Stan Gabriel Adrian

Anul II Forma de învățământ I.D.

FUNCȚIILE MISIUNII DIPLOMATICE

Misiunea diplomatică este un organ instituţional unitar, învestit cu îndeplinirea unor

sarcini complexe de natură variată. Structura unei misiuni diplomatice este determinată
denevoile cărora aceasta este chemată să le facă faţă, în exercitarea funcţiilor ei de
reprezentare şiocrotirea intereselor statului acreditant în relaţiile sale cu statul acreditar.
Potrivit art. 3 din Convenţia de la Viena 1961 se prevede că funcţiile unei misiuni diplomatice
constau în special în :
1.reprezentarea statului acreditant în statul acreditar
2.de ocrotire a interesului statului acreditant în statul acreditar şi a cetăţenilor acestora
în limitele admise de dreptul internaţional
3.de a duce tratative sau negocieri cu statul acreditar în diverse domenii: politice,
economice, tehnico-ştiinţifice, social-umanitare
4.de informare prin mijloace licite despre viaţa economică, politică din statul acreditar
5.de promovare a relaţiilor de prietenie şi cooperare cu statul acreditar.

1.Funcţia de reprezentare

Este cea mai veche funcţie diplomatică şi extrem de importantă deoarece facilitează
comunicarea dintre cele două ţări. Este îndeplinită în special şi la nivelul cel mai conştient de
şeful misiunii diplomatice care are recunoscut aşa-zisa reprezentare generală. Funcţia se
concretizează în :
- participarea la ceremoniile oficiale din statul acreditar
- exprimă dorinţele statului acreditant faţă de statul acreditar
- în exprimarea punctelor de vedere faţă de politica statului acreditant
Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul ca atare, nu în nume propriu sau al misiunii
diplomatice.

2.Funcţia de negociere

Exprimă esenţa activităţii diplomatice. Mijlocul principal de rezolvare a cooperării

dintre state. Negocierile pot fi:
- oficiale: cele în numele statului - început de angajare
- oficioase: neangajamente; se manifestă prin contractele de sondare a realizării ulterior
a unor contracte oficiale
- scrise
- orale
- mixte
- directe: şeful misiunii diplomatice şi şeful statului acreditar
- indirecte: şeful misiunii diplomatice şi ministrul de externe al statului acreditar.
Aceasta relevă aceea calitate deosebită pe care o are şeful misiunii diplomatice,
calitate ce constă în negocierea cu minimul de concesii.
 Stan Gabriel Adrian
Anul II Forma de învățământ I.D.
3.Funcţia de observare şi informare

Este o funcţie legitimă şi necesară cu condiţia ca informarea să fie corectă. Această

funcţie a fost privită în trecut cu suspiciune, statele se suspectau reciproc - echivalentă cu
spionajul ( perioada războiului rece). Astăzi funcţia este considerată legitimă, firească, în
sensul că ar fi în interesul reciproc al cunoaşterii şi încrederii între state. Această observare şi
informare să se facă corect şi să fie oportună( ceea ce azi este oportun, mâine nu mai este).
Funcţia se execută în două direcţii:
a) direcţia statului acreditant căruia i se transmit informaţii despre statul acreditar,
despre aspectele vieţii interne, politicii externe, relaţiile reciproce, orice informaţie despre
statul acreditar pe care şeful misiunii diplomatice le consideră utile pentru statul acreditant.
b) a doua direcţie - activităţile mai sus amintite pot fi şi invers. Misiunea diplomatică
este principala sursă de informare a statului acreditar despre statul acreditant. Sursele care pot
fi folosite: autorităţile oficiale, schimburile de vederi politice, economice, presa, contactele cu
cetăţenii statului acreditar.

4.Funcţia de ocrotire

- a intereselor statului acreditant şi cetăţenilor în statul acreditar

- se realizează prin două acţiuni:
a) prin demers: intervenţia agentului diplomatic de pe lângă statul acreditar se face ori
de câte ori misiunea diplomatică trebuie să ocrotească interesele statului şi a cetăţenilor în
statul acreditar.
b)prin asistenţă : să fie alături de reprezentanţii statului ai cetăţenilor şi să-i ajute
atunci când au nevoie.

ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ

Se desfăşoară în două direcţii:

- statul acreditant
- statul acreditar
În raport de aceste direcţii, activitatea diplomatică are trei faze:
a)primirea instrucţiunilor pe care le primeşte agentul de la statul acreditant - sunt
primite o data cu plecarea de la post şi sunt instrucţiuni cu caracter general şi instrucţiuni pe
care le primeşte pe parcursul misiunii sale. Instrucţiunile pot fi: secrete astensibile( pot fi
comunicate statului acreditar)
b)faza demersului: apare sub forma notei diplomatice care poate fi: oral, scris, mixte
c) faza raportului diplomatic către statul acreditant; poate fi clasificat după mai multe
criterii:.
 după termen:
- ordinare
- trimise curent statului acreditant şi redau activităţi curente
- extraordinare: cu ocazia unor evenimente deosebite
 după conţinut:
- descriptive
- descrierea conţinutului raportului
- narative - expunere de fapt a situaţiei
- deliberative - dare de seamă cu recomandarea de sugestii, de rezolvare a problemelor după
formă: scrise, orale, mixte.
 Stan Gabriel Adrian
Anul II Forma de învățământ I.D.
OBLIGAŢIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE ŞI A AGENŢILOR DIPLOMATICI FAŢĂ
DE STATUL ACREDITAR ŞI INVERS

1. obligaţiile misiunii diplomatice şi a agenţilor diplomatici

- desfăşurarea activităţii cu respectarea legilor statului acreditar şi fără amestec în treburile
interne
-nu au voie să exercite profesii liberare şi activităţi comerciale pe timpul cât sunt agenţi
diplomatici
-nu este interzis contactul misiunilor diplomatice cu cetăţenii statului decât în anumite limite
2.obligaţiile statului acreditar:
-a facilita realizarea funcţiilor misiunilor diplomatice
-să faciliteze obţinerea localurilor pentru misiunea diplomatică şi respectiv locuinţe
corespunzătoare pentru agenţii diplomatici ( înţelegerea între cele două state)
-să asigure libertatea de mişcare a agenţilor diplomatici şi de comunicare (
corespondenţă, radio, )
 Stan Gabriel Adrian
Anul II Forma de învățământ I.D.
BIBLIOGRAFIE:

1. https://www.scribd.com/doc/56058210/Structura-%C5%9Fi-organizarea-misiunilor-
diplomatice
2. http://www.qreferat.com/referate/stiinte-politice/Misiunile-diplomtice916.php