Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Specializarea: Asistență Socială, anul 1

Protecție umană prin control social

Bazele sau fundamentele asistenței sociale moderne

1. Protecția familiei și a persoanei în fața ideologiilor totalitare

Cea mai importantă perspectivă este a profesorului universitar doctor Vasile Miftode,
care ne aduce o abordare complexă și originală a unor fenomene și procese sociale specifice
transformărilor socio-culturale și politice care caracterizează societatea romanească actuală.
Profesorul Vasile Miftode argumentează procesele de ,,autovulnerabilitate” a
individului ca efect direct a înțelegerii greșite a propriei libertați. În acest sens, profesorul
sociolog Vasile Miftode, aduce în atenție problematica protecției familiei și a copilului in fața
ideologiilor totalitare, ceea ce argumentează legatura indisolubilă dintre abordarea teoretică și
realitatea practicării asistenței sociale.
Modernizarea societații a adus noi provocări, vorbindu-se astazi de probleme
sociale: ,,copii-problemă”, ,,familii-problemă”, ,,instituții-problemă”, ,,starea de dependență”,
astfel accentuându-se conflictele familiale.
În concluzie, profesorul Vasile Miftode propune o abordare profund argumentată
științific care să vizeze, în mod special, grupul familial şi implicit, oricare membru de familie:
copil, tânăr, adult sau bătrân aflat în situație de „auto-vulnerabilizare” și de risc social.

2. Perspectiva teoretic-aplicativă asupra asistenței sociale

Profesorul Vasile Timofte vorbește despre raportul dintre teorie și practică. Așa cum
argumentează acesta parafrazându-l pe Nicolae Titulescu: ,,Cea mai bună practică este, mai
întâi, o bună teorie”, aceasta însemnănd că o problemă bine definită este pe jumătate
rezolvată.
În acest sens, sociologul ieșean relevă importanţa teoriei în intervenţia socială
propunând totodată, „teorii generale” și „teorii specifice” asistenţei sau chiar „teorii necesare”
ori „teorii ale practicii”. Din această perspectivă, asistentul social este orientat spre
cunoașterea anumitor aspecte teoretice, în vederea identificării problemelor reale și nu a
„falselor probleme”, eventual a celor inventate.
Sociologul Vasile Miftode ne sugerează faptul că utilizarea si cunoașterea aspectelor
teoretice-metodologice, conduce la următoarele rezultate practic-aplicative în domeniul
asistenței sociale și anume: realizarea unei evaluări cât mai obiective a situației de risc social
sau de criză în care s-ar putea afla un membru al familiei, respectiv, întregul sistem familial,
în raport cu mediul social, de identificarea și ierarhizarea problemelor reale cu care se
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1

confruntă familia și fiecare membru al comunității; realizarea unui plan de intervenție realist
care să cuprindă obiective specifice, realiste și cu termene precise ca timp de acțiune socială;
realizarea unor intervenții sociale specifice, prin identificarea și utilizarea unor resurse
cultural-educaționale dublate de cele financiare și materiale având drept finalitate susținerea
actorilor sociali implicați în rezolvarea situațiilor problematice care să deblocheze acțiunea
socială proactivă.
Așa cum arată profesorul Vasile Miftode, orice persoană trebuie și merită să fie ajutată
și sprijinită în măsura în care aceasta se raportează într-un mod „liber și responsabil”, în
primul rând, la familia din care provine iar familia de origine sau cea nou alcătuită trebuie să-
și asume protecția și responsabilitatea cultural-educațională și socio-economică pentru fiecare
membru al său. Dacă nu este întotdeauna așa, acesta devine individul nevoiei de asistență
socială, cu deschidere către resursele comunitare, în vederea activării, deopotrivă, a pârghiilor
responsabilității personale și ale responsabilității sociale, responsabilitatea față de propria
devenire spirituală și socio-culturală, responsabilitatea familial-parentală, responsabilitatea
conjugală sau maritală, responsabilitatea filială.

3. Teoria acțiunii sociale și analiza de rețea

Profesorul Vasile Miftode aduce un aport însemnat în domeniul asistenței sociale

moderne, în primul rând, pin relevarea impactului acțiunii sociale în rețea asupra practicii
asistențiale. Astfel, interpretarea acţiunii sociale ,descrierea, înțelegerea și explicarea cauzelor,
scopului, mijloacelor și a motivației acțiunilor interumane, pornește de la prezumția că orice
fenomen social este rezultatul unor conduite individuale care înglobează credinţe, opinii,
atitudini și comportamnte manifestate într-un context socio-economic și cultural bine definit
și observabile la nivel acțional prin prisma faptelor sociale. Asistentul social trebuie să știe că
orice acțiune socială are „un sens” și este ghidată sau orientată de „motivație” și „scop”.
Totodată, acțiunea umană este întreținută de sistemul de valori personale (credințe, morala)
sau ale grupului social ori colectivității sociale.
Astfel, ajutându-l pe beneficiar să ia decizii bune pentru viața sa și a membrilor
familiei sale se schimbă și sensul acțiunii umane într-un mod pozitiv ceea ce determină, într-o
anumită perioadă de timp, ieșirea din situația dificilă. În felul acesta, cu ajutorul acțiunii
sociale, oamenii reușesc să schimbe sensul vieții lor și de asemenea, să transforme în mod
pozitiv realitatea înconjurătoare prin faptul că reușesc să fie un model pozitiv pentru alți
membrii ai comunității.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1

