Anatomia ficatului

1. Abcesele hepatice
2. Chistul hidatic
3. Tumorile hepatice
ANATOMIE
Ficatul se găsește în partea dreaptă sub diafragm, în cadranul superior drept al abdomenului. Are patru
lobi de forme și dimensiuni inegale: Drept, Stâng, Caudat, Pătrat. Masa unui ficat adult variază între
1200 și 1800 de grame.
Lobii funcționali stâng și drept sunt de dimensiuni aproximativ egale și sunt divizați de o linie care se
întinde de la vena cava inferioară în partea superioară până la foseta vezicii biliare inferior.
Clasificarea Couinaud a anatomiei hepatice divide ficatul în opt segmente funcționale independente.
Fiecare segment are propriul influx si eflux vascular, precum și drenaj biliar propriu. Există opt segmente
hepatice. Segmentul 4 este uneori subîmpărțit în segmentele 4a și 4b, după Bismuth. Numerotarea
segmentelor se face în ordinea acelor de ceasornic.
Ficatul are trei fețe: superioară, inferioară și posterioară.
1) Fața superioară (diafragmatică) este convexă și vine în raport cu diafragma și peretele anterior al
abdomenului. Lobii stâng și drept sunt separați de ligamentul falciform. Pe lobul drept se poate observa
impresiunea arcului costal, în timp ce pe lobul stâng se observă impresiunea cardiacă. Diafragma separă
ficatul de partea inferioară a plăminilor și pleură, inimă și pericard și de arcurile coastelor 7-11. Este
complet acoperită de peritoneu, cu excepția liniei de inserție a ligamentului falciform. Procesele
patologice localizate aici (în special chistul hidatic și abcesele) pot afecta cavitatea pleurală (pleurezie,
emfizem) și chiar plămânii (fistula bilio-bronhială).
2) Fața inferioară este divizată în patru lobi de către cinci fose, aranjate în forma literei H. Brațul stâng al
literei H marchează diviziunea ficatului în lobii stâng și drept. Este cunoscut sub numele de fosa sagitală
și cuprinde două părți: fosa venei ombilicale anterior și fosa ductului venos posterior. Brațul drept al
literei H este alcătuit anterior din fosa vezicii biliare și posterior din fosa venei cave inferioare. Aceste
două fose sunt separate între ele de o bandă de țesut hepatic denumită procesul caudat. Bara care leagă
cele două brațe ale literei H este porta (fisura transversă). Anterior se găsește lobul pătrat și posterior
lobul caudat. Fața inferioară vine în raport cu stomacul și duodenul, flexura colică dreaptă, rinichiul
drept și glanda suprarenală. Această față este acoperită aproape complet de peritoneu. Fisura
transversă conține hilul hepatic format de pediculul hepatic alcătuit din: artera hepatică, vena portă,
ductul hepatic, vase limfatice și nervi. Ductul hepatic este situat anterior și înspre dreapta, artera
hepatică în stânga și vena portă posterior, între duct și arteră.
3) Fața posterioară este largă în spatele lobului drept, îngustându-se spre stânga. O mare parte din
întinderea acestei fețe nu este acoperită de peritoneu (pars affixa) și este în contact direct cu diafragma.
Mijloacele de fixare ale ficatului sunt reprezentate de ligamente, vena cava inferioară și pediculul
hepatic.
Ligamentele. Ficatul este legat de diafragmă și de peretele anterior al abdomenului prin cinci ligamente:
falciform, coronar, cele două ligamente triunghiulare și ligamentul rotund, care este un cordon fibros
reprezentând vena ombilicală obliterată. Ficatul este de asemenea atașat de curbura mică a stomacului
prin ligamentul hepatogastric și de duoden prin ligamentul hepoatoduodenal (omentul mic).
Vascularizația
 Artera hepatic comună emerge din trunchiul celiac. Se divide în artera hepatică și artera
gastroduodenală. Artera hepatică se divide în hil într-o ramură stângă și una dreaptă. Emite o
serie de colaterale: artera pilorică, cistică și ramuri terminale.
 Vena portă este trunchiul venos care colectează sângele din tractul digestiv. Vena mezenterică
inferioară se unește cu vena splenică dând naștere venei porte. Aceasta se formează posterior
față de pancreas și colectează de asemenea: vena gastrică, vena pilorică stângă și vena
pancreaticoduodenală superioară dreaptă. Vena portă are o lungime de 8-10 cm și un calibru de
10-11 mm. În hil se divide în două ramuri (stângă și dreaptă).
Oxigenul provine din ambele surse în proporții aproximativ egale.
 Venele hepatice drenează sângele din ficat în vena cava inferioară. Se diferențiază două grupuri,
superior și inferior. Grupul superior de regulă provine din porțiunea posterioară a ficatului și
cuprinde trei ramuri. Grupul inferior provine din lobul drept și caudat; numărul venelor variază și
este de obicei mai mic decât în grupul superor
Structura ficatului
Ficatul este acoperit de capsula lui Glisson care pătrunde în ficat la nivelul hilului alături de vasele de
sânge și împreună cu rețeaua vasculară divide parenchimul hepatic in lobuli. Lobulul hepatic este
unitatea anatomică și funcțională a ficatului. Are forma unei piramide cu baza orientată spre suprafața
ficatului și vârful înspre profunzime. Pe secțiune transversală arată ca un poligon cu 5-6 laturi. În centru
se găsește vena centrolobulară și prin alăturarea a cel puțin trei lobuli se formează între ei spațiile
portale (Kiernan). Aceste arii cuprind: țesut de legătură, o ramură a venei porte, o ramură a arterei
hepatice, 1-2 canaliculi biliari (triada portală), limfatice și nervi. Sângele circulă dinspre spațiul port spre
vena centrolobulară, în timp ce bila are un traiect invers, dinspre centru spre periferia lobului.
Hepatocitele sunt organizate în cordoane Remak dispuse radial. Între hepatocite și peretele capilar se
găsește spațiul Disse. Între celulele endoteliale ale vasului se găsesc celulele Kupffer, fagocite care
participă la degradarea hemoglobinei. Între cordoane iau naștere niște spații înguste, canaliculii biliari.