ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE TEORETICĂ ȘI APLICATĂ

DE CE FERICIREA NU SE POATE CUMPĂRA CU BANI

Student: Rusu Dana-Mihaela

BUCUREȘTI

2018

1
 CUPRINS

Introducere…………………………………………………….3
Rezumatul capitolului………………………………………....3
Concluzie……………………………………………………...6
Bibliografie………………………………………………........7

2
Introducere
Banii înseamnă promisiune, promisiunea unei vieți lipsite de griji, de nevoi, de tot ceea ce
credem noi că ne-ar sta în calea împlinirii. Altfel spus banii înseamnă o viață fericită, sau cel
puțin așa se consideră până în momentul în care constați cu surprindere că lucrurile nu stau
neapărat cu ne-am imaginat.

Trăirile și experiențele oamenilor cu un statut social ridicat au demonstrate că fericirea nu ține în

totalitate de banii. Relațiile sociale, armonia din cadrul familie dar și încrederea în oameni
cântăresc mai mult în balanță fericirii cu banii.

Fericirea pe care ți-o pot produce banii este una de scurtă durată. Omul fiind într-o continuă
goană după împlinire și satifacere, ajunge de fapt să nu fie fericit niciodată din simplul motiv că
mereu va căuta să aibă tot mai mult neștiind să se bcure la momentul oportun de ceea ce-i oferă
viața.

Conţinut- rezumatul capitolului

Capitolul 8 al cărții “Inteligenta pietelor” de Michael Shermer debutează cu relatarea unui film
din anul 1979 despre ciclism și maturizare, în care protagonistul acestuia, Dave Stoller, visează
la momentul când va concura cu profesioniștii italieni. Într-un sfârșit, dorința acestuia devine
realitate, însă descoperă cu dezamăgire că însăși cremă ciclismului câștiga folosind tactici
nedemne, atunci când unul dintre adversarii lui Dave îi trece o pompă de bicicletă printre spițele
roții din față, făcându-l pe acesta să cadă.

Lucrând la atelierul tatălui său de mașini uzate, străduindu-se să își păstreze neatinse valorile
morale conform cărora munca grea și cinstită era cea mai de seamă valoare, Dave îi restituie
banii unui client nemulțumit, gest ce îl împinge pe tatăl său în pragul unui atac cardiac. După ce
își revine din șoc, domnul Stoller este întrebat dacă se simte norocos că se află în viață. Acesta a
răspuns că nu se simte norocos că se află în viața ci se simte norocos că nu a murit, susținând că
între cele două există o mare diferență.

Deși conform cu principiile rațiunii, nu există nici o diferență între a fi în viață și a nu fi mort,
din punct de vedere emoțional există. Această evaluare subiectivă de a privi lucrurile și modul în
care sunt puse în context alegerile noastre, ne afectează felul în care privim lumea dar și măsură
în care suntem fericiți.

Explicația care răspunde celei mai mari contradicții ale vremii este bazată pe teoria alegerii
raționale care sta la bază economiei tradiționale. Această ne spune că deoarece oamenii aspiră
să-și maximizeze utilitatea, pe măsură ce devin mai bogați, ar trebui să devină și mai fericiți.
Având datele necesare pentru a testa această ipoteză, se afirmă la sfârșitul acesteia că ipoteză este

3
falsă. Oamenii nu sunt mai fericiți în prezent decât erau în urmă cu 50 de ani, cu toate că am
evoluat destul de mult din aproape orice punct de vedere.

Comparativ cu anul 1950, nivelul de trăi a crescut semnificativ. În prezent oamenii sunt mult
mai bogați, clasa superioară s-a extins cu o pătrime mai mult, salaiul a crescut și el, astfel și
numărul produselor pe care le putem achiziționa sunt pe o pantă crescătoare. Locuințele au
devenit mult mai spațioase și din ce în ce mai dotate, asigurându-le oamenilor tot confortul
necesar.

Pe lângă tot acest progres, invers proporțional față de cele menționate mai sus, stă numărul
infracțiunilor care s-a redus, și invers proporțional, numărul distracțiilor carea înregistrat o
creștere marcantă. De asemenea, în present ne bucurăm în medie de mai mult timp liber
săptămânal și anume de 40 de ore, comparativ cu anul 1880 în care obismuiam să avem doar 11,
mediul de lucru imbunatatinsu-se și el semnificativ.

