CONSTANTIN BRÂNCUŞI

(n.19.02.1876 – d. 16.03.1957)

Sculptor al secolului XX, figură centrală în

mişcarea artistică modernă şi un pionier al
abstractizării. Este considerat părintele sculpturii
moderne. Sculpturile sale se remarcă prin
eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a
materialelor, combinând simplitatea artei populare
româneşti cu rafinamentul avant-gardei pariziene.
Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea,
densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi
spaţiului sunt trăsăturile caracteristice creatiei lui
Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul
modern de formă în sculptură, pictură şi desen.

1. LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII 1898-1906

2. PERIOADA DE TURNURĂ 1907-1910
3. OPERA MATURĂ 1911-1956
Bustul lui Vitelius (1898) Capul lui Laocoon (1900)

Vitellius a fost sculptat în primele Brancusi obtine o medalie de bronz

săptămâni ale intrării în Şcoala Naţională de pentru bustul „Laocoon” in cardul unui
Arte Frumoase din Bucureşti, după un mulaj concurs organizat la Scoala Nationala de Arte
din sala cursurilor. A obţinut o menţiune Frumoase din Bucuresti. 
onorifică pentru acest bust. Încă din această
lucrare se poate observa preocuparea lui
Brâncuşi de a reda caracterul personajului
avut ca model. Este una dintre puţinele lucrări
rămase din timpul şcolii.

1.
LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII
Ecorseul (1902) Orgoliu (1905)

Brancusi s-a simtit mai atras de opera Portretul este conceput pe o structura
„Independentilor”, decat de academicienii din linistita si simetrica. Calmul, exprimat de
scoala, totusi a studiat temeinic modelajul si sculptura in ansamblu, este putin disturbat de
anatomia, lucru demonstrat de sculptura sa privirea fetei care ascunde o umbra usoara. 
"Ecorseul".
Lucrarea denota o excelenta cunoastere
a anatomiei. 

1.
LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII
Copil (1906) Supliciu (1906)

Profesorul Mihai Dragomirescu afirma ca Este o aprofundare a temei "copilului",

bustul a iesit din mana celui mai mare talent sculptorul incercand sa redea starea
ce am avut pana acum si ca siguranta si sufleteasca a modelului. Suferinta nu este
indrazneala cu care a fost modelat Copilul nu redata prin trasaturile fetei, ci prin pozitia
am mai intalnit-o decat in bucati clasice.  capului si prin usoara contorsiune a bustului.
Opera a fost realizata in ultimul an petrecut la
Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris,
si este lucrarea care i-a placut cel mai mult lui
Rodin.

1.
LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII
Sărutul (1907)
Este lucrarea prin care Brancusi isi
afirma autonomia artistica.
Ideea principala din Sarut este simpla:
iubirea ca fuziune intre doua entitati separate
reface unitatea originala a vietii.
2.
PERIOADA DE TURNURĂ
Cumintenia pamantului (1907)
Cumintenia Pamantului reflecta filozofia
lui Brancusi care isi are radacinile intr-o
cumintenie anterioara crestinismului.
Sculptura reprezinta o femeie foarte
concentrata asupra ei insasi, figura ei
degajand un mister care o transforma intr-un
portret universal.
Somn (1908) Rugăciune (1910)

Reprezinta capul unei femei dormind. In Aceasta lucrare marcheaza o cotitura in

blocul de marmura trasaturile delicate sunt arta lui Brancusi, inceputul drumului care va
abia perceptibile emanand o mare duce la arta pe care o cunoastem. Lucrarea
sensibilitate.  care reda cel mai bine noua tendinta in
Anne Poliquen afirma parca am fi conceptia artistica a lui Brancusi intre 1907 –
martorii efortului formei incordandu-se sa se 1910.
elibereze din inima materialului

2.
PERIOADA DE TURNURĂ
Muza (1912) Domnişoara Pogany (1913)

Este inspirata ca si Muza adormita tot de
portretul Baronesei Renee Irana Frachon.
Este socotita de critici drept unul dintre
cele mai celebre si cutezatoare portrete ale
celui de-al XX-lea veac. Reprezinta o noua
conceptie a portretului. Intre 1910-1933
Brancusi a realizat o serie de portrete (in
mare parte distruse chiar de el) lucrate in
felurite materiale dintre care s-au pastrat
numai sapte versiuni: trei de marmura si patru
de bronz.

