Cunoașterea de catre medic a atitudinilor și a factorilor determinanți

de abordare a dinților cu pulpită reversibilă și a leziunilor cariei

profunde

INTRODUCERE

Context: Scopul acestui studiu a fost de a cerceta cunoștințele,

atitudinile și factorii stomatologici în ceea ce privește abordarea
conservatoare în managementul leziunilor de carie profundă (DCL) la dinții
cu pulpită reversibilă.

Material și metode: 187 de medici stomatologi au fost contactați

direct sau prin poștă, iar 125 (67%) au fost în cele din urmă incluși în
studiu.

Medicii stomatologi au fost solicitați să răspundă la un chestionar

deschis / discursiv cu privire la abordarea de rutină a diagnosticului și a
tratamentului DCLs, inclusiv elemente de atitudine legate de cunoștințe.

Rezultate: Excavarea totală a cariilor a fost opțiunea de tratament

preferată pentru mai mult de 80% dintre stomatologi în cazul DCL cu
pulpită reversibilă.
Doar un procent mic (8%) a ales îndepărtarea parțială a cariilor,
lăsând o anumită dentină carioasă
aproape de pulpă pentru a evita expunerea la pulpă.
 Mai mult de jumătate (51%) dintre respondenți au considerat că
microorganismele cariogene trebuie înlăturate sau cariile vor progresa.
Dentistii care predau la Universitate nu au fost de acord cu aceasta
declarație (OR = 4,6; 95% C.I. = 1,3 - 15,8; p = 0,017).
Rezultatul clinic bun a fost cel mai ales motiv (83%) de a alege un
tratament specific.
Sănătatea orală a pacientului (84%) și vârsta pacientului (70%) au
fost cei doi factori legați de pacient cel mai mult luat în considerare pentru
alegerea tratamentului.

Concluzii: Excavarea totală a cariilor este în continuare tratamentul

cel mai des ales la dinți cu DCL și pulpita reversibilă.
Evaluarea comună a răspunsurilor date de respondenți permite
concluzia că noile cunoștințe și conceptele despre leziunile cariei și
abordarea mai conservatoare a DCL-urilor nu au fost încă încorporate de
stomatologi în practica lor obișnuită clinică.

Introducere

Concepția cariilor ca boală infecțioasă a însemnat că, până la

sfârșitul secolului trecut, tratamentul chirurgical al leziunii cariei a constat în
eliminarea totală a biomasei infectate, cu înlocuirea țesuturilor dure
pierdute.
Noul concept de carii ca dezechilibrul biofilmului oral (1) și nu ca o
infecție a dus la o schimbare în abordarea tratamentului leziunilor de carie.
 În prezent, conservarea țesuturile dure, prin intermediul unei
restaurări minim invazive, are prioritate față de eliminarea lor (2).
În tratamentul dinților cu pulpe vitale asimptomatice și leziuni
carioase care implică, radiografic, treimea interioară a pulpei interne a
dentinei (leziune profundă a cariei, DCL), principalul obiectiv ar trebui să fie
evitarea expunerii la pulpă, permițând reținerea dinților pe termen lung și
evitarea tratamentelor endodontice potențial dureroase, costisitoare și
invazive (3).
O parte importantă a practicii clinice a medicilor stomatologi este
să tratează leziunile cariale profunde (DCLs).
Mai multe studii au a demonstrat că criteriile de diagnostic și
protocoalele terapeutice aplicate de fiecare dentist în tratarea leziunilor
DCLs sunt variabile (4).
Adâncimea care este atinsa în îndepărtarea dentinei carioase este
în special variabilă, de la îndepărtarea neselectivă a țesutului descompus
până la dentină tare, cu excavare completă a țesutul degradat, lăsând doar
dentină tare, cu un nivel ridicat de expunere la pulpă, la îndepărtarea
selectivă a cariilor, lăsând dentină moale în zona cavității din apropierea
pulpei (5,6).
Colaborarea internațională a consensului cariei Grup (ICCC), legat
de Organizația Europeană pentru Caries Research, Asociația
Internațională pentru Cercetări Dentare-Grupul de Cariologie și Dentarul
American Asociația Educație-Secția Cariologie, a stabilit criterii bine
definite pentru tratamentul DCL (7, 8).
Aceste criterii au luat în considerare săpăturile complete sau
îndepărtarea DCL-urilor de supratratare a dentinei (3,4,7-9).
 Cu toate acestea, mai multe sondaje efectuate în diferite țări indică
faptul că unii stomatologi continuă această practică (5,6,10,11).

