Boerescu Adrian

Administratie Publica

Gr. 301

Utilitatea Analizei Economice a Dreptului pentru Stiinta Juridica

“Cand eram student al Facultatii de Drept, dreptul imi semana

cu un ansamblu de reguli, proceduri si institutii nerelationate.
Stiintele economice mi-au relevat «structura profunda»
a dreptului care genera coerenta”.
Richard Posner

În ultimele decenii, mai întâi în SUA şi apoi în Europa, a devenit foarte populară o direcţie de
cercetare denumită în engleză law and economics. În linii mari, acesta nu este decât un nume pentru o
formă a analizei instituţionale. Ceva mai precis, putem spune că ideea centrală a acestui curent este să
aplice tehnici de analiză economică în problemele ce ţin de analiza instituţiilor şi a dreptului. Așa cum este
folosită de avocați și de cercetătorii juridici, expresia „drept și economie” se referă la aplicarea analizei
microeconomice la problemele juridice.

Din punct de vedere al intrepatrunderii intre drept si economie, anii ’60 au adus o serie de clarificari
si au generat organizarea disciplinelor „Analizei economice a dreptului”. In anul 1961 aparand doua
articole care au schimbat lumea gandirii juridice cand Ronald Coase de la University of Chicago si Guido
Calabresi de la University of Yale au publicat articolele lor – „The Problem of Social Coast”, respectiv
„Some Thoughts on Risk Distributions and the Law of Torts”, lumea juridica a inteles esenta mesajului
comun al unui jurist si al unui economist. Analiza economica a dreptului incearca sa explice dreptul
plecand de la definirea economiei de piata. Sustinatorii acestei discipline analizeaza principiul optimei
alocari a resurselor pentru aplicarea coerenta si eficienta a dreptului. „Costurile sociale” trebuie
internalizate, iar costurile tranzactiilor trebuie minimalizate.1

1 Dreptul economiei autor: Ciprian Paun Editura: Universul Juridic

 Dreptul și economia sau analiza economică a dreptului este aplicarea teoriei economice (în special a
teoriei microeconomice) la analiza dreptului, care a început în mare parte cu savanți de la Școala de
economie de la Chicago. Conceptele economice sunt folosite pentru a explica efectele legilor, pentru a
evalua ce norme juridice sunt eficiente din punct de vedere economic și pentru a prezice care norme
juridice vor fi promulgate.2

Infiintata de F. Knight (1885-1973) in perioada interbelica, apoi condusa de H. Simons si M.
Friedman Scoala de la Chicago reuneste o serie de economisti de orientare liberala,
respectiv neoliberala F.A. Hayek, G. Stigler, etc.

In perioada postbelica, seful Scolii de la Chicago a devenit M. Friedman, denumit si „Adam Smith

al secolului nostru”. El are contributii insemnate in domeniul metodologiei cercetarii economice, in
apararea economiei contemporane de piata ca suport al libertatii de alegere si al suveranitatii
consumatorului, dar mai ales in probleme monetare teoretice si practice, de istoria preturilor, precum si in
domeniul microanalizei.

În orice caz, dacă obiectul central de analiză al științei economice îl reprezintă găsirea celui mai bun
răspuns la întrebarea care privește alocarea eficientă a unor resurse rare în vederea satisfacerii nevoilor
nelimitate, sarcina legitimă și necesară pentru știința dreptului devine aceea de a evalua normele juridice în
raport de măsura în care împiedică, prin efectele pe care le produc, risipa de resurse și permit, în
consecință, creșterea eficienței în viața economică și socială.

Asupra acestui aspect au căzut de acord doctrina franceză și cea germană 3, ambele doctrine din
familia dreptului continental, inițial reticente față de curentul law & economics, cu precizarea că doctrina
germană a asimilat mai repede și mai în profunzime conceptele acestui curent, cea franceză dând dovadă de
o reticență sporită, repercutată și asupra doctrinei române de drept civil.

Revenind la cele arătate mai sus, știința economică îi oferă juristului un instrumentar mai bun
pentru a observa societatea decât propria sa intuiție, dezvoltată pe baza vechilor reguli ale dreptului civil,
respectiv instrumentarul științei economice, mai preocupată de comportamentele oamenilor, de adaptarea
acestora la mediul în care acționează. Într-adevăr, economiștii clasici, conștienți de caracterul lor rațional al
alegerilor pe care le fac subiecții vieții economice, nu au înțeles niciodată de ce s-ar impune separarea
științelor sociale în știința economică și celelalte științe despre om și societate, unitatea acestor științe
ținând, spre exemplu pentru economistul austriac liberal Ludwig von Mises, de domeniul evidenței.

2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_%C8%99i_economie
3 https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmmjtgy3a/scurte-consideratii-privind-rolul-analizei-economice-in-doctrina-de-drept-civil-din-
romania#N16
 Există raţiuni de natură strict practică pentru a recurge la analiza economică. Un judecător care
trebuie, de pildă, să decidă mărimea unei compensaţii într-un caz de răspundere civilă se vede confruntat cu
nevoia de a lua o decizie întemeiată pe altceva decât simple analogii sau consideraţii de ordin general.
Chiar şi atunci când este vorba de cuantumul unei amenzi, analiza economică poate fi extrem de utilă. Nu
este de mirare că o serie de jurişti implicaţi practic în actul de justiţie au văzut în analiza economică un
instrument revoluţionar pentru profesia lor.4

Deci analiza economică a dreptului studiază in fapt normele legale din acest punct de vedere –
înțelese nu ca o modalitate de a distribui recompense și pedepse celor care le merită, ci ca un sistem de
stimulente destinate să afecteze comportamentul uman. Folosim teoria economică pentru a anticipa modul
în care indivizii raționali răspund în cazul unor astfel de reguli și consecințele introducerii regulilor.

4
Exemplul cel mai cunoscut este cel al profesorului Richard Posner, care este şi un foarte cunoscut judecător american. Richard Posner este autorul uneia dintre
cărţile de referinţă pentru acest domeniu, Economic Analysis of Law (Boston: Little Brown, 1973), reeditată ulterior într-o formă extinsă. În enciclopedia editată
de Bouckaert şi Geest[4] numele lui Posner apare de peste 850 de ori! Nu întâmplător el este cel care semnează prefaţa enciclopediei.