Efectul placebo

Conceptul Placebo
 Efectul placebo

• Termenul „placebo” a devenit o notiune generala ce cuprinde

toate schimbarile pozitive in starea de sanatate a cuiva, ce nu
pot fi atribuite medicinei conventionale.
• Aceste schimbari pot fi cauzate de multi factori (regresia
bolii, reducerea stresului, diagnosticarea gresita, asteptarile
subiectului, conditionarea clasica etc.)
• „Placebo” poate fi considerat si un tratament sau o
procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la
momentul administrarii era considerat eficace pentru
respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat
lipsa sa de eficienta.
 Conceptul Placebo

• Ca medicament, placebo este o substanta inerta din punct de

vedere farmacologic (de exemplu, solutia salina) ce pare sa
produca un efect similar cu cel al unei substante active din
punct de vedere farmacologic (cum ar fi un antibiotic).
Implicit, operatiile chirurgicale „false” si terapiile „false”
sunt considerate placebo.
• Notiunea de placebo a fost introdusa de H.K. Beecher.
Beecher a evaluat 15 teste clinice ce se ocupau de diferite
boli, si a descoperit ca problemele a 35% din 1.082 de
pacienti erau rezolvate printr-un simplu placebo.
• Alte studii ulterioare au sustinut ca efectul placebo este
mult mai puternic decat sustine Beecher. De exemplu, unele
studii au indicat faptul ca placebo are efect in 50-60% din
cazurile ce prezinta anumite probleme (dureri, depresie,
unele probleme cardiace, ulcere gastrice si alte probleme
stomacale).
Efectul placebo
 Conceptul Placebo

