Curs 7.

Curenţii de medie frecvenţă. Baze fizice. Efecte fiziologice.

Modalităţi de aplicare. Indicaţii şi contraindicaţii.

Sub denumirea de curenţi de medie frecvenţă înţelegem o categorie de curenţi alternativi

sinusoidali utilizaţi în electroterapie cuprinşi între curenţii de joasă frecvenţă şi cei de înaltă
frecvenţă. În electronică limitele frecvenţelor mijlocii sunt cuprinse între 2500 Hz şi 50000 Hz.
In medicina curentii de medie frecventa sunt curenti alternative, sinusoidali cu frecventa
cuprinsa intre 1000Hz (1 kHz) si 100 000 Hz (100 k Hz).
Efectul specific al acestor curenti este cel excitomotor de profunzime, care determina:
-hipertrofia unitatii motorii (unitatea motorie reprezinta complexul fundamental in care se
initiaza contractia, respectiv miscarea)
-cresterea numarului de unitati motorii active, ca urmare a recrutarii temporale si spatiale (se
constata cresterea numarului unitatilor motorii activate simultan).
In terapie se utilizeaza curenti a caror frecventa a fost initial cuprinsa intre 3000 Hz (3
Hz) si 10000 Hz (10 kHz), dar aparatele moderne acopera intervalul de frecventa de pana la
10000Hz. Totusi, intre 4000-5000 Hz se poate dezvolta cea mai mica excitatie pe nervii senzitivi
din tegument, apare o reactie senzitiva minima, ceea ce inseamna ca se pot aplica intensitati mai
mari pentru a obtine efectul dorit si care nu vor determina declansarea senzatiei dureroase.
Curentii interferentiali au particularitati si efecte distincte comparativ cu curentii de joasa
frecventa. Astfel,spre deosebire de acestia, la curentii interferentiali fiecare perioada de current
cu impulsuri este urmata de o excitatie, astfel incat excitatia fibrei nervoase mielinice se
realizeaza numai dupa o succesiune de perioade de curenti alternativi, adica dupa o sumatie de
oscilatii de medie frecventa, acesta fiind efectul,,sumatiei temporare” care a fost descris de
Gildemeister.
Pentru a realiza aceste efect, curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un anumit
prag de intensitate si un anumit timp util, dependent de substratul excitat. Timpul util este cu atat
mai mic cu cat intensitatea de excitatie este mai mare. Odata cu cresterea frecventei curentului de
medie frecventa, cu atat va creste si numarul de perioade necesare pentru a declansa un potential
de actiune. Efectul nu este liniar, ci are doua maxime care au fost demonstrate experimental de
Schwartz pe muschiul croitor al unei broaste.
De asemenea trebuie mentionata si asa numita excitatie ,,apolara” sau ,,ambipolara”, care
a fost semnalata de Katz in 1936, Gildemeister in 1944 si Wyss in 1973. Practic excitatia poate fi
produsa la oricare din cei doi poli, chiar si concomitant daca sunt aplicati simetric.
Astfel, Wys a aratat ca este posibil efectul apolaritatii curentului de medie frecventa daca
sunt indeplinite cateva conditii:
-impulsurile de curent alternativ aplicat sa aiba forma exact simetrica

1
-curentul de medie frecventa aplicat sa fie modulat in amplitudine, asta inseamna sa apara si sa
dispara lent, la anumite intervale de cateva perioade de curent alternativ
-variatia amplitudinii de curent sa fie lenta
-durata de actiune a aplicarii acestui tip de curent sa fie lenta

Deoarece nu exista polaritate poate fi un avantaj pentru electrodiagnostic, dar si pentru