Sociologul Vasile Miftode arată ca intervenția socială eficientă și profesionistă nu

poate fi realizată decât ca ,,acțiune socială in rețea”, intervenția incluzând relația dintre polul
relației sociale în cadrul parteneriatelor în asistență socială. Analiza de reţea urmăreşte
identificarea următoarelor tipuri de reţele în rezolvarea unui caz concret: „reţele de origine”
pentru beneficiarul serviciilor sociale; relațiile din familia de origine sau rudenia mai mult sau
mai puțin îndepărtată, relațiile de vecinătate și prietenie; „reţele de influenţă” pentru
beneficiarul serviciilor sociale, influențele mai mult sau mai puțin benefice pe care
beneficiarul serviciilor sociale le primește din contextul social mai larg, cum ar fi relațiile din
mediul profesional, relațiile dezvoltate în grupul prieteni; reţele beneficiare ale serviciilor
sociale; în acest ne sunt relevate influențele pozitive, constructive și benefice ale intervenției
sociale în rețea, atât asupra beneficiarilor direcți, cât și asupra beneficiarilor indirecți.
Se poate observa că în cadrul tuturor acestor rețele de ajutor și intervenție socială, fie
că sunt rețele sociale informale (în cadrul lor primează afectivitatea, fie că sunt rețele sociale
formale (relațiile sociale sunt mai slabe sau neutre din punct de vedere afectiv-emoțional),
asistentul social caută să identifice nu numai aspectele negative sau factorii de risc social
pentru situația problematică în care se poate afla o persoană și familia acesteia, ci și aspectele
pozitive sau factorii protectivi care pot opri situațiile problematice.

4. Continuitatea între tradițional și modern în domeniul asistențial

Legătura dintre domeniile asistării tradiționale și domeniul asistenței sociale actuale

reprezintă o altă arie de interes al sociologului Vasile Miftode, care realizează distincția
„zonelor de interes ale asistenței sociale” clasificate în „probleme tradiționale” și „probleme
noi și reelaborate”. Pe de o parte, odată cu evoluția societății de la tradițional, la modern au
apărut schimbări în ceea ce privește ariile problematice vieții sociale. De exemplu, dacă în
trecut, cum ar fi în perioada perioada interbelică perioada postbelică a trebuit să avem grijă de
orfanii și văduvele de război, de invalizii de război, de persoanele și familiile sărace,
persoanele bolnave cronic și persoanele inapte de muncă, în perioada comunistă problemele
oamenilor au fost generate de migrația forțată de la sat la oraș, precum și de riscurile la care a
fost supusă populația devenită dependentă de Stat .
În concluzie, atunci când vorbim de asistarea tradițională ni se aduce în vedere
sprijinul, uneori prompt și necondiționat, pe care oamenii de la sat și-l acordau unii altora sau
la unele inițiative urbane ale Statului din perioada interbelică.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1

În prezent, deși s-a revenit asupra dreptului la proprietatea privată, au început să apară
noi probleme, de exemplu, în legătură cu întreținerea acestor proprietăți, cu șomajul aproape
forțat de politicile sociale pasive susțină efectiv persoana pentru a se integra în câmpul
muncii.

5. Fundamentele sau originile științifice ale asistenței sociale

În acest sens, profesor doctor Vasile Miftode a realizat o adevărată epistemologie