În Spania, din câte știm , nu a fost publicat niciun studiu care să

furnizeze date actuale despre gestionarea DCL-urilor de către stomatologi.
Prin urmare, nu se știe dacă medicii stomatologi au inclus abordări
minim invazive pentru îndepărtarea țesutului descompus în practica lor
obișnuită clinică.
Scopul acestui studiu a fost de a efectua un sondaj care
investighează cunoștințele, atitudinile și factorii stomatologi de abordare
conservatoare a leziunilor cariei profunde la nivelul dinților cu pulpită
reversibilă.

Materiale si metode

Aprobarea etică a acestui studiu a fost considerată inutilă de către

Comitetul Etic al Universității din Sevilla- Procesul de selecție și recrutare a
sondajului a fost realizat în Sevilla (Andalucía, Spania) pe parcursul anului
2017.
Un total de 187 de medici stomatologi, selectați la întâmplare
printre cei care lucrează sau urmează cursuri postuniversitare la Școala
Dentară a Universității din Sevilla, cu practică clinică privată și publică, au
fost contactați direct sau prin poștă.
O sută treizeci și patru (71,6%) au îndeplinit sondajul, fiind excluși
6 medici stomatologi pentru că au răspuns incomplet la chestionar și 3
stomatologi pentru că nu mai practicau activități clinice.
 Prin urmare, 125 (66,8%) stomatologi au fost inclus în studiu.
Medicii stomatologi au fost solicitați să răspundă la un chestionar
discursiv bazat pe sondajele anterioare efectuate în Brazilia (12), SUA (5)
și Europa (6,10,11) (tabelul 1, 1 continuă, 1 continuă-1).
Traducerea versiunilor master engleze a fost realizată de vorbitori
nativi.
După mai multe întrebări referitoare la mediile demografice,
educaționale și profesionale ale respondenților, au prezentat respondenților
aceleași 3 scenarii clinice dezvoltate inițial de Weber și colab. (12) și de
asemenea utilizat de Koopaeei și colab. (5) (Fig. 1).
Cazurile au fost compuse din pacienți tineri (25, 11 ani și 14 pentru
cazurile A, B, respectiv C) fără asistență medicală istoric de alergii sau
utilizarea de medicamente, raportarea apariția durerii provocate prin
mestecare sau prin frig dinții posteriori ca principală plângere (12).
Fiecare caz a inclus o vedere clinică ocluzală, o radiografie
periapicală și o vedere clinică ocluzală după deschiderea leziunii, plus
informații despre vârsta pacientului, general și istoric stomatologic, practici
de igienă orală și motivele consultarea și examenul radiografic clinic.
Pentru fiecare caz, respondenții au fost nevoiți să aleagă cel mai
probabil diagnostic și apoi ce tratament va fi indicat.
De asemenea, respondenții au fost întrebați cu privire la rutina
abordării pentru tratarea DCLs (5), dezvoltate inițial
de Schwendicke și colab. (10) fiind și întrebări referitoare la motivele
respondenților pentru preferințele lor de tratament
și elemente de atitudine legate de cunoaștere (5), dezvoltate
inițial de Schwendicke și colab. (10) și Stangvaltaite
și colab. (11).

