Nuvela istorica romantica

 Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi
Autor
Costache Negruzzi se incadreaza in perioada literara pasoptista, fiind nascut in anul
1808, iar ca opere apartinand acestei perioade avem Alexandru Lapusneanul, Sobieski si
romanii, Cantec vechi, etc.
Perioada pasoptista aduce schimbari majore in ceea ce priveste optica asupra literaturii
autohtone originale. Mihail Kogalniceanu pune bazele criticii romanesti odata cu editarea
revistei “Dacia literara“. In articolul intitulat “Introductie“, Mihail Kogalniceanu pe langa alte
aspecte teoretice si critice, indica temele romantice ale literaturii originale istoria neamului,
natura, folclorul. Ca urmare a publicarii acestui articol, Costache Negruzzi realizeaza prima
nuvela istorica romaneasca pe care o publica in revista “Dacia literara” in anul 1840.

Opera si teorie
Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate caracteristicile
acesteia.
Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a romanului in care
conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie este trectului
neamului. Numele operei este dat de personajul principa, fiind o figura marcanta de
domnitor sau de boier, in jurul acestuia gavitand alti boieri uneltitori. Se realizeaza o intriga
complexa care duce la un final neasteptat. Se realizeaza culoarea locala a epocii prin
incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza.
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului
al XIX-lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.
Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la natura estetica a scrierii,
timpul si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul scrierii, apartenenta la gen si specie.
Asadar imaginatia este principiul fundamental de creatie. Respingerea regulilor impuse de
clasicism arata liberatatea de creatie. Culoarea locala, trecutul istoric, cultivarea emotiei si a
sentimetului, afirmarea individualitatii, exceptionalul (situatii, personaje), antiteza trecut-
prezent, personaje exceptionale in imprejurari exceptionale, antiteza inger-demon, titanul,
drama omului, personaje din toate mediile sociale, largirea si imbogatirea limbii literare,
limbaj poluar, arhaic, etc. (valoarea stilistica).

Geneza
Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat “Letopisetul
Tarii Moldovei” scris in prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizeaza doar a doua
domnie a lui Lapusneanul (1564-1569), perioada despre care sunt corespunzatoare
urmatoarele. Alexandru Lapusneanul intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste
turceasca oferita de Sulliman Pasa. Pe de alta parte, tatarii amenintau invadarea Moldovei
prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa, domnitor pe atunci al Moldovei, pune
oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa se intoarca. Domnitorul le
raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai departe cu sau fara vrerea lor
(replica inspira motto-ul primului capitol). Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de
a pleca din tara in Tara Leseasca (Polonia), fiind instotit de boierii Veverita, Spancioc si
Motoc. Domnitorul, dupa un lung sir de omoruri trimite vorba boierilor pentru a se aduna la
dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret, angajase leflegii, mercenarii, pentru a nu
afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor, atat boierii cat si slugile lor, fie ca
erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti . Unii au incercat sa scape urcandu-se pe gardul
de zavrele, dar au fost trasi inapoi si omorati. Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul
domniei lui Alexandru Lapusneanul. Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si
mitropoliti pentru a se spovedi. Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si considerat ca
si mort este calugarit sub numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu poate reactiona la ceea ce
se intampla. Alte surse, zic unii, “ca nici moartea domnului nu a fost curata” sugereazaca
domnitorul nu a murit de moarte buna ci otravit de doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-
a dat seama ca i s-au luat puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula “va popi si el
pe unii” replica folosita ca motto al celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a
fost inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa si familia acestuia, lasand o pata
insangerata in istoria Moldovei.

Explicare titlu
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in sens
denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de doua ori,
fiind detronat prima oara datorita tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara la tron,
impunandu-se cu ajutor strain. In sens conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al
operei, tipul de domnitor crud, despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna
cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a nuvelei
istorice.

Tema
Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua
donie a lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada
1564-1569.

Narator si perspectiva narativa

Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar perspectiva
narativa este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat
conflictul. Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si
rezuma actiunea capitolului. Motto-urile celor 4 capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va
vreu”. (Acest motto este spus de Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de
boieri), ” Ai sa dai sama, doamna!” (Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se
plangea la Ruxanda de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc vrem” (Al treilea este replica
supsa de popr cand erau in fata portii casei lui Lapusneanul) si “De ma voi scula, pre multi
am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui aleandru Lapusneanul cand afla ca a fost
calugari.)

