Fericirea

Guillaume Apollinaire: "Din când în când, este bine să ne oprim din căutarea fericirii şi să fim
fericiţi”.
Există patru chipuri ale fericirii, în funcţie de situaţiile care produc şi menţin această stare
emoţională pe care oamenii o numesc fericire:
1. Fericirea-Bucurie – fericirea constă în bucuriile (episoade de emoţie pozitivă intensă) pe
care le trăim: excursii, distracţii cu prietenii, întâlnirile cu cei dragi sau cu persoane interesante,
sărbătorirea unor evenimente (căsătorii, botezuri, aniversări, zile tradiţionale de peste an – Paşte,
Crăciun), achiziţionarea unor obiecte dorite (de la lucruri foarte importante, de exemplu o casă, până la
obiecte uzuale, de exemplu, haine). Toate acestea sunt bucurii legate de situaţii care se produc din când
în când şi care oferă o fericire intensă, dar aşa-numită “în salturi”.
Există însă micile bucurii cotidiene pe care trebuie să le “descoperim”: o zi însorită, o
plimbare, un film sau un spectacol, starea noastră de bine - de încredare - de speranţă, o discuţie plăcută
cu cineva, reuşita în a face un lucru anume ...........
“A descoperi bucurii”, deci a trăi momente de fericire, ţine de capacitatea noastră de a privi
diverse situaţii obişnuite din perspectiva bucuriei pe care ne-o aduc tocmai pentru că ele există în viaţa
noastră şi putem lua parte la ele.
2. Fericirea-Mulţumire – fericirea constă într-o stare prelungită de mulţumire, stare pe
care oamenii o resimţim când obţin ceea ce doresc. Fericirea ca stare de mulţumire este însă
rezultatul unor dorinţe rezonabile, aşteptările excesive fiind, cel mai adesea, sursă de nefericire.
Mulţumirea şi fericirea adusă de ea sunt trăite atunci când proiectele noastre rezonabile se
împlinesc, când ne descurcăm mulţumitor, când nu avem griji materiale deosebite, când avem o
sănătate bună sau când avem convingerea că ne putem controla şi îmbunătăţi starea de sănătate, când
avem relaţii armonioase cu membrii familiei şi cu ceilalţi (sunt foarte importanţi câţiva prieteni stabili,
de nădejde). Acestea toate ne mulţumesc şi ne fac fericiţi atunci când sunt valabile pentru noi, dar şi
pentru cei dragi nouă – în special pentru copii noştri.
A fi mulţumiţi deci a trăi stări prelungite de fericire ţine de capacitatea noastră de a fi
moderaţi, realişti în ceea ce ne dorim, “de a avea măsură” în tot ceea ce facem şi aşteptăm.
3. Fericirea-Activitate cu scop – fericirea este dată de sentimentul că eşti util, că viaţa ta în
general şi fiecare zi în parte au sens, pentru că: poţi face ceva folositor ţie sau celor dragi, poţi duce
la bun sfârşit lucruri mai mari sau mai mici pe care ţi le propui, te simţi folositor celorlalţi.
Fericirea ca activitate cu scop ţine de capacitatea noastră de a ne propune scopuri (de a ne
găsi ceva de făcut), iar aceste scopuri să fie rezonabile, adică realizabile, pe măsura puterilor noastre.
4. Fericirea-Echilibru sufletesc – fericirea este dată de păstrarea liniştei sufleteşti
indiferent de situaţie, la reuşită sau la necaz. Aceasta înseamnă să ne păstrăm calmul în înfruntarea
problemelor, prin menţinerea încrederii în noi înşine că le putem rezolva (ne vom aminti câte alte
lucruri am rezolvat) şi prin păstrarea speranţei în ajutorul primit din partea altora.
Fericirea ca echilibru sufletesc ţine de capacitatea noastră de a înţelege că viaţa este făcută
din împlini, dar şi din nereuşite, precum şi de capacitatea de a privi nereuşitele drept încercări
menite să ne înveţe ceva.
Concluzii
1. Fericirea ţine de împrejurări, dar în primul rând de capacitatea personală de a o trăi
(simţi) – fericirea este o putere a sufletului.
2. Fericirea noastră este completă atunci când îi include şi pe cei de lângă noi, când îi putem
primi cu adevărat în sufletul nostru şi pe alţii.
Despre culturi în societatea contemporană.

Trăim într-un cult al fericirii. Totul în jurul nostru elogiază și promovează până la saturație ideea de
fericire. Suntem intoxicați cu dorința de fericire. Acesta să fie sensul, eventual chiar exclusiv, al vieții ?
Suntem aici ca să facem lucruri, ori acestea se fac cu greu: cu strădanie și perseverență în a învăța, în a
munci, în a ne înțelepți și depăși greutățile.
Toate reclamele ne prezintă diversele produse, de la aspiratoare la pepsi și chipsuri, drept lucruri care
ne aduc fericirea, chiar părți de fericire. Singura reclamă cu munca, cea cu Dorel, ridiculizează de fapt
munca. Dorel este un prototip al fraierului care muncește.

Alt cult aiuritor - cel al tinereții

MESAJ. Vă atașez o fișă despre fericire. Este pe înțelesul tuturor, fără explicații științifice sau
sofisticat. Unei persoane care se plânge de nefericirea eu îi cer mai întâi să detalieze ea
subiectul , adică în ce fel resimte nefericirea, în ce ar consta fericirea pe care și-o dorește, pe
care o trăiesc alții) ce cauze ar avea nefericirea ei, dacă chiar nu are nimic care să-i aducă
fericire în viața personală.........
De regulă, persoanele nu prea pot povesti mare lucru, nu prea pot defini fericirea și atunci
intervin cu Fișa. Îi dau din prima formă, ”traducere”, a fericirii (pct. 1) un exemplu, două,
urmând ca persoana să analizeze în viața personală prezența elementelor sugerate sau a
altora similare.
Continui cu punctele următoare din Fișă