-Analize statistice

O bază de date a fost creată pentru analize suplimentare folosind

Excel (Microsoft Corp., Redmond, WA, SUA). Descrierea datelor a fost
realizată de tabelele de frecvențe pentru a oferi o imagine de ansamblu a
răspunsurilor.
La obținerea reprezentării numerice în procente, numărul total de
răspunsuri pentru fiecare interogare a fost luată în considerare.
Analiza logistica regresivă a fost realizată transformând variabile
explicative calitative în variabile binare.
Variabile explicative au fost introduse și apoi eliminate în trepte
dacă p> 0.10 (metodă ierarhică).
Raportul ratelor (OR) și intervalele de încredere (CI) au fost
calculate ca estimări ale efectului.
Semnificativ diferențele au fost luate în considerare atunci când p
<0,05
Rezultate -Caracteristicile participanților

La sondaj au răspuns 125 de medici stomatologi, 34 de bărbați

(27,2%) și 91 de femei (72,8%) (tabelul 2). Dintre acestea, 73 (58,4%) au
urmat o pregătire dentară specializată. timpul mediu de practică clinică
dentară a fost de 7,1 ani.
Majoritatea respondenților au lucrat în practică privată (74,4%), iar
45,6% au participat la cel puțin un curs de educație continuă în cariologie
în ultimii 5 ani.
 Nouăzeci și șapte (77,6%) au citit un articol despre intervenția
minimă în tratamentul leziunilor carioase.
-Diagnostic popular și opțiuni de tratament

Cazul 1
Răspunsurile la cele 3 cazuri clinice sunt prezentate în figura 1. În
ceea ce privește diagnosticul pulpar (Fig. 2, sus), în caz 1 pulpită
reversibilă a fost cel mai frecvent diagnostic (87,1%).
Îndepărtarea cariilor totale a fost selectată drept cea mai bună
opțiune de tratament de către 83,8% din medici stomatologi, fiind o etapă
totală de excavare a cariilor, modalitatea cea mai frecvent aleasă (60,2%)
(Fig. 2, jos).

Cazul 2
În cazul 2, 72,8% dintre respondenți au convenit asupra
diagnosticării de pulpită reversibilă și 25,6% au considerat că pulpa era
sănătoasă.
În ceea ce privește tratamentul, 87,9% au ales excavația totală a
cariilor ca cea mai bună opțiune, alegând onestep și, respectiv, în două
trepte, 71,0%, respectiv 16,9%.

Cazul 3
În cazul 3, 69,7% dintre medici stomatologi au ales pulpita
reversibilă ca fiind diagnosticul și 19,7% au fost de acord cu pulpita
ireversibilă ca un posibil diagnostic.
 Majoritatea respondenților (63,4%) au ales oricare dintre tipurile de
excavare a cariilor totale și mai mult de un sfert dintre stomatologi (26,8%)
au indicat că s-ar efectua în acest caz tratamentul canalului radicular.
Foarte puțini stomatologi (mai puțin de 2%) au selectat pulpotomia ca
opțiune de tratament.
Aproximativ 8% dintre respondenți în fiecare dintre cele 3 cazuri au
ales îndepărtarea cariilor parțiale ca opțiune de tratament, fiind această
opțiune semnificativ mai mult aleasă de către stomatologi care au primit
cursuri în cariologie în ultimii 5 ani (OR = 3,1; 95% C.I. = 1,0 - 9,3; p =
0,047). -Dentul vital asimptomatic cu DCL
În ceea ce privește situația clinică ridicată la punctul 12 din
chestionar (un dinte vital asimptomatic cu DCL
la o femeie de 20 de ani) (Fig. 3), 60,8% dintre medicii stomatologi au ales
să efectueze îndepărtarea totală a cariilor și, dacă sunt pulpe expuse ,
46,4% și 14,4% ar face direct pulpotomia sau, respectiv, tratamentul
canalului radicular.
Mai puțin de o treime (28,8%) a ales să efectueze îndepărtarea
cariilor în 2 trepte (săpătură în trepte) și, dacă există riscul de expunerea la
pulpă, lăsați o oarecare dentină cară aproape de pulpă, apoi terminați
îndepărtarea cariilor câteva săptămâni sau luni mai tarziu.
Doar 8,8% dintre respondenți au ales îndepărtarea parțială a cariilor și,
dacă există riscul pulpei expuse, lăsați o oarecare dentină carioasă
aproape de pulpă și efectuați o restaurare permanentă.
Această ultimă opțiune a fost din nou semnificativ mai aleasă de
către medicii stomatologi care au primit cursuri în cariologie în ultimii 5 ani
(OR = 5.1; 95% C.I. = 1,0 - 25,8; p = 0,046).
-Cunoașterea și atitudinea cu privire la managementul leziunilor carioase
profunde-
Patru afirmații au fost incluse în chestionar cu privire la cunoștințe și
aptitudini cu privire la gestionarea leziunii cariale profunde pentru care
respondenții au trebuit să indice un acord sau un dezacord pe o scară de 5
puncte (tabelul 3).
La întrebarea dacă microorganismele cariogene trebuiesc eliminate
sau cariile ar progresa, 50,4% puternic au fost de acord, și doar 14,6% și
8,9% nu au fost de acord sau au fost în dezacord.
Stomatologii care au predat la Universitate nu au fost de acord cu
această afirmație (OR = 4.6; 95% C.I. = 1,3 - 15,8; p = 0,017).
La întrebarea dacă o anumită cantitate de microorganisme ar putea
fi lăsată în timpul îndepărtării cariilor, răspunsurile au fost mult împărțite și
doar 15,5% și 14,6% au fost de acord sau respectiv, au convenit.
Dentisti care predau la Universitate au fost semnificativ de acord cu
această afirmație (OR = 4,5; 95% C.I. = 1,2 - 16,8; p = 0,0247).
Discuţie

