Sunteți pe pagina 1din 5

Fericirea - cateva idei utile

Autor: Olivia Stupar

„O sa fiu mai fericit atunci cand….” De cate ori nu v-ati auzit pe voi insiva sau
alte persoane rostind aceasta afirmatie si folosind in locul punctelor cuvinte
care faceau referire la „bani”, „sanatate”, „cariera”, „success”, „relatii”, etc. Si in
majoritatea situatiilor, fericirea pare a fi ceva ce-l cautam in viitor, ceva ce il
asteptam cu ardoare sa se intample, si de cele mai multe ori uitam ca poate fi
ceva ce deja il avem, sau se afla chiar langa noi.

Exista multe incercari de a descrie cat mai acurat fericirea. Dictionarul de Psihologie o


defineste drept „o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un
succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare
euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie
puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a
face ca si altii sa fie fericiti.”

Ingredientele fericirii
La intrebarea „Care sunt ingredientele fericirii?” raspunsul comun este ca o viata fericita
inseamna o succesiune de situatii placute. Deci, daca avem o suma rezonabila de bani,
prieteni buni, o viata de familie agreabila, o buna stare de sanatate si un loc de munca
pe cat de interesant pe atat de bine remunerat, inseamna ca suntem mai aproape de
fericire decat cineva care este sarac, fara loc de munca, fara familie si fara prieteni.

Jonathan Freedman este autorul unui tablou caricatural in care recunoastem


personificarea viziunii de mai sus: „Cea mai fericita persoana de pe continentul nord-
american este o femeie pastor unitarian in varsta de patruzeci de ani. Lucreaza cu
norma intreaga. Se afla la prima casatorie, e indragostita de barbatul ei care si el e
indragostit de ea si au impreuna o viata sexuala activa si satisfacatoare. Ea a terminat
un colegiu (dar nu si-a continuat studiile universitare) si castiga douzeci si cinci de mii de
dolari pe an. Atat ea cat si sotul ei sunt sanatosi. Femeia nu este excesiv de bisericoasa,
din cand in cand se simte in armonie cu Universul, are incredere in sine insasi si in
valorile dupa care se ghideaza. Este de parere ca viata are sens si ca ea insasi e intru
totul capabila sa faca fata oricarei intamplari, pozitive sau negative”.
In cercetarile efectuate pe segmente vaste de populatie, s-a constatat ca
varsta, etapa de viata, statutul socio-economic si profesional, ca si venitul
familiei conteaza ca si elemente esentiale, dar altele par sa nu conteze
aproape deloc: sexul, rasa, educatia, religia. Desi s-a stabilit ca nivelul fericirii
difera de la un grup social la altul, ceea ce se dovedeste uimitor este ca
statutul socio-economic si tot restul „ingredientelor” mentionate mai sus par a
avea doar o insemnatate modesta.

„Hora hedonista”
Cum se face ca ceea ce se cheama lucruri bune in viata nu par sa aiba un
efect prea important asupra fericirii de durata, asa cum am fi tentati sa
credem? Raspunsul care se contureaza este ca trairile placute ne dau din ce
in ce mai putina fericire pe masura ce, repetandu-le, ne obisnuim cu ele. De
exemplu, o persoana care iubeste enorm ciocolata, se angajeaza la o fabrica
de ciocolata unde i se permite sa manance oricat vrea, asa cum pana atunci
nu i se intamplase decat in visele ei cele mai minunate; e fericita…la inceput.
Apoi ciocolata inceteaza sa-i mai ofere fericirea mult dorita.

Psihologul American Harry Helson sustinea ca fiecare dintre noi dispune de un


anumit „nivel de adaptare”, un punct zero, neutru, corespunzator asteptarilor-
ceea ce asteptam sa ni se intample bazand-ne pe ceea ce ni s-a intamplat
deja in trecut.Daca ceea ce ni se intampla coincide cu nivelul de asteptare, nu
vom fi nici fericiti, nici nefericiti. Dar daca evenimentele se dovedesc mai
favorabile sau mai nefavorabile decat le-am anticipat, vom fi fericiti sau
nefericiti.

