Sunteți pe pagina 1din 16

CAPITOLUL 4.

REZULTATELE CERCETĂRII

4.1. Prezentarea şi analiza datelor

Rezultatele obţinute în urma studiului de caz, au fost prezentate în tabele sinoptice şi reprezentări
grafice. S-au întocmit tabele cuprinzând rezultatele obţinute la măsurători iniţiale, intermediare şi finale
(măsurătorile au fost realizate cu ajutorul goniometrului şi a rezistentei manuale pe tot parcursul
cercetării).

Subiectul N. A.

Instalaţie folosită: scara fixă + banda elastică.

Tabelul nr. 6- Înregistrarea amplitudinilor de mişcare pentru articulaţia şoldului - N.A.

MişcareEvaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

Flexie 95° 97° 100°

Extensie 15° 16° 17°

Abducţie 17° 19° 21°

Adducţie 17° 19° 21°

Rotaţie internă 15° 17° 19°

Rotaţie externă 18° 20° 23°

Conform datelor obţinute în tabelului nr. 6, observăm că amplitudinile de mişcare au crescut în medie cu
2°-5°. Cel mai puţin a crescut pe mişcarea de extensie 2° şi cel mai mult pe cea de flexie şi rotaţie
externă, 5°.
Tabelul nr. 7- Înregistrarea forţei musculare - N. A.

Grupe musculare principale Evaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

Iliopsoasul F3 F4 F4++

Fesierul mare F4 F4+ F5

Fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata

F3

F3+

F4

Adductorul lung, mare şi scurt, pectineul şi gracilisul

F3

F3+

F4

Fesierul mic şi mijlociu F3 F3+ F4

Obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior pătratul femural piriformul, fesierul mare

F3

F3+

F4

În tabelului nr. 7, sunt calculate valorile obţinute la bilanţul muscular, realizat cu ajutorul unei forţe
externe. În cazul nostru, rezistenţa manuală. Aceste măsurători au fost realizate din poziţiile
antigravitaţionale ale fiecărui muşchi sau grup de muşchi. Pe parcursul cercetării au fost înregistrate
creşteri semnificative ale forţei musculare.

Subiectul C. L.

Aparat folosit: bicicleta eliptică.


Tabelul nr. 8- Înregistrarea amplitudinilor de mişcare pentru articulaţia şoldului – C. L.

MişcareEvaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr.

Flexie 89° 90° 95° 96° 99° 100°

Extensie 10° 12° 11° 13° 13° 15°

Abducţie 14° 15° 17° 18° 19° 20°

Adducţie 14° 15° 16° 17° 19° 20°

Rotaţie internă 10° 12° 14° 15° 16° 18°

Rotaţie externă 13° 25° 15° 27° 18° 30°

În tabelului nr. 8, sunt prezentate valorile obţinute pe parcursul cercetării în cazul subiectului C. L.. Se
poate observa că amplitudinile de mişcare au crescut în medie cu 3°-10°. Cel mai puţin a crescut pe
mişcare de extensie şi cel mai mult pe cea de flexie.

Tabelul nr. 9- Înregistrarea forţei musculare – C.L.

Grupe musculare principale Evaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr.

Iliopsoasul F3 F3 F3+ F3+ F4 F4

Fesierul mare F4 F4 F4+ F4+ F4++ F4++

Fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata


F3

F3

F3+

F3+

F3++

F3++

Adductorul lung, mare şi scurt, pectineul şi gracilisul

F3

F3

F3+

F3+

F3++

F3++

Fesierul mic şi mijlociu F3 F3 F3+ F3+ F4 F4

Obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior pătratul femural piriformul, fesierul mare

F4
F4

F4

F4

F4+

F4+

Tabelului nr. 9 reprezintă valorile obţinute la bilanţul muscular, realizate subiectului C. L., aceste
măsurători au fost realizate la ambele membre. Datele evidenţiate în tabel ne indică o creştere a forţei
musculare.

Subiectul V. S.

Aparat folosit: covorul rulant.

Tabelul nr. 10- Înregistrarea amplitudinilor de mişcare

pentru articulaţia şoldului – V. S.


MişcareEvaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr.

