Unitatea de învăţare 10

10. MAŞINI HIDRO/GAZODINAMICE CENTRIFUGE

CUPRINS
10. MAŞINI HIDRO/GAZODINAMICE CENTRIFUGE ..................................... 1
10.1. INTRODUCERE ..................................................................................................... 1
10.2. COMPETENŢELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE .............................................................. 2
10.3. CONSTRUCŢIA MAŞINILOR CENTRIFUGE ............................................................... 2
10.4. PUTERI, PIERDERI ŞI RANDAMENTE ...................................................................... 4
10.5. MĂRIMI CARACTERISTICE POMPELOR HIDRODINAMICE ŞI INSTALAŢIILOR DE
POMPARE ............................................................................................................................ 7
10.6. CURBELE CARACTERISTICE ALE POMPELOR CENTRIFUGE ..................................... 9
10.7. PUNCT DE FUNCŢIONARE ................................................................................... 13
10.8. SIMILITUDINEA POMPELOR CENTRIFUGE ............................................................ 14
10.9. ASPIRAŢIA POMPELOR CENTRIFUGE ................................................................... 17
10.9.1. Sarcina geometrică la aspiraţie ................................................................... 17
10.9.2. Măsuri pentru evitarea cavitaţiei ................................................................. 21
10.9.2.1. Măsuri referitoare la proiectarea instalaţiei ........................................... 21
10.9.2.2. Măsuri de exploatare a instalaţiei .......................................................... 22
10.9.2.3. Măsuri constructive pentru pompe ........................................................ 23
10.10. VENTILATOARE CENTRIFUGE ............................................................................. 23
10.11. TEST DE AUTOEVALUARE A CUNOŞTINŢELOR..................................................... 23

10.1. Introducere

Generatoarele hidraulice hidrodinamice sunt folosite pentru conversia

energiei mecanice în energie hidraulică prin intermediul unui rotor prevăzut cu
palete profilate. La generatoarele centrifuge intrarea fluidului în rotor se face axial,
după care paletele dispuse radial conduc fluidul spre periferia rotorului, unde
viteza tangenţială este mai mare. Se produce astfel un transfer de energie de la
rotor la fluidul de lucru. Carcasa generatoarelor centrifuge este de formă spirală
pentru captarea lichidului ieşit pe la periferia rotorului. Maşinile generatoare
centrifuge sunt folosite foarte mult în instalaţiile pentru pomparea unor lichide,
antrenarea aerului în instalaţii de ventilaţie etc. De exemplu, un motor termic
pentru automobil are în componenţă o pompă centrifugă pentru circulaţia agentului
de răcire al motorului termic (antigel), instalaţiile de exhaustare a noxelor din

1
 spaţii industriale folosesc de cele mai multe ori ventilatoare centrifuge.
În această unitate de învăţare se prezintă succint câteva noţiuni referitoare la
malinile generatoare hidro/gazodinamice centrifuge privite îndeosebi din punct de
vedere al parametrilor energetici de exploatare a lor.

10.2. Competenţele unităţii de învăţare

În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil:

 să descrie alcătuirea unei pompe centrifuge;
 să descrie alura caracteristicilor maşinilor generatoare în general şi a
pompei centrifuge în particular;
 să arate modul de determinare grafică al punctului de funcţionare al unui
generator hidrodinamic într-o reţea;
 să cunoască principalele posibilităţi de reglaj a sistemului pompă-reţea.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 3 ore, iar a

testelor de 3 ore.

10.3. Construcţia maşinilor centrifuge

Pompele hidrodinamice sunt maşini hidraulice generatoare la care transformarea

energiei mecanice în energie hidraulică se produce într-un rotor cu palete prin intermediul
momentului de acţiune al paletelor asupra fluidului de lucru. Energia primită de fluid de la
rotor este sub formă de energie cinetică şi energie potenţială de presiune.
La pompa centrifugă lichidul existent în canalele dintre paletele rotorului este expulzat
spre periferia rotorului şi mai departe în carcasa pompei, deci direcţia de curgere a lichidului
în rotor este preponderent radială (fig. 10.1)
Figura 10.2 prezintă alcătuirea de principiu a rotorului pompei centrifuge. Se observă
că este compus dintr-un disc pe care se află paletele care pot fi acoperite cu un inel. Paletele
sunt fixate, sau cel mai adesea turnate împreună cu discul şi butucul.

2
 Fig. 10.1. Pompa centrifugă:
1 – rotor; 2 – racord de aspiraţie; 3 – aparat director, stator sau difuzor spiral; 4 – racord de
refulare; 5 – garnitură de etanşare (presetupă); 6 – arbore de antrenare
După tipul rotorului, la pompa centrifugă întâlnim:
 Rotor de tip închis: (fig. 10.2 şi fig. 10.3.a);
 Rotor de tip semideschis: lipseşte inelul, paletele fiind fixate pe disc şi în butuc (fig.
10.3.b);
 Rotor de tip deschis: lipseşte atât discul cât şi inelul, paletele fiind fixate numai în butuc
(fig. 10.3.c, d).

a. b. c.
Fig. 10.2. Construcţia rotorului pompei centrifuge:
a - vedere; b - secţiune în plan meridian:
1 – coroană (disc); 2 – inel (scut); 3 – meridianul suprafeţei de intrare; 4 – meridianul
suprafeţei de ieşire; 5 – proiecţia în plan meridian a suprafeţei paletei; c - secţiune în planul
rotorului: 1 – extradosul paletelor; 2- intradosul paletelor

b. c. d.

a.
Fig. 10.3. Tipuri de rotoare:
a – rotor închis; b – rotor semideschis; c – rotor deschis; d – rotor de pompă axială
3
 Fig. 10.4. Rotor de ventilator centrifug

Figura 10. 4 prezintă fotografia unui rotor de tip închis pentru un ventilator centrifug.
Se observă că în acest caz paletele sunt din tablă montate prin nituire între disc şi scut.

10.4. Puteri, pierderi şi randamente

Puterea utilă, Pu [ W], [kW] este puterea hidraulică livrată de pompă:

Pu    g  Q  H [W] , (10.1)

unde Q este debitul volumetric al pompei, iar H - sarcina.

Debitul pompei, Q [m3 s] este debitul volumic de lichid care trece prin racordul de
ieşire al pompei în unitatea de timp.
Turaţia pompei, n [rot min] ; [rot s] este numărul de rotaţii pe care le face arborele
pompei în unitatea de timp.
Puterea de antrenare a pompei (puterea absorbită de pompă), Pa [W], [kW] este

puterea mecanică necesară la arborele de antrenare al pompei. Poate fi exprimată în funcţie de

momentul la arbore:
n
Pa  M a    M a  [ W] . (10.2)
30
Pierderile mecanice se datorează momentelor de frecare de tip mecanic din lagărele
tuturor tipurilor de pompe şi din sistemele de etanşare (presetupe) pe de o parte şi frecărilor
vâscoase între spatele coroanei şi carcasa elicoidală la pompele centrifuge. Dacă se notează cu
Pm puterea pierdută datorită momentelor de frecare şi cu Pa puterea absorbită de pompă

(puterea de antrenare) se scrie bilanţul energetic sub forma:

Pa  Ph,t  Pm , (10.3)

4
unde Ph,t este puterea hidraulică teoretică primită de rotor.

