1.6.

1 Estimarea rezistenței mecanice a instalațiilor

1.6.1.2 Calculul tensiunilor în tubulaturile instalațiilor

Rezistența mecanică a țevilor unei instalații trebuie să asigure funcționarea ei în

condițiile acțiunii greutății proprii și a lichidului din interior, a unor sarcini accidentale în
timpul montajului și a sarcinilor din timpul exploatării.

Aplicația 1
Se consideră un tronson de tubulatură de masă 18,345 [Kg/m], având distanța dintre
doi suporți l=3,5[m], diametrul exterior De=102[mm] și grosimea peretelui țevii t=8 [mm],
confecționat din oțel cu tensiunea admisibilă σa=125 [N/mm2], plin cu apă.
a)Să se calculeze tensiunea maximă în peretele țevii datorită greutății proprii și a apei
din interior.
b)Să se calculeze tensiunea maximă în peretele țevii atunci când pe lângă greutate acționează
o sarcină statică accidentală la montaj de 800 [N].
Soluție a)

x p

l
V1 V2

Di
De

M1(x)

Fig. 1.6.10 Țeava sprijinită pe suporți solicitată de sarcina distribuită p

De=102 [mm] (diametrul exterior, Di=86[mm] (diametrul interior).

Momentul de inerție polar pentru secțiunea inelară se calculează cu relația:

(1.6.1.1)

unde:
Ip-moment de inerție polar,
De-diametrul exterior,
Di-diametrul interior.

În cazul secțiunii inelare momentul de inerție după axa z și y se calculează cu relația:

132
 (1.6.1.2)
unde:
Ip-moment de inerție polar,
Iz-moment de inerție după axa z,
Iy-moment de inerție după axa y.

Greutatea țevii pe unitatea de lungime se calculează cu relația:

(1.6.1.3)
unde:
pOL-greutatea țevii pe unitatea de lungime,
g=9,8-accelerația gravitațională,
mOL=1,852-masa țevii pe unitatea de lungime.

(1.6.1.4)
unde:
pa-greutatea țevii pe unitatea de lungime,
g=9,8-accelerația gravitațională,
ρa=1000[Kg/m3]-densitatea apei.

Sarcina distribuită p este formată din greutatea țevii și greutatea apei din interior .

(1.6.1.5)
unde:
pOL=greutatea țevii pe unitatea de lungime,
pa-greutatea apei.

Reacțiunile în suporți V1 și V2 se calculează cu relația:

(1.6.1.6)
Momentul încovoietor într-o secțiune a grinzii țeavă se calculează cu relația:

x p l x p
M ( x)  V1  x  p  x 
2

2
x px 
2 2

l  x  x2  (1.6.1.7)

Pentru secțiunea de la mijlocul grinzii (x=l/2) momentul este maxim și din relația (1.6.1.6)
rezultă:

133
 [N·m]

(1.6.1.8)

Tensiunea în fibra extremă se calculează cu relația:

(1.6.1.9)

Soluție b)
La punctul b) aplicăm principiul suprapunerii efectelor. La tensiunea din greutate
adăugăm tensiunea datorită sarcinii concentrate ce acționează la mijlocul țevii (Fig. 1.6.1.10).

F
x

l
V3 V4

M2(x)

Fig. 1.6.1.11 Țeava solicitată de sarcina concentrată

Reacțiunile în suporții țevii sunt:

(1.6.1.10)

Momentul în secțiunea de la mijlocul țevii are valoarea:

(1.6.1.11)

134
Tensiunea în peretele țevii datorită sarcinii accidentale este:

(1.6.1.12)
Tensiunea totală din peretele țevii se obține adunând tensiunea din greutate (relația 1.6.1.9) la
tensiunea din sarcina accidentală (relația 1.6.1.12).

(1.6.1.13)

Se observă că tensiunea totală de 20,681 [N/mm 2] este mai mică decât tensiunea admisibilă
125 [N/mm2]. Rezultă că o forță accidentală de 800 de N nu conduce la ruperea țevii.
Pentru tronsoanele de țevi cu mai mulți suporți se folosește teoria grinzilor continui
sau Metoda Elementului Finit. În continuare este prezentată o aplicație rezolvată cu Metoda
celor trei momente. Ea se poate folosi numai la trasee drepte de țevi. În cazul în care unul din
suporți are o construcție care împiedică rotirea țevii în dreptul lui și trebuie asimilat cu o
încastrare pentru a aplica ecuația celor trei momente se înlocuiește încastrarea cu două
reazeme situate la o distanță infinit mică ε. Ecuația celor trei momente are forma:

S S 
M n 1  ln  2 M n   ln  ln 1   M n 1  ln 1  6  n 1  n 1   0 (1.6.1.14)
 ln ln 1 
unde:
Mn-1-momentul pe reazemul n-1,
ln-deschiderea grinzii între reazemul n-1 și n,
Mn-momentul pe reazemul n,
ln-deschiderea grinzii între reazemul n și n+1,
Mn+1-momentul pe reazemul n+1,
Sn-1-momentul static al ariei diagramei de momente al grinzii ln față de reazemul n-1,
Sn- momentul static al ariei diagramei de momente al grinzii ln+1 față de reazemul n+1.

Etapele de rezolvare ale unei aplicații cu ecuația celor trei momente sunt:
 se numerotează reazemele și se transformă eventualele încastrări,
 se construiesc diagramele de momente M(x) considerând fiecare deschidere ca o
grindă simplu rezemată la capete,
 se calculează mărimile Sn-1 și Sn+1,
 se calculează reacțiunile în reazeme,
 se construiesc diagramele T, M prin suprapunerea efectelor.