Flexie 87° 87° 90° 93° 95° 97°

Extensie 11° 12° 12° 13° 14° 15°

Abducţie 13° 14° 15° 15° 18° 19°

Adducţie 13° 14° 15° 16° 18° 19°

Rotaţie internă 12° 14° 14° 15° 17° 19°

Rotaţie externă 22° 24° 24° 27° 27° 29°

Din tabelul nr. 10, se pot evidenţia creşteri ale amplitudinii articulare între 3° şi 7°. Pe mişcările de flexie,
o amplitudine mai crescută (7°) şi pe mişcările de extensie (3°) o amplitudine mai scăzută a mişcării.

Tabelul nr. 11- Înregistrarea forţei musculare

Grupe musculare principale Evaluare

iniţială Evaluare intermediară Evaluare

finală

M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr. M.I. stg. M.I. dr.

Iliopsoasul F3 F3 F3 F3 F3++ F3++

Fesierul mare F3 F3 F3+ F3+ F4 F4

Fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata

F3

F3
F3+

F3+

F3++

F3++

Adductorul lung, mare şi scurt, pectineul şi gracilisul

F3

F3

F3+

F3+

F3++

F3++

Fesierul mic şi mijlociu F3 F3 F3+ F3+ F3++ F3++

Obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior pătratul femural piriformul, fesierul mare

F3

F3

F3+
F3+

F3++

F3++

În tabelul nr. 11, au fost notate valorile obţinute la bilanţul muscular, ale subiectului V. S.. Acest tabel
evidenţiază că aparatul folosit ce acest subiect (covorul rulant), nu a avut o eficienţă crescută în
creşterea forţei musculare.

4.2. Interpretarea rezultatelor

Subiectul N. A.

Subiectul a fost înregistrat la evaluarea iniţială cu o amplitudine de 95°, pe mişcarea de flexie. Pe


parcursul primelor 3 luni în care s-a realizat programul de recuperare, amplitudinea articulară a crescut
cu 2°, obţinându-se valoarea de 97° la evaluarea intermediară. La sfârşitul perioadei de recuperare
pacientul a ajuns la o amplitudine de 100°, astfel valoarea crescând cu 5° pe mişcarea de flexie.

Pe mişcarea de extensie, la evaluarea iniţială, subiectul a fost înregistrat cu 15° amplitudine articulară. La
evaluarea intermediară (după 3 luni) pacientul a ajuns la o amplitudine de 16°, punând în evidenţă o
creştere cu 1°. Evaluarea finală a indicat o creştere de 2° de la evaluarea iniţială şi 1° de la cea
intermediară, ajungând la valoarea de 17° amplitudine articulară.

Graficul nr. 1- abducţie, adducţie

Următoarea mişcare evaluată a fost cea de abducţie (graficul nr. 1), unde la evaluare iniţială a fost
percepută o amplitudine articulară de 17°. La jumătatea perioadei programului de recuperare, a fost
aplicată evaluarea intermediară, fiind înregistrată valoarea de 19°. Astfel, în urma prelucrării datelor, am
constatat o creştere cu 2° a amplitudinii, încă de la jumătatea cercetării.

Evaluarea finală ne indică o valoare de 21°, abducţia crescând în amplitudine cu 2° faţă de valoarea
intermediară şi cu 4° fată de cea iniţială.
La mişcarea de adducţie (graficul nr. 1), au fost înregistrate aceleaşi valori ca ale amplitudinii articulare
pe mişcarea de abducţie. La evaluarea iniţială s-a înregistrat o amplitudine de 17°, ce a crescut cu 2°
pana la evaluarea intermediară şi cu alte 2° pană la cea finală. Astfel menţionând că am înregistrat o
creştere de 4° pe această mişcare de la evaluarea iniţială pană la cea finală.

Rotaţie internă (graficul nr. 2), ce a fost înregistrată cu o amplitudine articulară de 15° la evaluarea
iniţială. Pe parcursul experimentului a avut o creştere de 2° pană la măsurătoarea intermediară şi o
creştere de încă 2° pană la cea finală. Astfel de la începutul şi pană la sfârşitul perioadei experimentale,
am obţinut o creştere de 4° pe această mişcare.