De aici se obţine puterea hidraulică teoretică primită de rotor, care de fapt este puterea
hidraulică transmisă rotorului:
Ph,t  Pa  Pm . (10.4)

Randamentul mecanic se defineşte cu relaţia cunoscută:

Ph,t Pa  Pm P
m   1 m . (10.5)
Pa Pa Pa
Pentru faptul că între organele în mişcare şi piesele fixe ale pompei există spaţii mici
datorate jocurilor, o parte din debitul de lichid ce trece prin rotor va fi recirculat, iar o altă
parte foarte mică (neglijabilă) se va pierde pe lângă etanşări (presetupe) în mediul exterior.
În figura 10.5 pot fi observate pierderile prin jocurile existente între organele în
mişcare şi piesele fixe ale pompei.

Fig. 10.5. Ilustrarea pierderilor volumice:

Q p,et - pierderi prin etanşări; Q p ,r - pierderi prin recirculări

Astfel, pentru ca pompa să livreze debitul real Q , rotorul trebuie dimensionat pentru
un debit mai mare, denumit debit teoretic:
Qt  Q  Qp , (10.6)

în care Q p reprezintă pierderile volumice, rezultate din însumarea pierderilor prezentate mai

înainte.
Randamentul volumic se defineşte prin relaţia:
Q
v  . (10.7)
Qt

Randamentul volumic se mai poate scrie sub o formă care să scoată în evidenţă
pierderile volumice şi valoarea subunitară a randamentului:
5
 Q p
v  1  . (10.8)
Qt
Datorită faptului că prin pompă circulă un lichid real, mişcarea acestuia se va face cu
pierderi de energie. Pentru a transmite lichidului o sarcină H, rotorul trebuie dimensionat
pentru sarcina teoretică:
H t  H  H p , (10.9)

în care H p reprezintă sarcina pierdută în interiorul pompei, iar H t – sarcina teoretică a

pompei. Pierderea de sarcină în interiorul pompei reprezintă o însumare a mai multor pierderi
de tipul celor liniare şi locale.
Randamentul hidraulic poate fi definit prin relaţia cunoscută:
H
h  . (10.10)
Ht

Ţinând seama de relaţia (10.9), pentru a scoate în evidenţă pierderile hidraulice, acest
randament se mai poate scrie sub forma:
H t  H p H p
h   1 . (10.11)
Ht Ht
Se poate considera că puterea transmisă rotorului pompei este egală cu puterea
hidraulică teoretică:
Ph,t  gQt H t . (10.12)

Din relaţia randamentului mecanic se poate exprima puterea pierdută datorită

frecărilor:
Pm  Pa  1  m  . (10.13)

Înlocuind acestea în relaţia bilanţului energetic - relaţia (10.3) - rezultă:

Pa  gQt H t  Pa  1  m  , (10.14)

din care rezultă puterea absorbită sub forma:

  g  Qt  H t
Pa  . (10.15)
m

Din expresiile randamentelor volumic (10.7) şi hidraulic (10.10) se obţin relaţiile:

Q
Qt  ; (10.16)
v

6
 H
Ht  . (10.17)
h

Înlocuind acestea în relaţia (10.15) se obţine:

 g Q  H
Pa  . (10.18)
 h  v   m

Randamentul global al pompei este:

Pu
 , (10.19)
Pa

din care rezultă:

Pu
Pa  . (10.20)

Din compararea relaţiei (10.18) cu relaţia (10.20) rezultă randamentul global al
pompei:
  h  v  m . (10.21)

Deci pompa a fost modelată printr-o succesiune de transformări (conversii) energetice

înseriate, produsul de randamente semnificând aceasta.

10.5. Mărimi caracteristice pompelor hidrodinamice şi instalaţiilor

de pompare

Instalaţiile de pompare sunt ansambluri de conducte, pompe şi vane destinate

transferării unui lichid dintr-un rezervor de aspiraţie (de obicei având energie potenţială
inferioară) - într-un rezervor de refulare (în general având energie potenţială superioară
celuilalt).
O instalaţie de pompare (fig. 10.6) se compune în esenţă din: rezervorul de aspiraţie,
conducta de aspiraţie, pompa, conducta de refulare şi rezervorul de refulare.
Principalele mărimi caracteristice pompelor şi instalaţiilor de pompare sunt
prezentate în continuare, cu referire la figura 10.6.
 Înălţimea de pompare sau sarcina pompei, ( H P ) este energia hidraulică transmisă de
pompă lichidului vehiculat, raportată la unitatea de greutate de lichid:

7
 pe  pi ve2  vi2
H   z e  z i [ m] . (10.22)
g 2g

Fig. 10.6. Instalaţie de pompare:

1 – rezervor de aspiraţie; 2 – conducta de aspiraţie; 3 – conducta de refulare; 4 – rezervor de
refulare; 5 – pompă

 Înălţimea de pompare geometrică (geodezică), H g [m] este diferenţa de înălţime dintre

suprafaţa liberă a rezervorului de refulare şi suprafaţa liberă a rezervorului de aspiraţie:

H g  zr  za [m] . (10.23)

 Înălţimea statică de pompare, H st [m] este diferenţa de energie potenţială (de poziţie şi

de presiune) dintre planul energetic al suprafeţei rezervorului de refulare şi planul energetic al

suprafeţei rezervorului de aspiraţie:
pr  pa
H st  zr  za  [m] . (10.24)
g

 Înălţimea geometrică la intrarea în pompă (aspiraţia pompei), H gi [m] este diferenţa de

nivel între secţiunea de intrare în pompă şi planul suprafeţei libere a rezervorului de aspiraţie:
H gi  zi  za [m] . (10.25)

8
 Pierderea de sarcină pe conducta de aspiraţie şi în accesoriile ei (supapă de reţinere,
filtru etc.), h pa [m] :

 l  v2
h pa    a a    a   a  M a  Q 2 [m] , (10.26)
 da  2g

unde M a [m-5s2 ] este modulul rezistenţei hidraulice a conductei de aspiraţie.

 Pierderea de sarcină pe conducta de refulare şi în accesoriile ei (vane, coturi etc.), h pr [m] :

 l  v2
h pr    r r    r   r  M r  Q 2 [m] . (10.27)
 dr  2g

unde M r [m-5s2 ] este modulul rezistenţei hidraulice a conductei de refulare.

 Pierderea de sarcină în instalaţie, h p,a r [m] :

h p,ar  h pa  h pr  M a  M r   Q 2  M  Q 2 [m] . (10.28)

unde M [m -5s 2 ] este modulul de rezistenţă hidraulică echivalent al conductelor de aspiraţie şi

refulare (cuplate în serie).

