1
T ...
HIPERALDOSTERONISMUL
Hiperaldosteronismul primar sau sindromul Conn este o afecţiune determinată
de o tumoră suprarenală, de obicei benignă, care secretă aldosteron, dar poate
secreta totodată şi alţi hormoni corticosteroizi. Apare frecvent între 30 şi 50 de ani şi
se manifestă clinic prin triadă simptomatică: hipertensiune arterială cu dureri de cap,
scăderea potasiului în sânge (sub 3 mEq) şi poliurie. Urinile sunt diluate şi abunden-
te, dar, spre deosebire de diabetul Insipid, poliuria nu este influenţată de tratamentul
cu hormon antidiuretic. Scăderea concentraţiei de potasiu în sânge este urmată
de slăbiciune musculară, crampe şi, nu rareori, de crize de paralizie. Mai există un
hiperaldosteronism secundar, caracterizat prin imposibilitatea rinichiului de a con-
centra urina. Este determinat de afecţiuni severe, hepatice sau renale. Tratamentul
hiperaldosteronismului primar constă în ingerare de potasiu, administrare de spiro-
nolactonă şi în extirparea chirurgicală a tumorii suprarenale.
BOALA ADDISON
Este o afecţiune caracterizată prin tulburarea funcţionalităţii porţiunii corticale a
glandelor suprarenale. Ea cauzează secreţia scăzuta a doi hormoni foarte importanţi
pentru organism: cortizol si aldosteron.
Semne şi simptome
Cele mai întâlnite manifestări sunt oboseala şi pierderea de energie, scăderea
poftei de mâncare, greaţa, vărsăturile, diareea, durerea abdominală, scăderea în
greutate, slăbiciunea musculară, ameţeala la ridicatul în picioare, deshidratarea,
prezenţa zonelor de pieje cu coloraţie mai întunecată şi pistruii închişi la culoare.
Odată cu evoluţia bolii, pielea pacientului poate căpăta un aspect bronzat, cu în-
tunecarea mucoasei orale, vaginale, rectale, si cu o pigmentaţie închisă a areolelor
mamare ’ la rândul sau, incita glanda tiroidă să secrete cantităţi mari de hormoni tiroidieni,
Pe măsură ce deshidratarea se intensifică, tensiunea arterială continuă să sca-
dă, iar bolnavul se simte din ce în ce mai slăbit si ametit.
Unii pacienţi prezintă simptome psihiatrice, precum depresie si iritabilitate. La
femei, cade păruipubian şi axilar şi este tulburată menstruaţia. ’
în cazul unei infecţii sau răni, boala Addison poate progresa brusc si rapid, astfel
instalandu-se „criza addisomana . Semnele si simptomele crizei addisomene cuprind
.. . .. , , . . . . . . ..v•
ritmuri cardiace anormale, durere severa la nivelul spatelui ş. abdomenului, greaţa ş.
vărsături incontrolabile, scăderea dramatica a tensiunii arteriale, insuficienţă renală,
şi pierderea conştienţei.
ra amen „ . . .
Tratamentul bolii Addison implica înlocuirea nivelelor scăzute sau absente
de cortizol cu preparate sintetice. In cazul unei crize addisoniene, suplimentare
hormonală.
Deshidratarea şi pierderea sărurilor se corectează prin administrare intravenoa-
să de lichide.
Dacă valoarea tensiunii arteriale este scăzuta, până la instalarea efectului trata-
mentului hormonal, se vor utiliza medicamente cu acţiune hipertensivă.
FEOCROMOCITOMUL
Feocromocitomul este o tumora benignă care se dezvoltă în medulara supra-
renală, dar poate avea şi alte localizări, în afara glandei. Tumora secretă canti-
tăţi apreciabile de catecolamine (adrenalină sau epinefrină şi noradrenalină sau
norepinefrină).