Rotaţia externă (graficul nr. 2) a fost evaluată şi ea în aceeaşi modalitate ca şi celelalte mişcări articulare.
Ea a prezentat la evaluarea iniţială, valoarea de 18°, a înregistrat o creştere de 2° la măsurarea
intermediară. Şi o creştere de încă 3° pană la cea finală, obţinându-se valoarea de 23°. Calculând suma
valorilor obţinute, am perceput o creştere de 5° de la valoarea iniţială pană la cea finală.

Graficul nr. 2- rotaţie internă, rotaţie externă

Interpretarea bilanţului muscular:

Iliopsuasul a fost testat din poziţia decubit dorsal, coapsa fiind uşor flectată pe bazin. Subiectul fiind
rugat să flecteze în continuare coapsa pe bazin, astfel am obţinut valoarea F3, pacientul putând să
execute flexia şoldului fără rezistentă din poziţia antigravitaţională. La evaluarea intermediară pacientul
a fost înregistrat cu forţa F4, putând realiza mişcarea de flexie din aceeaşi poziţie, dar cu o uşoară
rezistentă în treimea distală a coapsei, pe partea anterioară. La evaluarea finală, subiectul prezintă o
creştere considerabilă, ajungând de la F4 la F4++. Astfel poate realiza aceeaşi mişcare de flexie, dar de
această dată cu o rezistentă medie în treimea distală a coapsei.

Fesierul mare este muşchiul principal în realizarea mişcării de extensie, el fiind testat din poziţia
antigravitaţională decubit ventral, cu genunchiul flectat la 90°. Subiectul fiind rugat să execute extensia
şoldului. La evaluarea iniţială, subiectul a fost înregistrat cu forţă F4. El putând realiza mişcarea de
extensie a şoldului cu o uşoară rezistenţă aplicată în treimea distală a coapsei, pe partea posterioară, la
jumătatea cursei de mişcare. La evaluarea intermediară subiectul are forţa F4+. Din aceeaşi poziţie
pacientul fiind capabil să execute extensia coapsei cu aplicarea unei rezistenţe un pic mai crescute faţă
de cea de la evaluarea iniţială. La testarea finală, creşterea forţei este considerabilă ajungând pe
parcursul perioadei de recuperare de la forţa F4 la F5. Subiectul poate realiza aceeaşi mişcare de
extensie, din aceeaşi poziţie, dar de data aceasta cu o rezistenţă mai mare.

Mişcarea de abducţie are în rol principal următorii muşchi: fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata.
Aceştia au fost testaţi din poziţia antigravitaţională decubit controlateral. Genunchiul de sprijin flectat
din şold şi genunchi pentru a stabiliza bazinul şi trunchiul, iar genunchiul homolateral extins. La
evaluarea iniţială subiectul a fost înregistrat cu forţa F3, putând realiza mişcarea de abducţie a şoldului,
fără rezistenţă. La evaluarea intermediară, pacientul a fost înregistrat cu o forţă F3+. La evaluarea finală,
forţa musculară a crescut pană la F4. În acest caz subiectul putând realiza abducţia cu o rezistentă
uşoară în treimea distalaă a coapsei, pe partea laterală la jumătatea cursei de mişcare.

Adducţia coapsei are ca muşchi principali în realizarea mişcării adductorul lung, mare şi scurt, pectineul
şi gracilisul. Aceştia au fost evaluaţi din poziţia antigravitaţională decubit homolateral. Membrul inferior
controlateral este susţinut de către kinetoterapeut în abducţie, cu genunchiul extins. La evaluarea
iniţială forţa musculară înregistrată a fost F3. Subiectul fiind capabil să execute adducţia şoldului, fără
rezistenţă. La evaluarea intermediară, pacientul a fost înregistrat cu o forţă F3++. Iar la evaluarea finală,
subiectul nostru a ajuns la forţa F4, putând realiza aceeaşi mişcare, dar cu o uşoară rezistenţă în treimea
distala a coapsei, în partea medială, la jumătatea cursei de mişcare.

Următorii muşchi testaţi sunt fesierul mic şi mijlociu ce ajută la realizarea mişcării de rotaţie internă.
Aceştia au fost testaţi din poziţia antigravitaţională şezând la marginea mesei cu şoldul şi genunchiul la
90°, gamba fiind lăsată să atârne liberă. La evaluarea iniţială, subiectul a fost înregistrat cu forţa F3,
acesta putând realiza mişcarea de rotaţie internă, fără rezistenţă. La evaluarea intermediară, este
înregistrată forţa F3+. La testarea finală, pacientului a ajuns la forţa F4. Acum pute realiza mişcarea de
rotaţie internă cu o uşoară rezistentă opusă în treimea distală a gambei, partea laterală, la jumătatea
cursei de mişcare.

