INTELEGERI INTRE

FIRME. CARTELUL
 Ce sunt înțelegerile?

• Exista doua tipuri de acorduri:

-acorduri care restrâng concurenta pe piața (carteluri)
-acorduri care pot îmbunătăți pe de o parte eficienta firmelor in
beneficiul consumatorului, iar pe de alta parte sa restrângă concurenta
( acorduri de cooperare pe orizontala si pe verticala)
 CARTELUL

Cartelul poate fi definit ca un oligopol specific în care firmele (care își

conservă independența de producție şi financiară) nu doar
interacționează, ci intră într-un proces de cooperare explicită; constituie
așadar o înțelegere – de cele mai multe ori secretă - prin care este
vizată maximizarea profitului la nivelul său, împărțit între participanți
funcție de diverse criterii convenite a priori.
 Organizarea Cartelului
• înțelegeri asupra preturilor ( sistem de referinta).
(SUA (1920): Pittsburg=40$ t de otel+cost de transport (7.6$ t)=47.6
indiferent de centrul de productie)
• stabilirea unei liste de preturi ( de exemplu: notarii)
• împărțirea pieței din punct de vedere geografic ( firmele actioneaza
ca un monopol intr-o anumita zona bine delimitata. Avem 2 conditii:
-firmele sa nu fie localizate in acelasi loc
-costul de trasport sa fie destul de ridicat
• cote de producție ( Vmg=CmgA=Cmg B; «  transfer lateral)
• Cartelul se comporta ca un monopol

• Efectele creșterii prețului:

-diminuarea surplusului consumatorilor;
-pierderea fără acoperire;
• Echilibrul cartelului diferă de echilibrul concurențial deoarece:
• nu este spontan
• nu este stabil
• este ilegal

• Reușita unui cartel depinde de:

-Sensibilitatea consumatorilor la modificarea prețului (consumatori captivi)
-Intensitatea concurentei
-Costurile de administrare
-Riscul de detectare a unui cartel
 TREI PROBLEME MAJORE
• trebuie să ajungă la o înțelegere privind prețul și producția.
• „axioma” conform căreia dacă orice membru al înțelegerii poate să o
încalce în mod secret, atunci acesta va câștiga un profit mai ridicat
decât în cazul în care s-ar fi conformat.
• Stigler (1964) - arată că un cartel, pentru a deveni fezabil și
profitabil, trebuie să monitorizeze respectarea înțelegerii secrete de
către membrii săi și să facă amenințări credibile pentru a inhiba
tentațiile de a trăda ale celorlalți
• membrii cartelului trebuie sa dețină informații privind
comportamentul ilegal al celorlalți, pe care le pot raporta terților
• Cartelul ca si monopolul generează ineficienta
-productiva-firmele nu sunt incitate sa-si diminueze costurile pentru a-
si menține cota de piața
-dinamica-firmele nu sunt incitate sa inoveze pentru a-si creste cotele
de piață
Cartelul este considerat mai nefast decât monopolul, întrucât
generează ineficienta fără a genera anumite avantaje
-nu exista un câștig de eficienta care sa se datoreze economiilor de
scara si utilizării integrate a mijloacelor de producție
-funcționarea cartelurilor generează costuri administrative si
mobilizează resursele care ar fi putut fi folosite pentru îmbunătățirea
eficientei firmelor
 Conditii care conduc la constituirea
cartelurilor:
Caracteristicile pietei: Caracteristicile firmelor:
-un nr mic de firme -omogenitatea firmelor in raport de
-elasticitatea mica a cererii la prêt cost
-fluctuatiile cererii si costuri fixe mari -omogenitatea firmelor in raport de
-bariere la intrarea pe piata produse
-economiile de scara
-existența prealabilă unui mecanism de coordonare:
existența unor asociații patronale sau industriale
facilitează schimburile de informații şi posibilitatea creării
şi menținerii cartelurilor
 Alte condiții pentru crearea
cartelurilor
• capacitatea firmelor ca, de o manieră colectivă, să poată ridica nivelul
prețului (depinde de elasticitatea cererii , posibilitatea limitata a
concurenţilor marginali de a-şi spori capacitatea de producţie).
• capacitatea cartelului de a cădea de acord asupra unor preturi
acceptabile pentru fiecare dintre membri;
• câștigurile scontate de pe urma cartelului trebuie să depășească
eventualele costuri care ar apărea în cazul descoperirii lui de către
autoritatea în domeniu;
• costurile asociate cu formarea şi intrarea în vigoare a acordurilor
• Riscuri
-externe (paradox , studiu Ash si Seneca 1976)-noi firme pe piata
-interne ( atât in etapa de constituire, cat si in etapa de executare)

1 1 1 1
Vcolusiune   coluziune   coluziune   coluziune  ......   coluziune
1 r (1  r ) 2
(1  r ) 3
r
1 1 1 1 1 1
Vtrisor   trisor   Cournot   Cournot  ......   trisor   Cournot
1 r (1  r ) 2
(1  r ) 3
1 r 1 r r
1 1 1 1
 coluziune   trisor   Cournot
r 1 r 1 r r

1  trisor   coluziune

r  coluziune   Cournot
 Cand intelegerea este mai usor de
respectat?
• Firmele nu sunt in faliment
• In perioada de maturitate a unui sector
-in cazul Nestle/Perrier , CE a aratat ca stabilitatea unei piete
(maturitatea tehnologica) favorizeaza intelegerile dintre firme
• Numarul mare/mic de firme
Clauza de clementa (1996 revizuita 2002 si 2006)

Pentru a obtine imunitate definitive in Decizia finala, intreprinderea

care a obtinut imunitate conditionate trebuie sa respecte trei conditii:

