informații suplimentare despre distribuția curgerii folosite de metodele de rezolvare a

sistemelor.

9.3.3 Metoda Hardy-Cross pentru rezolvarea sistemului de ecuații

Necunoscutele în analizele hidraulice ale curgerii staționare sunt debitele Q în fiecare
țeavă și sarcina totală în fiecare nod de joncțiune. Într-o rețea cu n noduri și l țevi numărul
total de necunoscute este n+l. Dacă rețeaua are b bucle și pb pseudo-bucle se pot scrie b+pb
ecuații ale buclelor. Necunoscutele în ecuațiile buclelor sunt corecțiile debitelor în lungul
fiecărei bucle. Se începe cu o distribuție a debitelor ce satisface legea conservării masei,
corecțiile menținând aceste relații. Se aplică aproximații succesive. Când corecțiile tind spre
zero în toate buclele atunci au fost găsite debitele corecte în fiecare țeavă. Cunoscând debitele
se aplică ecuația (9.36) începând cu nodul unde este cunoscută energia totală pentru a
determina sarcina în noduri. Metoda Hardy-Cross rezolvă sistemul de ecuații a buclelor
determinând corecțiile pentru fiecare buclă independent. Cu aceste corecții calculează noile
debite din țevi stabilind o nouă distribuție a curgerii. Este calculat un nou set de corecții.
Procedura continuă până la realizarea convergenței corecțiilor debitelor după care se
calculează sarcinile nodale.
În continuare este aplicată metoda Hardy-Coss la o rețea simplă triunghiulară (Fig.
9.5).

9.3.3.1 Metoda Hardy-Cross aplicată la o rețea triunghiulară

Se consideră rețeaua triunghiulară din (Fig. 9.5) având nodurile A, B, C și tubulaturile
1,2,3. În nodul A pătrunde debitul Q inA iar din nodurile B și C ies debitele Q exB și QexC.

Q exB

B
2
Q1
Q2
1
Q inA
A C Q exC
3 Q3

Fig. 9.5 Rețea triunghiulară

Legea conservării masei pentru nodurile A, B, C se scrie:

QinA  Q1  Q3
Q1  QexB  Q2 (9.38)
QexC  Q2  Q3

Conform legii conservării energiei suma pierderilor de sarcină în jurul buclei este zero. Se

132
adoptă prin convenție ca sens pozitiv sensul acelor de ceas. Se pornește din nodul A, se
parcurge bucla pe traseul 1,2 și se întoarce în nodul A pe traseul 3 urmând sensul acelor de
ceas.

H A  h1  h2  h3  H A  h1  h2  h3  0 (9.39)

În această aplicație pierderea de sarcină se calculează cu ecuația Darcy-Weisbach. Se

introduce expresia pierderii de sarcină din (Ec. 8.27) în ecuația conservării energiei și se
obține ecuația buclei (Ec. 9.39):

a1  Q1  Q1   a2  Q2  Q2   a3  Q3  Q3   0 (9.40)

Există o infinitate de soluții cu debitul care intră în nodul A și cele care ies din nodurile B și
C care satisfac ecuația de continuitate. Ele diferă numai prin circulația internă. Rezolvarea
rețelei începe într-un nod al sistemului și se circulă prin toate nodurile pentru a găsi o soluție
ce satisface continuitatea. Toate celelalte soluții pot fi găsite ajustând circulația în bucla
rețelei cu corecția ΔQ. Întrucât noua soluție satisface implicit ecuația de co ntinuitate rămâne
ecuația pierderilor de sarcină a buclei cu variabila ΔQ. Se consideră un singur element de
țeavă. Dacă debitul este modificat cu corecția ΔQ noua valoare a debitului este Q '=Q+δQ și
variația sarcinii în lungul țevii poate fi aproximată printr-o dezvoltare în serie Taylor (9.41).

d h  Q 2 d 2 h
h  h   Q     termeni de ordin sup erior (9.41)
dQ 2! dQ2

Ecuația (9.41) se trunchiază păstrându-se primii doi termeni și rezultă:

d h
h  h   Q  . (9.42)
dQ

Se derivează căderea de sarcină din (Ec. 9.27) în funcție de debit și se obține:

d h d

dQ dQ
 
a  Q 2  2a  Q  . (9.43)

