MAI ESTE POSIBILĂ

FERICIREA?
Bertrand Russell

Vârgă Irina-Gabriela
Grupa 633
Seria B
BERTRAND ARTHUR WILLIAM RUSSELL (1872-1970)

 a fost un logician, filosof, matematician,

istoric, eseist și critic social britanic.
 În timpul vieții s-a declarat ca
fiind liberal, socialist și pacifist, dar în același
timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul
dintre aceste lucruri.
 Cu toate că a locuit preponderent în Anglia,
Russell s-a născut în Țara Galilor, țară în care
a și murit, la vârsta de 97 de ani.
 Cu siguranță în această perioadă toți ne-am pus la un
moment dat întrebarea : „Ce este fericirea?”,
„Mai este posibilă fericirea?”
 În opinia mea, fericirea ar putea să însemne totul și,
totodată, nimic. Un studiu de caz arată că fericirea provine din
lucruri mici, chiar nesemnificative pentru majoritatea populației.
Aș putea defini fericirea ca una dintre cele mai complexe stări,
acționând asupra noastră precum un individ necunoscut. Probabil
că nimeni, nicicând, nu a reușit să descopere întocmai fericirea.
 Fericirea nu trebuie descoperită, ci trebuie să
privești în esență frumusețea vieții și să apreciezi ceea
ce ai. De aceea autorul, Bertrand Russell suștine că
fericirea este de două feluri: ,, simplă și, respectiv
fantezistă; sau animală și, respectiv, spirituală; sau a
inimii și, respectiv, a minții”.
 Fericirea nu poate fi exprimată în cuvinte, ea poate
fi doar trăită.
 Poate că mulți ar spune că o situație financiară înstărită aduce
fericirea. Și da, într-o mică măsură, le dau dreptate, deși ar mai
exista și acea parte de îndoială, care mă influențează să dezvolt un
argument mai mult sau mai puțin ilogic. Fericirea e mai mult de
atât. Așa cum Bertrand Russel, filosoful, a susținut cu tărie la un
moment dat că scrisul și cititul înseamnă fericire, tot astfel, aș
putea și eu susține că scrisul și cititul sunt două lucruri diferite, ce
aduc potențiale diferite. Cu riscul de a-l contrazice, declar că
fericirea născută din scris, nu e aceeași cu cea provenită din citit.
 Pe de-o parte, un scriitor nu scrie despre ce trăiește, ci trăiește
ce scrie, exploatând meleagurile misterioase ale acestei stări și
reușind să-și transpună emoțiile în rânduri și cuvinte. Un astfel de
om devine fericit, bucurându-ne pe noi, cititorii, cu creațiile-i
publice. Pe de altă parte, cel ce citește parcurge o lume de poveste,
reușind fără prea mare efort să simtă ce se presupune a se vrea
simțit, în profunzime. Scriitorii sunt fericiți, scriind, iar cititorii
sunt fericiți, citind.
 Autorul face o comparație între artist și omul de știință,
afirmând că cel din urmă este mai fericit: „În viața omului de știință
se găsesc întrunite toate condițiile fericirii.”, spre deosebire de
primul care „se află în situația dureroasă de a trebui să aleagă între a
fi desconsiderat și a fi vrednic de dispreț.”
 Orice om este fericit când practică meseria care îl reprezintă,
fie fizică sau psihică, deoarece există oameni care s-au dezoltat pe
plan profesional, iar la final și-au dat seama că sunt nefericiți, stând
în fața unui monitor și aleg să muncească într-un alt domneniu cu
totul diferit.
 Fericirea înseamnă împlinire, ea constă-n modul în care noi o
privim. Așa cum pentru omul bolnav fericirea înseamnă sănătate;
pentru un student fericirea înseamnă calificarea într-un domeniu,
realizarea unei cariere de succes; pentru un om de succes fericirea
înseamnă familia; pentru un copil orfan fericirea înseamnă atenția,
un loc numit „acasă”.
 Odată cu trecerea timpului și numeroasele schimbări aduse
de acesta, meseriile contemporane au luat o întorsătură drastică.
În Evul Mediu, oamenii se distingeau prin simplitatea ce-i
caracterizau întru totul, bucurându-se, fără dar și poate, de
practicarea muncii fizice, pe când, odată cu modernizarea și
avansarea tehnologiei, se caută diverse modalități prin care
munca manuală să fie rezumată la cea mașinistă, devenind
subapreciată.
 La vârste fragede, precum și în adolscență, unele persoane aleg
sa conceapă fericirea ca fiind materială sau, deseori, provizorie.
Având în vedere că nu am ajuns încă la o vârstă înaintată aș putea
spune că sunt de aceeași părere, însă întâmplările și împrejurimile
îmi induc o concepție oarecum distinctă, dar bazată pe același
subiect.
Așadar, autorul a menționat într-unul dintre fragmente că, deși
picioarele i-au fost luate, omul a izbutit în a finaliza o pentalogie
despre mana trandafirilor, dobândindu-și astfel curajul de a-și
accepta sinele.
În urma acestui argument, am reușit, fără dar și poate, să extrag
o concluzie cu privire la fericire. Pentru a fi fericit, e de ajuns să
înveți să apreciezi simplitatea și tot ce vine odată cu ea, iar dorințele
materiale sunt doar plusuri, de care nu ai neapărată nevoie.
 „În multe cazuri, poate chiar în majoritatea lor,
pasiunile şi hobby-urile nu sunt însă o sursă de fericire
propriu-zisă, ci mijloace de a fugi de realitate, de a uita
pentru moment câte o suferinţă anevoie de suportat.
Fericirea propriu-zisă depinde, mai mult decât orice
altceva, de ceea ce am putea numi interes simpatetic faţă
de persoane şi lucruri.”
 CONCLUZII
CONCLUZII
„Secretul fericirii în asta constă: să ai interese cât mai
largi cu putinţă, iar reacţiile tale faţă de lucrurile şi
persoanele care te interesează să fie, pe cât posibil,
simpatetice, iar nu ostile. ”
În concluzie, pentru a dobândi sentimentul de fericire este
nevoie, înainte de toate, să parcurgi culmile tristeții absolute,
învățând în cele din urmă să-i accepți pe cei din jur cu
imperfecțiuni, calități, avantaje și dezavantaje. Și doar atunci
vei ieși la lumină tu, cel adevărat. Fericirea mai poate fi
posibilă, dar nu fără compromisuri.