Am testat şi musculatura principală care ajută la realizarea mişcării de rotaţie externă, muşchii principali
fiind: obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior pătratul femural piriformul, fesierul mare.
Aceştia au fost testaţi din poziţia antigravitaţională şezând la marginea mesei cu şoldul şi genunchiul
flectat la 90°, gamba atârnând liberă. La evaluarea iniţială, subiectul a fost înregistrat cu forţa F3, acesta
putând realiza mişcarea de rotaţie externă, fără rezistentă. La evaluarea intermediară, este înregistrată
forţa F3+. La testarea finală, pacientul a fost înregistrat cu forţa F4. Acum fiind capabil să realizeze
mişcarea de rotaţie externă cu o uşoară rezistenţă opusă în treimea distală a gambei, partea medială, la
jumătatea cursei de mişcare.

Subiectul C. L.

Amplitudinea mişcării de flexie (graficul nr. 3) a membrului inferior stâng a fost înregistrată la evaluarea
iniţială ca fiind de 89°. La jumătatea cercetării, a fost realizată o evaluare intermediară, unde a fost
înregistrată valoarea de 95°, subiectul având o evoluţie de 6°. La evaluarea finală, amplitudinea
articulară a ajuns la 99°, evoluţia fiind de 4° de la evaluarea intermediară şi de 10° de la cea finală.
Graficul nr. 3- flexie

Graficul nr. 4- extensie

Mişcarea de flexie de la nivelul membrului inferior drept a fost înregistrată la evaluarea iniţială ca având
o amplitudine de mişcare de 90°. La interpretarea valorii iniţiale ajungând la o evoluţie de 6°, astfel
valoarea intermediară fiind de 96°. La evaluarea finală, subiectul a ajuns la o evoluţie de 4° de la
valoarea intermediară şi de 10° de la cea iniţială, coeficientul de mişcare fiind de 100°.

Amplitudinea de mişcare a extensiei (graficul nr. 4) a fost la evaluarea iniţială ca având 10° la membrul
inferior stâng. La evaluarea intermediară amplitudinea de mişcare a crescut doar cu 1°, ajungând la 11°.
La evaluarea finală a fost înregistrată o evoluţie a amplitudinii musculare de 2° faţă de valoarea
intermediară şi de 3° faţă de cea iniţială, ajungând la valoarea de 13°.

Evaluarea iniţială a amplitudinii de mişcare a membrului inferior drept pe mişcarea de extensie a fost de
12°. La evaluarea intermediară, evidenţiindu-se o evoluţie de 1°, ajungând la o valoare de 13°. În final
această mişcare este realizată cu o amplitudine de 15°, crescând cu 2° faţă de valoarea intermediară şi
cu 3° fată de valoare iniţială.

Graficul nr. 5- abducţie

Graficul nr. 6- adducţie

Amplitudinea mişcării de abducţia membrului inferior stâng (graficul nr. 5), a fost înregistrată în fişa
pacientului ca fiind de 14° la evaluarea iniţială. Pe parcursul programului de recuperare a avut o evoluţie
de 3° la evaluarea intermediară (17°). În final ajungând pană la o evoluţie de 2° faţă de valoarea
intermediară şi de 5° faţă de valoarea iniţială, având o amplitudine articulară de 20°.

Abducţia membrului inferior drept, la măsurătoarea iniţială a avut o amplitudine de 15°. La evaluarea
intermediară a crescut cu 3°, ajungând la o amplitudine de mişcare de 18°. La finalul programului de
recuperare pacientul a fost înregistrat cu o evoluţie de 2° faţă de valoarea intermediară şi de 5° faţă de
cea iniţială, ajungând la 20° amplitudine de mişcare.