Acest studiu și-a propus să investigheze cunoștințele

stomatologilor, strategii de atitudini și decizii în management de DCL-uri.
Dacă sunt evaluate răspunsurile date de medicii stomatologi la
nivel global, se poate concluziona că stomatologii nu s-au încorporat
complet în practica lor obișnuită clinic cu noua abordare terapeutică a
leziunilor cariei, care este mai conservator și bazat pe o intervenție minimă.
 Excavația totală a cariilor este opțiunea preferată de tratament în
cazul DCL cu pulpită reversibilă.
Mai mult decât atât, rezultatele sugerează că există o indicație în
exces a tratamentului endodontic.
Sondajele sunt o metodă valabilă folosită pe scară largă pentru
evaluarea cunoștințelor, atitudinii și strategiei de decizie ale stomatologilor
(5,10,13).
Mai multe sondaje efectuate în alte țări au investigat cunoștințele,
atitudinile și strategiile medicului stomatolog în ceea ce privește DCL-uri,
majoritatea incluzând aceleași trei cazuri clinice utilizate în prezentul studiu
și / sau întrebări similare (5,6,10-12).
Proba de studiu a fost selectată în rândul medicilor stomatologi
generalisti în Andaluzia (sudul Spaniei).
Atât dimensiunea eșantionului cât și rata de răspuns a fost
comparabilă cu cele din alte sondaje efectuate anterior (5,10,11).
Șaptezeci trei la sută dintre respondenți erau femei, în acord cu cea
mai mare proporție de femei care erau
licențiate în școli stomatologice spaniole.
În alte sondaje efectuate în Spania și în alte țări, a fost observată o
feminizare similară a eșantioanelor (12,14,15).
Medicii stomatologi au trebuit să răspundă la mai multe întrebări
legate de trei cazuri clinice.
Primul și al doilea scenariu clinic s-au referit la pacienți
asimptomatici cu moderatie, DCL-urile care nu ajung la treimea interioară a
dentinei, fiind cea mai mare parte diagnosticată de respondenți drept
pulpită reversibilă.
 În ceea ce privește tratamentul, excavația totală a cariilor (1 pas
sau 2 pași) au fost opțiunile preferate pentru mai mult de 80% a medicilor
stomatologi.
Doar un procent mic a ales carii parțiale eliminare (8%) sau RCT
(5%).
Aceleași două scenarii clinice au fost utilizate în sondajele
anterioare efectuate în SUA (5) și Brazilia (12), fiind procentele de
răspunsuri, în ambele cazuri, similar cu cele din prezentul studiu și
preferând majoritatea respondenților îndepărtează toate țesuturile carioase.
Al treilea caz s-a referit la un asimptomatic pacient cu DCL și fără
durere persistentă la test la rece, arătând radiografiei o mare zonă
radiolucentă în coroana dintelui. 70% dintre medicii stomatologi
diagnosticați pulpită reversibilă, dar 20% au ales pulpită ireversibilă, fiind
excavare totală a cariilor (63%), RCT (27%) și săpături de carii parțiale
(8%) opțiunile de tratament.
În același caz, 35% dintre medicii stomatologi americani (5) și 7%
din Brazilienii (12) au ales terapia endodontică.
S-a observat că medicii stomatologi care au urmat cursuri în
cariologie în ultimii 5 ani au fost de trei ori mai mulți (OR = 3,1; p = 0,047)
pentru a indica un tratament conservator, cum ar fi săpături de carii