În ciuda acestor bogății, oamenii nu sunt mai fericiți în zilele noastre decât erau cu o jumătate de
secol în urmă. Acest fenomen a fost numit paraoxul American, paradoxul progresului și
paradoxul alegerii, autorul numindu-l și disjuncția fericirii.

Pentru a se vedea gradul de fericire al oamenilor, cea mai bună metodă considerată a fost aceea
de a-i întreba direct pe aceștia. Cel mai elocvent exemplu este dat de Ed Diner, care a construit
Scala de satisfacție în viață, prin care le prezintă participanților cinci afirmații la care aceștia
trebuiau să răspundă folosind un număr de la 1 la 7, iar mai apoi, în urmă rapsunsurilor, să se
facă un punctaj ce reprezenta gradul de satisfacere a vieții avute de fiecare.

Un alt exemplu de scală a fost realizat în 1999, și presupunea că cei implicați să răspundă dacă
sunt foarte fericit, destul de fericit sau nu foarte fericit. În urma experimentului 38% dintre cei
care au fost întrebați au răspuns că sunt foarte fericiți, 53% că sunt fericiți, iar 9% că nu sunt
foarte fericiți. Acest tip de rezultate sunt relativ similare atunci când se fac comparații între țări.
Chiar dacă nivelul de trăi la nivel european s-a îmbunătățit considerabil, studiile arată că cifrele
nu s-au modificat foarte mult pe parcursul anilor.

Pe lângă faptul că ducem vieți extreme de mutumitoare și suntem mult mai bogați în comparație
cu stuatia anilor de acum 50 de ani, studiile au arătat că atât șomajul cât și divorțul au contribuit
semnificativ la înlăturarea fericirii și stării de bine a oamenilor.

Cea mai substanțial și amplă cercetare privind măsurarea fericirii este cea a Word Values
Survey care arată că “daca persoanele din anumite colțuri ale globului trăiesc reduceri sau
creșteri temporale ale fericirii, nivelul mediu de fericire a rămas în esența neschimbat”.

Între bani și fericire există un imens dezacord care are la bază două motive: genetica și valoarea
relativă. Genele noastre sunt răspunzătoare pentru majoritatea predispozițiilor noastre de a fi
fericiți sau nu, ceea ce înseamnă că temperamentul nostru se formează datorită interacțiunii

4
dintre moștenirea genetică și condițiile de mediu. Pentru a-și susține această idee, autorul ne
ilustrează un exemplu în care a fost realizat un experiment pe 3810 perechi de gemeni autralieni,
oamenii de știință folosind o variantă de 50 de itemi a scalei Wilson-Patterson a
conservatorismului și o variantă a Barometrului de opinie publică de 40 de itemi pe un număr de
825 de perechi de gemeni britanici. Rezultatele au arătat că 40% din variația răspunsurilor celor
două chestionare se datorează eredității, 30% mediului familiar comun, iar celelalte 30 de
procente fiind datorate unei combnatii de mediu necomun și de eroarea de măsură.

De asemenea, Waller și Bouchard au realizat un studiu asupra a 53 de prechi de gemeni

monozigoti crescuți separat și a 31 de perechi de gemeni dizigoti crescuți separat evaluând
numeroase variabile printre care și mediul, ajungând la concluzia că valoarea corelațiilor dintre
gemenii monozigoti pentru majoritatea caracteristicilor era aproape dublă față de cea dintre
gemenii dizigoti, arătând că factorii genetici explică circa jumătate din variația observată în
evaluare. Aplicându-le acestora chestionarul multidimensional de persoanlitate Tellegen, pentru
a le măsura starea de bine, autorii experimentului au constatat că valoarea corelației pentru
fericire la gemenii dizigoti se situează cu 0,08, și cu 0,44 pentru cei monozigoti. Acest lucru
arată că nu asemănarea mediilor îi face pe oameni fericiți, ci similaritatea moștenirii genetice.

Într-un alt exemplu prezentat în carte, este relatat experimentul pe care Sara Solnic și David
Hemenway l-au realizat, aceștia realizând noi descoperiri care fac dovadă naturii relative și
subiective a fericirii. De exemplu, când oamenii au fost întrebați dacă le convine să fie cei care
arată cel mai bine într-o cumunitate în care niciunul nu este atrăgător, sau preferă să fie deosebit
de frumoși într-o comunitate în care toți arată excelent, oamenii au preferat poziția relativ mai
înaltă, chiar dacă asta înseamnă că sunt, în termini absoluți mai puțin atrăgători. Această
înseamnă că fericirea tinde să fie bazată pe clasamente relative, prin raportare la ce au alții. Deși,
am putea crede că atingerea unei valori relative ne-ar putea aduce fericirea într-un final se
întâmplă opusul, deoarece obiectivul tinde să evolueze costant.

