MAMA 

E tare scump cuvîntul „mama”

Şi se cuvine-al preţui,
Cînd ea ne-ajută  şi ne-alină
Mai uşor putem trăi.
Dacă mama este vie
Fericit eşti pe pămînt
Are cine cu credinţă
Să-L roage pe Domnul Sfînt. 
Cînd eram încă  în faşă,
Iar noaptea ea mereu privea,
Ca un înger sta de strajă
Şi-mi păzea liniştea mea. 

Cînd s-a-nceput copilăria,

Eu nu ştiam ce-i greul vieţii,
Dar ea lucra după putere
Să mă hrănească, să  mă-nveţe. 
Îmi amintesc a ei cuvinte
Ce-mi spunea ea îndesat:
Să  fiu brav, să  fiu cuminte,
Voia Domnului s-o fac. 

Îmi amintesc cum mă-ntîlnea ea

Cînd veneam de undeva,
Mă  cuprindea, mă  săruta
Şi pe braţe mă lua. 

Cînd plecam eu de acasă

Mama tare retrăia,
Lacrimile de pe faţă
Ne-ncetat şi le ştergea. 

Rămînînd ea singurică
Inima i s-aprindea
În rugăciunea cea adîncă
Ce pentru mine-o aducea.