parțiale, subliniind importanța educației dentară continuă.
Doar 8,8% dintre respondenți au ales să efectueze îndepărtarea
parțială a cariilor și, dacă există un risc de expunere la pulpă, lăsați dentină
carioasă aproape de pulpă și executați o restaurare permanentă.
 Această ultima opțiune a fost din nou semnificativ mai mult aleasă
de medicii stomatologi care au primit cursuri în cariologie în ultimii 5 ani
(OR = 5,1; 95% C.I. = 1,0 - 25,8; p = 0,046).
La fel poate fi observat în cazul dinților vitali asimptomatici cu o
leziune cariosă profundă la o pacientă feminină de 20 de ani (articolul 12);
din nou stomatologii care au urmat instruire în cariologie în ultimii 5 ani
selectați au optat frecvent pentru a efectua eliminarea parțială a cariilor
(OR = 5.1; 95% C.I. = 1,0 - 25,8; p = 0,046).
Această constatare este de acord cu rezultatele lui Koopaeei și
colab. (5), care au constatat că medicii stomatologi care afirmă mai des
citind articole și participă la cursuri de educație continuă minim
tratamentele invazive și cariologia au fost mai predispusi la a fi mai
conservatori în abordarea lor de management de DCL-uri.
În primele două cazuri propuse, leziunile carioase nu au ajuns la
treimea interioară a dentinei, fără niciun risc de pulpă expusa.
Conform grupului ICCC, îndepărtarea selectivă a dentinei este
tratamentul ales (7). Deși în cele trei cazuri nu au existat simptome sau
semne de pulpită ireversibilă asociată cu DCL, fiind pulpita reversibilă de
diagnostic, în cel de-al treilea caz, radiografia periapicală a arătat că
leziunea a ajuns la interior un sfert din dentină.
Dovezi în creștere indică faptul că săpături parțiale, cu
îndepărtarea selectivă a dentinei moi, sunt cea mai potrivită opțiune de
tratament pentru acest tip de DCLs (6,7), în care tratamentul operator
presupune un nivel ridicat risc de expunere la pulpă.
Smalțul periferic și dentina trebuie îndepărtate până când se simte
dentină tare, asigurând în bine sigilarea și plasarea restaurării (5,6,7,16) și
moale se lasă peste pulpă cearină, reducând riscul expunerea la pulpă
(6,7).
Grupul ICCC a declarat că „țesutul carios este îndepărtat pur și
simplu pentru a crea condiții pentru restaurari de lungă durată ale
șesuturilor contaminate bacteriane sau țesuturile demineralizate aproape
de pulpă nu trebuie să fie eliminat ”(7).
Bacteriile care sunt încă prezente în dentina moale sunt entombate
și fără acces la nutrienți, modificând flora bacteriană și oprirea avansului
cariilor, cu reîncărcare a dentinei moi (17).
S-a demonstrat că lăsarea dentinei infectate nu implică, că caria
progresează sau că pulpita sau necroza pulpă apare (18).
Urmărirea radiografică pe parcursul a 10 ani a leziunilor carioase
tratate cu îndepărtare selectivă la moale dentina a prezentat depunerea de
dentină terțiară și o radiopacitate crescută a dentinei rămase în cavitatea
podea (19)
Categoric, pentru DCL-uri ar trebui să fie periferia excavată,
îndepărtând toate țesuturile diverse până la dentină fermă, în timp ce în
zonele pulpare, dentina moale ar putea fi lăsată, de evitat expunerea (3).