Se înlocuiește expresia căderii de sarcină (Ec. 9.27) și expresia derivatei de sarcină (Ec. 9.43)
în (Ec.9.42) și se obține:

d h
h  h   Q   a  Q  Q   2a  Q    Q . (9.44)
dQ

În urma ajustării debitelor cu corecția ΔQ noile mărimi ale debitelor satisfac ecuația de
continuitate dar suma căderilor de sarcină în jurul buclei nu este zero. Se ajustează debitele
din țevi astfel ca suma căderilor de sarcină să fie zero. Ecuația căderilor de sarcină are forma:

h1  h2  h3  0 (9.45)

Se introduc expresiile căderilor de sarcină din (Ec. 9.44) în (Ec. 9.45) și se obține relația

133
următoare:

 a  Q  Q   2a  Q    Q    a  Q
1 1 1 1 1 1 2 2  Q2   2a2  Q2    Q2  
(9.46)
  a  Q  Q   2a  Q    Q   0
3 3 3 3 3 3

Se consideră în bucla formată de cele trei tubulaturi corecția debitelor ΔQ în sensul acelor de
ceas. Mărimea debitelor în fiecare din cele trei țevi ținând cont de corecția ΔQ este:

 Q1  Q
 Q2  Q (9.47)
 Q3  Q

Se introduc relațiile (9.47) în (Ec.9.46) și se obține:

 a  Q  Q   2a  Q   Q    a  Q
1 1 1 1 1 2 2  Q2   2a2  Q2   Q  
(9.48)
  a  Q  Q   2a  Q   (Q)   0
3 3 3 3 3

După rearanjarea termenilor în (Ec.9.48) se obține:

a1  Q1  Q1   a2  Q2  Q2   a3  Q3  Q3   2  a1  Q1   a2  Q2   a3  Q3    Q  0 (9.49)

Mărimea corecției ΔQ se obține din (Ec. 9.49).

a1  Q1  Q1   a2  Q2  Q2   a3  Q3
Q   (9.50)
2  a1  Q1   a2  Q2   a3  Q3  

9.3.3.2 Metoda Hardy-Cross aplicată la o rețea complexă

Într-o rețea complexă de tubulaturi ecuația energiei (9.36) scrisă pentru o buclă sau o
pseudo-buclă p poate avea forma:

H A  H B  f p   ai Qi 
n
(9.51)
iltr

ltr-traseul buclei.
n
În această ecuație semnul termenului Qi  este aplicat funcție de direcția de curgere,
mărimea lui fiind valoarea absolută a lui Qi ridicată la puterea n. Debitele ce satisfac setul de
ecuații din bucle de tipul (Ec. 9.51) nu sunt cunoscute. Se dezvoltă ecuația buclei p în serie
Taylor și se trunchiază la termenii de primul ordin.

f p
f p (Q ( m ) )  f p (Q ( m 1) )   (Q ( m )  Q ( m 1) ) 
iltr Qi
(9.52)
f p
  ai Q    Q   Q
( m 1) n ( m 1)
(m)
Q
iltr iltr i

134
Q(m-1)-debitul estimat la iterația (m-1),
ltr-țeavă din traseul buclei,
f p
-derivata ecuației energiei din bucla p funcție de debitul din țeava i a buclei, Q i.
Qi
Dacă se notează cu Q  Q( m)  Q( m1) (diferența dintre debitul la iterația (m) și cea de la
iterația (m-1)) și se înlocuiește în (Ec. 9.52) scrisă pentru o buclă se obține:

f p f p (Q ( m1) )
f p (Q ( m1) )  Q   0  Q   (9.53)
Qi f p
 Q
iltr Q ( m1)

iltr i Q( m1)

Rezolvarea (Ec. 9.53) este asemănătoare cu Newton-Raphson dar se calculează ΔQ în loc să

se actualizeze debitul la iterația m. În toate țevile buclei se aplică aceeași corecție ΔQ stabilită
cu (Ec. 9.53). Metoda Hardy-Cross simplifică determinarea termenului corecție considerând
fiecare buclă independentă. Numărătorul din (Ec. 9.53) este calculat în (Ec. 9.51) cu semnul
corespunzător direcției de curgere. Convenția standard este de a defini curgerea în sensul
acelor de ceas ca sens pozitiv în fiecare buclă sau pseudo-buclă. Numitorul din (Ec. 9.53) este
suma valorilor absolute a derivatelor termenilor din (Ec. 9.51) evaluate la debitul Q (m-1).
Gradienții termenilor se calculează cu relațiile:

f   a  Q  Q  
 n

n  hi
  n  a  Q n 1  (9.54)
Q Q Q
Q( m1)

Δhi-căderea de sarcină pe tubulatura i.