terapie, si astfel se poate obtine o excitatie adecvata transversal prin cuplul nerv – muschi
(structural si functional), dar in acelasi timp si posibilitatea unei blocari reversibile a
conductibilitatii nervoase. Referitor la curba I/t pragul de excitabilitate corespunzator unei
intensitati duble reobazei este mai mic comparativ cu curentii rectangulari.
La aplicarea curentilor interferetiali apare dupa trecerea unui anumit numar de perioade si
fenomenul de ,, negativare primara” care se exprima prin descresterea potentialului de repaus a
membranei excitabile. Aceasta negativare sub forma de platou va disparea lent dupa intreruperea
curentului, iar inaltimea platoului de negativare poate atinge jumatate din inaltimea sau
amplitudinea varfului potentialului de actiune.
Mai putem lua in considerare si alte aspecte:
-la aplicarea curentilor interferentiali . rezistenta cutanata este foarte scazuta, in paralel cu
cresterea frecventei, de aceea aplicarea este nedureroasa. Poate fi utilizata si o intensitate mai
mare, cu o penetratie mai mare in tesuturi. Astfel pentru o suprafata de contact de 100 cm²,la o
frecventa de 50 Hz , rezistenta cutanata este de aprox 3200 Ω, comparativ cu un curent alternativ
cu o frecventa de 5000 Hz la care rezistenta cutanata scade la 32 Ω.
-prin aplicarea curentilor de medie frecventa se obtin contractii musculare puternice, reversibile,
tolerabile, nedureroase, cu conditia ca frecventa sa fie intre 2500-5000 Hz.Acest lucru poate fi
explicat prin efectul de blocaj al proceselor de la nivelul fibrelor nervoase pentru durere.

2
-contractia musculara este nedureroasa si datorita fenomenului ,,incrucisarii pragurilor” descris
in 1949 de Djourno, care arata ca la frecventa de 6000 – 8000 Hz pragul contractiei musculare
tetanice ramane sub pragul dureros, datorita fenomenului de disociere intre doua praguri.
-foarte important este si aspectul ca prin fenomenul ,,incrucisarii pragurilor” , aplicarea de curent
de medie frecventa poate declansa contractia musculara tetanica fara durere, explicand faptul ca
acest curent este inofensiv fata de muschiul cardiac si in acest context poate fi aplicat si
transcardiac (Djourno -1952)
-schimbarea rapida a directiei curentului de medie frecventa va diminua riscurile efectelor
electrolitice care pot leza tegumentele, crescand toleranta la acest nivel, lucru favorabil
persoanelor cu sensibilitate tegumentare si copii. Schimbarea rapida face ca acest tip de curent sa
fie inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati.
In concluzie putem spune ca la curentii de medie frecventa :
-exista un maxim de excitabilitate la nivel neuromuscular, nivel neatins de nici un alt tip de
curent
-pe musculatura se inregistreaza un maxim de senzatie electrica
-scaderea rezistentei regumentare permite aplicatii de profunzime, fara a produce arsura
tegumentara.
Proprietatile biologice ale curentilor de medie frecventa sunt:

 prezenta sumatiei temporale, a efcetului Gildemeister. Astfel, la aplicarea unui curent

sinusoidal cu o frecventa pana in 1000 Hz apare excitatia sincrona, care inseamna ca
fiecare stimul va fi urmat de o contractie. La o frecventa peste 1000 Hz nu mai exista
excitatia sincrona si apare fenomenul Gildemeister care inseamna insumarea temporala a
stimulilor, adica este necesar un timp crescut pentru a insuma efectele unei succesiuni de
stimuli pentru a produce excitatia fibrei musculare.
 Curba I/t se realizeaza si la medie frecventa, cu conditia ca si complexul structural-
functional muschi-nerv sa fie intact, deoarece se stie ca muschiul denervat nu raspunde la
aplicarea curentilor de medie frecventa
 excitatia produsa prin aplicarea curentului de medie frecventa nu are polaritate, de aceea
nu apar efecte polare sub electrozi, dar nici efecte interpolare, si nu exista risc de arsura.
Încă din 1891 profesorul D’ Arnsonval a cercetat efectele fiziologice ale curenţilor
sinusoidali de frecvenţe diferite ajungând la concluzia că efectele lor biologice sunt diferite,
dependente de frecvenţă. Cu cât frecvenţa este mai joasă cu atât acţiunea excitantă asupra
sistemului neuro-muscular este mai importantă, frecvenţele mai ridicate produc efecte antialgice
mai însemnate, efectele excito motorii rămânând secundare. Astfel:
-excitabilitatea poate creste paralel cu frecventa pana la valoarea de 2500 Hz
-intre frecventele 2500-5000 Hz se mentine un platou
-peste 5000 Hz excitabilitatea poate scade brusc, mergand pana la inexcitabilitate totala, dar care
este caracteristica domeniului de inalta frecventa, adica peste 100000 Hz
3
 În 1939 Le Go face primele cercetări de interferenţă cu curent alternativ sinusoidal de
frecvenţă medie.
După 1950 mulţi autori studiază natura, proprietăţile fiziologice şi aplicaţiile terapeutice
ale curenţilor de frecvenţă medie.
Dr. Nemek este acela care aprofundează cercetările înfiinţând o societate NEMECTRON
în mai multe ţări din Europa.
Au fost produse o serie întreagă de aparate care au la bază curenţii de frecvenţă medie de
2500 Hz – 10000 Hz.
Aparatele au două generatoare de curenţi de frecvenţă medie care se pot folosi fie simplu
în aplicaţie bipolară sau tetrapolară (curenţi interferenţiali ). Caracteristicile aparatelor sunt diferite
de la firmă la firmă. Nu există un tip de aparat standard reprezentativ.
Pentru curentul de frecvenţă medie există un singur generator dotat cu posibilităţi de
modulare, pe când la aparatele cu terapie cu curenţi interferenţiali există două circuite dintre care
unul cu frecvenţă fixă, iar celălalt cu o frecvenţă variabilă în limite de +/- 100 Hz.
Ca forme de curent de frecvenţă medie amintim :

