Ghiţă Florin-Claudiu

Iacob Ana Daniela

Crezul unui om de şiinţă umanist

Julian Huxley a fost un biolog evoluționist susținător al selecției naturale. În

lucrarea să “Crezul unui om de știință umanist” își spune părerea despre viață.

El credea că în ciuda lucrurilor rele ce se întâmplă în lume, în ciuda durerii,

mizeriei, cruzimii, nefericirii și a morții, viață merită să fie trăită cu un scop, iar
acel scop este de a înțelege universul.

Deși în viață nu putem compara valorile unui om cu cele ale altuia, Julian
Huxley afirmă că știință este mai importantă decât celelate valori ale lumii,
comparând activitatea științifică a lui Newton și Darwin cu dezlegarea cuvintelor
încrucișate.

El susține deasemenea că există un număr de întrebări care nu sunt de nici

un folos pentru că nu se poate răspunde la ele niciodată. În ceea ce privește știința,
descoperim că trebuie  să punem corect întrebările altfel irosim timp. În lucrarea sa
biologul  dă exemplu pe chimiștii secolului al XVII-lea. Fiind că și-au pus
întrebarea ”Ce substanță este în procesul de ardere?” în loc să se întrebe “Ce fel de
proces este arderea “ s-au încurcat în propria teorie filozofică.

Astfel trebuie să învățăm să punem corect întrebările legate și chiar de cele

mai simple lucruri din lume. De exemplu, întrebarea ce formă de magie ucide
oamenii este un tip greșit de întrebare, deoarece nimic magic nu ucide oamenii. În
mod similar, a întreba cine stăpânește universul este un tip greșit de întrebare .

Contrar cu părerea autorului în text ,că universal se stăpânește singur,  eu

cred că există o divinitate care controlează tot ce este în jurul nostru , lumea în
Ghiţă Florin-Claudiu
Iacob Ana Daniela

toate aspectele ei. Deasemenea  cred că unirea noastră spirituală cu ceva mai
presus de eul nostru, ne duce la un nou mod de viață în care povara vinovăției și a
păcatului este luată de la noi.

Deși în text întrebarea “Care este natură lui Dumnezeu” nu are răspuns,
deoarece Julian Huxley crede că nu putem demonstra că există , eu sunt de părere
că, cunoștințele istorice și antropologice, din ce în ce mai numeroase indică
existența unei ființe cu mult deaspra noastră și a întregului univers. Biodiversitatea
uimitoare din jurul nostru, capacitatea de explorare și spiritul de inventivitate al
oamenilor ne indică o moștenire din partea creației divine.

Julian Huxley crede că mântuirea în termenii acestei lumi înseamnă

realizarea armoniei între părți diferite ale naturii noaste umane și în același mod
realizarea unor relații satisfăcătoare între sinele nostru și mediul social al omului.
El nu este descurajat de cei care spun că respingerea lui Dumnezeu și nemurirea
lasă viața fără sens, arătând spre budiști, agnostici și stoici ca exemple de indivizi
care au condus vieți nobile și devotate fără astfel de credințe.

În ciuda a ceea ce afirmă el, eu tot cred că ideea respingerii lui Dumnezeu și
a nemuririi golește de sens existența umană, întrucât viața se desfășoară între două
limite: naștere și moarte.

Ceea ce susține autorul este că oamenii pot fi motivați și fără această

credință  să își trăiască o viață plină și să se simtă că existența merită să fie trăită,
știința oferind cele mai bune mijloace de realizare a sensului în lume. Progresul ei
ne ajută să înțelegem catastrofele ce au loc în lume ne mai fiind nevoiți să credem
că sunt o pedeapsa de la Dumnezeu. Acesta explică forțele care au fost cândva
întunecate și misterioase; oferă informații despre psihologia noastră, ne
Ghiţă Florin-Claudiu
Iacob Ana Daniela

îmbunătățește atât pe noi, cât și lumea noastră; și dezvăluie vasta imensitate,

istorie și viitor al cosmosului.

Astfel autorul crede că anticii , pentru că nu aveau știința pe care o avem noi
acum, s-au bazat pe religie ca speranța în acele vremuri în care viața părea masei
mari a umanității “ nesuferită, abrutizantă și scurtă”.

Din perspectiva științifică, avem motive să sperăm că viitorul va fi mai bun

decât trecutul, că putem accelera evoluția culturală cu cunoștințele noastre. În timp
ce am făcut primii pași scurți către o astfel de conștiință, ar trebui să continuăm
mai departe, întrucât toată istoria umană reprezintă doar copilăria potențialului
uman.

Autorul ia în dezbatere și statutul individului care nu reprezintă un lucru

izolat, neapărat. Individual este cel care transformă materia și experiența și își
desfășoară existența într-un sistem de relații cu ceilați indivizi.

Julian Huxley crede în diversitate. Până în prezent se știe că ființele umane

sunt unicate. În contextual acestei uriașe diversități, toleranța și înţelegerea sunt
esențiale. Valorile trebuie puse la locul lor și lupta împotriva lucrurilor greșite
trebuie susținută cu eforturi maxime.

Finalul acestei analize filosofice, “Crezul unui om de știință umanist ” este

concluzia autorului, care trece prin multe filtre întrebarea existențială: ”Eu ce sens
am, ce rost am?” .Viața este cea care reprezintă, poate, cel mai palpabil concept
dintre toate, ea merită trăită, viața nu trebuie sacrificată pe un altar al neștiinței și al
necunoașterii, lăsând-o să se transforme într-o “baltă secată de soare”. Puterea
omului stă exact în viața pe care o are de trăit. Viața este semnul divinității, semul
Ghiţă Florin-Claudiu
Iacob Ana Daniela

evoluției, al concretului și al imprevizibilului în egală măsură, toate acestea făcând-

o cheia universului în care ne găsim și noi, oamenii.