SUBIECTE MĂSURARE ÎN KT

MĂSURĂTORI - GROSU

1. Definiți conceptul de evaluare:

Evaluarea, în educaţie fizică şi sport, este un proces didactic complex care
urmăreşte:

 măsurarea cantităţii cunoştinţelor, priceperilor şi capacităţilor dobândite

de elevi sau sportivi

 valoarea şi nivelul performanţelor atinse

 eficienţa activităţii de perfecţionare a procesului instructiv-educativ (lecţie

sau antrenament).

2. Prezentați caracteristicile evaluării:

Caracteristicile evaluării:

- este o pârghie de apreciere a obiectivelor, o condiţie de ameliorare

continuă a procesului care trebuie evaluat;
- este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale, deoarece se
prezintă ca o preocupare continuă a celor angajaţi în activitatea de
arecepta efectele acţiunii, elevii dobândind confirmarea prestaţiei lor pe
parcursul procesului;
- astfel, evaluarea efectuată în interiorul sistemului generează informaţii
care au o funcţie de autoreglare pentru creşterea eficienţei;
- prin procesul de evaluare se urmăreşte evaluarea procesului, a
structurilor şi a produsului; deci, evaluarea nu trebuie concepută numai
ca un control al cunoştinţelor, ci şi ca o cale de perfecţionare ce
presupune o strategie globală asupra formării;
- este un act necesar şi obligatoriu în conducerea unui sistem care are
obiective clare şi precise, este procesul prin care se delimitează, se obţin
şi se utilizează informaţii utile privind luarea unor decizii ulterioare.

3. Care sunt funcțiile evaluării:

 3 funcţii generale care se corelează cu operaţiile pe care le implică
evaluarea

o funcţia constatativă
 o funcţia de diagnosticare
o funcţia de prognoză.

 7 funcţii specifice

o funcţia de informare
o funcţia motivaţională
o funcţia de control
o funcţia de selecţie
o funcţia de certificare
o funcţia de reglare
o funcţia de autocontrol.

4. Care sunt tipurile de evaluare:

o Evaluarea iniţială

o Evaluarea finală/ continuă sau formativă

o Evaluarea finală/cumulativă sau sumativă.

5. În ce constă evaluarea continuă sau formativă:

Evaluare formativă are drept obiectiv general pe acela de a susține
învățarea prin acordarea unui feedback prompt elevilor cu privire la stadiul
atingerii rezultatelor planificate ale învățării și este însoțită de îndrumarea
corespunzătoare, individualizată, a acestora.

Evaluare curentă, continuă, internă, evaluarea formativă este parte a

procesului de formare a competențelor profesionale și realizarea acesteia este
orientată de specificațiile privind probele de evaluare aferente  fiecărei
competențe/rezultat al învâțârii stipulate de Standardul de pregătire
profesională. Proiectarea și realizarea este făcută în conformitate cu
recomandările metodologice specifice ale curricumului asociat calificării, ca
parte integrantă a procesului de formare, indiferent unde și de către cine este
realizat: în clasă, laboratoare și ateliere de către cadrele didactice, în
întreprindere, la angenții economici, pe toată durata pregătirii practice,  de
către cadrele didactice responsabile cu pregătirea practică și tutori, specialiști,
din rândul angajaților, desemnați de agentul economic  pentru îndrumarea și
urmărirea activității de instruire practică.
6. În ce constă evaluarea sumativă sau cumulativă:
Constă în verificarea şi aprecierea periodică, încheiate prin controlul final
asupra întregului proces al activităţii evaluat. Evaluarea cumulativă sau
sumativă – se efectuează la sfârşitul unor perioade mai mult sau mai puţin
lungi (trimestre, ani, cicluri etc.) reprezintă modul tradiţional de evaluare
a rezultatelor unei activităţi.

7. Care sunt etapele evaluării:

o Verificarea
o Aprecierea
o Notarea sau acordarea de calificative. 