În ceea ce privește cunoștințele și factorii care stau la baza

acestora, strategia de excavare, atunci când este întrebat dacă
microorganismele cariogene trebuie eliminate sau caria va progresa,
50,4% au fost puternic de acord, în conformitate cu 47,2% de dezacord
total pentru a pune întrebarea dacă o anumită cantitate de microorganisme
ar putea fi lăsate în timpul îndepărtării cariilor.
 Stomatologii care predau la Universitate au fost de acord
semnificativ cu ambele instrucțiuni, cu valori semnificative OR pentru primul
(OR = 4,6; 95% C.I. = 1,3 - 15,8; p = 0,017) și al doilea (OR = 4,5; 95% C.I.
= 1,2 - 16,8; p = 0,0247) respectiv întrebări.
Acest lucru indică faptul că profesorii universitari sunt conștienți de
noi concepte despre carii, sugerând că studenții stomatologi actuali
primesc informațiile corecte despre cariologie în studiile lor stomatologice.
Dacă acesta este cazul, este de așteptat ca viitorii stomatologi
spanioli să încorporeze in noua practică concepte minim invazive în
tratamentul leziunilor carioase care, în prezent, par să nu fie urmate de
stomatologii practicieni.
Ideea că țesutul carios trebuie să fie excavat pentru a elimina
bacteriile, care astăzi nu are nicio știință de sprijin, este corelat cu
atitudinea radicală și non-conservatoare adoptată în fața leziunilor
carioase.
O descoperire similară a fost găsită de Schwendicke și colab. (10).
În studiu realizat de Weber el al. (12) în Brazilia, 8,8% din 54
stomatologii respondenți (din 122 chestionați) ar folosi îndepărtarea parțială
a cariilor pentru gestionarea DCL-urilor.
Într-un studiu german realizat de Schwendicke et al. (10), medicii
stomatologi care au crezut faptul că, cariile reziduale erau dăunătoare
tindeau să respingă îndepărtarea incompletă a țesutului carios și a celor
care au simțit că au fost proceduri acceptabile indirecte de plafonare.
Acești autori au descoperit că 50% dintre medicii stomatologi au
avut în vedere excavarea completă a cariilor, chiar dacă expunerea la
pulpă a fost probabilă.
 Într-un sondaj privind gestionarea DCLs. Oen și colab. (21) au
arătat că doar 20% din GD au ales un tratament conservator pentru DCLs.