specifică domeniului asistențial prin demarcarea unor arii științifice sau sisteme care
contribuie la definirea asistenței sociale moderne, precum și la dezvoltarea asistenței sociale
profesioniste, așa cum este prezentată și predată la universitate. Mai precis, chiar dacă există o
disponibilitate către ajutorarea oamenilor aflați în nevoie sau în situații problematice, aceasta
nu este suficient pentru a fi un asistent social profesionist specializat strict pe un domeniu de
intervenție socială, cum este de pildă, asistența familială. Adică, fără o pregătire riguroasă în
domeniul asistențial există riscul să credem că acționăm bine dar efectele intervenției sociale
să fie contrar așteptărilor. Dacă ne gândim așa este și în viața reală, de la idee, apoi intenție și
până la inițierea unei acțiuni benefice este cale lungă și de cele mai multe ori blocată de
diverse obstacole.
În concluzie, așa cum ne arată profesorul Vasile Miftode, asistența socială
profesionistă este structurată de următoarele fundamente științifice: sistemul de cunoștințe;
sistemul de valori; sistemul de abilități și deprinderi practice; sistemul competențelor și al
exigențelor practice în asistența socială.
Sistemul de cunoștințe în asistența socială se referă, în viziunea profesorului Vasile
Miftode, la o serie de cunoștințe teoretice generale și cunoștințe specifice domeniului de
intervenție care trebuie să fie cunoscute și apoi aplicate în practica asistenței sociale.
Sistemul de valori specifice în asistența socială, ne relevă faptul că eficiența unei
intervenții sociale de prevenire sau de suport în situații dificile de viață este dată, pe lângă
cunoștințele anterior menționate, în primul rând, de credințele, valorile și principiile de viață.
Pe de altă parte, acțiunile asistenței sociale sau ale intervenției sociale sunt ghidate de
sistemul de credințe și valori ale asistentului social, dublate de sistemul de valori pe care-l
propune profesia de asistent social, după cum urmează: sistemul de valori „centrat pe
persoană” – respect pentru demnitatea persoanei indiferent de nevoile sociale și ariile
problematice întâlnite în practica asistențială. Confidențialitatea informațiilor, empatia sau
capacitatea de transpunere în locul celui neajutorat, pentru a înțelege mai bine situația dificilă
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1

în care se află, dar și pentru a putea oferi sprijinul moral de care are nevoie persoana
asistată.Sprijin necondiționat și nediscriminatoriu, indiferent de etnie, religie, gen, mentalitate,
educație.
Sistemul de abilități și deprinderi practice, în asistența socială, se raportează, în
viziunea profesorului Vasile Miftode, la profesionalism îmbinat cu deontologism, aceste
aspecte manifestându-se încă din perioada formării profesionale inițiale, ca urmare a exersării
în cadrul seminariilor, laboratoarelor și a proiectelor din facultate; de asemenea, activitățile
asistențiale sunt dublate de activitățile de voluntariat și aplicațiile practice realizate în cadrul
instituțiilor și organizațiilor de asistență socială. În acest sens, abilitățile și deprinderile
practice necesare în asistența socială se referă la capacitatea de a cunoaște și folosi experiența
anterioară din asistența socială. Un asistent social debutant trebuie să fie motivat să cunoască
experiența colegilor mai în vârstă și apoi, să observe cum lucrează aceștia pentru a putea să-și
formeze un stil propriu de muncă și de acțiune socială.
Sistemul de competențe în asistența socială se referă la faptul că, prin exersarea
abilităților și deprinderilor asistențiale se acumulează experiență în domeniul asistențial. Însă,
asistentul social, prin acumularea experienței într-un anumit domeniu asistențial capătă
experiență într-un subdomeniu al asistenței sociale. În felul acesta se adâncește nivelul de
profesionalizare putându-se vorbi și în asistența socială de „omul potrivit la locul potrivit”.
Așadar, un asistent social-expert într-un anumit domeniu al intervenției sociale poate fi
capabil și pregătit să treacă de la implicarea și responsabilitatea pe caz la responsabilitatea,
coordonarea și controlul instituției de asistență socială.
Setul de reguli cu privire la practica studenților în asistența socială prevede și modul
de întocmire, precum și conținutul unui dosar de „asistență socială aplicată și practica
compactă de specialitate”.

6. Asistență socială și management social

Sociologul Vasile Miftode vizează în această abordare intervenția socială profesionistă

realizată de către echipe interdisciplinare de profesioniști: asistenți sociali, sociologi,
psihologi, medici, preoți, juriști, asistenți medicali, mediatori. Pentru a vizualiza rețeaua
socială de intervenție, metodologul Vasile Miftode propune realizarea unei „cartograme a
rețelelor”, asistentul social fiind „șeful de orchestră” în calitate de manager de caz, adică
profesionistul care conduce, monitorizează și evaluează activitățile de pe întreg parcursul
procesului de asistențial. Specificul managementului social comparativ cu managementul
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1

economic sau industrial reprezintă o idee asupra căreia profesorul Vasile Miftode insistă, nu
numai în calitate de cercetător în domeniul sociologiei cu aplicație în asistența socială, dar și
în calitate de manager în mediul universitar, acesta ocupând poziția de „șef de catedră” în
cadrul Departamentului de Sociologie și Asistență Socială al Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași.

Repere bibliografice

1. SANDU, Maria. 2017. „Protecție umană prin control social. Bazele sau
fundamentele asistenței sociale moderne”, în Sociologia la Alma Mater Iassiensis. In honorem
profesor Vasile Miftode (coord. Cristina Gavriluță) Iași: Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” din Iaşi; ISBN: 978-606-714—361-4, pp. 182-197.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea: Asistență Socială, anul 1