CALCULUL DE REZISTENȚĂ LA FORFECARE

6.1 Tensiuni și deformații

Se spune că o piesă este solicitată la forfecare dacă două forțe egale, având sensuri
contrare, sunt aplicate simultan pe piesa respectivă așa cum se prezintă în figura 6.1.

 Aspectul static al problemei

Din cauza acțiunii simultane a celor două
forțe F, la nivelul întregii secțiuni se
dezvoltă o forță tăietoare T  F . Forța
tăietoare este conținută în planul secțiunii
forfecate.
Se cunoaște faptul că forfecarea este
însoțită de încovoiere. În acest caz,
încovoierea se poate neglija deoarece
distanța c dintre cele două forțe este
foarte mică. Elementul se deformează sub
Fig. 6.1 acțiunea forțelor tăietoare T  F și se
produc lunecări  (fig. 6.1).
Din cauza acțiunii forțelor tăietoare, tensiunea tangențială  se dezvoltă la nivelul
elementului de suprafață infinit de mic dA (fig. 6.1). Calculul de rezistență la
forfecare, utilizat în cazul pieselor cu secțiune mică, presupune că tensiunile
tangențiale  sunt distribuite uniform pe secțiunea transversală.
Utilizând relația dintre forța tăietoare T care se dezvoltă la nivelul secțiunii și
tensiunile tangențiale  care se dezvoltă la nivelul elementului de suprafață:

T   dA (6.1)
A

și considerând   const . se poate scrie următoarea relație:

T
T  A sau  . (6.2)
A
Ca urmare, condiția de rezistență este:
T
 a (6.3)
A

1
 Cap. 6. Calculul de rezistență la forfecare

în care A reprezintă aria secțiunii forfecate; T este forța tăietoare;  a reprezintă

tensiunea tangențială admisibilă a materialului din care este fabricat elementul. Se
presupune că  a  0,5  0,8 a în cazul materialelor omogene și izotrope.

 Aspectul geometric al problemei

Lunecarea specifică  constă într-o deplasare relativă notată cu v (fig. 6.1) a
secțiunilor forfecate aflate la distanța c una față de cealaltă:
v   c. (6.4)

Materialul elementului este linear elastic, ceea ce înseamnă că legea lui Hooke este
valabilă:

  G  sau   . (6.5)
G
Înlocuind relația (6.5) în relația (6.4) se obține:
 c T c
v  (6.6)
G GA
în care produsul GA se numește modul de rigiditate la forfecare al secțiunii
transversale (secțiunea forfecată); G este modulul de elasticitate transversal al
materialului; T este forța tăietoare.
Condiția de rezistență (6.3) se utilizează pentru a rezolva următoarele trei tipuri de
probleme:
- probleme de dimensionare
Valoarea necesară a ariei secțiunii transversale se calculează astfel încât să fie
îndeplinită condiția de rezistență la forfecare:
T
Anec.  . (6.7)
a
- probleme de verificare
Valoarea maximă  max a tensiunii tangențiale se compară cu tensiunea tangențială
admisibilă a materialului  a . Elementul rezistă la forfecare dacă următoarea condiție
este adevărată:
T
 max  a . (6.8)
A
- probleme de calcul a forței capabile
Se calculează valoarea forței tăietoare capabile să rupă piesa la forfecare:
T  A  a . (6.9)

2
 CERBU Camelia - Rezistența materialelor

6.2. Probleme legate de calculul îmbinărilor

Îmbinările sunt utilizate în inginerie pentru a asambla părțile componente ale unui
ansamblu. Îmbinările se pot clasifica în două clase importante:
 îmbinări demontabile:
- îmbinări cu șuruburi;
- îmbinări cu buloane;
- îmbinări cu cuie, îmbinări cu pene etc.;
 îmbinări nedemontabile:
- îmbinări prin nituire;
- îmbinare prin sudură;
- îmbinări lipite.

Îmbinări cu buloane
Îmbinările cu buloane au ocupat în trecut un
loc important în toate domeniile industriale.
Datorită avantajelor economice pe care le au
îmbinările prin sudură și îmbinările cu nituri,
îmbinările cu buloane sunt mai puțin utilizate
comparativ cu primele două.
În această secțiune se vor prezenta modurile
în care se pot rupe sau distruge îmbinările cu
buloane, urmat de metodele pentru calculul
de dimensionare a buloanelor și pentru
calculul numărului de buloane sau nituri
necesare pentru transmiterea unei anumite
forțe prin îmbinarea respectivă.
În figura 6.2 se prezintă o îmbinare cu bulon.
Bulonul transmite forța de tracțiune F de la
tabla 1 la celelalte două table. Astfel, bulonul
este solicitat la forfecare. Mai mult, în
Fig. 6.2 suprafețele de contact dintre table și bulon, se
dezvoltă presiunea de strivire (Fig. 6.2).
Îmbinările cu buloane pot să se distrugă în mai multe moduri prezentate în
continuare.
 Condiția de rezistență la forfecare pentru bulon
În acest caz, există două secțiuni forfecate (Fig. 6.2 și Fig. 6.3). Tensiunea de
forfecare se calculează cu relația:
F F 4F
     a (secțiunea forfecată I) (6.10)
i  Af  d 2 i  d 2
i
4

3
 Cap. 6. Calculul de rezistență la forfecare

în care i reprezintă numărul de secțiuni forfecate ( i  2 în cazul nostru).