Daca presupunerea lui Harry Helson este corecta, cei care aspira la fericire
devin proprii lor prizonieri: o serie de intamplari placute ne vor face fericiti, dar
ne vor ridica si pretentiile. Si e posibil ca in fericirea de astazi sa incolteasca
nefericirea de maine. Aceasta viziune cam deprimanta aspra fericirii a fost
denumita „hora hedonista”. Desi in ciuda teoriei nivelului de adaptare, cei mai
multi oameni continua sa creada cu tarie ca daca ar avea mai multi bani ar fi
mai fericiti, realitatea cercetarilor confirma validitatea acestei teorii. Una dintre
aceste cercetari majore a fost efectuate aspra marilor castigatori ai loteriei
statului Illinois. Ce au demonstrat investigatiile? Ca acesti „norocosi” nu se
simteau cu nimic mai fericiti dupa ce castigasera sute de mii de dolari (unii
chiar si un milion) si ca nu se asteptau sa fie mai fericiti nici in urmatorii doi
ani.

Una din pledoariile cele mai remarcabile in favoarea teoriei nivelului de


adaptare vine din partea romancierului rus Alexandr Soljenitan. In „O zi din
viata lui Ivan Denisovici”, scriitorul ne pune sub ochi tabloul unui lagar de
munca din Siberia. Cu toata mizeria traiului de zi cu zi, personajul cartii nu
este atat de nefericit cum poate am crede: „Ivan se duse la culcare pe deplin
multumit. In ziua aceea, norocul daduse peste el de mai multe ori: nu-l
bagasera la carcera, seful de echipa repartizase normele corect, nu
trimisesera echipa in colonie, ciupise o gamela de terci la masa de seara,
muncise cu placere; seara castigase ceva de la Tezar; isi cumparase tutun. Si
nu se imbolnavise. Trecuse inca o zi… O zi fara nori. Aproape ca fusese o zi
fericita”.

Este inteligenta o premisa a fericirii?


S-ar crede ca oamenii foarte inteligenti ar avea, in medie, mai multe sanse de
fericire decat cei mai putin inteligenti. Totusi, in ciuda numeroaselor avantaje
pe care le asigura inteligenta, realitatea demonstreaza cu o forta covarsitoare
ca intre ele nu exista nicio legatura. Unul dintre motive ar fi ca oamenii foarte
inteligenti tind sa nutreasca aspiratii si asteptari mult mai mari decat cei cu o
inteligenta mai moderata.
Casatoria si influentele familiale
Studiile dovedesc ca aceasta „institutie demodata” este una foarte buna; in
medie, oamenii casatoriti sunt mult mai fericiti decat celibatarii. Cauzele
acestei stari de fapt nu sunt foarte clare, dar se crede ca o substantiala
legatura este sprijinul social si emotional furnizat de partenerul de viata. De
asemenea, prezenta copiilor face ca familistii sa fie, in general, mai fericiti
decat celibatarii. Se stie insa ca aparitia copiilor diminueaza initial fericirea
maritala. Insa, in timp ce cuplurile fara copii se separa sau divorteaza daca
mariajul nu este fericit, cuplurile nefericite decid deseori sa ramana impreuna
„de dragul celor mici”. Iar responsabilitatea cresterii si educarii unui copil da
sens existentei cuplului, fiind privita ca meritorie si ulterior conducand la
sentimentul de fericire.

Concluzii
Iata ca fericirea depinde, in parte, de experienta noastra emotionala din trecut
si de locul pe care il ocupam intre oameni. Cu toate acestea, numarul
evenimentelor placute din viata contribuie prea putin la fericire, pentru ca, pe
termen lung, tindem sa avem exact atatea bucurii cate ne asteptam sa avem,
iar fericirea este conditionata de o permanenta ameliorare a realitatii in raport
cu asteptarile noastre. S-ar putea spune si ca secretul fericirii este
personalitatea, sau felul nostru de a fi, de a gandi si de a actiona. Pentru ca nu
evenimentele vietii, ci felul in care reactionam noi fata de ele reprezinta
factorul determinant - de acest lucru depinde daca ne simtim in al noualea cer
sau in ultimul subsol al infernului.

Bibliografie:
1. Argyle, M., The Psychology of Happiness, London, Methuen
2. Eysenck, H.J., Happinesss: Facts and Myths, London Erlbaum
3. Eysenck, H; Eysenck, M., Descifrarea comportamentului uman, Editura
Teora
Alte articole:

e este fericirea? 10 definiţii originale


23
10.01.2015 07:49
Antonio Glodeanu

Ce este fericirea? Iată o întrebare la care au încercat să răspundă nenumăraţi scriitori şi


oameni de ştiinţă în decursul istoriei. Cu toate acestea, fericirea este un concept care prinde
cu adevărat greutate doar într-o viziune proprie, asumată de un individ, conform dorinţelor
şi aşteptărilor sale.