10.6. Curbele caracteristice ale pompelor centrifuge

Prin noţiunea de curbe caracteristice se înţelege reprezentarea grafică a funcţiilor:

 sarcină funcţie de debit:
H  f1 Q ; (10.29)

 putere absorbită funcţie de debit:

Pa  f 3 Q  ; (10.30)

 randament funcţie de debit:

  f 2 Q  , (10.31)

la un anumit diametru exterior al rotorului D2  const. şi turaţie constantă, n  const.

Caracteristicile unei pompe se pot obţine încă din faza de proiectare. Totuşi, pentru o
pompă dată, caracteristicile corecte se obţin pe cale experimentală, iar fabricile constructoare
oferă caracteristicile obţinute în acest mod. Schema principială a unei variante de stand este
prezentată în figura 10.7, de altfel întâlnită şi în laborator.

9
 Scopul încercărilor energetice este determinarea dependenţelor H Q  , Pa Q  şi Q 

având ca parametri turaţia n şi diametrul caracteristic al rotorului D2 (diametrul la ieşirea

fluidului dintre palele rotorice).

Fig. 10.7. Schema unui stand pentru ridicarea caracteristicilor unei pompe:
1 - pompă; 2 – rezervor; 3 – conductă de aspiraţie; 4 – vană de separare; 5 – conductă de
refulare; 6 – vană de reglare; 7 – debitmetru; 8 – manovacuummetru; 9 – manometru;
10 – motor electric tarat;11 – wattmetru; 12 – tahometru

După montarea pompei în standul de încercare, se deschid complet vanele 4 şi 6,

amorsându-se pompa. Apoi se porneşte motorul electric de acţionare a pompei. Se fixează o
poziţie a vanei 6 şi se determină indicaţiile instrumentelor care determină debitul, puterea
absorbită de la reţeaua electrică, turaţia şi presiunile la intrarea şi ieşirea din pompă. Pe baza
acestora se poate calcula înălţimea de pompare şi puterea absorbită de pompă, în funcţie de
curba de tarare a motorului electric. Se repetă aceste operaţii pentru alte poziţii ale vanei de
reglaj 6.
Pe baza rezultatelor experimentale, se trasează grafic dependenţele H Q  şi Pa Q 

pentru o anumită turaţie. Curbele obţinute se trasează printre puncte, datorită erorilor de
măsură inerente care apar. Se pot folosi diverse funcţii de netezire. În urma trasării
dependenţelor menţionate se poate calcula şi trasa randamentul în funcţie de debit, Q  .
Pentru alte turaţii, se pot folosi relaţiile de similitudine care vor fi prezentate în continuare.
Totuşi, pentru acurateţea rezultatelor, se recomandă testarea la diferite turaţii. Aceasta se
poate realiza numai în cazul unui reglaj al turaţiei motorului de antrenare pentru care se
folosesc dispozitive electronice, unele dintre ele putând fi cuplate cu o largă paletă de tipuri de
motoare electrice.

10
 Caracteristicile sarcină funcţie de debitul volumic, H(Q) pot fi de mai multe feluri:
 caracteristica coborâtoare este aceea la care sarcina scade progresiv pe măsură ce debitul
creşte (curba a în figura 10.8);

Fig. 10.8. Diverse forme ale caracteristicii sarcină funcţie de debitul volumic

 caracteristica urcătoare este aceea care are forma unei parabole cu vârful în cadranul 1 al
graficului H(Q) (curba b, în figura 10.8);
 caracteristica înclinată este aceea cu înclinare mare (curba c, în figura 10.8);
 caracteristica plată este aceea cu înclinaţie mică (curba d, în figura 10.8);
 caracteristica stabilă este aceea la care se poate obţine numai o singură valoare de debit
pentru oricare sarcină (curbele a,c şi d, în figura 10.8);
 caracteristica instabilă (curba b, în figura 10.8) este aceea care generează aceeaşi sarcină
pentru două sau mai multe valori de debite;
 caracteristica având o inflexiune (curba e, în figura 10.8); o astfel de caracteristică se
întâlneşte la maşinile axiale.
Caracteristicile putere absorbită funcţie de debitul volumic, Pa(Q) pot fi de două
feluri:
 caracteristica P(Q) cu suprasarcină este aceea la care puterea creşte sau scade continuu,
deci poate fi:
o urcătoare (puterea creşte continuu cu debitul, deci suprasarcina este la debite mari,
fiind uzuală maşinilor radiale – curba f în figura 10.9), sau
o coborâtoare (puterea scade continuu cu debitul, deci suprasarcina este la debit zero,
fiind uzuală maşinilor axiale – curba g în figura 10.9);
 caracteristica P(Q) fără suprasarcină este aceea la care puterea prezintă un maxim pentru
debitul nominal (corespunzător punctului de randament maxim) (curba h în figura 10.9).
11
 Deoarece domeniul de putere este determinat de domeniul real de debit, puterea
motorului de antrenare folosit pentru generatoarele hidrodinamice cu suprasarcină se alege
corespunzător cu puterea maximă absorbită înregistrată în acest domeniu.

Fig. 10.9. Diverse forme ale caracteristicii putere de antrenare funcţie de debitul
volumic

Prin urmare, motorul de antrenare se dimensionează pentru generatoarele axiale la

debit nul, iar pentru cele centrifuge se dimensionează pentru debitul maxim admis (la care se
obţin valori uzuale ale vitezei în racordurile de intrare şi ieşire ale maşinii). În cazul
generatoarelor fără suprasarcină, alegerea motorului de antrenare se face pentru debitul
nominal.
Reprezentările curbelor sarcinii şi puterii de antrenare fac posibile obţinerea curbei de
randament funcţie de debitul volumic a maşinii centrifuge. Astfel, pentru diferite valori ale
debitului volumic se determină puterea utilă cu relaţia (10.1), apoi randamentul cu relaţia
(10.19).
Este evident că randamentul este egal cu zero la Q  0 sau H  0 , unde Pu  0 ,

deoarece Pa  0 în orice condiţii de funcţionare a maşinii. Teoretic, randamentul poate fi

reprezentat între Q  0 şi debitul teoretic maxim pentru care H  0 (fig. 10.10). Practic,
randamentul poate fi reprezentat între Q  0 şi Q  Qmax , având o valoare maximă la debitul

nominal (fig. 10.10).

12
 Fig. 10.10. Reprezentarea caracteristicii randament funcţie de debit
Este de dorit ca o pompă să funcţioneze în condiţii de randament maxim. În acest caz
puterea consumată de maşină pentru realizarea sarcinii şi debitului cerut este cea mai
economică. De obicei, dacă nu există alte specificaţii, sacina, (presiunea), debitul şi puterea de
antrenare prezentate în cărţile tehnice ale pompelor sau pe placa de timbru se referă la punctul
de randament maxim, unde funcţionarea este cea mai economică.

10.7. Punct de funcţionare

Să ne reamintim...
În unitatea de învăţare U.6 s-a dat definiţia sarcinii conductei ca fiind energia
specifică gravifică de care are nevoie conducta pentru ca ea să fie parcursă de
fluid cu un anumit debit şi s-a prezentat modul de obţinere a caracteristicii sarcină
funcţie de debit pentru o conductă, Hc = f(Q). S-a arătat că ea are forma unei
parabole cu ordonata la origine egală cu sarcina statică, Hs. O astfel de curbă s-a
reprezentat în figura 6.3 şi mai jos, în figura 10.11.