Concluzii

Nu există o metodă uniformă de tratament a dinților cu DCL și

pulpită reversibilă în rândul stomatologilor incluși în studiul de probă.
Excavația totală a cariilor este încă tratamentul ales în caz de DCL
cu pulpită reversibilă.
Puțini medicii stomatologi au ales îndepărtarea parțială a cariilor și
un procent mare dintre ei consideră că trebuie să fie înlăturate
microorganismele cariogene sau cariile ar progresa.
1215 dintre răspunsurile date de respondenți permit să
concluzioneze că noile cunoștințe și concepte despre leziuni ale cariei și
abordarea mai conservatoare a DCL-urilor nu au făcut-o totuși sa fie
încorporate de unii stomatologi spanioli în practica clinică obișnuită.
Deși profesioniști în stomatologie au acces la cunoștințe științifice,
aceste cunoștințe nu sunt transpuse în practica clinică zilnică.
BIBLIOGRAFIE
1. Fejerskov O, Kidd E. Dental Caries: the Disease and Its Clinical
Management. New Jersey: Wiley-Blackwell; 2008
2. Qvist V. Longevity of restorations: the ‘death spiral. In: Fejerskov O,
Kidd EAM (eds): Dental Caries: The Disease and Its Clinical Management.
Oxford: Blackwell Munksgaard; 2008, vol.2, p. 444–55.
3. Schwendicke F. Contemporary concepts in carious tissue removal: a
review. J Esthet Restor Dent. 2017;29:403-8.
 4. Segura-Egea JJ. Complete excavation or removal of carious tissues to
hard dentin: Overtreatment. J Oral Res. 2017;6:30-1.
5. Koopaeei MM, Inglehart MR, McDonald N, Fontana M. General
dentists’, pediatric dentists’, and endodontists’ diagnostic assessment and
treatment strategies for deep carious lesions. A comparative analysis. J Am
Dent Assoc. 2017;148:64-74.
6. Carvalho JC, Dige I, Machiulskiene V, Qvist V, Bakhshandeh A, Fatturi-
Parolo C, Maltz M. Occlusal Caries: biological approach for its diagnosis
and management. Caries Res. 2016;50:527-42.
7. Schwendicke F, Frencken JE, Bjørndal L, Maltz M, Manton DJ, Ricketts
D, et al. Managing carious lesions: Consensus recommendations on
carious tisuue removal. Adv Dent Res. 2016;28:58-67.
8. Innes NP, Frencken JE, Bjørndal L, Maltz M, Manton DJ, Ricketts D, et
al. Managing carious lesions: Consensus recommendations on
terminology. Adv Dent Res. 2016;28:49-57.
9. Herrera Martínez H, Bonilla Represa V, Segura Egea JJ. Caries disease
versus caries lesion: diagnostic and therapeutic implications according to
the International Caries Consensus Collaboration Group. Endodoncia.
2016;34:204–19.
10. Schwendicke F, Meyer-Lueckel H, Dorfer C, Paris S. Attitudes and
behavior regarding deep dentin caries removal: survey among German
dentists. Caries Res. 2013;47:566-73.
11. Stangvaltaite L, Kundzina R, Eriksen HM, Kerosuo E. Treatment
preferences of deep carious lesions in mature teeth: questionnaire study
among dentists in Northern Norway. Acta Odontol Scand. 2013;71:1532-7.
12. Weber CM, Alves LS, Maltz M. Treatment decision for deep caries
lesions in the public health service in Southern Brazil. J Public Health Dent.
2011;71:265-70.
13. Makhija SK, Robinson ME, Bader JD, Shugars DA, Litaker MS, Im HR,
et al. National Dental PBRN Collaborative Group. Dentists’ decision
strategies for suspicious occlusal caries lesions in a National Dental PBRN
study. J Dent. 2018;69:83-7.
14. Segura-Egea JJ, Velasco-Ortega E, Torres-Lagares D, Velasco-
Ponferrada MC, Monsalve-Guil L, LLamas-Carreras JM. Pattern of
antibiotic prescription in the management of endodontic infections among
Spanish oral surgeons. Int Endod J. 2010;43:342-50.
15. Martín-Jiménez M, Martín-Biedma B, López-López J, Alonso-Ezpeleta
O, Velasco-Ortega E, Jiménez-Sánchez MC,, et al. Dental students’
knowledge regarding the indications for antibiotics in the management of
endodontic infections. Int Endod J. 2018;51:118-27.
16. Ricketts D, Lamont T, Innes NP, Kidd E, Clarkson JE. Operative caries
management in adults and children. Cochrane Database Syst Rev.
2013;3:CD003808.
17. Maltz M, Alves LS, Jardim JJ, Moura Mdos S, de Oliveira EF.
Incomplete caries removal in deep lesions: a 10-year prospective study.
Am J Dent. 2011;24:211-4.
18. Kidd EA. How “clean” must a cavity be before restoration? Caries Res.
2004;38:305-13