UTILIZAREA IZOTOPILOR ÎN MEDICINĂ

Introducere
De-a lungul timpului, un interes
deosebit l-a stârnit cercetarea asupra
efectelor pe
care le-au produs radiaţiile nucleare
asupra organismului uman.
Acţiunea radiatiilor ionizante
asupra organismului uman a fost studiată la
diferite
nivele de organizare biologică :
- la nivel celular
- la nivel molecular
- la nivelul întreglui organism
Cele mai intense cercetă ri au fost
efectuate în vederea studierii efectelor
pe care le
produc radiaţiile nucleare asupra organismelor vii. Efectele somatice se
referă la funcţiile
celulei si la starea ei biologică . Efectele genetice se referă la acţiunea asupra
capacită ţii de
reproducere, de înmulţire si la transmiterea caracterelor ereditare. Aceste
efecte sunt
indirecte, ele apă rând la generaţiile viitoare.
Radiaţiile ionizante interacţionează cu materia vie in funcţie de
radiosensibilitatea
materiei la aceste radiaţii. "din radiosensibilitate se inţelege aptitudinea
celulelor, organelor si
a organismului de a ră spunde observabil în timpul iradierii. Aceasta este
variabilă în funcţie
de constituienţii moleculari ai structurilor biologice iradiate, de tipul de
celulă , ţesut sau
organ.
Ramura medicinei care foloseste substanţe radioactive în scop
diagnostic si
terapeutic se numeste medicină nucleară . Substanţele utilizate sunt în
general substanţe
farmaceutice marcate cu radioizotopi purtând numele general de
radiofarmaceutice. In
diagnostic, substanţele radioactive sunt administrate pacientului si se
masoară radiaţia emisă .
Majoritatea testelor diagnostice utilizează pentru obţinerea imaginilor o
cameră pentru
detecţia radiaţiilor gama. In acest caz, imagistica mai este cunoscută si sub
numele de
scintigrafie nucleară . /n terapie, radioizotopii sunt administraţi pentru
tratamentul anumitor
boli.

Utilizarea radioizotopilor in diagnosticare

Una din cele mai importante acţiuni în rezolvarea problematicii
medicale este aceea a stabilirii diagnosticului în vederea alegerii procedurilor
de tratament. Este necesar în primul rând stabilirea si fixarea tipului de
izotop care urmează a fi utilizat pentru structura si zona din corp ce urmează
a fi investigată .
In general, în tehnica de diagnosticare se utilizează sfera de investigare
imagistică , prin utilizarea de substanţe marcate, iar cea mai importantă
tehnică pentru acest
mod de lucru este tehnica scintigrafică de diagnosticare. Prin tehnicile
scintigrafice se obţine
imaginea distribuţiei unei substanţe radioactive introduse prin injectare sau
pe cale bucală în organismul uman.
Spre deosebire de CT si RMN, imagistica nucleară oferă informaţii atât
despre structura organelor cât si despre funcţionarea lor.