Caracteristica unei pompe centrifuge, Hp = f(Q) are, de asemenea, aproximativ forma

unei parabole, însă cu vârful în sus, sarcina pompei reprezentând energia specifică
gravifică pe care pompa o livrează fluidului pentru ca el să circule cu un anumit debit
prin conducta cuplată la ea. Şi această caracteristică s-a reprezentat pe aceeaşi diagramă în
figura 10.11. Conform legii conservării energiei, energia livrată de pompă este preluată de
conductă, deci este evident că pompa şi reţeaua vor funcţiona în aceleaşi condiţii de debit şi
sarcină, iar punctul de funcţionare, (F), se va găsi la intersecţia reprezentărilor grafice ale celor
două caracteristici.

13
Fig. 10.11. Obţinerea punctului de funcţionare al unei pompe în conducta în care debitează
Din această figură se poate deduce modul de determinare grafică a parametrilor de
funcţionare ai sistemului pompă-reţea, adică debitul de lucru QF şi sarcina HF.
În concluzie, comportarea energetică a unei pompe este definită de reţeaua pe
care debitează.

10.8. Similitudinea pompelor centrifuge

Sunt situaţii practice în care cunoscând parametrii de funcţionare ai unei pompe la o

anumită turaţie, suntem obligaţi să determinăm aceiaşi parametrii la altă turaţie. De asemenea,
este posibil ca în aceeaşi pompă să se utilizeze diferite diametre ale rotorului. În astfel de
cazuri trebuie să cunoaştem relaţiile de asemănare (similitudine) ale pompelor.
Pentru deducerea acestora se consideră două pompe similare (model şi original) pentru
care se vor evidenţia rapoartele de asemănare:
 raportul diametrelor (asemănare geometrică):
D2
kl  ; (10.32)
D'2

 raportul turaţiilor (asemănare cinematică) este legat de raportul timpilor:

n
kn  ; (10.33)
n'

Să ne reamintim...
La introducerea în teoria similitudinii, studiind rapoartele adimensionale în
unitatea de învăţare U.5 s-a tras concluzia că scara unei mărimi derivate se poate
obţine dacă în ecuaţia dimensională a ei se înlocuiesc scările mărimilor
fundamentale.
În relaţiile care vor urma se va lua în consideraţie şi faptul că randamentul nu este
acelaşi pentru model şi original.
14
 Scara debitelor volumice este:
Q Qt  v  
kQ    kl3  kt1  v  kl3  kn  v ; (10.34)
Q' Q't 'v 'v 'v

Rezultă:
3
Q  D2  n v
    ; (10.35)
Q'  D'2  n' 'v

Deci debitul printr-o pompă centrifugă funcţionând în condiţii similare cu alta, este
proporţional cu: cubul raportului diametrelor exterioare ale rotoarelor, raportul turaţiilor la
puterea întâia şi cu raportul randamentelor volumice la puterea întâia.
Sarcina este definită ca fiind energie specifică gravifică, deci:
H H  k  k k  k  k  k 2  kl h
kH   t  h  E h  F l  h  m l t  ; (10.36)
H ' H 't 'h kG 'h km  k g 'h km  k g 'h

Dar raportul acceleraţiilor gravitaţionale k g  1 , deoarece ambele pompe vor funcţiona

în câmp gravitaţional terestru. Rezultă:

H t h 
kH    kl2  kt 2  h ; (10.37)
H 't 'h 'h

şi în final:
2
H  D2   n  h
2
     ; (10.38)
H '  D'2   n'  'h

Deci sarcina totală generată de maşinile centrifuge care funcţionează în condiţii

similare este proporţională cu pătratul raportului diametrelor exterioare ale rotoarelor, cu
pătratul raportului turaţiilor şi cu raportul randamentelor hidraulice.
Raportul puterilor utile se obţine folosind ecuaţia de calcul a puterii hidraulice:
Pu gQH v h    
k Pu      kkQ k H  v  h  kkl5kn3  v  h . (10.39)
P'u ' gQ' H ' 'v 'h 'v 'h 'v 'h

După înlocuiri, rezultă:

5
  D  n  
3
Pu
   2      v  h ; (10.40)
P'u '  D'2   n'  'v 'h

Raportul puterilor de antrenare este legat de raportul puterilor utile prin raportul
randamentelor:

15
 
 k Pa  k Pu ; (10.41)
'

sau:
v h m Pa P
    u ; (10.42)
'v 'h 'm P'a P'u

Din aceste ultime două relaţii rezultă:

5
  D   n  '
3
Pa
   2      m ; (10.43)
P'a '  D'2   n'  m

Relaţia arată că pompele centrifuge care funcţionează în condiţii asemănătoare au

puterea de antrenare la arbore direct proporţională cu puterea a cincia a raportului
diametrelor exterioare ale rotoarelor, cu raportul turaţiilor la puterea a treia, cu raportul
densităţilor fluidelor antrenate la puterea întâia şi invers proporţională cu raportul
randamentelor mecanice.
Pentru acelaşi lichid, raportul densităţilor este 1, iar pentru aceeaşi pompă raportul
diametrelor este de asemenea 1.
Deci pentru aceeaşi pompă funcţionând la diferite turaţii, rezultă în final:
Q n v
  ; (10.44)
Q' n' 'v
2
H  n  h
   ; (10.45)
H '  n'  'h
3
Pa  n  'm
   ; (10.46)
P'a  n'  m

În cazul modificărilor de turaţie mai mari decât 20%, randamentul la noua turaţie se
poate calcula cu relaţia aproximativă:
0,1
1  '  n 
  ; (10.47)
1    n' 

Dacă variaţia turaţiei este sub 20% se poate considera că randamentele sunt
aproximativ constante, iar relaţiile de mai sus devin foarte simple:
Q n
 ; (10.48)
Q ' n'
2
H n
  ; (10.49)
H '  n' 

16
 3
Pa  n 
  ; (10.50)
P'a  n' 

Se poate concluziona că debitul este proporţional cu turaţia, sarcina este

proporţională cu pătratul turaţiei, iar puterea este proporţională cu cubul turaţiei.
Cunoscând caracteristica unei pompe la o anumită turaţie H  f Q  se trasează
caracteristica la o altă turaţie H '  f ' Q' folosind relaţiile de mai sus. Astfel, pentru fiecare
debit al diagramei H  f Q  se obţin punctele omoloage pentru:

 debit:
n'
Q'  Q ; (10.51)
n
 sarcină:
2
 n' 
H'    H ; (10.52)
n
 şi putere de antrenare:
3
 n' 
P'a     Pa . (10.53)
n