Mişcarea de adducţie a membrului inferior stâng a avut o amplitudine de 14° la evaluarea iniţială. La
valoarea intermediară a ajuns să aibă o evoluţie în amplitudinea de mişcare de 2°, având valoarea de
16°. La evaluarea finală amplitudinea de mişcare este de 19°, având o evoluţie de 3° faţă de valoarea
intermediară şi de 5° faţă de cea iniţială.

Aceeaşi mişcare doar ca la membrul inferior drept (graficul nr. 6) a fost înregistrată în fişa pacientului la
evaluarea iniţială ca având la amplitudinea de mişcare 15°. A crescut pană la evaluarea intermediară cu
2° astfel ajungând la o amplitudine de mişcare de 17°. La evaluarea finală subiectul realizează mişcarea
cu o amplitudine de 20°, având o evoluţie de 3° faţă de valoarea intermediară şi de 5° faţă de cea
iniţială.

Graficul nr. 7- rotaţie internă

Graficul nr. 8- rotaţie externă

Amplitudinea de mişcare a membrului inferior stâng pe mişcare de rotaţie internă (graficul nr. 7), a fost
de 10° la evaluarea iniţială. A crescut pană la 14° pană la evaluarea intermediară şi ajungând la 16° la
evaluarea finală. Subiectul a prezentat pe această mişcare o evoluţie de 2° faţă de valoarea intermediară
şi de la 6° faţă de cea iniţială.

Amplitudinea de mişcare a membrului inferior drept pe mişcarea de rotaţie internă, a fost de 12° la
evaluarea iniţială. Subiectul a fost înregistrat cu o evoluţie de 3° pană la evaluarea iniţială, care a fost
măsurată ca având 15°. A avut o evoluţie de 6° pană la evaluare finală, având amplitudinea articulară de
18°.

Rotaţia externă (graficul nr. 8) a fost notată în fişa individuală ca având la amplitudinea articulară
valoarea de 13° la membrul inferior stâng. Ea crescând pană la 15° la evaluarea intermediară, evoluţia
fiind de 2° . La evaluarea finală amplitudinea de mişcare ajunge la 18°, subiectul având o evoluţie de 3°
fată de valoarea intermediară şi de 5° faţă de cea finală.

Rotaţia externă a membrului inferior drept a fost înregistrată în tabel ca având amplitudinea articulară
de 25° la evaluarea iniţială. Ajunge pană la 27° la evaluarea intermediară şi pană la 30° la evaluarea
finală. Pacientul având o evoluţie finală a amplitudinii articulare de 3° faşă de valoarea intermediară şi
de 5° faţă de valoarea finală.

Interpretarea bilanţului muscular:

Iliopsoasul, muşchiul principal ce realizează mişcarea de flexie a şoldului, a fost înregistrat la evaluarea
iniţială atât a membrului inferior stâng cât şi a celui drept ca având forţa F3. Aceasta evaluare a fost
realizată din poziţia antigravitaţională decubit dorsal. La evaluarea intermediară forţa muşchiului este de
F3+, ajungând la evaluarea finală să realizeze mişcarea împotriva unei uşoare rezistente în treimea
distală a coapsei ajungând la forţa F4.

Mişcarea de extensie a şoldului este realizată de muşchiul principal fesierul mare. La evaluarea iniţială a
membrelor inferioare a fost notat în fişa individuală a pacientului ca având forţa F4. Această mişcare
este testată din poziţia antigravitaţională decubit ventral. La evaluarea intermediară subiectul are forţa
F4+, iar la evaluarea finală subiectul poate realiza mişcarea de extensie a şoldului împotriva unei
rezistenţe medii, având forţa F4++.

Abducţia şoldului este realizată cu ajutorul muşchilor fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata. Aceştia
au obţinut la evaluarea iniţială, care a fost realizată din poziţia antigravitaţională decubit controlateral,
ca având forţa F3 atât la ambele membe inferiore. La evaluarea intermediară muşchii ce realizează
abducţia ajung la forţa F3+, iar la valoarea finală ajung pană la F3++.

Adducţia şoldului este realizată din poziţia antigravitaţională decubit homolateral. Ea este realizată de
muşchii adductorul lung, mare şi scurt, pectineul şi gracilisul. La evaluarea iniţială forţa musculaturii
adductoare este F3 pentru ambele membre inferioare. La evaluare intermediară forţa ajunge la F3+, iar
la cea finală ajunge la F3++.