Fig. 6.3
Fiecare dintre tablele îmbinate se poate rupe din cauza forfecării secțiunii II aflată la
marginea bulonului (sau a nitului).
F
 a p (6.11)
2  e  hmin

în care  a p reprezintă tensiunea tangențială admisibilă corespunzătoare materialului

tablelor (sau plăcilor) îmbinate; hmin este valoarea minimă a grosimii
corespunzătoare plăcilor.

 Condiția de rezistență la presiunea de strivire (de contact)

Distribuția presiunii de strivire p este destul de complicată la suprafața de contact
dintre tablă și bulon iar această distribuție se prezintă în figura 6.4. În practică,
această distribuție a presiunii de strivire se aproximează pe baza valorii medii a
presiunii de strivire care acționează pe suprafața de proiecție a tijei bulonului pe
planul longitudinal al acestuia. Înseamnă că aria proiecției este h  d în figura 6.4.

Valoarea maximă a presiunii de strivire

se calculează cu relația:

F F
ps   (secțiunea III)
As d  hmin

Fig. 6.4 iar condiția de rezistență este:

F
ps   ps a (6.13)
d  hmin

4
 CERBU Camelia - Rezistența materialelor

în care hmin  2h1 dacă 2h1  h sau hmin  h dacă 2h1  h ; ps a reprezintă
presiunea de strivire admisibilă a materialului.

 Condiția de rezistență la tracțiune

O îmbinare care transmite forța de tracțiune poate să nu reziste în secțiunea minimă a
tablei, în zona găurilor (secțiunea IV):
F F
   , (6.14)
b  d   h 2e1  h a
în care  a reprezintă tensiunea normală admisibilă la tracțiune pentru materialul
tablelor asamblate.

Îmbinări nituite
 Condiția de rezistență la forfecare a niturilor este:
F 4F
  a (secțiunea I, i  1 ). (6.15)
d 2 i  d 2
i
4
 Pentru îmbinarea cu nituri condiția
de rezistență la strivire (la presiunea
de contact) este:
F
ps   ps a (6.16)
d  hmin
Fig. 6.5 în care hmin  min h1 , h2  .
Tablele îmbinate (Fig. 6.5) se pot rupe de asemenea la tracțiune sau la forfecare așa
cum s-a prezentat mai sus în cazul îmbinării cu bulon.

Îmbinare prin sudare

Îmbinările pieselor prin sudare este utilizată pe scară mare în industrie. Există mai
multe tipuri de îmbinări prin sudare: suduri cap la cap, suduri frontale, suduri de
flanc, suduri în colț.
Îmbinările prin sudare sunt de obicei solicitate la: forfecare, tracțiune sau
compresiune. Calculul de rezistență în cazul unor astfel de îmbinări are următoarele
particularități:
 valoarea tensiunilor admisibile ale sudurii sunt funcție de tensiunea normală
admisibilă a materialului din care sunt fabricate plăcile îmbinate:
-  a s  0,8 a p în cazul tracțiunii;

5
 Cap. 6. Calculul de rezistență la forfecare

-  a s   a p în cazul compresiunii;

-  a s  0,65 a p în cazul forfecării,

în care  a s și  a p sunt tensiunile admisibile corespunzătoare sudurii și respectiv, a

materialului tablelor îmbinate.
 imperfecțiunile capetelor cordoanelor de sudură se neglijează, ceea ce
înseamnă că lungimea cordonului de sudură în calculul de forfecare este:
lc  ls  2a . (6.17)

În tabelul 6.1 se prezintă calculul de rezistență utilizat în cazul îmbinărilor sudate.

Tabelul 6.1 – Calculul de rezistență în cazul îmbinărilor prin sudare

Nr. Tipul îmbinării pri sudare Condiția de rezistență
1. Sudură cap la cap  tracțiune

F
   a s (6.18)
hb  2h 

2. Sudură frontală  forfecare

F
s    a s (6.19)
i  a  lc
în care i reprezintănumărul
cordoanelor de sudură (i = 2);
a  0,7h ; l c este lungimea cordonului
de sudură considerată în calcul
lc  ls  2a . Relația (6.19) devine:

F
s    a s . (6.19)
2  al s  2a 

3. Sudură de flanc a unui cornier  forfecare

F1
 s1    a s ;(6.20)

a1 l s1  2a1 

6
CERBU Camelia - Rezistența materialelor

F2
 s2    a s (6.21)

a1 l s 2  2a2
în care F1 , F2 sunt forțele aplicate
cordoanelor de sudură:
e be
F1  F  ; F2  F  . (6.22)
b b