10.9. Aspiraţia pompelor centrifuge

10.9.1. Sarcina geometrică la aspiraţie

O problemă de importanţă majoră care trebuie rezolvată când se proiectează o instalaţie

hidraulică este determinarea înălţimii maxime la care poate fi montată pompa deasupra
nivelului lichidului din rezervorul inferior.
Datorită fenomenului de vaporizare a lichidului care, la temperatura de lucru a lui, are
loc la o anumită presiune de vaporizare pv , este necesar să se studieze condiţiile în care acest

fenomen se poate produce în interiorul pompei. La o presiune egală cu presiunea de

vaporizare apare vaporizarea intensă a lichidului, inclusiv degajarea gazelor dizolvate în el.
Aceasta conduce la formarea de bule de vapori şi gaze (cavităţi) care pot provoca ruperea
vânei de lichid sau reducerea secţiunii de curgere, provocând o curgere neregulată a
curentului.
17
 Aceste bule pot fi antrenate de curent şi transportate în compartimentele pompei sau ale
conductelor, unde crescând secţiunile de curgere, viteza este mai mică iar presiunea creşte,
devenind mai mare decât presiunea de vaporizare. În aceste zone are loc condensarea bruscă a
bulelor de vapori (într-un timp t  0,01s ) însoţită de suprapresiuni punctuale care pot depăşi
1000 bar, astfel producându-se şocuri extrem de violente care deteriorează local suprafeţele
lovite. Fenomenul este însoţit de zgomote caracteristice, vibraţii şi scăderea drastică a
caracteristicilor maşinii în cazul cavitaţiei deplin dezvoltate (v. U2, cap. 2.5).
În cazul apei, toate gazele - în particular oxigenul - care erau dizolvate înainte de
producerea fenomenului de vaporizare, trec în stare gazoasă, stare pe care şi-o menţin şi după
producerea condensării bulelor de vapori deoarece fenomenul de condensare are loc
instantaneu, pe când (re)dizolvarea gazelor se face lent. Rămas în stare gazoasă, oxigenul
activează procesul de coroziune. Acest fenomen se petrece de regulă pe spatele palei rotorice,
în apropierea muchiei de intrare a acesteia şi este cunoscut în literatura de specialitate sub
numele de cavitaţie.
Datorită şocurilor mecanice cauzate de implozia bulelor de vapori se produce uzura la
oboseală a materialelor. De asemenea, au loc efecte secundare: pe de o parte chimic şi
electrochimic (care produc coroziunea) şi pe de altă parte termodinamic (care produce o
încălzire punctuală).
În ordinea descrescândă a stabilităţii faţă de distrugerea provocată de cavitaţie sunt
considerate materialele: stelitul (35...55 Co, 25...33 Cr, 10...25 W, 0...10 Fe), bronzul pe bază
de aluminiu, oţelul aliat cu crom şi nichel, (18 Cr, 8 Ni), oţelul aliat cu crom (13 Cr), oţelul
laminat, oţelul turnat, aluminiul, alama, fonta.
În cazul unei pompe aşezată deasupra rezervorului de aspiraţie, procesul de aspiraţie
deci de ridicare a lichidului din rezervorul de alimentare al pompei, are loc, în mod normal,
datorită depresiunii ce se formează în rotor în timpul funcţionării. Dacă se notează cu pa

presiunea absolută din rezervorul de aspiraţie şi admiţând că depresiunea din rotor ar atinge
vidul, înălţimea teoretică maximă de aspiraţie ar fi:
pa
H asp ,max,t  . (10.54)
g
Este evident că o asemenea limită nu poate fi atinsă practic. Pentru o pompă de apă la
care rezervorul de aspiraţie se află la presiunea atmosferică de la nivelul mării ar rezulta:

18
 760 133,32
H asp ,max,t   10,333 m . (10.55)
1000  9.81
Se remarcă faptul că este necesar ca în acest capitol presiunile să aibă ca nivel de
referinţă vidul absolut, deci presiunile vor fi presiuni absolute.
Presiunea atmosferică este o presiune absolută, iar curba de vaporizare a lichidului de
lucru este dată ca presiune absolută în funcţie de temperatură.
În figura 10.12 se prezintă schema traseului de aspiraţie al unei pompe centrifuge. Se
consideră o linie de curent a-o-M, (a-a) fiind secţiunea definită de planul suprafeţei libere a
rezervorului inferior, (o-o) – secţiunea de intrare în pompă, iar M - punctul cu presiunea cea
mai scăzută din pompă plasat imediat după intrarea lichidului în rotor.

Fig. 10.12. Schema traseului de aspiraţie al unei pompe

Se observă că punctul M este situat în punctul cel mai ridicat, aceasta fiind poziţia cea
mai dezavantajoasă.
Pe de o parte, pentru evitarea apariţiei cavitaţiei în interiorul pompei, deci pentru
realizarea în orice punct, dar în special în punctul M, a unei presiuni mai mari decât cea de
vaporizare a lichidului de lucru este necesar ca la aspiraţia pompei să se asigure o anumită
energie specifică minimă (sarcină minimă) în funcţie de debit. Această sarcină este înălţimea
pozitivă netă la aspiraţie cerută, sau necesară pompei, fiind o caracteristică a pomei.
Este cunoscută sub notaţia internaţională NPSH (Net Positive Suction Head – înălţime

19
pozitivă netă la aspiraţie). Aceasta este determinată de către constructor pe un stand special de
încercare şi livrată sub forma unei curbe NPSHp funcţie de debitul volumic. Evident, este o
curbă puternic crescătoare la debite mari, pierderile de sarcină în interiorul zonei de aspiraţie a
pompei fiind proporţionale cu debitul la puterea a doua (v. un exemplu concret fig. 10.11.4.5
din testul de autoevaluare).
Pe de altă parte, instalaţia oferă o energie specifică disponibilă (sarcină) la aspiraţie,
adică la intrarea în pompă, de asemenea funcţie de debit:

pi  pv  ava2
NPSH d  zi  za    h p , a i , (10.56)
g 2g

în care zi  za  H gi , pa este presiunea absolută în rezervorul de aspiraţie, va - viteza

lichidului care ar favoriza aspiraţia, termenul energie cinetică specifică fiind înmulţit cu
coeficientul lui Coriolis, iar hp , a i - pierderile de sarcină pe traseul conductei de aspiraţie

(pierderi liniare de sarcină şi pierderi locale de sarcină în sorbul S, cot, eventual o vană –
nereprezentată în figură) care se pot calcula cu relaţia:
hp , a i  M a  Q 2 , (10.57)

în care M a este modulul de rezistenţă hidraulică al conductei de aspiraţie.

Relaţia (10.56) se poate aranja în forma:

 p  v2 p 
NPSH d   H gi  i  a a  v   M a  Q 2 , (10.58)
 g 2g g 

Reprezentarea grafică a ei este o parabolă cu vârful în sus şi ordonata la origine

termenul din paranteză.
Figura 10.13. prezintă alura curbelor care descriu dependenţa de Q a valorilor NPSH d

şi NPSH p .