8. Care este relația dintre măsurare, apreciere și evaluare:

Relaţia măsurare – apreciere

Considerăm necesar să facem o delimitare conceptuală între termenii corelativi

de “măsurare” şi “apreciere”. Deşi, de foarte multe ori, aceştia sunt folosiţi ca
termeni sinonimi, în realitate ei denumesc procese diferite,chiar dacă se află
într-o strânsă legătură.

Măsurarea este procesul de stabilire a realizărilor dintr-o anumită activitate. Ea

constă în aplicarea unei tehnici, a unei probe, a unor teste, pentru a cunoaşte
efectele acţiunilor în activitatea de măsurat şi pentru a obţine date, în
perspectiva unui scop determinat.“Măsurarea este activitatea de culegere
de date exprimate prin rezultatul numeric obţinut”. Rolul actului de măsurare
este să furnizeze informații exacte despre starea activității măsurate ale unui
aspect al acesteia. Exactitatea măsurării este condiționată de calitatea
instrumentelor folosite și de modul în care sunt aplicate probele. Aceasta
presupune o bună pregătire a operatorului. În opinia noastră aprecierea
urmează după măsurare și definește procesul de judecare a rezultatelor
măsurate, comparea lor cu obiectivele urmărite, estimarea gradului de
realizare a acestor obiective și în ultimă analiz- aprecierea rezulatelor. Pentru a
reduce cît mai mult subiectivitatea aprecierilor trebuie să se țină cont de
următoarele cerințe:
- Stabilirea unor criteri cît mai concrete după care să se facă
aprecierea
- Realizarea unor pregătiri superioare a celor care fac aprecierea.

9. Ce este măsura și în ce constă esența ei:

Măsura reprezintă un raport între subiectul măsurat şi o unitate de
măsură, care se exprimă numeric.
 Măsura este unitatea dintre calitate şi cantitatea calitativă (Hegel)

Măsura constă de fapt în a găsi un procedeu obiectiv de cuantificare a

fenomenelor, a relaţiilor dintre ele, a rezultatelor.

10. Definiți conceptul de măsurare în MKT:

Măsurarea este un proces de atribuire de numere proprietăţilor
obiectelor, persoanelor, fenomenelor, după anumite reguli, astfel încât
relaţiile numerice să reprezinte legăturile relevante dintre acestea.

Măsurarea (măsurătorile) – reprezintă un demers fundamental al

metodei ştiinţifice de rezolvare a unor probleme prin culegerea datelor.

Măsurarea este procesul prin care se culeg informaţiile, iar evaluarea

este procesul de stabilire a valorii datelor culese.

Măsurătorile sunt în acelaşi timp şi instrumente şi subiecte de cercetare.

11. Care sunt criteriile de bază pentru aprecierea calității

măsurătorilor întrebuințate în culegerea datelor:
Criteriile de bază pentru aprecierea calităţii măsurătorilor întrebuinţate la
culegerea datelor sunt:

- validitatea

- semnificaţia

 Validitatea înseamnă gradul sau măsura în care un instrument de

măsurat (test, probă) este adecvat sau potrivit scopului măsurătorii.

Pentru a fi valid un test sau instrument de măsurare trebuie să prezinte

încredere.

Forme de validitate:

- logică
- de conţinut
- de criterii
- de construcţie.

 Semnificaţia se referă la consistenţa şi gradul de dependenţă a unei

măsurători.

Un test sau instrument de măsurare poate fi semnificativ dar nu şi valid.

 Însă un test sau instrument de măsurare niciodată nu poate fi valid, dacă
nu este semnificativ.

12. Care sunt funcţiile măsurării:

 obiectivitatea

 cuantificarea și precizia

 comunicarea

 economicitatea

 generalizarea științifică

 evaluarea

 statistică.

13. Prezentați unitățile de măsură folosite în KT:

o nespecifice (spațiul, timpul, greutate, volum)
o specifice (goluri marcate, acțiuni reușite și nereușite, aprecieri,
cifre subiective, procentul).
o nespecifice (preluate din alte domenii)
o spaţiul (Km, m, cm)
o timpul (ziua, ora, minutul, secunda)
o greutatea (kg, gr.)
o volume (litri, mililitri)
o specifice (goluri marcate, acţiuni reuşite şi nereuşite, aprecieri
cifrice subiective, intensitatea efortului ¼, 2/4, ¾, 4/4, procentul,
proporţia sau raportul, raţia).