Simptomatologie: manifestarea cea mai caracteristică a bolii este hipertensiu-
nea arterială, care poate atinge valori maxime de 220 mmHg, până la 280 sau chiar
300 mmHg. Hipertensiunea poate avea caracter permanent sau poate surveni în
crize. Criza apare brusc şi este de obicei declanşată de emoţii puternice. în timpul
crizelor paroxistice, bolnavul devine palid, transpire, are palpitaţii si tremuraturi în tot
corpul şi se plânge de dureri de cap. Ca urmare a efectelor metabolice ale catecola-
minelor, se produc hiperglicemie şi glicozurie, mai ales când tumora secretă cantităţi
importante de adrenalină. Dispneea şi durerile cardiace care însoţesc criza se pot
termina fatal, cu edem pulmonar acut. Vărsaturile şi tulburările vizuale sunt frecven-
te 'n timpul crizelor. Dacă hipertensiunea este permanentă, este greu de deosebit de
hipertensiunea esenţială sau malignă.
Tratament: extirparea chirurgicală a tumorii este urmată de dispariţia simptome-
,or
Ş' de restabilirea completă a bolnavului.
BOLILE TIROIDEI
Bolile tiroidei se grupează în boli prin exces de hormoni tiroidieni (hipertiroidis-
mu
^ ^oli Pr'n *'Psa hormonilor tiroidieni (hipotiroidismul). Tot aici se încadrează şi
9u?a endemică, tiroiditele şi cancerul tiroidian.
HIPERTIROIDISMUL Şl BOALA BÂSEDOW
Hipertiroidismul este consecinţa producerii anormale de hormoni tiroidieni.
Etiopatogenie. incidenţa hipertiroidismului este mai ridicată în regiunile cu guşă
endemica. Boala apare mai frecvent la femei decât la bărbaţi. Numeroşi factori pot
determina apariţia bolii. Se cunosc îmbolnăviri provocate de traume psihice. în ast-
'e de cazun’ punctul de plecare al dereglărilor hormonale nu este tiroida, ci centrii
,m freier’ aare st|muleaza producţia de hormon hipofizar tireotrop şi acesta,
creând astfel tabloul clinic al tireotoxicozei.
Ş man,festan c ,mc : se cuno c
' ' ® f 3 aspecte ale hipertiroidismului: hiper-
caracter,zat pnn
fftireotox.coM, boala Basedow având
^* proaminenta ?!obllor °cal!r! > fde'
ia n Ir fara m dlf can
Dpbutul hinprtirnirikmniiii nn°nr!iii - f° ° [ oculare.
tonio in0nmnifl * M. ' , „ ţi . .
teme, insomnie, nervozitate, y scădere in greutate -+ nu sunt specifice
p bon. Bonavu
este tratat deseori în mod jt ca un ne vrotic
Se descr|u mai mu|te etap’e în ev0|uţia hipertiroidismu |ui. Prima etapăi nevroti.
că, având manifestările menţionate, este urmată de o fază neuro-hormonală, ca-
racterizată prin excesul de hormon. Faza a treia este dominată de hipersecretie de
hormoni tiroidieni. în această perioadă apar semnele clinice de tireotoxicoză Faza
a patra - denumită şi viscerală - se caracterizează prin suferinţa diverselor organe
(ficat, inima); faza ultimă este cea caşectică. în prezent, formele grave sunt rare, de-
oarece boala este tratată la timp.
Semnele legate de tireotoxicoză sunt comune celor 3 forme clinice - hipertiroi-
dism, boala Basedow si adenomul toxic: pierderea în greutate este rapidă si însem-
nată ( 10-20 kg în câteva luni), cu toate că apetitul este exagerat. Scaunele sunt
^ frecvente, diareice. Bolnavul are tremurăturl vizibile ale extremităţilor care se ac-
centuează când ţine mâinile întinse. Deseori tremură tot corpul. Pielea este caldă
şi umedă, deoarece hipertiroidianul transpiră necontenit. Caracteristice hipertiroidiei
sunt tulburările cardio-vasculare. Tahicardia este importantă, pulsul ajungând la 140
bătăi şi chiar mai mult/min. Subiectiv se manifestă prin palpitaţii şi respiraţie dificilă,