Modelare în Educație fizică și sport de

performanță

Program studii: Performanță sportivă

Student:Dobre Dan-Laurentiu

Modelare- concept , clasificare

Modelarea este o metodă de a obține cunoștințe folosind conceptul de model,
precum și eforturile de punere în practică.
În domeniul educației fizice și sportului modelarea este înțeleasă atât ca metodă
cât și ca principiu, fapt ce dovedește aplicativitatea foarte extinsă pe care o are,
dar și unele imperfecțiuni de ordin teoretico-metodologic, care au stat la baza
interpretărilor.
În acest sens modelarea se constituie în metodă specifică, cu reguli și etape de
aplicare precis delimitate, făcând-o aplicabilă în toate domeniile de activitate ce
au ca și obiect de studiu sistemul dinamic complex.
Modelarea presupune în primul rând elaborarea unui model. În logica
matematică ,modelul presupune interpretarea corectă a unui sistem formal sau
adăugarea unor noi axiome la un sistem de axiome dat.
În alte științe, modelul ar însemna suspendarea unor restricții, lărgirea câmpului
de posibilități, o generalizare și abstractizare.
Modelarea presupune un sistem de operații cu ajutorul cărora se obține o
cantitate de informații cu privire la obiectul acțiunii, necesară rezolvării unei
situații problematice.
Modelarea este o metodă de studiere a obiectelor și fenomenelor, folosită mai
ales în vederea asigurării unor informații specifice necesare, ea este în același
timp și un instrument operațional pentru transpunerea în practică a acestor
informații
Etapele modelării:
1. delimitarea sau cunoașterea limitelor cantitavite și calitative ale
sistemului orginal
2. obținerea unor date generale si neesențiale despre sistemul original

3. formularea unor ipoteze în legătură cu proprietățile originalului, modelul

de organizare și funcționare a comportamentului acestuia.
4. construierea modelului cu ajutorul trăsăturilor esențiale concret sau formal
5. experimentarea modelului; verificarea funcționalității acestuia și a datelor
vehiculate
6. dacă este cazul, optimizarea modelului pentru adecvarea deplină a
acestuia la sarcinile cercetării
7. extrapolarea concluziilor desprinse din studierea și aplicarea modelului,la
sistemul original, care nu a putut fi abordat în studiu decât cu ajutorul
modelului.

Modelarea ca instrument operațional asigură eșalonarea modelului în instruire,

pe perioade, etape, unități calendaristice și de antrenament.
Marea valoare a modelării constă tocmai în faptul că ea preia toate
componentele modelului în conformitate cu esența acestuia,le ordonează, le
prelucrează pe măsura obiectivelor finale, le introduce în instruire asigurându-se
și mijloacele obligatorii, care nu au voie să lipsească din instruiere.
Componentele modelatoare ale unui eventual model anual de pregătire și de
concurs pentru o echipă de volei de club, la nivel de club, de mare performanță
sunt următoarele:
1. Obiective de performanță
2. Componența lotului, selecția jucătorilor
3. Formația de joc cu dubluri pe posturi
4. Modelul de joc al echipei pe cele 6 poziții și cu coeficienții de eficiență
5. Modele de pregătire pe componente tehnico-tactice, fizice, psihice,
teoretice
6. Modelul calendarului sportiv și obiectivele lui
7. Volulm, forme de pregătire și verificare
8. Asigurarea resurselor umane
9. Asigurarea resurselor materiale
10.Analiza intermediară și finală privind realizarea modelului

Etapele sau secvențele necesare în continuarea în vederea modelării pregătirii

unei echipe de volei sunt:
a) Delimitarea sau cunoașterea limitelor calitative și cantitative ale
sistemului original. Cunoașterea experienței în domeniu.
b) Obținerea unor date generale esențiale și neesențiale despre sistemul
original.
c) Formularea unor ipoteze în legătură cu proprietățile originalului,
modul de funcționare și organizare , a comportamentului acestuia.
d) Construirea modelului cu ajutorul trăsăturilor esențiale (fundamenrale)
concret sau formal.
e) Experimentarea modelului: verificarea funcționalității acestuia și a
datelor vehiculate.
f) Optimizarea modelului, pentru adecvarea permanentă și deplină în
vederea realizării obiectivelor finale.
g) Extrapolarea concluziilor despinde din studierea și aplicarea
modelului.