Incipit
Incipitul cuprinde “Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan
Tomsa care acum carmuia tara…”. El reprezinta introducerea personajelor secundare
Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel principal Alexandru Lapusneanul. Locul ne este
prezentat, fiind “Moldavia” unde are loc actiunea textului. Timpul este unul istoric, iar
limbajul este arhaic si popular, avem ca exemple “buzduganul”, “carmuia”, “septe mii”,
“spahii”. Alexandru Lapusneanul este introdus ca si personaj vandut de boieri, dar era pe
calea razbunarii. Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului, incipitul reprezinta
o desciere pe scurt a catorva personaje secundare, dar si a intentiei lui Alexandru de a
reveni la tron.
Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la
Constantinopol. Iacov Eraclid, asa zisul “Despotul” moare ucis de Stefan Tomsa.
Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si recapata tronul cu ajutorul celor 7000 de spahii
si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc este tensionanta deoarece el este
cel care l-a vandut pe Alexandru, iar acuma incearca sa-si recapete increderea. Intors, afla
ca nici poprul, nici boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru. Tomsa, fiind
nepregatit, fuge In Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete tronul, devenind din
nou domnitor, poporul isi punea sperante, dar boierii erau ingroziti. Acesta ii dezamageste,
dand foc la aproape toate cetatile din Moldova. El lua averile boierilor sub tot felu de
pretete, dar ei nu aveau curajul sa riposteze pentru ca stiau ca o fac cu pretul vietii. Astfel,
relatia din tre Alexadru si boieri era una de superioritate totala. Alexandru se casatoreste cu
fiica lui Petru Rares, pe nume Ruxanda. Acest lucru dovedeste aparitia unei schimbari in
viata lui. Intr-o zi, femeia este abordata de o vaduva cu cinci copii care ii spune si
reproseaza despre faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il roaga pe Alexandru sa nu mai
ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la palat, unde ii invita pe boieri. La
mitropolie, Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu crimele. Scena slujbei incepe cu fraza
“Cand sosi Alexandru-voda, sfanta slujba si boierii erau toti adunati”. Lapusneaul ne este
prezentat “imbracat cu toata pompa domneasca” si se specifica ca asta este impotriva
obiceiului sau. Nu avea nicio arma, asadar isi luase in serios rolul. El se inchina icoanelor
dupa ce asculta Sfanta Slujba, saruta moastele Sf. Ioan, iar in acel moment era galben la
fata si racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le vorbeasca boierilor, cerand iertare pentru toate
varsarile de sange, ceea ce reprezenta ademenirea lor in joc. boierii il iarta, inafara celor doi
boieri juni care se pare ca stiau de planul sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si
iertat, astfel incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul mesei.
Mancarea servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul ospatului, Veverita se
ridica si inchinand paharul zise “Sa traiesti intru multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in
pace si milostivul Dumnezeu sa ne intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre
boieri si a bantui norodul”. La auzirea acestor vorbe, se porneste un adevarat razboi.
Poporul care statea la poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru toate
cele intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruxanda sa lesine dand poporului cadoul pe
care il cereau si organizand capetele dupa rangul fiecaruia, in forma de piramida. Astfel,
Alexandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit. Dupa ce trec patru ani de la macel, pe
Alexandru il ia dorul de a varsa sange si incepe a face din nou victime, fiind nemultumit ca
nu a putut sa-i omoare pe Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului.
Aflandu-se pe patul mortii, ele este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se
trezeste ii ameninta pe toti. El este otravit si inmormantat la manastirea Slatina. Asadar,
destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand din razbunare. Piramida
de capete pe care o face semnifica o boala pe care o are, psihicul nefiindu-i sanatos.

Final
Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in mod concis,
care lasa “o pata de sange” in istoria Moldovei. Aceasta pata de sange reprezinta ceea ce il
caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era insetata de putere si o folosea la maxim,
omorand cat mai multi oameni. EL fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un
fapt verosimil care este specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular deoarece avem
doar cateva cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”. Deoarece se creeaza o incheiere a
istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje ce
pot fi tipologizate in functie de participarea lor la actiune, tendinta spre exceptional, ranguri
si functii nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj principal si
tipul domnitorului despot crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj
care disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei de curte, sotie
devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc este
personaj secundar si tipul boierului las, misel si tradator, viclean si profitor. Spancioc si
Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.
In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna Ruxanda,
Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind demonul.

Culoarea epocii
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea obiceiurilor care ne
introduc in acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie, Alexandru Lapusneanul era imbracat
astfel ” cu toata pompa domneasca. Purta corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de
catifea rosie, avea cabanita turceasca”. Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa ce i se plange
vaduva, merge la el si ne este prezentata “imbracata cu toata pompa cuvenita unei sotii,
fiice si surori de domn. Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres albastru
blanit cu samur, a carui manice atarnau dinapoil era inchisa cu un colan de aur, ce se inchia
cu mari paftale de matostat”. “Parul ei, dupa moda de atunci se impartea despletit pe umerii
si spatele sale.” La ospat, avem o desciere a meniului servit, care este prezentat astfel “In
Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda mancarurilor alese”. Dupa borsul
polonez, veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi, apoi pilaful turcesc si fripturi
cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care
aduceau bucatele, talgeriile si paharele erau din argint, iar ca bautura, se servea vin, in
curte, in poloboace desfundate.
Moduri de expunere
Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si naratiunea.
Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor si conturarea caracterizarii prin limbaj.
Descrierea are rolul de a expune toate trasaturile personajelor si imprejurimilor, pentru a
oferi cititorului o imagine cat mai ampla asupra actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza
actiunea cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la caracterizarea
personajelor.

Limbaj
Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice, populare,
regionalisme. El are rolul de aprezenta cu exactitate timpul istoric. Avem ca si exemple
“Moldavia”, “monastirea”, “lespezi”, “mesii”, “vornic”, “pre”, “ocarati”, “ferte”.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de Costache
Negruzzi este o nuvela istorica romantica