20
 Fig. 10.13. Dependenţa de debit a valorilor NPSHd şi NPSH p

La limită, fenomenul de cavitaţie se produce atunci când în punctul M se atinge

presiunea critică – presiunea de vaporizare la temperatura de lucru, adică:
NPSH d  NPSH n  0 . (10.59)

Pentru a avea siguranţa că fenomenul de cavitaţie nu se produce este necesar ca:

NPSH d  NPSH p  0 . (10.60)

Înlocuid relaţia (10.58) în relaţia (10.60) se obţine condiţia necesară a fi îndeplinită de

înălţimea geometrică la intrarea în pompă:

pi  pv  ava2
H gi    M a  Q2  NPSH p Q  , (10.61)
g 2g
Pentru aspiraţia dintr-un rezervor deschis la presiunea atmosferică relaţia devine:
pat  pv
H gi   M a  Q 2  NPSH p Q  , (10.62)
g
Dacă pentru înălţimea geometrică de aspiraţie rezultă o valoare negativă aceasta se
interpretează ca o poziţionare a pompei deasupra rezervorului de aspiraţie, adică aşa-numitul
montaj înecat al pompei. Dacă pompa aspiră apă la saturaţie, atunci pat  pv (de exemplu

rezervorul unui degazor) atunci montajul înecat este obligatoriu.

10.9.2. Măsuri pentru evitarea cavitaţiei

10.9.2.1. Măsuri referitoare la proiectarea instalaţiei

Studiind termenii relaţiei (10.62) se pot extrage câteva concluzii foarte importante.
 Cavitaţia apare atunci când o pompă funcţionează la debite mari, deci la sarcini de
refulare reduse, aşa cum rezultă din relaţia de mai sus (cei doi termeni negativi
dependenţi de debit: pierderile de sarcină şi NPSHp ) şi se prezintă în figura 10.14. Curba
sarcină funcţie de debit prezintă o cădere bruscă şi de asemenea curba randament funcţie
de debit.

21
 Fig. 10.14. Curbele de sarcină şi de randament funcţie de debit şi evidenţierea apariţiei
cavitaţiei
 Se recomandă folosirea unei conducte de aspiraţie cu rezistenţe hidraulice minime
astfel încât pierderile de sarcină pe aceasta să fie cât mai mici, deci modulul de rezistenţă
hidraulică să fie cât mai mic.
 Deoarece pierderile de sarcină în conducte sunt proporţionale cu viteza la puterea a doua,
se recomandă folosirea unui diametru mai mare al conductei de aspiraţie faţă de cea de
refulare.
 Este interzisă montarea unui robinet de reglare a debitului pe conducta de aspiraţie a
pompei.
 Dacă într-o instalaţie în care s-a instalat o anumită pompă, după un timp se constată că nu
mai este satisfăcut necesarul de debit şi sarcină atunci când s-au modificat puţin parametrii
tehnologici ai fluidului antrenat (de exemplu o mică creştere a temperaturii), înseamnă că a
apărut o cavitaţie cel puţin incipientă deoarece presiunea de vaporizare a crescut, iar primul
termen din relaţia (10.62) a scăzut. În acest caz se recomandă ca în amonte de pompa
principală să se adauge o pompă de dimensiuni mai mici (pentru siguranţă chiar 2100% )
care să realizeze debitul corespunzător şi o presiune mică, suficientă pentru a înlătura
pericolul cavitaţiei.

10.9.2.2. Măsuri de exploatare a instalaţiei

Măsurile de exploatare urmăresc în principal ca instalaţia să funcţioneze cât mai

apropiat de parametrii de proiectare.
 Scăderea nivelului apei în rezervorul de alimentare conduce la creşterea înălţimii
geometrice la aspiraţie existând pericolul apariţiei cavitaţiei.
 Pierderi de sarcină mari pe conducta de aspiraţie se pot datora unei deschideri
parţiale a unei armături (ventil sau vană) sau înfundării sorbului. Vana de separare de
22
pe condcta de aspiraţie, trebuie să fie complet deschisă în timpul funcţionării pompei.
 Trebuie să se facă o curăţare periodică a sorbului.

10.9.2.3. Măsuri constructive pentru pompe

 La pompele care lucrează la turaţii foarte mari şi la cele pentru lichide fierbinţi se poate
folosi un inducer care este un anterotor mic, axial sau diagonal, care creează o mică creştere
de presiune la intrarea în rotor, suficientă pentru a îndepărta pericolul cavitaţiei.

10.10. Ventilatoare centrifuge

Pot fi tratate asemănător cu pompele centrifuge. Aerul poate fi considerat fluid

incompresibil la viteze mici şi presiuni mici (v. problema 1.7.3). Totuşi, în documentaţia dată
de fabricile constructoare, caracteristica sarcină funcţie de debitul volumic este prezentată sub
forma diferenţă de presiune totală între racordul de ieşire şi racordul de intrare
ptot  ptot ,e  ptot ,i [Pa] funcţie de debitul volumic V [m3 s] , sau debitul masic m
 [kg s] . În

unele cazuri se prezintă diferenţa de presiune totală în [mm H2O] . Lucrările de laborator
prezintă modalităţi de obţinere experimentală a acestor curbe caracteristice.
Spre deosebire de pompe, la care sarcina geometrică la aspiraţie este limitată de
fenomenul de cavitaţie, în cazul ventilatoarelor sarcina se poate pune atât la aspiraţie cât şi la
refulare. Astfel, în foarte multe cazuri, ventilatoarele centrifuge sunt folosite pentru extragerea
aerului încărcat cu noxe din diverse spaţii de lucru. Pentru ca ventilatorul să nu fie afectat de
eroziunea particulelor solide, se include un filtru care creşte şi mai mult sarcina pe aspiraţie.
Un exemplu tipic este aspiratorul de praf pentru uz menajer care are un ventilator centrifug
multietajat care creează o depresiune semnifiativă.

10.11. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

10.11.1. Alegeţi răspunsul corect:

I. Pompele transformă energia:

23
 A. hidraulică în energie mecanică
B. mecanică în energie hidraulică
C. mecanică în energie electrică
II. Debitul volumic al pompelor este cantitatea de fluid care trece în unitatea
de timp prin secţiunea de:
A. Intrare a pompei;
B. Ieşire a pompei.
III. Puterea consumată (absorbită) de o pompă se poate calcula cu relaţia:
A. Pa    g  Q  H
B. Pa  M   .
IV. Pierderile volumice sunt datorate:
A. frecărilor dintre rotor şi stator;
B. recirculărilor în interiorul pompei;
C. scăpărilor de lichid către exteriorul pompei.
V. Pierderile hidraulice sunt datorate:
A. frecărilor dintre lichid şi pereţii solizi care ghidează curgerea lui
prin interiorul maşinii;
B. pierderilor de lichid în exteriorul maşinii.
VI. Pierderile mecanice sunt datorate:
A. frecărilor în lagăre;
B. frecărilor dintre spatele discului şi lichidul aflat între el şi carcasă.

Răspuns: I B; II B; III B; IV B,C; V A; VI A,B.