Metoda modelării are valoare euristică și practică. Cu ajutorul ei se sugerează, se

confirmă sau se infirmă ipoteze; ea stimulează cercetarea experimentală și
teoretică, conduce la cunoașterea unor caracteristici ale orginalului, la
caracterizarea esențelor acestuia.

Modele operaționale în EFS și SPM

Modelele operațioanale constituie cea de-a a4a operație în modelarea procesului

de pregătire.
Prin modelele operaționale se realizează conceptele modelelor anterioare și în
special a modelului de pregătire și de joc al echipei și jucătorilor.
Modelul operațional este dependent de modelul de pregătire.

În activitatea practică, un model operațional ar putea lua două forme:

a) model operațional de pregătire specială;
b) model operațional propriu-ziu.

a) Modelul operațional de pregătire specială, se adresează pregătirii echipei și a

jucătorilor pentru o perioadă scurtă de timp (7-10 zile), având obiective concrete
de performanță și instruire, pe mai multe componente programate pe zile și ore.
În acest model de pregătire specială, sunt cuprinse de regulă toate activitățile de
instruire și din afara instruirii, la care participă echipa și jucătorii: masă, cazare,
antrenament, transport, recuperare, control medical, activității recreative.
Fiecare activitate este considerată componentă a modelului și beneficiază de
mijloacele cu dozare în timp și cu verificarea eficienței activității.
Punctul central al modelului operațional este construit de obiectivul de
performanță care a determinat elaborarea și organizare acestei perioade de
pregătire specială.
b) Modelul operațional propriu-zis, se constituie sub forma unor algoritmi sau
sisteme operaționale de acționare pentru rezolvarea obiectivelor specifice,
proprii componentelor modelului de pregătire.
În această situație, fiecare model operațional preia compoenta cu obiectivul
instructiv respectiv și il programnează cu mijloace ( exerciții, structuri, etc.)
pentru a-l rezolva.
În structura sa modelul operațional va cuprinde:
 obiective
 mijloace
 verificări operaționale concrete.

Ceea ce se urmărește este realizarea structurilor de joc ale echipei și ale

jucătorilor, cu conținut și parametrii de frecvență și eficiență aduși din modelul
de jos de pregătire: fizic, tehnic, tactic, psihic, moral.
Modelare pe baze informatice în Efs și SPM
Dacă înainte de informatizare, ultimele cărămizi ale câmpului fundamental al
voleiului erau considerate procedeele( acțiunile) de jos, dupa asocierea voleiului
ca sistem ierrarhizat, ultimele cărămizi se mută pe verticală la nivelul
,,elementelor de joc”:
 sarcini parțiale
 analiză
 deplasări
 pregătiri
 decizii
 execuții

Informatizarea și modelarea voleiului preaia toate componentele jocului și le

obiectivizează în conformitate cu realitatea jocului competițional.
Informatizarea voleiului benefiziciază de conceptele, teoremele și axiomele
T.G.S. premisă a obiectivizării sale.
Informatizarea voleiului în scop gnoseologic necesară modelării operaționale, se
va bucura de caracterul obiectiv al prelucrării prin asocierea conceptelor T.G.S ,
care mențin cel mai aproape de realitate manipularea informațiilor, prin
stabilirea unor limite specifice fiecarui concept în parte odată și cu prelucrarea
lor matematică, computerizată.

Bibliografie:
1.Adrian Dragnea Educatie Fizica si Sport – Teorie si didactica
2. GHEORGHE Carstea Teoria si Metodica Educatiei Fizice si Sportului
3.Iulian Savescu – Educatie fizica si sportiva