Pentru bucla p (Ec. 9.53) se scrie:

 a  Q   a  Q   a  Q 

n n n
i i i i i i
iltr iltr iltr
Q     (9.55)
 n  a  Q  i i
n 1
 n  a  Q i i
n
/ Qi  n  h / Q
iltr
i i
iltr iltr

În (Ec. 9.55) numitorul are valoarea egală cu valoarea absolută deoarece semnul pierderilor
de sarcină Δhi este același cu semnul debitului Q i. Ecuații similare cu (Ec. 9.55) se scriu
pentru fiecare buclă.
La dezvoltarea în serie Taylor a ecuațiilor neliniare (9.52) s-au păstrat numai termenii
de primul ordin. Din acest motiv nu se poate atinge convergența cu un singur set de corecții
pentru a obține debitele reale, sunt necesare mai multe iterații.
Algoritmul Hardy-Cross constă în următorii pași.
1) Se definesc buclele cu sensul pozitiv în sensul acelor de ceas. La iterația m=0 se
consideră un set de debite prin tubulaturi care satisfac legea conservării masei în toate
nodurile. Corecțiile debitelor în bucle mențin legea conservării masei după iterația
inițială.
2) Se trece la iterația următoare m=m+1.
3) Se calculează suma pierderilor de sarcină în lungul unei bucle rezolvând (Ec. 9.51)
pentru Q=Q (m-1). Acesta este numărătorul din (Ec. 9.55).
4) Se calculează numitorul (Ec.9.55). Acesta este suma valorilor absolute ale mărimilor

135
 n  hi / Qi pentru tot setul de țevi ale buclei.
5) Se calculează corecția debitelor din buclă ΔQ p .
6) Se repetă pașii 3-5 pentru fiecare buclă.
7) Se aplică corecțiile la toate țevile i din buclă. Dacă o țeavă este comună la două bucle
atunci corecția are forma din (Ec. 9.56).

Qi( m)  Qi( m1)  

ibbc ( s )
Qib (9.56)

bc(s)-setul de bucle în rețea ce conțin țeava i.

8) Se verifică dacă corecția ΔQ este mai mică decât toleranța specificată. Dacă rezultatul
verificării este "da" calculul se oprește, dacă este "nu" se pornește de la pasul 2.

9.3.4 Metoda aproximațiilor simultane pentru re zolvarea sistemului de ecuații

Metoda Hardy-Cross se aplică ușor dar are dezavantajul că la rețelele complicate de
tubulaturi proprietățile de convergență sunt reduse. Epp și Fowler (1970) au dezvoltat o
metodă mai eficientă prin rezolvarea simultană a corecțiilor sistemului de ecuații a l
pierderilor de sarcină din toate buclele și pseudo-buclele. Pentru exemplificare se consideră
rețeaua triunghiulară din (Fig. 9.6) având patru bucle vecine II, III, IV, V.

B
2 II
III
Q1 Q2
1 I
A C
3
Q3

IV

Fig. 9.6 Rețeaua triunghiulară

Ecuația de bază de la care se pleacă este (Ec. 9.46). În această metodă toate buclele sunt
tratate simultan și atunci corecțiile sunt diferite în țevile unei bucle. În cazul buclei I din (Fig.
9.6) corecția din țeava 1 are încorporată și corecția din bucla 3. Se consideră sensul pozitiv al
corecției în fiecare buclă sensul acelor de ceas. În țeava 1 sensul corecției ΔQ 1 este pozitiv iar
sensul corecției ΔQ III este negativ. Compunând cele două corecții se obține (Ec. 9.57a)..Cu
același raționament se calculează și corecțiile din țevile 2 și 3 (Ec. 9.57b, 9.57c).