10.11.2. O pompă extrage apa dintr-o fântână şi o refulează într-un hidrofor (rezervor
cu pernă de aer) aflat la presiunea pm = 1,5 bar. Diferenţa de nivel între fântână şi rezervor este
h  6 m , diametrul interior al conductei este d = 32 mm, rugozitatea absolută k = 0,3 mm,
lungimea totală a conductei de aspiraţie şi refulare este l = 15 m, iar suma coeficienţilor de
rezistenţă locală este   30. Pe standul de încercare s-a obţinut caracteristica pompei:
Q [m3/s] 0 0,5.10-3 10-3 1,5.10-3 2.10-3
HP [m] 30 29 27 24 21
Să se determine punctul de funcţionare al sistemului pompă-reţea.

24
 Răspuns: Se determină:
 rugozitatea relativă k/d = 9,4.10-3,
 coeficientul pierderilor liniare considerând regimul turbulent rugos,  = 0,037,
 modulul de rezistenţă al sistemului de conducte de aspiraţie şi refulare
înseriate (considerate ca o singură conductă), M = 3,73.106 s2m-5,
 sarcina statică a conductei, Hst = h + pm/g = 21,3 m.
Se obţin punctele cu ajutorul cărora se trasează caracteristica conductei:
Q [m3/s] 0 0,5.10-3 10-3 1,5.10-3 2.10-3
HC [m] 21,3 22,2 25,0 29,7 36,2
Apoi se trasează cele două curbe şi se obţine, la intersecţia lor, punctul de funcţionare
determinat de: QF = 1,2.10-3 m3/s şi HF = 26 m. Se recomandă verificarea regimului de curgere
dacă este într-adevăr rugos hidraulic. În caz contrar se reia calculul modulului de rezistenţă al
sistemului de conducte şi se reface caracteristica conductei pentru punctele adiacente zonei în
care se află punctul de funcţionare.
10.11.3. O instalaţie de ventilaţie locală foloseşte un ventilator a cărui caracteristică
sarcină, Hv funcţie de debitul volumic este dată în tabelul următor:
Q [m3/s] 0 0,2 0,4 0,6
Hv [mm apă] 162 150 105 48
Instalaţia cuprinde o conductă de aspiraţie şi o conductă de refulare de secţiune
circulară cu diametrul d = 200 mm coeficientul pierderilor liniare  = 0,018, lungimea totală
l = 30 m, suma coeficienţilor rezistenţelor locale,  = 7, iar secţiunea de ieşire este mai sus
cu h = 6m faţă de cea de intrare.
Să se determine debitul volumic, sarcina şi puterea utilă în punctul de funcţionare.
Se va considera densitatea aerului  = 1,125 kg/m3.
Răspuns: Se va trasa caracteristica ventilatorului după ce se transformă [mm apă] în
metri col. aer folosind relaţia: apa  g  hapa  aer  g  haer sau, mai bine, se va trasa

caracteristica conductei în [mm apă] prin transformarea inversă:

aer
hapa  haer   103 [mm apa] .
apa

Se determină:
 modulul de rezistenţă al sistemului de conducte de aspiraţie şi refulare înseriate
25
 (considerate ca o singură conductă), M = 501 m-5s2,
 sarcina statică a conductei, Hst = h = 6 m aer;

 Caracteristica conductei: H c  6  501  Q2 [m aer ]

Se obţin punctele cu ajutorul cărora se trasează caracteristica conductei:

Q [m3/s] 0 0,2 0,4 0,6
Hc [m aer] 6 20,04 86,16 186,36
Hc [mm apa] 6,8 22,5 96,9 209,7
Trasaţi grafic cele două caracteristici şi obţineţi punctul de funcţionare caracterizat prin
QF [m3/s] şi HF [mm apa].

10.11.4. O pompă cu n=2900 rot/min este montată într-o instalaţie formată dintr-o
conductă de aspiraţie şi una de refulare prin care se vehiculează apă. Caracteristicile de
exploatare ale pompei sunt prezentate în tabelul următor.

Q 103 [m3 s] 0 2 4 6 8 10 12 14
H [m] 35 34,2 32,5 30,5 28 25,5 22,5 19,5
Pa [kW] 1,66 2,3 2,85 3,3 3,7 4,0 4,26 4,5

Conducta de aspirație are o lungime la  2 m , diametrul d a  65 mm , coeficientul

rezistenței hidraulice liniare  a  0,03 și o sumă a coeficienților rezistențelor hidraulice

locale   a  2 . Pompa se află plasată cu ha  1,5 m mai sus faţă de nivelul suprafeţei libere a
apei din rezervorul de aspiraţie.
Conducta de refulare are o lungime lr  1 m , diametrul d r  50 mm , coeficientul

rezistenței hidraulice liniare  r  0,03 și o sumă a coeficienților rezistențelor hidraulice locale

  r  9,4 . Rezervorul superior (de refulare) are o pernă de aer cu presiunea manometrică
pm  0,7 bar , iar nivelul apei se află cu hr  1,5 m mai sus faţă de pompă.

Să se determine:
a. caracteristica de randament a pompei;
b. punctul de funcţionare al sistemului pompă-conductă: debit, sarcină, putere
absorbită, randament;

26
 c. punctul de funcţionare al sistemului dacă se cuplează încă o pompă identică în serie:
debit, sarcină, putere absorbită, randament;
d. punctul de funcţionare al sistemului dacă se cuplează încă o pompă identică în
paralel: debit, sarcină, putere absorbită, randament;
e. punctul de funcţionare al sistemului dacă pompa ar funcţiona la o turaţie de 3500
rot/min: debit, sarcină, putere absorbită, randament;
f.punctul de funcţionare al sistemului dacă se strunjeşte rotorul pompei la un diametru
D2  150 mm : debit, sarcină, putere absorbită, randament.

Fig. 10.11.4.1. Schema instalaţiei

a. Caracteristica de randament a pompei se determină pentru fiecare punct din tabelul

de mai sus, folosind relaţia de definiţie:
Pu   g  Q  H
  .
Pa Pa
Se obţin valorile următoare:

Q 103 [m3 s] 0 2 4 6 8 10 12 14
 0 0,291 0,447 0,544 0,594 0,625 0,622 0,595
Apoi se reprezintă grafic:

27
 0.7

Randamentul pompei / Pump efficiency

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0.0
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.2. Caracteristica de randament a pompei

b. Se determină sarcina statică şi modulul de rezistenţă hidraulică al conductelor.

Sarcina statică:

pr  pa 0,7 105  0
H st  zr  za   3  10,14[m]
 g 1000  9,81
Modulul de rezistenţă hidraulică al conductei de aspiraţie:
 l  8  2  8
M a    a a    a   2   0,03   2  2 ;
  g  da  0,065    9,81 0,0654
4
 da
M a  1,353 10 4 m 5  s 2 ;
Modulul de rezistenţă hidraulică al conductei de refulare:
 l  8  1  8
M r    r r    r   2   0,03   2  
  g  dr  0,05   2  9,81 0,054
4
 dr
M r  1,323 105 m5  s2 .
Modulul de rezistenţă hidraulică al celor două conducte cuplate în serie:

M  M a  M r  1,459 105 m5  s2 .

