza, VSH accelerată, dereglarea funcţiilor ficatului, rinichilor.
Formele clinice:
• pioemică: temperatură оnaltă, frisoane, оn funcţie de pătrunderea
Embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea
Lor оn capilarele creierului, articulaţiilor, rinichilor, ţesutului cutanat,
Plămвni;
• latentă sau fără septicemie;
• tifoidă: splenomegalie, epistaxis;
• forma meningee.
Tratamentul. Combaterea focarului infecţios, asanarea stării generale şi
Un tratament simptomatologie.

38. Abcesul lobului temporal otogen.

Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului, de cele
Mai multe ori în lobul temporal de partea urechii bolnave ca rezultat al
Răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea
Creierului.
1.Debutul bolii : cefalee, febră, frison, vărsături, ameţeli, bradicardie,oprirea otoreei.
2.Perioada de acalmie.
3.Perioada manifestă. Simptomele caracteristice ale acestei perioade
Au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame:
A. Sindromul de supuraţie: febră, senzaţie de oboseală, slăbire, tulburări
Gastro-intestinale, VSH şi leucocitoza sunt crescute, reacţie
Meningială.
B. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee, vărsături,
Bradicardie, somnolenţă, tulburări psihice, tulburări respiratorii,
Convulsii, tulburări oculare, ameţeli, acufene, iritaţie meningială.
C. Sindromul de localizare. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat
Fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului, fie de o compresiune
La distanţă. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii.
Afazia este simptomul principal. Ea poate fi anamnestică, motorie,
Senzitivă, parafazică (nu numeşte corect obiectele), alexică, agrafică.
Se constată dereglări psihice - psihoza acută.
4. Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat.
Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat, moartea
Poate surveni fie prin encefalită difuză, fie prin deschiderea abcesului
În ventriculul lateral.
Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal,
Descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului, combaterea infecţiei şi
Redresarea stării generale.

39. Abcesul cerebelos otogen.

Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. Aceste
Abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Pot fi localizate anterior,
Când infecţia provine din labirint; şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul
Lateral afectat.
Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral, cu
Deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. În ceea ce priveşte febra,
Leucocitoza, VSH şi modificările lichidului cefalorahidian, acestea sunt adesea
Identice.
Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat
Decât în abcesul cerebral. Cefaleea este mai vie, cu sediu posterior, însoţită de
Redoarea cefei, vărsături, greţuri, bradicardie mai precoce şi mai accentuată.
La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea
Căilor motorii în protuberantă, bulb şi măduva superioară cu paraplegie, schimbări
Patologice ale reflexelor, dizartrie, paralizii ale diverşilor nervi cranieni, cel mai
Des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun.
Sindromul de localizare:
• tulburări de atitudine (bolnavul se clatină, cade înapoi şi de partea
Bolnavă, mers ebrios);
• tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie;
• tulburări ale mişcărilor pasive - scade tonusul musculaturii de partea
Bolnavă - "mâini moarte" (Thomos);
• tulburări vestibulare: vărsături, greţuri, nistagmus spontan, care persistă
Şi după distrugerea labirintului, se observă pe partea bolnavă, este
Trecător, schimbător, lent, amplu.
În faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de
Tulburări bulbare: ale pulsului, respiraţiei, disfagie, hiperestezia feţei, diminuarea
Sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare.
Tratamentul. Drenarea colecţiei, combaterea infecţiei, redarea stării
Generale, sanarea focarului otic.

40. Tratamentul şi profilaxia complicaţiilor intracraniene otogene.

Tratamentul chirurgical include: paracenteza, antrotomia, mastoidotomia
Cu sau Iară deschiderea foselor craniene (medie şi posterioară); evidarea
Petromastoidiană simplă şi lărgită.
Tratamentul medicamentos include:
1. Terapia antibacteriană. Se administrează un antibiotic
cu spectru larg De acţiune. S-a dovedit eficientă
asocierea Benzilpenicilinei , Ampicilina
, Oxacilina, Meticilina, Cefalosporinele, Rifampicina,Lincomicina, Ristomicina.
2. Terapia dezintoxicantă, corecţia echilibrului acido-bazic şi
Lichidarea acidozei metabolice. Se administrează i/v cu picătură
sol. Glucozae5%; Sol. Clorură de sodiu de 0,9%-Poliglucină sau
Reopoli-glucină 400ml.
3. Terapia combaterii edemului cerebral, neurotoxicozei
şi a sindromului Convulsiv. Deshidratarea se va efectua
prin injectarea intravenoasă a Soluţiei de Manitol
4. Terapia în combaterea şocului toxiinfecţios, sindromul CID
(coagulopatie intravasculară diseminată), insuficienţei suprarenale acute,
Dereglărilor hemodinamice. În acest scop se administrează
Prednisolon , Efedrina, Adrenalină,Noradrenalină, Heparină
5. Terapia combaterii imunodeficienţei secundare şi fortificarea
Reactivităţii organismului. Se prescriu: Plasmă. Izogrupă antistafilococică,
Imunoglobulină antistafilococică, ATF, vitamine B,, C, PP, B,, B,„ B,.. O deosebită
Importanţă o are alimentarea raţională şi adecvată, precum şi îngrijirea igienosanitară.
6. Terapia simptomatică şi specifică în caz de afectarea concomitentă
A altor organe şi sisteme. De exemplu, în meningite otogene este generată de
O otită medie cronică supurată tuberculoasă. Se va face un tratament
cu medicamente Antituberculoase (Streptomicină ş.a.).