Etica în relaţii publice implică valori precum onestitate, deschidere, loialitate, cinste, respect, integritate

şi comunicare deschisă.

Din păcate relaţiile publice se confruntă cu o problemă de credibilitate.

Imaginea de

mijlocitoare ale adevărului, instrumente de păstrare a reputaţiei cu orice preţ

îşi ia tributul.Dovadă stau articole de presă

(Anexa 4)

care afirmă că “PR 

ul urmăreşte banii!”

 Nici relaţiile publice la nivel internaţional nu se bucură de o trataţie diferită. Sunt

asociate

cu minciuna, manipularea şi chiar spionajul. Criticii susţin că profesia în sine presupunemanipulare şi

propagandă. A fost făcută chiar afirmaţia că etica în PR este un oximoron

.. S-

ar părea căesenţa PR 

ului este corect înţeleasă: “PR 

ul e despre imaginea unui brand. E despre importanţa

acelei firme. E despre

cât de responsabilă e acea organizaţie”. Problema se află în societateacontemporană şi crezurile ei: “Cu
banii se naşte şi cu banii moare o afacere. Este axioma zilelor 

noastre.”

Totul porneşte din interiorul companiei. Cei care gestionează bugetele prive
sc orice

cheltuieli pentru acţiuni de PR ca investiţii şi preti

nd rezultate financiare. Dar succesul unei

campanii de relaţii publice nu poate fi cuantificat deoarece se referă la schimbări de atitudine:atitudine

pozitivă faţă de companie şi produsele sau

serviciile acesteia.

Organizaţii precum Centrul pentru Integritate Publică critică industria de relaţii publiceca fiind lipsită de
etică, considerând activităţile de PR sau lobby drept cea mai mare ameninţare

pentru jurnalismul de c

alitate. Alte grupări, precum Corporate Watch sunt şi mai critice,considerând că profesioniştii din
domeniul relaţiilor publice au, în mod deliberat, uncomportament lipsit de etică:

Problema eticii relaţiilor publice, şi a eticii în general, este graniţa dintre etic şi neetic,

 bun şi rău. Un relaţionist trebuie să fie foarte bine informat, trebuie să ştie totul despre cauza saucazul
pe care îl reprezintă. Şi, bineînţeles, trebuie să respecte şi confidenţialitatea informaţiilor pecare le
posedă. În plus are datoria de a inform

a publicul

, de a nu ascunde adevăruri sau de a lespune pe jumătate, indiferent care ar fi consecinţele dezvăluirii.

Ce trebuie să facă el în aceastăsituaţie?Dificultatea etichetării unei acţiuni ca fiind etică sau nu, rezidă în
faptul că normele

compo

rtamentale variază mult de la un individ la altul sau de la o cultură la alta. Situaţia actualăa practicii eticii
în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importanteasociaţii de profesionişti.
Apartenenţa la astfel de grupuri nu e

ste obligatorie pentru practicienii

de relaţii publice. Membrii asociaţiei consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregulgrup.
Unele coduri presupun interzicerea anumitor acţiuni, altele prezintă o serie de principii

etice care ar trebui respect

ate. Cele mai multe asociaţii profesionale de PR au coduri etice, fie că

sunt concepute în termeni negativi (restrictivi), sau pozitivi. Aceste coduri etice oferite ca

exemplu nu diferă atât de mult în funcţie de ţară ci, mai degrabă, în funcţie de organizaţia care leadoptă:
unele dintre acestea se axează pe anumite sfaturi de natură profesională pentru

practicienii de PR (precum PRSA – Anexa 1 ), în timp ce altele (IPRA – Anexa 2, IABC –Anexa 3 sau

CERP) preferă să se supună unor principii etice generale

, care pornesc de la valoriprecum demnitate, respect, sau drepturile omului.

Deşi codurile etice satisfac principii universale, totuşi ele nu au fost lipsite de critici caresusţin că acestea
se îndepărtează de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, că ar suferi decontradicţii interne.
Deseori practicienii susţin că aceste coduri sunt prea vagi ca să poată fi

aplicabile în cariera lor sau că nu depăşesc un nivel rudimentar. Alţii susţin că aceste coduri suntcitite cel
mult o dată, urmând să se facă abstracţie totală de ele.

Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a încălcăriilor, în afară de
simpla excludere a unui membru din asociaţie, devenind astfel nefuncţionale.