Fesierul mic şi mijlociu ajută la realizarea mişcării de rotaţie internă. Ea fiind realizată din poziţia
antigravitaţională şezând şi are valoarea iniţială la ambele membre inferioare F3. La valoarea
intermediară urcă pană la F3+, iar la cea finală ajunge să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe
uşoare, ajungând la F4.

Rotaţia externă are ca muşchi principali obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior
pătratul femural piriformul, fesierul mare. Această mişcare se realizează din aceeaşi poziţia şezând şi are
la evaluarea iniţială forţa F4. La evaluarea intermediară forţa rămâne aceeaşi, iar la evaluarea finală
forţa creşte la F4+.

Subiectul nr. 3: V. S.

Mişcarea de flexie (graficul nr. 9) de la nivelul articulaţiei coxo-femurale a membrul inferior stâng a fost
înregistrat cu o amplitudine articulară de 87° la evaluarea iniţială. Această amplitudine creşte cu 3° pană
la cea intermediară ajungând la 90°. La evaluarea finală prezintă o evoluţie de 5° faţă de evaluarea
intermediară şi de 8° faţă de cea iniţială, având o amplitudine de mişcare de 95°.

Mişcarea de flexie de la nivelul membrului inferior drept a fost înregistrată la evaluarea iniţială ca având
o amplitudine de mişcare de 87°. La interpretarea valorii iniţiale ajunge la o evoluţie de 6°, astfel
valoarea intermediară fiind de 95°. La evaluarea finală, subiectul a ajuns la o evoluţie de 4° de la
evaluarea intermediară şi de 10° de la cea iniţială, coeficientul de mişcare fiind de 97°.

Graficul nr. 9- flexie


Graficul nr. 10- extensie

Amplitudinea de mişcare a extensiei (graficul nr. 10) a fost la evaluarea iniţială de 11° la membrul
inferior stâng. La evaluarea intermediară amplitudinea de mişcare a crescut doar cu 1°, ajungând la 12°.
La evaluarea finală amplitudinea de mişcare a fost înregistrată ca având o evoluţie de 2° faţă de valoarea
intermediară şi de 3° faţă de cea iniţială, ajungând la valoarea de 14°.

Evaluarea iniţială a amplitudinii de mişcare a membrului inferior drept pe mişcarea de extensie a fost de
12°. Ajunge la o evoluţie de 1° la evaluarea intermediară, fiind înregistrată cu valoare 13°. În final
această mişcare este realizată cu o amplitudine de 15°, crescând cu 2° faţă de valoarea intermediară şi
cu 3° faţă de valoare iniţială.

Graficul nr. 11- abducţie

Graficul nr. 12- adducţie

Abducţia membrului inferior stâng (graficul nr. 11), a fost înregistrată în fişa pacientului ca fiind de 13° la
evaluarea iniţială. Pe parcursul programului de recuperare ajunge la o evoluţie de 2° la evaluarea
intermediară (15°). Pană la evaluarea finală ajungând la o evoluţie de 3° faţă de valoarea intermediară şi
de 5° faţă de valoarea iniţială, având o amplitudine articulară de 18°.

Abducţia membrului inferior drept, la măsurătoarea iniţială a avut o amplitudine de 14°. La evaluarea
intermediară a crescut cu 1°, ajungând la o amplitudine de mişcare de 15°. La finalul programului de
recuperare pacientul să prezinte o evoluţie de 4° faţă de valoarea intermediară şi de 5° faţă de cea
iniţială, ajungând la 19° amplitudine de mişcare.

Mişcarea de adducţie a membrului inferior stâng (graficul nr. 12) a fost de 13° la evaluarea iniţială. La
evaluarea intermediară are o evoluţie în amplitudinea de mişcare de 2°, având valoarea de 15°. La
evaluarea finală amplitudinea de mişcare este de 18°, având o evoluţie de 3° faţă de valoarea
intermediară şi de 5° faţă de cea iniţială.

Aceeaşi mişcare doar că la membrul inferior drept a fost înregistrată în fişa pacientului la evaluarea
iniţială ca având valoarea de 14°. Creşte pană la evaluarea intermediară cu 2° astfel ajungând la o
amplitudine de mişcare de 16°. La evaluarea finală subiectul realizează mişcarea cu o amplitudine de
19°, având o evoluţie de 3° faţă de valoarea intermediară şi de 5° faţă de cea iniţială.