 frecvenţă medie simplă - cu durată şi frecvenţă constantă şi amplitudine modificată cu

ajutorul unui potenţiometru
 salve de medie frecvenţă - sunt trenuri de oscilaţii întrerupte ce se succed alternativ şi a
căror durată poate fi modificată
 frecvenţă medie modulată în perioadă lungă – reprezintă un curent cu o modulaţie de
amplitudine urmată de aceeaşi perioadă de pauză (4’’ – 12’’)
Aparatele de curenţi de medie frecvenţă, ca majoritatea aparatelor de electroterapie au în
componenţă următoarele :

 sistem de alimentare,
 sistem de transformare – redresare,
 potenţiometru pentru reglarea intensităţii curentului,
 aparate de măsură – un miliampermetru (mA) pentru intensitate şi Hz pentru măsurarea
frecvenţei,
 comutatoare pentru formele de curent, LED-uri semnalizatoare,
 sistem de racord cu pacientul
Există două circuite separate cu o frecvenţă de +/- 100 Hz, ce se pot folosi pentru aplicaţii
bipolare sau tetrapolare .

Acţiunile biologice ale curenţilor de medie frecvenţă

 Apariţia excitaţiei fibrelor nervoase mielinice este posibilă doar după o succesiune de
perioade de curenţi alternative, deci după o sumaţie de oscilaţii de medie frecvenţă
 Cu cât creşte frecvenţa curentului de medie frecvenţă, cu atât creşte şi numărul perioadelor
necesare pentru declanşarea unui potenţial de acţiune.

4
  Rezistenţa cutanată este scăzută la curenţii de medie frecvenţă, permiţând o aplicare
nedureroasă, utilizarea unei intensităţi mari şi are acţiune mai profundă
 Rapiditatea schimbării direcţiei curentului alternativ de medie frecvenţă diminuă riscurile
efectelor electrolitice cu lezarea tegumentului, realizând avantaje favorabile la copii şi la
persoanele cu sensibilitate cutanată crescută
 Contracţiile musculare obţinute cu medie frecvenţă sunt puternice, reversibile şi bine
suportate

Bazele teoretice ale curentilor interferentiali

Daca se utilizeaza doi curenti de medie frecventa, fiecare de amplitudine constanta, dar
frecvente diferite si orientate pe directii perpendicular, va rezulta un curent nou, curent
interferential de medie frecventa, avand amplitudine variabila si frecventa de variatie a
amplitudinii egala cu diferenta intre frecventele celor doi curenti, dar diferenta este de joasa
frecventa. Exemplu: un curent are frecventa de 5000 Hz pentru circuitul I si al doilea are frecventa
de 4950 Hz. Diferenta de 50 Hz apartine joasei frecvente, dar curentul nou format are amplitudine
variabila si se inregistreaza maxim de eficienta la bisectoarea unghiului nou format intre circuite,
iar aceasta eficienta scade treptat spre si la nivelul circuitelor, acolo unde eficienta este 0. Deci,
noul curent obtinut are proprietati si efecte ale curentilor de medie frecventa dar este modulat in
frecventa joasa.
Pentru situatia in care circuitele formatoare sunt perpendiculare si simetrice se aplica legea
distributiei eficientei, distanta intre electrozi fiind egala. Totusi, in practica, distributiile patratice
sunt doar teoretice, si in practica gasim mai ales distributii dreptunghiulare. In acest caz poate
apare un fenomen secundar, ,,curent exogen de cuplaj”, adica intre electrozii apropiati pot apare
curenti exogeni care pot favoriza efectul de electrizare. La aparatele noi acest fenomen a disparut
prin introducerea corectorului de distanta, care anuleaza curentii exogeni de cuplaj.
In concluzie se pot afirma urmatoarele:

 Curentul interferential este rezultatul a doi curenti de medie frecventa care au amplitudine
constanta si frecvente putin diferite
 Curentul nou obtinut este de medie frecventa dar are amplitudine variabila
 Frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta dintre frecventele celor doi
curenti
 Diferenta de frecventa corespunde terapiei de joasa frecventa, dar are amplitudine variabila

Avantajele curentilor de medie frecventa:

 Prin modularea intensitatii se prelungeste efectul de stimulare al curentului alternativ de

medie frecventa si se previne instalarea fenomenului de acomodare. Prin acest fenomen se
realizeaza atat cresterea cat si descresterea progresiva pentru unda de acoperire a
impulsului, contribuind la evitarea aparitiei acomodarii tesutului muscular la actiunea
stimulatorie a curentului
 La utilizarea frecventelor din domeniul mediu tegumentul are o rezistenta scazuta
 Aplicarea de intensitati crescute de curent cresc eficacitatea aplicarii

5
  Aplicarea interferentelor joase sunt foarte active din punct de vedere fiziologic, de aceea,
pentru a obtine aceste efecte este necesar ca cele doua circuite sa fie perpendiculare

Efecte fiziologice ale curentilor de medie frecventa

 acţiune de stimulare asupra musculaturii scheletice, determinand producerea de contracţii

musculare puternice, reversibile, suportabile
 stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni, mai ales prin modulare crescuta lent si in timp
mai lung
 analgezie
 acţiune vasomotorie si cu efect hiperemizant şi resorbtiv
 eliberarea unor substante vasoactive cu efecte biochimice
In concluzie, curentul de medie frecventa are:
 efect excitomotor –importat mai ales pentru musculatura striata, normoinervata – obtinuta
la frecventa <10 Hz, prin aplicatie manuala sau spectru
 efect decontracturant – obtinut la frecvenat 12-35 Hz, aplicare manual sau spectru
 efect vasculotrofic, hiperemizant, resorbtiv –obtinut la frecventa 10-35 Hz prin doua
mecanisme:
 actiune directa asupra vaselor: direct pe musculature vasului sau indirect pe structura
neuro-vegetativa perivasculara, determinand vasodilatatie
 actiune indirecta, prin activarea musculaturii pentru circulatia de intoarcere
 efect analgetic- datorita modificarii perceptiei dureroase:datorita scaderii excitabilitatii
dureroase(prin efectul de acoperire) si prin combaterea fenomenului hypoxic algogen,
determinat de vasodilatatie
 efect excitomotor pe musculature neteda-la frecventa de 12-35 Hz, determinat de actiunea
indirecta, reflexa, la nivelul miotoamelor, dermatoamelor, ganglionilor, lantului simpatic

Acţiunile secundare sunt :

 decontracturantă- miorelaxantă,
 spasmolitică,
 trofică,
 de influenţare a sistemului nervos vegetativ
Acţiunea fiziologică a curenţilor de medie frecvenţă
Proprietatea principală a curenţilor sinusoidali de medie frecvenţă este de a produce
importante efecte în profunzime fără a produce efecte semnificative de excitaţie asupra
tegumentelor.
Acţiunea excito motorie – se caracterizează prin contracţii fiziologice nedureroase a
musculaturii striate cu inervaţie normală şi se obţine prin folosirea curentului modulat în perioadă
scurtă, perioadă lungă, supra modulat sau interferenţial cu o frecvenţă de bătaie între 0 – 15 Hz.
Aplicarea curentilor de medie frecventa se poate face prin:

 aplicatie ,,manuala” – frecventa este constanta pe tot parcursul aplicatiei, frecvent aleasa
in intervalul 0-100Hz. Se obtin efecte asupra nervilor vegetative (inhiba hipertonia SNS),
dar si efect analgetic de scurta durata dar utila mai ales la aplicarea introductive. Daca

