Tulburarea de personalitate de tip narcisic

Cei care au o tulburare narcisică de personalitate se consideră superiori

altor persoane, speciali, excepționali, se așteaptă ca ceilalți să se raporteze
la ei ca atare și au impresia că li se cuvine un tratament privilegiat.

Au o părere foarte bună despre sine, își supraestimează calitățile, își

exagerează realizările subestimând contribuțiile altora, și deseori manifestă
comportamente și atitudini de aroganță. Sunt convinși că vor avea succes
în orice și-ar propune să facă, se bazează foarte mult pe propriile forțe, sunt
de neclintit în atingerea obiectivelor și deseori lipsiți de scrupule și
considerație față de alții. Sunt competitivi și au mai multe șanse de a reuși
tocmai pentru că ei au credința că locul 1 li se cuvine iar de cele mai multe
ori preferă funcții de conducere. Cu toate acestea, performanțele lor pot
avea grav de suferit din cauza intoleranței la critică și a dificultății de a
accepta eșecul.

Pentru că se cred mai buni decât alții, îi desconsideră pe cei din jur și caută
să se împrietenească și să aibă relații sociale cu oameni importanți și de
succes, cu personalități marcante și privilegiate cu care se și compară
adesea. Își doresc putere, strălucire și faimă, au ambiții mari atât în viața
personală cât și în cea profesională și nu se mulțumesc cu puțin. Eșecurile
sau neatingerea obiectivelor le afectează într-o mare măsură starea psihică
și emoțională deoarece unui narcisic îi este foarte greu să accepte că o
ființă excepțională cum este el nu reușește întru totul.

Își consideră nevoile mai importante decât ale altor oameni și se așteaptă
ca ceilalți să le acorde un tratament special, să le ofere privilegii, să le facă
favoruri față de care însă nu vor manifesta recunoștință și nici nu vor simți
nevoia de a întoarce acele favoruri deoarece consideră că tot ceea ce
primesc li se cuvine. Când ceilalți nu se comportă cu ei în funcție de
propriile așteptări sau când nu li se acordă atenția cuvenită, devin furioși
sau deprimați ori se simt ofensați. Ei se aşteaptă să li se dea tot ce doresc
sau cred ei că le este necesar, indiferent de ce poate însemna aceasta pentru
alţii.

Deoarece consideră că nu trebuie să se supună acelorași reguli la care se

supun ceilalți, vor avea tendința să le încalce considerând că oricum „știu
ei mai bine”.

Sunt siguri pe ei, carismatici, foarte preocupați de imagine și aparențe și

lipsiți de empatie față de cei din jur pe care nu ezită în a-i manipula pentru
a-și atinge obiectivele. Farmecul lor îi fascinează și îi seduce pe aceștia, cel
puțin la început. Se joacă cu emoțiile celorlalți pentru a-i atrage de partea
lor și pot recurge, ca și tehnici de manipulare, la măgulire, învinovățire,
amenințare sau inducerea sentimentului că „suntem în aceeași barcă”.

Narcisicii au o nevoie constantă de atenție și admirație. Își doresc să fie

mereu în centrul atenției, monopolizează discuțiile care, de obicei, ajung să
se învârtă în jurul propriei persoane, și se simt inconfortabil atunci când
ceilalți se raportează la ei ca la niște persoane „obișnuite”, când nu li se
acordă atenția, măgulirea și flatarea pe care o așteaptă. Propriul lor fel de a
fi îi împiedică să stabilească cu ceilalți relații strânse și afectuoase iar
principalul criteriu în funcție de care se implică sau nu în relații este „poate
această persoană să îmi servească scopurile ori să mă ajute să îmi ating
obiectivele?” Așadar, se raportează la cei din jur în funcție de propriile
interese și în general nu îi mișcă emoțiile, trăirile sau problemele acestora
pe care le consideră semne de slăbiciune. Narcisicii manifestă răceală
emoțională și lipsă de interes față de cei din jur, sunt deseori disprețuitori și
duri, și nu țin cont de faptul că remarcile lor îi pot răni sau ofensa pe
ceilalți.