Amplitudinea de mişcare a membrului inferior stâng pe mişcare de rotaţie internă (graficul nr. 13), a fost
de 12° la evaluarea iniţială. A crescut pană la 14° pană la evaluarea intermediară şi ajungând la 17° la
evaluarea finală. Subiectul a prezentat pe această mişcare o evoluţie de 3° faţă de valoarea intermediară
şi de la 5° faţă de cea iniţială.
Graficul nr. 13- rotaţie internă

Graficul nr. 14- rotaţie externă

Amplitudinea de mişcare a membrului inferior drept pe mişcarea de rotaţie internă, a fost de 14° la
evaluarea iniţială. Subiectul a prezentat o evoluţie de 1° pană la evaluarea iniţială, care a fost măsurată
ca având 15°. În final ajungând la o evoluţie de 5°, având amplitudinea articulară de 19°.

Rotaţia externă (graficul nr. 14) a fost notată în fişa individuală ca având valoarea de 22° la membrul
inferior stâng. La evaluarea intermediară a fost înregistrată o creştere pană la 24°, evoluţia fiind de 2°. La
evaluarea finală amplitudinea de mişcare ajunge la 27°, subiectul având o evoluţie de 3° faţă de valoarea
intermediară şi de 5° faţă de cea finală.

Rotaţia externă a membrului inferior drept a fost înregistrată în tabel ca având valoare de 24° la
evaluarea iniţială. Ajunge pană la 27° la evaluarea intermediară şi pană la 29° la evaluarea finală.
Pacientul având o evoluţie finală a amplitudinii articulare de 2° faţă de valoarea intermediară şi de 5°
faţă de valoarea finală.

Interpretarea bilanţului muscular:

Iliopsoasul, muşchiul principal ce realizează mişcarea de flexie a şoldului, a fost înregistrat la evaluarea
iniţială atât a membrului inferior stâng cât şi a celui drept ca având forţa F3. Această evaluare a fost
realizată din poziţia antigravitaţională decubit dorsal. La evaluarea intermediară forţa muşchiului este de
F3+. La evaluarea finală ajunge să realizeze mişcarea împotriva unei uşoare rezistente în treimea distală
a coapsei ajungând la forţa F3++.

Mişcarea de extensie a şoldului este realizată de muşchiul principal fesierul mare, care la evaluarea
iniţială a membrelor inferioare a fost notat în fişa individuală a pacientului ca având forţa F3. Această
mişcare este testată din poziţia antigravitaţională decubit ventral. La evaluarea intermediară subiectul
are forţa F3+, iar la evaluarea finală subiectul poate realiza mişcarea de extensie a şoldului împotriva
unei rezistenţe medii, având forţa F4.

Abducţia şoldului este realizată cu ajutorul muşchilor fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata. Aceştia
au obţinut la evaluarea iniţială care a fost realizată din poziţia antigravitaţională decubit controlateral, ca
având forţa F3. La evaluarea intermediară muşchii ce realizează abducţia ajung la forţa F3+, iar la
valoarea finală ajung pană la F3++.

Adducţia şoldului este realizată din poziţia antigravitaţională decubit homolateral. Ea este realizată de
muşchii adductorul lung, mare şi scurt, pectineul şi gracilisul. La evaluarea iniţială forţa musculaturii
adductoare este F3 pentru ambele membre inferioare, la evaluare intermediară forţa ajunge la F3+, iar
la cea finală ajunge la F3++.

Fesierul mic si mijlociu ajută la realizarea mişcării de rotaţie internă, ea fiind realizată din poziţia
antigravitaţională şezând şi are valoarea iniţială la ambele membre inferioare F3. La evaluarea
intermediară urcă pană la F3+, iar la cea finală ajunge să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe
uşoare, deci ajunge la F3++.

Rotaţia externă are ca muchi principali obturatorul intern şi extern, gemenul superior şi inferior pătratul
femural piriformul, fesierul mare. Această mişcare se realizează din poziţia şezând şi are la evaluarea
iniţială forţa F3. La evaluarea intermediară forţa creşte pană la F3+, iar la evaluarea finală forţa ajunge
pană la F3++.