3.
OPERA MATURĂ
Nou născut (1915) Măiastra (1911)

Brancusi reia tema din Primul tipat, dar Cuprins de obsesia zborului, Brâncuşi va
duce simplificarea si mai departe. realiza o serie de replici Măiastra, folosind
diferite materiale…

3.
OPERA MATURĂ
Coloana fără sfârşit (1918) Coloana sărutului

Este prima versiune in lemn de stejar a Una din multiplele variante ale sărutului
Coloan ei fara sfarsit, sculptate in amintirea
celor cazuti in razboi, desi conform parerii
unor cercetatori Brancusi a sculptat inca din
1909 unele variante de coloana .

3.
OPERA MATURĂ
 REGELE
CĂPETENIA REGILOR HIMERA VRĂJITOAREA

3.
OPERA MATURĂ
ADAM EVA ADAM şi EVA SOCRATE

3.
OPERA MATURĂ
 Domnişoara Pogany

O temă preferată de
Brâncuşi este cea a
simbolului
fertilităţii:Domnişoara
Pogany, Prinţesa, Negresa
Blondă – reprezentări
simbolice ale fertilităţii şi
feminităţii Negresa blondă
Prinţesa
Păsările, zborul constituie de asemenea o temă pentru Brâncuşi…
Atelier Brâncuşi

Hobiţa
Casa Memorială “Constantin Brâncuşi
Brâncuşi”
”
ANSAMBLUL MONUMENTAL BRÂNCUŞI
– TÂRGU JIU –
HOBIŢA…
 B R Â N C U Ş I
sau despre nemurirea de a fi tu însuţi
Profet în ţara ta nu ai să fii niciodată, spune o vorbă. Oricât de mult am jalona prin vorbe de duh
meşteşugit formulate, ne va întări consideraţiile realitatea uitării care, cu nebăgare de seamă, va
să se aştearnă...
O operă, într-adevăr valoroasă, indiferent de natura ei, reuşeşte să sfideze timpul, să-şi poarte
numele peste vremuri. În patria lui Brâncuşi pare derizoriu a vorbi din nou despre valoarea şi
simbolistica operei sale, în măsura în care, în mod paradoxal, pentru majoritatea dintre noi
existenţa operelor brâncuşiene, atât de aproape, ne-a făcut să le uităm. Şi totuşi, de ce am avea
nevoie să nu uităm? Pentru că viaţa noastră neatinsă de aripa esteticului şi a spiritualului ar
deveni iremediabil cenuşie, pentru că a-l uita pe Brâncuşi devine sinonim adesea cu a uita să
ridicăm privirea spre cer, am putea risca un răspuns...
Coborând din sferele ideatice, observăm că, probabil, cei mai mulţi dintre noi au început să viseze şi
să iubească pe aleile Parcului „Constantin Brâncuşi”, trecând cu sfială şi emoţie pe sub Poarta
Sărutului, poarta ce pare a deschide orizonturile luminii pecetluite delicat în iubire. Totul
dezvăluindu-se sub semnul moştenirii, al drumului şi al tainei. Masa risipindu-se în tăcerile
cercului, aleea scaunelor ce prelungeşte resemnată smerenia/aşteptarea, poarta ca o inimă
mereu deschisă, coloana ce scrutează nesfârşirea dumnezeiască... Totul ca un semn şi o
aducere aminte. Pentru că Brâncuşi nu a plecat din ţară ca să uite de sine, ci ca să îşi poată
aminti mai abitir contururile identităţii, nesfârşitele punţi ale dorului. În fond, el nu a plecat. Dar,
mai presus de toate aceste creaţii ce au radicalizat viziunea artistică, Brâncuşi a făcut din
tăcerile pietrei, bătăi de inimă.
Haideţi să facem şi noi un exerciţiu de regăsire prin intermediul formelor mult esenţializate ale operei
brâncuşiene. Nu răneşte, cel mult sensibilizează.

Fotografiile folosite:
www.brancusi.ro www.wikipedia.org www.show.ro
Colecţia personală Daniel Murăriţa