14. Enumerați și exemplificați tipurile de scale de măsurare:

Scalele sunt instrumente ale măsurării.

TIPURI DE SCALE
- Scala nominală
- Scala ordinală
- Scala cu intervale egale
- Scala de mărime.

15. Care sunt elementele componente ale unei operații:

 Cuprinde 3 elemente:

- obiectul de măsurat
- unitatea de măsură
- reguli de atribuire a valorilor în acord cu proprietățile obiectului.

16. Care sunt etapele măsurării și evaluării unor acțiuni:

1. Definirea şi delimitarea clară a subiectului, a fenomenului ori a unor
caracteristici ale acestora

2. Stabilirea metodei de măsurare care se va utiliza

3. Alegerea instrumentelor de măsurare

4. Determinarea condiţiilor în care se va efectua măsurarea

5. Efectuarea măsurării propriu-zise

6. Înregistrarea datelor

7. Prelucrarea datelor

8. Evaluarea rezultatelor

9. Interpretarea rezultatelor

10. Valorificarea rezultatelor.

17. Care sunt principalele surse ale erorilor de măsurare:

a) “Surse” principale

- obiectul supus măsurării

- aparatul de măsurat

- interacţiunea obiect-aparat

- influenţe exterioare.

b) Alte “surse”

“Sursele” principale de erori în măsurare

 erorile datorate obiectului (subiectului, fenomenului) supus măsurării

sau “erorile de model”

 erorile datorate aparatului de măsurat sau “erorile instrumentale”

  erorile datorate interacţiunii obiect-aparat sau “erorile de interacţiune”

 erorile datorate influenţelor exterioare sau “erorile de influenţă.

18. Exemple de erori datorate operatorului sau

decidentului:
Erorile de operator sau “erorile subiective” datorate decidentului sunt
următoarele:

 efectul “Hallo”(de supraapreciere)

 efectul “Pygmalion”(de subapreciere)

 efectul “Oedipian”(al profeţiei)

 efectul de contagiune

 efectul de ordine sau de contrast

 efectul blând

 eroarea de generozitate

 eroarea de tendinţă centrală.

19. Care sunt principalele demersuri de reducere a erorilor:

- cunoașterea factorilor generatori de erori și îndepărtarea
- lor
- stabilirea cu exactitate a obiectivelor
- stabilirea performanțelor minime acceptate
- utilizarea unor metode și instrumente relevante
- combinarea metodelor de evaluare (dacă este cazul)
- menținerea scalei notelor
- dezvoltarea la subiecți a capacității de autoevaluare
- aplicarea unor evaluări externe.

20. Prezentați criteriile de clasificare a metodelor de

evaluare în MKT:
- Criteriul 1: în funcţie de nivelul la care se efectuează evaluarea
METODE:
- metode de evaluare a eficienţei procesului instructiv-educativ
 - metode de evaluare a eficienţei sistemului de EFS
- metode de evaluare a eficienţei subsitemelor EFS.
- Criteriul 2: în funcţie de etapele evaluării
METODE:
- metode de verificare
- metode de apreciere
- metode de notare.
- Criteriul 3: în funcţie de conţinutul evaluării
METODE:
- metode de evaluare a stării de creştere şi dezvoltare fizică
- metode de evaluare a capacităţii motrice
- metode de evaluare a capacităţii de efort
- metode de evaluare a fitness-ului
- metode de evaluare a atitudinilor.
- Criteriul 4: în funcţie de persoana care realizează evaluarea
METODE:
- metode de evaluare efectuate de profesor/antrenor
- autoevaluarea efectuată de elev/sportiv
- metode de evaluare efectuate de alte persoane.
- Criteriul 5: în funcţie de componentele modelului de educaţie fizică şi
sport
METODE:
- metode de evaluare a cunoştinţelor teoretice
- metode de evaluare a nivelui de dezvoltare fizică
- metode de evaluare a nivelului de dezvoltare a calităţilor motrice.
- Criteriul 6: în funcţie de dimensiunea secvenţei de instruire ale cărei
efecte sunt evaluate şi funcţiei probei
- METODE:
- probe iniţiale
- probe curente
- probe bilanţ.
- Criteriul 7: în funcţie de natura probelor
METODE:
- probe practice
- probe curente
- probe scrise (ultimile două apar apar mai rar, dar nu excluse).
- Criteriul 8: în funcţie de circumstanţele în care se efectuează evaluarea
METODE:
- în situaţii specifice de evaluare (probe, chestionare aplicate)
 - în afara situaţiilor specifice de evaluare (observare curentă)
- prin consultarea şi cu alte persoane.