Aplicația 2
Se consideră tronsonul de tubulatură din (Fig.1.6.1.12) ce se sprijină pe trei suporți. În
suportul 1 este împiedicată deplasarea și rotirea motiv pentru care este asimilat cu o
încastrare. Țevile se află sub acțiunea greutății proprii și a apei din interior. La mijlocul
deschiderii l23 acționează forța concentrată F=800 [N]. Deschiderile grinzilor au valorile
l12=3,5 [m] și l23=3,5[m]. Diametrul exterior al țevii este De=102 [mm] iar grosimea peretelui
t=6 [mm]. Țeava este confecționată din oțel cu masa 18,545 [Kg/m] și tensiunea admisibilă

135
σa=125 [N/mm2]. Să se verifice tensiunea din peretele țevii.

F
p(x)

3
1 2
l12 l 23

Fig. 1.6.1.12 Schema de calcul a tronsonului de tubulatură

Se urmăresc pașii prezentați anterior. Încastrarea se înlocuiește cu două reazeme situate la o

distanță infinit mică ε (Fig. 1.6.1.13). Momentul de inerție al secțiunii a fost calculat în
Aplicația 1 relația (1.6.1.2) (Iz=2628256,413 [mm4]). Sarcina p(x) a fost calculată în Aplicația
1 relația (1.6.1.5). Mărimea reacțiunilor V1=V2=418,092 [N] relația (1.6.16). Diagrama de
momente este parabolică iar valoarea momentului maxim de la mijlocul deschiderii este
365,831 [Nm], relația (1.6.1.8).

p(x)

0
1 2
e l12

V1 V2

M(x)
Fig. 1.6.1.13 Schema de calcul pentru deschiderea l12
Schema de calcul pentru grinda de lungime l 23 este prezentată în (Fig. 1.6.1.14). Aplicăm
principiul suprapunerii efectelor. Pentru încărcarea uniform distribuită reacțiunile în reazeme
sunt:

(1.6.1.15)

Momentul de încovoiere corespunzător sarcinii distribuite este

136
 (1.6.1.16)

F
p(x)

2 3

l 23
’
V2 V3’

’ (x)
M23

V2“ V3“

“ (x)
M23

Fig. 1.6.1.14 Schema de calcul pentru tronsonul l23

Pentru sarcina concentrată reacțiunile în reazeme sunt:

(1.6.1.17)

Momentul încovoietor corespunzător sarcinii concentrate are valoarea:

(1.6.1.18)

Se scriu ecuațiile celor trei momente (1.6.1.14) pentru schema de calcul din (Fig.1.6.1.12):

S S 
M 0    2  M 1    l12   M 2  l12  6   0  2   0
  l12 
(1.6.1.19)
S S 
M 1  l12  2  M 2  l12  l23   M 3  l23  6   1  3   0
 l12 l23 

În reazemele 0 și 3 momentele sunt zero la fel ca și lungimea ε. Sistemul de ecuații (1.6.1.19)

137
devine:

S2
2  M 1  l12  M 2  l12  6  0
l12
(1.6.1.20)
S S 
M 1  l12  2  M 2  l12  l23   6   1  3   0
 l12 l23 
Se înlocuiesc valorile numerice în ecuațiile sistemului (1.6.1.20) și rezultă:

2·

(1.6.1.21)
Mărimea S2 reprezintă momentul static al diagramei de momente de pe grinda (1-2) față de
reazemul 2. Diagrama de momente este o parabolă având aria 2/3 din aria dreptunghiului care
o încadrează.

(1.6.1.22)

Mărimea S1 reprezintă momentul static al diagramei de momente de pe grinda (1-2) față de

reazemul 1. Diagrama de momente este o parabolă având aria 2/3 din aria dreptunghiului care
o încadrează.

(1.6.1.23)

Momentul static pentru grinda (2-3) se calculează prin suprapunerea efectelor având un
moment datorită sarcinii distribuite și un moment datorită sarcinii concentrate.

(1.6.1.24)

Introducând valorile momentelor statice din relațiile (1.6.1.22), (1.6.1.23), (1.6.1.24) în

sistemul (1.6.1.21) se obține:

138
 (1.6.1.25)

Rezolvând sistemul de ecuații (1.6.1.25) se obțin momentele M1=-58,766 [Nm] și M2=-

614,129 [Nm]. Cunoscând momentele pe reazemele (1) și (2) se pot calcula reacțiunile și
trasa diagramele de forțe tăietoare și momente încovoietoare.
Pentru grinda (1-2) se scrie ecuația de momente față de reazemul 2:

(1.6.1.26)

Forța tăietoare se anulează pentru x=1,679 [m]. Momentul încovoietor maxim are valoarea
Mmax=337,037 [Nm].
Tensiunea în peretele țevii pe tronsonul (1-2) are valoarea:

(1.6.1.27)

Pentru tronsonul (2-3) reacțiunea se obține prin suprapunerea efectelor. În reazemul 2 se

consideră reacțiunea de pe tronsonul (1-2), reacțiunea de pe tronsonul (2-3) și momentele de
pe reazeme M1 și M2.

(1.6.1.28)

Expresia forței tăietoare pe tronsonul (2-3) este:

(1.6.1.29)

Punctul unde se anulează forța tăietoare este punctul unde momentul are valoarea maximă.

(1.6.1.30)

Momentul pe tronsonul (2-3) al grinzii are expresia:

(1.6.1.31)

139
Valoarea maximă a momentului se găsește în punctul în care se anulează forța tăietoare.
Tensiunea în peretele țevii pentru momentul maxim este:

(1.6.1.32)

140