• Placebo = Preparat ce nu are rol curativ (lipsit de orice element

activ) si este utilizat în locul unui medicament pentru efectul
lui psihologic, zis „efect placebo”.
• Preparate placebo nu se prescriu în mod obisnuit din
considerente etice (înşelarea bolnavului cu un medicament
care nu are efect) dar adesea medicamentele adevărate îşi
datorează ceva din activitatea lor efectului placebo, în măsura
în care bolnavul crede în ele.
• Preparate le placebo sunt adesea utilizate in cercetarea
medicala. Metoda constă în administrarea medicamentului de
studiat unui grup de bolnavi şi a unui placebo de acelaşi
aspect unui alt grup fara insa a li se comunica care este
medicamentul real. Subiectii sunt informaţi asupra metodei de
experimentare şi asupra naturii experienţei si se compara
evoluţia tulburărilor din cadrul celor două grupuri, dacă
substanţa studiată are sau nu o efect.
 Conceptul Placebo
• Placebo (din latină, lit.: voi plăcea) este un termen utilizat în cercetare
pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element
de control în experimente.
• Prin extensie, placebo este orice procedură terapeutică sau o componentă a
acesteia despre care nu a fost demonstrat că administrarea sa ar produce o
activitate fiziologică sau psihologică specifică, menită să îmbunătățească
starea de sănatate a pacientului în cazul afecțiunii tratate.
• Placebo poate fi:
• placebo inert, când se referă la o substanță inactivă farmacologic, cu un
conținut neutru;
• placebo activ, când se utilizează o pastilă cu efecte farmacologice, dar care
care nu este considerată de medic ca având un efect specific în cazul
respectivei afecțiuni.
 Conceptul Placebo
• Surprinzător pentru o substantă inofensivă, administrarea de placebo poate produce
efecte secundare ce pot apărea sub forma dependenței de respectivul placebo, în
special dacă pacientul ajunge la convingerea interioară că respectivul medicament îi
este indispensabil.
• Placebo imită caracteristici obiective și culturale ale produsului pe care îl
reprezintă: el imită relatia doză-răspuns a agentului activ (ex. două pastile placebo
au un efect mai bun decât o pastilă, o capsulă mai mare are un efect mai bun decât
una mai mică , culoarea pastilei fiind și ea importantă); de asemenea, se pare că
injecțiile placebo produc un efect mai bun decât pastilele placebo.
• Convingerile pacientului reprezintă un aspect dinamic, activ, semnificativ în cadrul
complexului fenomen placebo, acest lucru incurajând ideea că psihoterapia poate
beneficia de efectul placebo, poate, mai mult decât alte terapii.
• Trebuie subliniat insă că psihoterapia nu este un placebo, o astfel de etichetă
putând fi utilizată numai în acele situatii în care procedura psihologică aplicată nu
are puterea intrinsecă de a produce un efect dar, cu toate acestea, ea dă rezultate
exclusiv pe baza convingerii pacientului că va funcționa.
 Conceptul Placebo
• Analgezia indusa prin placebo s-a descoperit ca activeaza in unele circumstante
sisteme endogene opioide, inclusiv prin activarea anumitor regiuni ale creierului.
Desi sistemele opioide endogene nu sunt singurele mecanisme implicate in analgezia
placebo, putine detalii se cunosc despre raspunsul placebo mediat nonopioid, cum ar
fi expunerea la un medicament ca ketorolac. Unul dintre cercetatorii care s-a
remarcat prin studierea acestor aspecte este Fabrizio Benedetti (Universitatea Turin,
Departamentul de neurostiinte, Italia), cercetarile sale aducand dovezi in favoarea
existentei unor mecanisme fiziologice activate de factorii psihologici implicati in
efectul placebo.
• Alti cercetatori au demonstrat ca influenta efectului placebo se extinde si asupra
sistemul imunitar, endocrin, respirator, cardiovascular, asupra dependentei,
anxietatii, depresiei, Parkinson-ului. Factorii psihologici sunt probabil „vinovati” ca
determina indivizii sa raspunda deseori –intr-o masura variabila - printr-un efect
placebo la pastile cu zahar administrate dar nu si la zaharul ce se gaseste in
mancarea pe care o consuma zilnic.
• Analiza sistematica a studiilor efectuate privind efectul clinic provocat de culoarea
pastilelor administrate (medicamente active, nu placebo) arata ca perceptiile
oamenilor inflenteaza sanatatea: albastru este vazut ca „depresiv” iar culoarea
portocaliu si rosu ca „stimulante” (De Craen si colegii – BMJ, 1996). Spre exemplu,
inainte de operatie, pentru linistire, barbatii se pare ca prefera pastile portocalii in
vreme ce femeile prefera pe cele albastre
 Conceptul Placebo
• Din pacate, nu exista studii academice semnificative despre utilizarea
terapeutica a placebo in Romania. Conform unui studiu („Placebo
medication use in patient care: a survey of medical interns” -Berger JT,
West J Med,1999), doar 64% din medicii rezidenti americani chestionati
(provenind de la 28 facultati de medicina) stiau detalii despre utilizarea
placebo in demersul terapeutic.
• Ingrijorator este faptul ca mai mult de jumatate din medicii rezidenti
considerau ca administrarea de placebo este un test folositor pentru a avea
certitudinea existentei unei dureri cu cauza organica desi intr-un manual
de farmacologie apreciat ,se preciza ca „reducerea/eliminarea sau nu a
simptomelor dupa administrarea unui placebo nu constituie o baza de
incredere pentru a determina daca simptomele au origine psihogenica sau
somatica”.
• Este foarte putin probabil ca un studiu similar sa releve o situatie mai
buna in Romania, avand in vedere atentia redusa acordata acestui
complex fenomen in manualele utilizate in cadrul facultatilor de medicina
romanesti. „
 Conceptul Placebo
• Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:
• A. Bolnavul – studiile au arătat că unele persoane răspund prin manifestări clinice la
administrarea unor substanțe neutre (persoanele placebo-sensibile sau placebo-reactive
reprezintă 1/3 din totalul populației).
• Alte persoane nu prezintă nici un fel de manifestări clinice la administrarea substanțelor
Placebo, ele fiind numite persoane placebo-nonreactive și reprezintă 2/3 din populație.
• În cazul persoanelor ce răspund la substanțele Placebo, unele reacționează favorabil, în
sensul că se simt bine, alte reacționează negativ. Diferențele dintre persoane nu sunt
neapărat structurale, nu țin de structurile de personalitate ci sunt conjuncturale (o persoană
poate fi placeboreactivă într-o zi și placebononreactivă peste câteva săptămâni sau
invers).
• Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a
constatat că trăsături de personalitate cum ar fi: extro-versia, sociofilia, sugestibilitatea,
conformismul, corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp
ce alte trăsături ca: intro-versia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea și neîncrederea se
opun apariției fenomenului Placebo, corelând cu apariția unor reacții nonplacebo.
• S-a demonstrat că femeile răspund pozitiv, mai intens și în număr mai mare decât bărbații.
Copiii și adolescenții răspund mai puțin la fenomenul Placebo, pentru că apariția acestui
fenomen se bazează pe încrederea pacientului în pregătirea profesională a medicului. De
aceea fenomenul se manifestă frecvent la persoanele vârstnice. Indiferent de vârsta
pacientului și de investiția sa afectivă în medic și medicament, efectul Placebo cunoaște o
diminuare progresivă cu fiecare nouă administrare.
• B. Boala – cercetările au demonstrat că efectul vizează indirect boala, substanțele
acționând asupra simptomelor și nu asupra etiopatogenezei.
 Conceptul Placebo
• În psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul
Placebo se înregistrează în manifestările somato-forme hipo-condrice și în
simptome ca: anxietatea, depresia exogenă, insomnia și astenia. În general
întreaga fenomenologie neurotică se poate ameliora prin administrarea
substanțelor Placebo, cu amendamentul că în patologia neurotică efectul
Placebo este invers proporțional cu intensitatea manifestărilor clinice, cu
durata bolii și cu cantitatea de medicamente primite anterior.
• Efectul Placebo este mai intens în cazul nevrozelor decât în cel al
psihozelor. În cadrul nevrozelor, fenomenul se manifestă mai intens în
nevroze mai puțin structurate, cum ar fi cel anxios-depresive și mai slab în
nevrozele cronice de lungă durată și în nevroze structurate (nevrozele
conversive).
• Terapeutul și relația sa cu pacientul . – o relație pozitivă între cei doi
întărește efectul Placebo și invers. Efectul terapeutic al substanței
depinde nu numai de încrederea pacientului în medicamente ci și de
încrederea medicului în substanța administrată.
• Forma farmaceutică a medicamentului – observațiile clinice au
arătat că:
• a) substanțele administrate sub formă de injecții sunt mai eficiente
decât cele administrate oral. b) substanțele administrate intravenos
sunt mai eficiente decât cele administrate intramuscular. c) pilulele
au un efect- Placebo mai puternic decât soluțiile, iar acestea sunt
mai puternice decât tabletele. d) substanțele colorate sunt mai
eficiente decât celelalte. e) substanțele amare sunt mai eficiente.
• Spitalizarea – prestigiul științific al unității medicale, dotarea
spitalului cu mijloace moderne, pregătirea profesională și renumele
celor ce lucrează acolo, sporesc fenomenul Placebo.
• Efectul Placebo însoțește orice act terapeutic, el nu se limitează
doar la acțiunea unei substanțe farmacologice, ci la orice diferență
între rezultatul așteptat și rezultatul obținut de un medicament.
• Multumiri de Atentie !.