Lumină sau întuneric?

În capitolul Lumină sau întuneric din cartea Culturi și Organizații. Softul

mental, autorul Hofstede aduce în relief conceptul de stare de bine subiectivă
prezentat cu ajutorul unui exemplu elocvent, cel în care orașul Hong Kong devine
un alt oraș în ziua de duminică a fiecărei săptămânii. Asta datorită avalanșei
sentimentului de fericire declanșat de către femeile filipineze care muncesc ca
ajutor în casă în cele 154.000 de gospodării, și care rămân izolate în celelalte zile
ale săptămânii.

Fericirea sau starea de bine subiectivă cum preferă să o numească cercetătorii, e un

scop drag tuturor oamenilor. Iar acest scop este dorit prertutindeni în lume
indiferent de religie, cultură sau credințe, datorită faptului că majoritatea oamenilor
vor să ajungă la o stare de fericire la un moment dat.

În ceea ce privește natura SBS putem mărturisi că ni se prezintă 2 aspecte distincte

și la fel de importante evaluarea cognitivă a propriei vieți și o descriere a propriilor
sentimente.

Ancheta mondială asupra valorilor abordează ambele aspecte ale SBS, întrebând
oamenii cât de mulțumiți de viața lor și cât de fericiți sunt. Țările cu procentajele
cele mai mari de respondenți foarte fericiți sunt de regulă sărace sau nu deosebit de
bogate. Astfel specialiștii consideră că măsurarea fericirii e discutabilă.

Cercetătorul Misho, a arătat că în țările cu procentaje ridicate de oameni care se

declară foarte fericiți există un număr mare de decese provocate deboli
cardiovasculare.
Starea de bine- supravețuire a fost tratată deja în capitolele anterioare unde era
asociată cu combinația între individualism ridicat și masculinitate scăzută. Mai
mult, dimensiunea era puternic corelată cu convingerea că bărbații sunt lideri
politici mai buni decât femeile și că femeile au nevoie de copii pentru a fi
împlinite, cu accentul pus pe tehnologie, cu respingerea membrilor grupului extern
( de pildă, străinii), cu senzația că nu-ți controlezi bine viața și cu multe altele.

De altfel, conceptul de permisivitate- austeritate ca dimensiune socială , tratat de

același cercetător Misho a fost supus unei analize a datelor AMV. Așa Misho dă
naștere unei noi dimensiuni pe care a numit-o universalitate-excluziune bazată pe 3
aspecte importante, pe care le voi numi în următoarele rânduri, formulate alături de
tema fericirii.

1. Fericirea: ,, Una peste alta, ați spune că sunteți foarte fericit, destul de
fericit, nu prea fericit dsu deloc fericit.”S-a măsurat procentajul celor care au
ales foarte fericit!
2. Controlul asupra vieții: ,,Unii oameni simt că sunt complet liberi în
alegerile pe care le fac în viață, în timp ce alții simt că ce fac ei nu are nici
un efect real asupra lucrurilor care li se întâmplă. Folosiți, vă rugăm o scară
în care 1 înseamnă ,,deloc’’ iar 10 ,,foarte mult’’ pentru a exprima câtă
libertate de alegere și control simțiți că aveți asupra felului în care arată
viața dumneavoastră. S-a măsurat media punctajelor naționale raportate de
AMV.
3. Importanța timpului liber: Indicați câtă importanță au în viața
dumneavoastră( foarte mare, destul de mare, nu foarte mare sau nici una)
familia, prietenii, timpul liber, politica, munca, religia, ajutorul dat
celorlalți. S-a măsurat procentajul celor care au ales foarte mare importanță
pentru timpul liber.
 Fericirea, controlul asupra vieții și importanța timpului liber sunt corelate
între ele și împreună definesc o puternică dimensiune comună.
De aici reiese faptul că unele dintre laturile acestor dimensiuni susțin ideea că poți
să acționezi după bunul plac,să cheltuiești bani și să te resfeți distrându-te
împreună cu prietenii sau de unul singur. O altă perspectivă poate susține ideea că
acțiunile noastre sunt îngrădite de diverse norme și interdicții sociale și sentimentul
că a te bucura de timpul liber, a cheltui și alte asemenea forme de permisivitate
sunt oarecum nefaste.
Aceste caracteristici l-au făcut pe Mishosă definească această dimensiune
permisivitate-austeritate.
Și pentru a fi mult mai clar în mintea noastră am să definesc aceste două concepte
adoptate de către cercetător.
Permisivitatea reprezintă tendința de a permite satisfacerea relativ liberă a
dorințelor umane elementare și firești legate de bucuria de a trăi și de distracție.
De asemenea,
Austeritatea reflectă convingerea că o asemenea satisfacere trebuie îngrădită și
reglată de norme sociale stricte.
Această dimensiune este una relativ nouă care ar merita să fie studiată mai intens,
iar putem mărturisi că în lucrările mai vechi ale lui Geert această distincție era
asociată conceptual cu evitarea incertitudinii, despre care cred că ne aducem
aminte de la..............
Din nou această dimensiune poate rezolva paradoxul filipinezilor săraci care sunt
mai fericiți decât cetățenii bogați din Hong Kong prezentat în primul exemplu de la
început. Mai mult, dimensiunea permisivitate-austeritate prezintă o slabă corelație
negativă cu distanța față de putere, indicând o ușoară tendință a societăților mai
ierarhizate de a fi mai puțin permisive.
Permisivitatea-austeritatea și starea de bine subiectivă în alte studii trans-
naționale
Un grup de cercetători a demarat în acest sens un studiu referitor la frecvența
amintirii experiențelor emoționale, rezultând astfel 2 dimensiuni, pe de o parte
afectul pozitiv și pe de altă parte afectul negativ. Rezultatul acestui studiu a condus
la corelarea trăirilor pozitive cu dimensiunea PERMISIVITATE- AUSTERITATE,
astfel oamenii din societățile mai permisive tind să-și amintească mai degrabă
strările pozitive.
De asemenea, au mai fost studiate prin diverse cercetări și alte dimensiune precum
disciplina morală, cinism social care era corelat semnificativ și negativ cu PEA. De
asemenea, s-a dovedit că în societățile permisive este mai probabil să existe mai
mulți indivizi extravertiți și mai puțini instabli psihic, conform unor dimensiuni de
personalitate conforme modelului Big Five.
Permisivitatea-austeritate, sănătate subiectivă, optimism și rata natalității
O agenție de sondare a opiniei publice din SUA, adună date din aproximativ 50 de
țări, folosind în general eșantioane reprezentative la nivel național. Mai întâi au
ales să adreseze întrebări respondeților cu privire la gradul de optimism în viitor.
S-a dovedit că societățile mai permisive au oameni mai optimiști iar cele austire
din contra.
Mai important mi s-a părut, din punctul meu de vedere că fericirea, sănătatea
subiectivă și optimismul în privința viitorului, influențează numărul copiilor
care se nasc într-o țară. Educația este de asemenea un factor influențator în rata
natalității. Spre exemplu, societățile mai puțin educate au de regulă mai mulți copii
per familie, în schimb populațiile care nu se simt foarte fericite și sănătoase nu prea
sunt doritoare să aibă copii, mai ales dacă au nivelul de educație este tipic țărilor
dezvoltate economic.
Din păcate, nu se cunoaște vreo metodă care să crească brusc procentajul
oamenilor fericiți dintr-o țară.
Permisivitate-austeritate, importanța prietenilor și atitudinea consumatorilor
Ancheta Mondială asupra Valorilor ne dă ocazia să testăm importanța prieteniilor,
astfel constatatarea în urma anchetei subliniază faptul că în culturile permisive
gradul de extravertire e mai mare o masură la nivel personal a sociabilității șii
orietării spre distracție.