Caracteristica conductei este: H c  10,14  0,1459  106  Q2 [m]

Se reprezintă pe acelaşi grafic cele două caracteristici sarcină funcţie de debitul

volumic, rezultâd punctul de funcţionare al sistemului: Q  0,0102 m3 s şi H  25,1m .

28
 70 H(Q)
Hp(Q)
Hs(Q)
60
Hc(Q)

50

H [m]
40

30

20

10

0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016 0.018 0.020 0.022

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.3. H – caracteristica pompei; Hp – caracteristica echivalentă a două

pompe cuplate în paralel; Hs - caracteristica echivalentă a două pompe cuplate în serie;
Hc – caracteristica conductei.
Se obţine pentru debitul obţinut mai sus puterea absorbită din caracteristica respectivă
reprezentată mai jos: Pa  4,02 kW .

Randamentul în punctul de funcţionare se poate calcula:

1000  9,81  0,0102  25,1
  0,625 ,
4020
sau se poate estima din curba caracteristică de randament dn figura 10.11.4.2.
5

Pa
Pa [kW]

1
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.4. Caracteristica putere absorbită a pompei

c. În primul rând se obţine NPSH necesar pompei din reprezentarea grafică NPSH(Q).

Pentru Q  0,102 m s rezultă NPSH = 2,6 m.

3

29
 7

NPSH [m]
3

0
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.5. Caracteristica NPSH necesar pompei

Se transformă presiunea atmosferică în unităţi de măsură SI:
pat  710 133,32 Pa  94657 Pa .

Se înlocuiesc valorile cunoscute în relaţia pentru determinarea înălţimii geometrice de

aspiraţie maxime:
pat  pv p  pv
H g , a, max   hp, a  NPSH  at  M aQ 2  NPSH [m]
g g

94657  0,0233  105

H g , a, max   1,353  104  0,01022  2,6  5,404 m
1000  9,81
Deoarece H g , a  1,5 m , condiţia H g ,a  H g ,a, max este satisfăcută.

d. Dacă se cuplează în serie o pompă identică se obţine sarcina sistemului prin

dublarea sarcinii unei pompe, rezultatele fiind prezentate în următorul tabel.

Q 103 [m3 s] 0 2 4 6 8 10 12 14

Hs [m] 70 68,4 65 61 56 51 45 39

Graficul 10.11.4.3 de la punctul b conţine şi această curbă. Se obţine punctul de

funcţionare caracterizat prin Qs  0,014m s , Hs  38,5 m , iar puterea absorbită din graficul
3

corespunzător la debitul Qs: pentru o pompă Pa s,1  4,5 kW , iar pentru ambele pompe, se

dublează această valoare: Pa s  9,0 kW .

Randamentul cuplajului serie în punctul de funcţionare este:

30
 1000  9,81  0,014  38,5
s   0,588
9000

e. Dacă se cuplează în paralel o pompă identică se obţine debitul sistemului prin

dublarea debitului unei pompe, sarcina fiind aceeaşi ca pentru o singură pompă,
rezultatele fiind prezentate în următorul tabel.

Q 103 [m3 s] 0 4 8 12 16 20

Hp [m] 35 34,2 32,5 30,5 28 25,5

Graficul 10.11.4.3 de la punctul b conţine şi această curbă. Se obţine punctul de

funcţionare caracterizat prin Qp  0,0118 m s , Hp  30,5 m , iar puterea absorbită din

3

graficul corespunzător la debitul înjumătăţit: Qp / 2  0,0059 m s . Pentru o pompă

3

Pa p,1  3,12 kW , iar pentru două pompe, puterea se dublează: Pa p  6,24 kW .

Randamentul cuplajului paralel în punctul de funcţionare este:
1000  9,81 0,0118  30,5
p   0,566
6240

f. Dacă pompa ar fi antrenată la o turaţie diferită, se folosesc relaţiile de similitudine,

obţinându-se punctele omoloage pentru debit, sarcină şi putere absorbită:
2 3
n'  n'   n' 
Q'  Q  ; H '  H    ; Pa '  Pa   
n n n
Următorul tabel prezintă rezultatele.

Q'103 [m3 s] 0 2,41 4,83 7,24 9,7 12,1 14,5 16,9

H '[m] 51 49,8 47,3 44,4 40,8 37,1 32,8 28,4

Pa '[kW] 2,9 4,0 5,01 5,8 6,5 7,0 7,5 7,9

Rezultă următoarele două grafice (fig. 10.11.4.6 şi fig. 10.11.4.7).

31
 H'(Q')
50
n'=3500 rot/min

40

30

H [m]
20

10

0
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016 0.018 0.020

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.6. Caracteristica sarcină funcţie de debitul volumic pentru pompa

funcţionând la altă turaţie

P'a(Q')
8
n'=3500 rot/min

6
Pa [kW]

2
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014 0.016 0.018
Q [mc/h]

Fig. 10.11.4.7. Caracteristica putere de antrenare funcţie de debitul volumic pentru

pompa funcţionând la altă turaţie

Se obţine punctul de funcţionare caracterizat prin: Q'  0,0131 m s , H ' 35 m , iar

3

puterea absorbită din graficul corespunzător la debitul Q ' : P'a  7,2 kW .

Randamentul în noul punct de funcţionare este:

1000  9,81 0,0131 35
'   0,625 .
7200

g. Dacă pompa ar avea un alt diametru al rotorului se folosesc relaţiile de similitudine,

obţinându-se punctele omoloage pentru debit, sarcină şi putere absorbită:

32
 3 2 5
 D "  D "  D "
Q' '  Q   2  ; H ' '  H   2  ; Pa ' '  Pa   2  .
 D2   D2   D2 
Următorul tabel prezintă rezultatele.

Q' '103 [m3 s] 0 1,65 3,3 4,9 6,6 8,24 9,9 11,5

H ' '[m] 30,8 30,1 28,6 26,8 24,6 22,4 19,8 17,1

Pa ' '[kW] 1,2 1,7 2,06 2,4 2,7 2,9 3,1 3,3
Rezultă următoarele două grafice.

Se obţine punctul de funcţionare caracterizat prin Q' '  0,0088 m s , H ' '  21,5 m , iar
3

puterea absorbită din graficul corespunzător, la debitul Q' ' : P' 'a  2,96 kW .

Randamentul în noul punct de funcţionare este:

1000  9,81 0,0088  21,5
"   0,627 .
2960
40

H"(Q")
30 Hc(Q)
H [m]

20

10

0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012 0.014

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.8. Caracteristica sarcină funcţie de debitul volumic pentru pompa având un alt
diametru exterior al rotorului şi obţinerea punctului de funcţionare

3.5

3.0
Pa"(Q")
D2"=150mm

2.5
P"a [kW]

2.0

1.5

1.0
0.000 0.002 0.004 0.006 0.008 0.010 0.012

Q [mc/s]

Fig. 10.11.4.9. Caracteristica putere de antrenare funcţie de debitul volumic pentru

33
pompa având un alt diametru exterior al rotorului

34