Aceste probleme pe care codurile etice le rid

ică nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniulrelaţiilor publice. Unii teoreticieni susţin că dacă
practicienii de relaţii publice se comportă etic,atunci nu este nevoie de măsuri restrictive. Alţii merg
chiar mai departe, afirmând că este

sufici

entă formularea unor principii etice, bunele intenţii fiind un ghid de comportament maieficient decât
codurile. Această dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, aşa cum îl citeazăParsons: ”Oamenii
buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, în timp ce oamenii răivor găsi întotdeauna o
modalitate de a le ocoli”.

Preşedintele Consiliului German de Relaţii Publice, dr. Horst Avenarius, susţine căsoluţia problemelor
etice din domeniul comunicării

germane de afaceri este autoreglementarea.

Procesul de autoreglementare este susţinut de trei instituţii, Consiliul Presei, ConsiliulPublicităţii
şi Consiliul German de Relaţii Publice, fondate din necesitatea păstrării reputaţiei

mass-

media, publicităţii şi relaţiilor publice.

Consiliul German de Relaţii publice se pronunţă public în cazurile discutabile din punctde vedere moral.
Sunt appreciate critic atât activităţile membrilor asociaţiilor afiliate cât şi cele

ale nemembrilor. “

Consiliul de PR abordează toate persoanele şi organizaţiile care au o influenţă publică. Sunt monitorizate

acţiunile companiilor, sindicatelor, fundaţiilor, ONG

-urilor, partidelor

 politice, ale guvernului şi agenţiilor sale, ale presei înseşi, în măsura în care acestea desfăşoară

activ

ităţi de PR şi indiferent de gradul de profesionalism al organizaţiilor.

 Conform principiului 3 al statutului Consiliului de PR, “

se

au în vedere şi acele activităţi

de PR criticabile, dar determinate ori in

iţ 

iate de neprofesion

işti sau de nemembri ai

rganizaţ 

iilor affiliate

. Faptul că
nu este necesar s

faci parte dintr-una dintre organiza

iileafiliate la Consiliul

de PR pentru a fi criticat de către acesta î

n cazul unor practici imorale estecontestat de cei în cauza. Acest principiu se sprijin

pe sistemul de valori al societ

ăţii î

n care

 http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-si-relatiile-publice-partea-i.html

tr

im: oricine se exprima public -

sau oricine are obligaţ

ia moral

de a se exprima public, de

ş
i nuface acest lucru - trebuie s

se supun

unor reguli morale general acceptate. Aplicarea acestoraeste o activitate de autoreglementare ce revine
organiza

iilor profesionale din domeniulcomunic

rii publice. Aceast

obliga

e a ac

estor consilii trebuie acceptată

ca o responsabilitatesocial

.”

Consiliul German este transparent şi imparţial.

Se acţionează transparent, permiţându

-se accesul

 public la procedurile de lucru şi la rezultatele analizelor, fiind date publicitţtii nu doar verdictele,ci şi
investigaţiile făcute. Totodată, sunt prezentate detaliat argumentele aduse de reprezentanţii

companiei acuzate.
 

Esenţa autoreglementarii, însă, este de a

l judeca imparţial pe propriul tăucoleg de breaslă.”

Sancţiunile consiliului stârnesc observaţii sceptice referitoare la capacitatea de impunere

,ele limitându-

se la sancţiuni morale de forma mustrărilor verba

le. Într-

adevăr, nu au acelaşi efect pe care îl au amenzile, retragerea unor drepturi sau privarea de libertate, unii
mustraţi

ignorând

deciziile Consiliului. Impactul cel mai mare îl au însă acolo unde este nevoie. Dau un plus decredibilitate
relaţiilor publice şi profesiei în sine. Păstrează reputaţia ceea ce reprezintă scopul însine al activităţilor
pe care Consiliul le întreprinde.În relaţiile publice nu se poate vorbi despre soluţii. Se poate vorbi despre
decizii care nu pot fi corecte sau greşit

e. Sunt doar decizii curajoase.

Trebuie să îţi asumi orice risc. Este neetic pentru PR să îţi fie teamă să ratezi. Important este ca în
deciziile pe care le luăm să ţinem cont de

codul etic pe care l-

am adoptat, dacă am adoptat vreunul, şi să nu încălcăm principiile noastre. Să

nu ajungem la compromisuri.

 http://www.revista22.ro/rezolvarea-problemelor-etice-din-domeniul-relatiilor-publice-experient-
3221.html