 Q1  QI  QIII (9.57a)

 Q2  QI  QII (9.57b)

136
  Q3  QI  QIV (9.57c)

Se introduc ecuațiile (9.57a,b,c) în (Ec. 9.46) și se obține:

 a  Q  Q   2a  Q    Q  Q    a  Q
1 1 1 1 1 I III 2 2  Q2   2a2  Q2    QI  QII   
(9.58)
  a  Q  Q   2a  Q    Q  Q    0
3 3 3 3 3 I IV

Rearanjând termenii (Ec. 9.58) se obține :

2  a1  Q1   a2 Q2   a3 Q3    QI  2a2 Q2   QII  2a1  Q1   QIII  2a3 Q3   QIV 
   a1  Q1  Q1   a2  Q2  Q2   a3  Q3  Q3   (9.59)

Ecuația (9.59) este scrisă pentru bucla i și conține corecțiile necunoscute ΔQ 1 , ΔQ II, ΔQ III,
ΔQIV. Se scrie câte o ecuație pentru fiecare buclă și se rezolvă sistemul.
Pentru o rețea complexă se scriu ecuațiile de conservare ale masei în noduri și
ecuațiile de conservare ale energiei în bucle și pseudo-bucle (9.60).

F1 ( x1 , x2 ,..., xn )  0
F2 ( x1 , x2 ,..., xn )  0
(9.60)
.............................
Fn ( x1 , x2 ,..., xn )  0

Necunoscutele x1, x2 ,…xn pot fi debitele Q 1 , Q 2 ,…Qn , sarcinile H1 , H2 ,…Hn dacă se scrie
sistemul de ecuații în funcție de presiuni sau corecțiile de debit ΔQ 1 , ΔQ 2, …ΔQn dacă se
scrie sistemul de ecuații funcție de aceste corecții.
Formula iterativă Newton-Raphson pentru rezolvarea sistemului de ecuații poate fi
scrisă sub forma:

F 
m
x  x   J 
( m 1) m 1
(9.61)

În relația (9.61) vectorul coloană {x} este vectorul necunoscutelor, vectorul coloană {F} este
vectorul ecuațiilor din sistemul (9.60) iar matricea [J]-1 este matricea inversă a matricei
Jacobian a sistemului de ecuații (9.60). Expresiile matematice ale vectorilor {x}, {F} și a
matricei Jacobian sunt:

 F1 F1 F1 

 x1   F1   x x ... x 
x  F   1 2 n

 2  2  F2 F2 F2 
.  . 
 x    F    
...
 J    x1 x2 xn  (9.62)
.  .  ........................ 
.  .   
     Fn Fn ... Fn 
 xn   Fn   x1 x2 xn 

Se consideră al doilea termen din membrul drept al (Ec. 9.61).

137
 z   J  F 
1
(9.63)

Se înmulțește la stânga (Ec. 9.63) cu matricea [J] și se obține:

 J z   J  J  F   F 
1
(9.64)

Mărimea {z} se obține rezolvând sistemul de ecuații liniare (9.64).

Se introduce relația (9.63) în (Ec. 9.61) și se obține:

x   x   z

m 1 m
(9.65)

Ecuația (9.65) indică faptul că metoda Newton rezolvă un sistem de ecuații neliniare (9.65)
prin rezolvarea iterativă a sistemului de ecuații liniare (9.64). La exponent este gradientul
iterației.
Pentru a rezolva sistemul (9.64) se dezvoltă în serie Taylor multi-dimensională
ecuațiile individuale (9.60) în vecinătatea unei soluții inițiale.

F1 F F
F1 m 1  F1 m  
x1
x1  1 x2  ...  1 xn  O x 2  0
x2 xn
 
F2 F F
F2 m 1  F2 m  
x1
x1  2 x2  ...  2 xn  O x 2  0
x2 xn
  (9.66)
.........................................................................................
Fn F F
Fn m 1  Fn m  
x1
x1  n x2  ...  n xn  O x 2  0
x2 xn
 

Cu notația matriceală și substituția xi  xi m1  xim sistemul (9.66) devine:

 F F2 Fn 
 F1   1 ... 
 F   x1 x2 xn   x m 1  x m  
 2   F F F   1 1

.   2 2
... 2   x2 m 1  x2 m  
    x1 x2 xn    0 (9.67)
.  ........................  ................. 
.      m 1  m 
   Fn Fn Fn   xn  xn 
 Fn   ...
 x1 x2 xn 

Într-o formă compactă sistemul (9.67) se scrie:

F    J   x   x   0

m m m 1 m
(9.68)

Prin rezolvarea sistemului (9.68) se obține {x(m+1)}.

138