MODERNISMUL – EXPRESIONISMUL

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII – LUCIAN BLAGA

Modernismul este un current cultural manifestat in literatura si in celelalte arte in prima

jumatate a secolului al XX-lea. Modernismul este o miscare larga care cuprinde toate curentele
postromantice: simbolismul, suprarealismul, ermetismul, expresionismul.

In literatura romana, expresionismul este reprezentat de creatia lui Lucian Blaga, in mod
deosebit de volumul de debut “Poemele luminii”, considerat un volum autobiografic, numit de critica
vremii: “cartea setei de viata”.

Pentru expresionisti, creatia artistica este exprimarea trairilor sufletestti, eul liric dand
lucrurilor o expresie noua prin raportarea la absolute. Generate de momentul de criza asociat
Primului Razboi Mondial, operele expresioniste propuneau o regasire a esentelor amenintate cu
degradarea. Dominant este revolta impotriva unei civilizatii care uniformizeaza, antidotul fiind
cultivarea mitului si revalorizarea subconstientului. Nelinistea existentiala este transpusa in imagini
puternice, fundamentate adesea pe un sistem filosofic.

Toate aceste trasaturi se regasesc in opera poetica a lui L. Blaga. Initial, critica s-a aflat in
imposibilitatea de a incadra poezia lui Lucian Blaga intr-un current literar, intreaga sa creatie fiind
sustinuta de sistemul filosofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printer modernisti, pe cand G. Calinescu
l-a inclus intre ortodoxisti. Sistemul filosofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intrucat lui
Dumnezeu, acesta ii opune o entitate numita Marele Anonim, forma misterioara, incognoscibila,
avand atat atribute divine, cat si demonice.

Viziunea despre lume este fundamentata filosofic. Elemental in jurul caruia se construieste
sistemul filosofic este misterul, definit de Blaga ca “rezultat al raportului originar al omului cu lumea
si cu sine insusi”. Misterul este ceea ce ramane mereu ascuns, este cripticul care, descoperindu-se,
nu o va face niciodata total. Dimensiunile existentiale ale existentei sunt circumscrise intr-un orizont
al misterului.

In primul volum al “Trilogiei cunoasterii”, intitulat “Cunoasterea luciferica”, Blaga defineste

cele doua tipuri de cunoastere, criteriul fiind raportarea la mister: “cunoasterea paradiziaca” si
“cunoasterea luciferica”. Cunoasterea paradisiacal nu se raporteaza la mister, avand la finalitate
“determinarea obiectului socotit in intregime dat”, in timp ce cunoasterea luciferica este o
cunoastere care problematizeaza: “cunoasterea luciferica considera obiectul despicat in doua: o
parte care se arata si o parte care se ascunde. Obiectul cunoasterii luciferice este intotdeauna un
mister… cunoasterea paradiziaca isi este siesi suficienta”.

Reprezentativa pentru conceptia poetului asupra actului creator este poezia “Eu nu strives
corolla de minuni a lumii” cu care se deschide volumul “Poemele luminii”. Poezia este o arta poetica,
intrucat, prin mijloace artistice, sunt redate propriile convingeri despre poezie si despre rolul
poetului, Blaga redefinind relatia poet-lume, poet-creatie. Poezia este una reflexive, o fibula
filosofica, inteleasa nu ca o traducere in imagini poetice a unor concept filosofice, ci ca expresie a
modului sau vizionar de privi lumea si poezia.
 Titlul este o metafora revelatorie, constructive prin care se incearca o convertire a misterului.
“Corola de minuni a lumii” este o metafora pentru lumea inteleasa ca “orizont al misterului”, corolla
putand fi interpretata ca o forma a arhetipului. Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea
creatorului fata de aceasta.

La nivelul compozitiei, se remarca structura poemului in trei secvente, construite in jurul a

trei idei poetice semnalate la nivelul textului prin scrierea cu majuscule, prin utilizarea tehnicii
specific moderniste a ingambamentului.

Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus cunoasterii, al cunoasterii logice, rationale,
prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negatii foarte
puternice:, “nu strives” si “nu ucid”: “Eu nu strives corola de minuni a lumii/ si nu ucid/ cu mintea
tainele ce le intalnesc/ in calea mea”. Misterul este definit in maniera expresionista prin enumeratia
“in flori, ochi, pe buze ori morminte”. Fiecare element poate fi interpretat atat in raport cu lumea, cat
si in raport cu intreaga sa creatie, anuntand marile teme. Astfel, florile, elemente vegetale,
simbolizeaza o existent ingenua, o cunoastere de tip senzorial, ochii sunt un simbol al constiintei
umane reflexive, buzele reprezinta deopotriva dialectica tacere-rostire si iubirea, iar mormintele
inched marea taina a mortii.

Cea de-a doua secventa se remarca la nivelul compozitiei prin explicitarea antitezei intre cele
doua tipuri de cunoastere: cunoasterea poetica, “lumina mea”, ca forma de potentare a misterului, si
cunoasterea rationala, “lumina altora”, forma de distrugere a acestuia.

Risipirea tainelor apare ca o actiune nepermisa, ca o violare a frumusetii lumii: “Lumina

altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric”. Se remarca numarul mare de
cuvinte din campul semantic al misterului: “taina”, “neinteles”, “nepatruns”. Metafora “largi fiori de
sfant mister” implica ideea sacralitatii tainelor universului. Reatia devine singura posibilitate de
metamorfozare a neintelesului.

In cea de-a treia secventa, Blaga defineste actul poetic ca o atitudine subiectiva: “caci eu
iubesc”, o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti.

Se remarca preferinta autorului pentru versul liber, expresie a fluxului ideilor si freneziei
sentimentelor.

Eu consider ca, in structura poeziei, apar o serie de combinatii neobisnuite intre cuvinte
pentru ca limnajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare. Tacerea ofera sentimentul
totalitatii, in timp ce cuvantul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, Marele
Anonim impune restrangeri de timp si spatiu si reflecta conceptia lui asupra creatiei.

In concluzie, prin insolitul imaginilor artistice si al inovatiilor la nivel prosodic, se poate afirma
faptul ca poezia “Eu nu strives corolla de minuni a lumii”, de Lucian Blaga, este o scriere modernista.