21. Principale caracteristici (atribute) ale unui test:

Un test cuprinde:
- instrucţiuni de utilizare
- itemi sau întrebări/acţiuni motrice
- punctajul oferit
- etalonul (sau eşantionul pe care se aplică)
- date de identificare a elevului/sportivului
- nivelul minim şi maxim de performanţă.

Testele sunt instrumente de evaluare care măsoară cu precizie

performanţele elevilor/ sportivilor prin raportarea la răspunsuri standard.
Testul este o probă standardizată sub aspectul conţinutului, a condiţiilor
de aplicare şi a tehnicii de evaluare a rezultatelor (etalonul).

Un test trebuie să prezinte atribute ca:

- VALIDITATE – calitatea unui test de a evalua precis şi complet rezultatele.
- FIDELITATE – testul trebuie să reprezinte încrederea, constanţa şi
omogenitatea rezultatelor.
- ETALONAREA – reprezintă calitatea unui test de a fi instrument de
măsură, de a se raporta la o scală.

22. Ce cuprinde un test ca instrument de măsurare:

Procesul de măsurare-evaluare în cadrul aplicării testelor cuprinde 6 etape:
1. Selecţia caracteristicilor de măsurat
2. Selecţia metodelor şi instrumentelor potrivite de măsurat
3. Colectarea datelor
4. Analiza datelor şi interpretarea rezultatelor
5. Formularea deciziilor
6. Implementarea deciziilor în practică.

23. Criterii de clasificare a testelor:

Sistematizarea generală a testelor:
- aspectul cognitiv
- teste de eficienţă cu privire la aspectele cognitiv
- testele de personalitate sau de caracter, care privesc aspectele non
cognitive.
 - după modul de administrare
- teste individuale
- teste colective.
- după materialul utilizat în testare
- teste verbale
- teste non verbale sau de performanţă.

- după obiectivele urmărite

- chestionare de cunoştinţe
- chestionare de personalitate
- chestionare de investigare a sociabilităţii.

24. Enumerați etapele procesului de măsurare-evaluare în

cadrul aplicării unui test:
- selecția caracteristicilor de măsurat
- selecția metodelor și intrumentelor potrivite de măsurat
- colectarea datelor
- analiza datelor și interpretarea rezulatelor
- formularea deciziilor
- implementarea deciziilor în practică.

25. Precizați cerințele necesare aplicării unui test:

Cerinţe privind aplicarea testelor:
- fiecare test să măsoare o singură caracteristică
- aplicarea testelor să nu solicite o tehnică sau competenţă deosebite
- să fie uşor înţeles de către elevi/sportivi
- procedura de aplicare şi organizare a testelor să fie strict standardizată.

26. Chestionarul – instrument de măsurare (prezentare

generală, exemplificări):
CHESTIONARELE – sunt instrumente care verifică opiniile şi atitudinile
elevilor/sportivilor/studenţilor în raport cu cele învăţate.
Alcătuirea unui chestionar de evaluare presupune:
- gradarea întrebărilor de la general la particular
- utilizarea unor scale de măsurare a opiniilor şi atitudinilor
- utilizarea unor întrebări filtru
- motivarea răspunsurilor.