6
 totusi frecventele sunt joase, sub 10 Hz, actiunea este mai ales asupra nervilor motori, fiind
utila pentru declansarea contractiei, dar fara leziune de nerv
 aplicatie ‘’spectru” –frecventa este variabila, modulata ritmic
În raport cu această frecvenţă, pentru aplicatia manuala:

 frecvenţele ,,mici” sub 10 Hz – 15 Hz sunt excitomotorii şi stimulative asupra sistemului

nervos vegetativ
 frecvenţele ,,mijlocii”(12-35-50 Hz) sunt decontracturante, vasomotorii-vasculotrofice şi
cu reglare neurovegetativă. Se pot aplica pentru a inlatura disfunctii vegetative ale
organelor toracice si abdominale, asa cum se intampla in dureri toracice de tip anginos,
tahicardii paroxistice, constipatii de tip spastic, dismenoree, etc
 frecvenţele ,,rapide” între 80 Hz – 100 Hz au o acţiune analgezică.
Pentru aplicatia spectru:
 Modulaţia 0-10 Hz are acţiune excitantă asupra nervilor motori, deci indicaţii de gimnastică
musculară în hipotonie de inactivitate, redori articulare posttraumatice.
 Modulaţia 90-100 Hz are acţiune predominant analgetică.
 Modulaţia 0-100 Hz are alternanţă de efecte inhibitorii şi excitatorii, adică stări de relaxare
şi de stimulare tisulară, cu indicaţie în reglarea tonusului tisular, realizând un micromasaj
activ de profunzime al musculaturii striate.
Efectele aplicarii spectru:
-reglarea tonusului vascular si tisular
-activarea functiilor la nivel cellular
-hiperemie vasculara pentru vasele profunde
- efect rezorbtiv pentru edeme si exudate
-micromasaj de profunzime

Obiectivele aplicarii curentilor de medie frecventa:

 Efectul antialgic prin cresterea pragului dureros
 Efecte de stimulare a musculaturii striate
 Afecte asupra SNV , mai ales SNVS
Mărimea şi profunzimea câmpului de acţiune al curentului interferenţial sunt determinate de :
- poziţia electrozilor – transversal, longitudinal
- suprafaţa electrozilor - 5 cm² – 400 cm²
Caracterul răspunsului muscular depinde de intensitatea şi frecvenţa excitaţiei.
Muşchii pot răspunde prin contracturi izolate lente sau rapide, ajungând până la tetanie
incompletă sau completă.
Spre deosebire de curenţii diadinamici, curenţii exponenţiali, ionizări sau galvanizări
putem folosi intensităţi mai mari până la 20 mA – 50 mA fără a risca apariţia arsurilor de arsuri la
nivelul tegumentului sau apariţia unor senzaţii dezagreabile şi dureroase.
La intensitate subliminală curentul interferenţial la frecvenţe de bătaie înalte produce
importante efecte decontracturante pe care nu le putem obţine cu alte mijloace electro-terapeutice.

7
 Curenţii interferenţiali produc şi importante efecte tonice şi trofice asupra ţesuturilor
profunde.
Parametrii ce trebuie respectati la aplicarea curentului de medie frecventa:

 durata si tipul electrozilor

Pentru intensitate mica se pot utiliza electrozi plani sau tip ventuze mici, poate creste durata
de aplicare.
 intensitatea de lucru
Intensitatea creste progresiv, atinge un platou , apoi scade progresiv. Pentru frecvente
mari se poate aplica intensitate mare.
 numarul de sedinte
Numarul de sedinte este de 6-8 pana la 14-16
Tehnica de aplicare .
Exista doua tehnici de aplicare:

 statica
 cinetica
Tehnica statica utilizeaza electrozi care raman in aceeasi locatie. Dimensiuni electrozi: 50
cm²-400 cm²
Tehnica cinetica utilizeaza electrozi tip manusa. Prin miscarea permanenta a acestor
electrozi se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential,
fenomen numit ,,electrokineziterapie”
Tehnica statica - Bolnavul va sta în decubit dorsal sau ventral într-o poziţie comodă şi
relaxată. Electrozii se vor alege în funcţie de zona de tratament şi indicaţii medicale după
dimensiune, iar aplicarea lor se va face şi în funcţie de forma de curenţi de frecvenţă medie, bipolar
în aplicaţii transversale sau longitudinale şi în aşa fel ca liniile de forţă să se intersecteze în zona
procesului patologic pentru curenţii interferenţiali.
Electrozii se vor aplica pe tegument prin intermediul unui strat hidrofil şi se vor fixa cu
ajutorul onor benzi elastice, saci cu nisip sau vid în cazul electrozilor speciali.
După închiderea circuitului, vom proceda la alegerea formelor de curent recomandate şi la
manevrarea lentă a potenţiometrului.
Intensitatea curentului se apreciază subiectiv după cum urmează :
- intensitate slabă – uşoară furnicătură
- intensitate medie – senzaţie de vibraţie fină
- intensitate tare – contracţii musculare nedureroase
- intensitate forte – contracţii musculare dureroase sau atenţie !!! – rupturi musculare
Nu se poate indica cu precizie intensitatea curentului în mA deoarece intensitatea suportată
este dependentă de mai mulţi factori, şi anume :
- suprafaţa electrozilor
- rezistenţa cutanată

8
 - reactivitatea bolnavului
- sensibilitatea generală a bolnavului
Aceşti factori variază mult la acelaşi bolnav, de la o şedinţă la alta, chiar dacă folosim
aceeaşi electrozi. Singurul indiciu pentru dozare va rămâne aprecierea subiectivă a bolnavului mai
sus menţionată.
Rezistenţa electrică a ţesuturilor scade chiar în timpul aceleaşi şedinţe tratament, senzaţia
iniţială se pierde pe parcurs, iar pentru a mări eficacitatea va trebui ca în timpul procedurii să
creştem lent intensitatea curentului până la limita menţinerii senzaţiei subiective iniţiale.
Durata unei şedinţe este de 10’ – 20’ , în medie 15’ , pentru tratamentul algiilor şi de
30’ - 40’ pentru tratamentul tulburărilor trofice.
Chiar dacă efectul analgetic se instalează în majoritatea cazurilor imediat, totuşi este nevoie
să facem 6 – 10 şedinţe. În măsura în care fenomenele dureroase se exacerbează după primele
şedinţe este necesar să suspendăm tratamentul.
Aplicarea curentului se face cu 2 poli ( un singur curent de medie frecventa) sau cu 4 poli

INDICAŢII
Curenţii de frecvenţă medie sunt indicaţi în afecţiunile aparatului locomotor, afecţiunile
reumatice, traumatice articulare şi periarticulare, nevralgiile cu diverse etiologii ca şi unele
sindroame vasculare trofice.
A) Afectiuni ale aparatului locomotor
1) leziuni posttraumatice
- entorse
- luxaţii
- contuzii fara leziuni osoase
- hematoame
- sindroame algoneurodistrofice
- redori articulare
- anchiloze după imobilizări pentru fracturi
2) afecţiuni reumatismale
- artrozele în general
- periartrită scapulo humerală
- artrite
3) afectiuni dureroase la nivelul coloanei vertebrale
- mialgii
- nevralgii
- lumbago, lombosciatică
- spondiloza
- spondilita
- scolioza
4) sindroame vasculare
- tulburări circulatorii periferice
- boala Raynond

9
 - arterită obliterantă
Aceste sindroame vasculare beneficiază de efectul simpaticolitic al curentului interferenţial cu o
frecvenţă de bătaie fixă de 35 Hz timp de 20’.
4) sindroame trofice
- osteoporoze dureroase
- edeme posttraumatice
- atrofii musculare
- obezitate
5) afecţiuni ale organelor interne
- constipaţii spastice
- diskinezie biliara
- pancreatita cronica
- hepatita cronica persistenta
- gastrita, boala ulceroasa
6) afectiuni ginecologice:
- anexite
- metroanexite
- dismenoree
- atonii uterine
7) afectiuni renourinare
- enurezis
- atonii vezicale
- incontinenta vezicala

CONTRAINDICAŢII

 fazele acute şi febrile ale diverselor boli

 TBC pulmonara activa si evolutiva
 tumorile maligne sau metastaze
 ginecopatii acute şi subacute
 anevrismele vaselor mari
 HTA stadiul II – III
 Arterosclerozele
 cardiopatii decompensate
 sarcină trim. II şi III
 stari casectice
 procese inflamatorii purulente
 tulburari cardiac cu stimulator cardiac
 leziuni tegumentare
 intoleranta la curent
 material de osteosinteza
 insuficiente de organ
 pacienti psihotici
 pacienti necooperanti

10
11