O altă cercetare ne prezintă răspunsul oamenilor în momentul în care au fost întrebați în ce

categorie de venit net consideră că s-ar încadra cu familia având la dispoziție 4 opțiuni de
răspuns. S-a constatat o strânsă legătură pozitivă între venituri și nevoia percepută de venit, cei
bogați având nevoie de venituri mult mai mari comparativ cu cei săraci. Un exemplu în acest caz
este constituit de fercirea pe care o resimte o persoană în urma unei creșterii salariale, creștere ce
are loc anul acesta. Pentru a putea atinge același nivel de satisfacție față de propriile venituri,
anul viitor salariul va trebui să atingă iarăși un prag nivelul salarial la care se ajunsese
creșterii salariale din anul precedent. Economiștii au numit aceste efect, hedonică, o vânătoare
către un obiect ce realitate nu poate fi atins niciodată

contrast cu cele prezentate acum, vin ideile psihologului Daniel Gilbert care susține ar trebui
fericirea de la . Acesta crede suntem specie de animale care se gândește la viitor pe termen
lung, astfel o fericirii noastre depinde de proiectarea unui obiectiv care ne face fericiți. Aici
intervine : omul nu poate intuit ceea ce-l face fericit nefiricit, el numește acest fenomen .

5
 unor măsurători encefalografice ale creierelor subiecților,-constatat cei implicați care au
urmărit diferinte filmulețe amuzante au trăit emoții pozitive, prezentând o creștere zonei
corticale frontale , pe când emoțiile negative declanșau o creștere activității cortexului frontal
drept. Același studiu realizându-se pe animale unde-constatat mișcarea cozii unui câine spre
marchează sentimentele pozitive, timp ce mișcarea cozii spre marchează emoții negative.

Datorită numeroaselor studii subiectiv realizate lume stării de bine , se poate lucrurile ce ne
produc cel grad de fericire legăturile sociale, încrederea oameni, încrederea societate, religia
spiritualitatea comportamentul prosocial.

Fercirea nefericirea emoții care au evoluat pentru ne comportamentul raport cu ceilalți.

Evoluția ne- proiectat pentru satisfacerea nevoilor noastre fundamnetale pentru atinge nivelul
maxim de fericire, împlinindu-ne nevoi precum: procreere, afecive, la grup dar pe care o
dezvoltăm cu privire la membrii comunității nostre.

explicație este de numeroase cercetări privind cauzele fericirii. Un exemplu elocvent

constituie căsătoria, eveniment de la care se poate fericirea, deoarece unui stdiu realizat,-
constatat cei fericiți oameni cei căsătoriți, la polul opus aflându-se cei necăsătoriți ori divorțați.

O fericirii este găsirea sensului . Autorul numește acest lucru “testul loteriei” . Acesta susține
hotărârea oamenilor aflării au câștigat la loto, ar fi aceea de renunțare la job-ul actual
schimbarea radical vieții, fapt ce prezent aceștia nu se împliniți nici nu au pe care -o doresc.
Altfel spus “ nu flow” concept descoperit de un psiholog maghiar ce definește fiind
”experienta de fi complet absorbit activitățile semnificative care angajează totalitate o
persoana”.

Concluzii
Închei această lucrare concluzionând că fericirea, având ca factor unic de influență banii,
este o stare relativă și de scurtă durată deoarece din momentul în care s-a depășit pragul sărăciei,
situație în care banii chiar sunt necesari pentru satisfacerea nevoilor primare, creșterea nivelului
de trai nu ne va produce neapărat o stare de fericire, ci mai degrabă o nevoie continuă de a avea
mai mult. De aici putem spune că lipsurile material ne pot alunga fericirea însă putem la fel de
bine să spunem că nici prezența banilor nu ne-o poate garanta.

6
BIBLIOGRAFIA
1. Cartea “Inteligenta pietelor”- Michael Shermer, Editura Curtea Veche
Publishing, 2013