Orice persoană din lume îşi doreşte să fie fericită, însă cum şi când putem ştii că un individ
are parte cu de acest sentiment? Este fericirea o bucurie a unei reuşite punctuale sau este mai
degrabă o stare de bine pe o perioadă lungă de timp? 
Dacă ar fi să consultăm părerea unor psihologi, răspunsul ar fi o combinaţie între cele două.
Psihologul Ed Diener, autorul cărţii „Happiness: Unlocking the Mysteries of Psychological
Wealth”, spune că fericirea este o „bunăstare subiectivă”, mai exact o combinaţie între
satisfacţia propriei vieţi şi capacitatea de a avea mai multe emoţii pozitive decât negative.

Însă acesta să fie răspunsul la întrebarea ce este


fericirea?
Martin Seligman, un important cercetător în domeniul psihologiei pozitive şi autor al cărţii
„Authentic Happiness”, afirmă că fericirea este compusă din trei elemente: plăcerea,
integrarea şi semnificaţia. Mai exact, plăcerea se referă la sentimentele pozitive pe care le ai,
integrarea - la capacitatea de a interacţiona conform dorinţelor tale cu cei din jurul tău, iar
semnificaţia - puterea de a da acţiunilor tale, muncii de exemplu, un sens cât mai înalt.

Mai există de asemenea un element foarte important când vorbim despre


fericire. Majoritatea oamenilor ar spune că bogaţia de exemplu sau iubirea
te ajută să fii fericit. Răspunsul oamenilor de ştiinţă este însă uşor diferit.

Pe baza mai multor studii, psihologul Sonja Lyubomirsky a ajuns la


concluzia că fericirea depinde în proporţie de 50% de genele noastre, 10%
de circumstanţele vieţii, iar 40% de propriile noastre acţiuni. Astfel,
continuă specialiştii, o modalitate bună de a deveni mai fericiţi este să
cultivăm emoţii şi gânduri pozitive.

Gândurile pozitive, adaugă psihologii, nu sunt abordări naive în legătură cu


problemele inerente ale vieţii, ci un mecanism de apărare a sistemului
nervos. Emoţiile pozitive au capacitatea de a-i oferi unei persoane mai
multe răspunsuri la problemele cu care se confruntă decât abordările
negative. 

Ce este fericirea. Cine este mai fericit?


Potrivit psihologilor, cei care simt mai multe sentimente pozitive în viaţa
lor sunt aceeia care au legături mai strânse cu membrii familiei sau cu
prietenii. De asemenea, persoanele optimiste şi cele care au o stimă de
sine mai ridicată, au mai multe şanse de a fi fericiţi. 

Într-un fel previzibil, copiii care au crescut cu părinţi divorţaţi tind să fie
mai puţin fericiţi la maturitate decât copiii care au crescut în familii intacte.

Oamenii în vârstă sunt mai fericiţi decât tinerii, aceştia din urmă fiind mai
uşor cuprinşi de sentimente negative, de furie şi anxietate.

Ce este fericirea? Citate despre fericire


Chiar dacă nu am reuşit să oferim un răspuns concret la întrebarea ce este
fericirea, poate ar fi mai indicat să ne îndreptăm atenţia către definiţiile
date fericirii de mai marii filosofi şi autori ai lumii:

„Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este
a avea simţuri bune şi sănătate trupească; a treia este reuşita în ceea ce
întreprinzi; a patra-i reputaţia bună printre oameni şi a cincea bunurilor
folositoare pentru viaţă.” (Platon)

„Fericirea rezidă în căutarea ei.” (Jules Renard)

„Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea
unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai
cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.” (Alexandre Dumas)

„Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva
destinului ce ne este impus.” (Albert Camus)

„O viaţă fericită nu poate exista fără o anume cantitate de întuneric.”


(Jung)

„Nu numai o durere îţi poate tulbura o fericire, ci şi altă fericire.” (Lucian
Blaga)

„Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea


însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi
iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea.” (Hermann
Hesse)

„Din nenorocire, fericirea înseamnă în aparenţă ceva absolut şi tocmai de


aceea se găsesc atâţia neghiobi care să se întrebe: "Ce e fericirea?"
(Balzac)

„Credem că fericirea derivă dintr-un loc în care am fost odată fericiţi.


Adevărul este că fericirea derivă din noi înşine.” (Franz Schubert)

„Dar e atât de dureros şi greu să nu crezi în fericire. Pentru cei mulţi,


fericirea ajunge chiar un sens dat existenţei. Cu atât mai rău pentru ei.
Fericirea nu poate fi cunoscută, valorificată şi stăpânită decât după ce te-ai
îndoit de ea.” (Mircea Eliade)

S-ar putea să vă placă și