Știați că?

În societățile permisive, oamenii se declară mai mulțumiți de viața lor de familie,

fac sport mai des, schimbă mai des e-mailuri cu familia și colegii ori consumă mai
mult pește și mai multe băuturi nealcoolice și bere.

De asemenea, societățile mai permisive atunci când banii nu sunt o problemă, sunt
mai înclinate către consumul nelimitat de ceea ce se numește junk food ( hrană
nesănătoasă), ceea ce provoacă obezitate.

Permisivitatea este cel mai puternic corelată cu egalitarismul de gen, iar societățile
austere prezintă un mai puternic colectivism al grupului intern și mai puțin
mulțumite de el.
Permisivitatea austeritate și relațiile sexuale
Ei bine, este interesant că femeile din țările occindentale sunt mai emancipate
sexual, ca drept paralelă ar fi faptul că femeile din țările colectiviste sunt mai
inhibate când vorbesc despre sexualitatea lor.
Totuși, în țările bogate în care sexul este mai puțin probabil un subiect tabu, este de
așteptat ca respondenții să fie mai sinceri în această privință, cel puțin în sondajele
anonime.
De altfel, pentru țările bogate , punctajele sociosexualității naționale, atât la femei
cât și la bărbați, erau corelate pozitiv cu permisivitatea.
Permisivitate-austeritatea la locul de muncă
Aici putem aduce în discuție un exemplu foarte elocvent, cel al profesorului rus
Sergey Myasoedov care prezintă unul dintre confictele culturale între managerii
americani expatrați în Rusia și angajaților locali. Aceștia le cerea angajaților ruși să
prezinte un comportament binevoitor însoțit de zâmbete în cadrul companiei Mc
Donald’s, lucru căruia profesorului Sergey i s-a părut puțin nepotrivit într-o
societate austeră precum Rusia./Citez:…… Profesorul spune că într-o societate
permisivă ca cea americană lucrurile cerute de către manageri ar fi funcționat mult
mai bine dar în societatea rusă aceste aspecte pot genera consecințe neașteptate.
Asta pentru că, după cum știm în Rusia o față inexpresivă însoțită de severitate
denotă seriozitate ( drept exemplu popularitea conducătorul Vladimir Putin), în
schimb în cultura americană trebuie să radiezi de bucurie și optimist (mai cu seamă
când activăm pe scena politică).
Permisivitatea-austeritataea și statul
Din studiile AMV reiese faptul că menținerea ordinii în interiorul statului este
considerată ca prim obiectiv și corelate negativ cu permisivitatea. Libertatea de
exprimare poate fi un obiectiv major într-o societate occidentală permisivă, dar
într-o societate austeră ea poate trece în plan secundar. Spre exemplu, rușii și alți
est-europeni acordă un interes scăzut anumitor drepturi ale omului pe care cetățenii
din țările bogate le consideră foarte importante. Într-un stat existența libertății de
exprimare și a unui guvern democrat sunt legate de valorile oamenilor în privința
distanței față de putere, a individualismului și a evitătrii incertitudinii.
În concluzie, asemeni spuselor autorului putem rezuma faptul că la fel ca în cazul
majorității dimensiunilor culturale, e greu de determinat cu certitudine ce procese
istorice au condus la diferențele în permisivitate-austeritate pe care le observăm în
zilele noastre.