De asemenea, consideră că merită mai mult decât ceilalți, așadar se vor

simți deseori invidioși pe succesele și realizările lor deoarece cred că ei ar
merita mai bine admirația și privilegiile de care se bucură alte persoane.

Fiind foarte încrezători în propria persoană au tendința să creadă că dețin

adevărul absolut, sunt non-receptivi sau indiferenți la sfaturile, opiniile sau
părerile celorlalți, le este greu să accepte opinii contradictorii și nu se lasă
până când nu îi conving pe ceilalți că ideile sau punctul lor de vedere este
cel mai bun. Cu toate acestea, încrederea și stima de sine sunt mai degrabă
 superficiale, deoarece eul lor este unul vulnerabil. De aceea răspund foarte
bine la complimente, deoarece consideră că li se cuvine întreaga admirație
a celorlalți, însă le este greu să accepte critica și nu tolerează frustrarea.
Deși uneori pot să nu arate cât de mult îi afectează, criticile îi vor face să se
simtă insignifianți, umiliți și lipsiți de valoare și vor reacționa cu dispreț
sau furie, vor deveni sfidători, ofensivi sau defensivi.

Care sunt cauzele?

Ca și în cazul altor tulburări de personalitate, cauzele sunt complexe și greu

de specificat. Pe lângă influențele genetice, biologice și psihice există
anumiți factori care favorizează apariția acestei tulburări precum:

 abuzul și neglijarea severă în copilărie față de care copilul va

manifesta o contra-reacție
 lipsa stabilirii unei legături empatice între părinte și copil
 supraprotecția, admirația și lauda excesivă care nu are fundamente
reale
 aștepările exagerate și pretenții foarte mari din partea părinților
 indulgența și trecerea cu vederea a comportamentelor negative

În populația generală, sub 1% din oameni suferă de aces tip de tulburare de

personalitate, însă în clinicile de psihiatrie procentul ajunge și la 16%.

Ca și complicații pot apărea: abuzul și dependența de droguri și alcool,

depresia, anorexia, tulburările somatoforme.

Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață . Reflecții"

 Primești e-mail de cîte ori am un articol nou pentru tine

 Te alături unei comunități de peste 50.000 de persoane
 Ești printre primii care au parte de promoții și oferte speciale

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord sa fiu abonat la newsletter si sa primesc informatii despre ultimele articole, produse si
oferte*

VREAU EBOOK-UL
Ce se poate face?

Dacă avem în jurul nostru astfel de persoane, fie că este vorba despre
colegi, prieteni, membri ai familiei sau șefi, este indicat să le arătăm
aprecierea noastră însă pentru meritele și calitățile lor reale, să îi
complimentăm sincer și să îi aprobăm atunci când într-adevăr suntem de
acord cu ei. Complimentele false ori lingușelile pot face mai mult rău decât
bine, deoarece intențiile nesincere îl vor determina pe narcisic să devină
ofensiv pentru că se va simți „dus cu zăhărelul”- așadar, nu vom face
altceva decât să îi aducem o ofensă la adresa propriei inteligențe.

Dacă considerăm că este necesar să le aducem critici, este important să

țintim un comportament cât mai specific sau o atitudine anume pe care noi
ne-am dori să le schimbe. Dacă îi vom reproșa unui narcisic că este egoist
sau arogant, nu vom face altceva decât să îl atacăm personal iar reacția lui
va fi una agresivă și ne va contraataca.

Un alt aspect la care trebuie să fim atenți se referă la încercările de

manipulare. Pentru că, așa cum am scris mai sus, narcisicului îi pasă prea
puțin de cei din jurul său și se raportează la aceștia mai degrabă în termeni
mercantili, nu va ezita să îi manipuleze pentru a obține ceea ce își dorește.

Este indicat, de asemenea, să ne trasăm cu fermitate limitele și granițele de

interacțiune, pentru că altfel ne putem trezi în ipostaza de „supuși” sau
„servitori”.

În cazul personalităților narcisice, ca și în cazul celorlalte tulburări de

personalitate, pentru că vorbim despre trăsături stabile și rigide, nu ne
putem aștepta la schimbări profunde, însă anumite comportamente și
atitudini se pot cizela iar psihoterapia poate fi de folos.

Dr. Ursula Sandner