• (1)să colaboreze total, continuu şi prompt cu Comisia de-a lungul

procedurilor;
• (2)să înceteze participarea la activitatea presupus ilegală cel mai
târziu la data la care furnizează probele;
• (3). să nu fi întreprins măsuri pentru a constrânge alți agenți
economici să participe la activitatea presupus ilegală.
 Membrii care nu au imunitate
• 1). furnizează Comisiei informații referitoare la activitatea presupus
ilegală, care aduc o contribuție suplimentară semnificativă în raport
cu informațiile aflate deja în posesia acesteia;
• (2). încetează participarea la activitatea ilegală prezumată cel târziu la
data prezentării probelor Comisiei,
• Pot beneficia de o reducere a amenzii: (i). între 30-50% pentru primul
agent economic; (ii). între 20-30%, pentru cel de-al doilea agent
economic; (iii). O reducere de maximum 20% pentru ceilalţi agenţi
economici
II.Metode de detectare a cartelurilor
• Căutarea ofertelor identice;
• Analiza preturilor si a costurilor;
• Depistarea înțelegerilor asupra coordonării preturilor de vânzare.
• Analiza cotelor de piata.
Analiza preturilor si a costurilor
Analiza cotelor de productie
 Depistarea intelegerilor asupra evolutiei
preturilor
• axa verticala: deviatia standard;
• axa orizontala: media preturilor;
• scop: nr de agenti economici pentru care pretul de vanzare are o medie
mare si o deviatie standard mica, comparativ cu ceilalti agenti economici
Nr. de firme din cartel (7,7)
Principalele sectoare afectate
CRESTEREA PRETURILOR
Durata de viață a unui cartel
 SECTOARE
• materiale de construcții (oţel, carbid de calciu, materiale plastice,
cauciuc, sticlă, bitum),
• high-tech (casete video, monitoare LCD, DRAM), transporturi
(transport aerian),
• alimente (banane, bere), industria chimică (fosfaţi, detergenţi
menajeri, fluoruri de aluminiu)
• energie electrică (transformatori de curent, GIS).
 Exemplu: Cartelul Vitaminelor „roţi înăuntrul
roţilor”
• manipularea piețelor a cel puțin 12 produse farmaceutice diferite (opt
tipuri de vitamine şi altor patru compuși chimici folosiți în industria
farmaceutică).
• Cartelul a început sa funcționeze in anul 1989, când doua companii
elvețiene (Roche şi BASF ) - au convenit să mărească gradual prețul
vitaminelor A şi E, concomitent cu împărțirea geografică a piețelor.
• Cele două companii dețineau împreună 70% din aceste piețe şi mai
apoi i-au angrenat în același mecanism pe principalii concurenți
Rhone-Poulenc şi Eisai.
• În anul 1991 cele patru companii controlau practic preţul mondial la
vitaminele A şi E, situaţie care a durat până în anul 1999 când
înţelegerea a fost deconspirată de către autoritatea de concurenţă din
SUA.
 Conspiratorii din opt rotiţe ale cartelului
vitaminelor, 1990-1999

Durata
1990-1999 1990-1999 1991-1994 1991-1995 1991-1998 1991-1998 1989-1998 1989-1996
cartelului

Produse A şi E B12 B1,B6 şi acid C şi B2 B5 Beta- niacină colină

folic caroten cloridă

Membrii Roche Rhone Roche Roche Roche Roche Degussa Chinook

cartelului BASF Hoechst Takeda BASF BASF BASF Lonza Mitsui
Rhone Daiichi Takeda Daiiche Napera DuCoa
Eisai Merck BASF
Akzo
UCB
 Companiile angrenate în cartel
şi sediile lor principale

Nume companie Ţara – sediul principal

Akzo Olanda
BASF Germania
Chinoook Canada
Daiichi Japonia
Degussa Germania
DuCoa SUA
Eisai Japonia
Hoechst Germania
Lonza Elveţia
Merck Olanda
Mitsui Japonia
Napera SUA
Rhone-Poulenc Franţa
Roche Elveţia
Takeda Japonia
UCB Belgia
• Către sfârşitul anului 1998, Rhone-Poulenc a apelat la clauza de
clemenţă pentru participarea sa în cartelul vitaminelor
 Membrii cartelului pe tipuri de produse
şi durata participării in UE
Durata*
Produs Participanţi
de la până la
Vitamina A Roche, BASF, Rhone-Poulenc (Aventis) Sept 1989 Feb 1999
Vitamina E Roche, BASF, Rhone-Poulenc, Eisai Sept 1989 Feb 1999
Vitamina B1 (tiamină) Roche, Takeda, BASF Ian 1991 Iunie 1994
Vitamina B2 (riboflavin) Roche, BASF, Takeda Ian 1991 Sept 1995
Vitamina B5 (calpan) Roche BASF, Daiichi Ian 1991 Feb 1999
Vitamina B6 Roche, Takeda, Daiichi Ian 1991 Iunie 1994
Acid folic (B) Roche, Takeda, Kongo, Sumika Ian 1991 Iunie 1994
Vitamina C Roche, BASF, Takeda, Merk Ian 1991 Aug 1995
Vitamina D3 Roche, BASF, Solvay Pharm, Rhone-Poulenc Ian 1994 Iunie 1998
(Aventis)
Vitamina H (biotină) Roche, Merck, Lonza, Sumitomo, Tanabe, BASF Oct 1991 Apr 1994

Beta-caroten Roche, BASF Sept 1992 Dec 1998

Carotinoide Roche, BASF Mai 1993 Dec 1998