CORONAVIRUS

(SARS-COV-
2)

Cuprins: 1 Descoperire(SARS-COV-2)

2 Etimologie

3 Boala

4 Istoric

5 Semne si simptome

6. Transmiterea

7.Prevenirea si controlul

8.Tratament
Nume elev:Nicola Andreia Raluca
Clasa:III F AMG

Coronavirus

Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV,

sunt o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor care include 4
genuri Alphacoronavirus, Betacoronavirus, Gammacoronavirus și Deltacoronavirus. Coronavirusurile
au o formă variabilă, sferică sau ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160 nm, având un înveliș
extern pe care se află niște proeminențe glicoproteice, numite spicule (peplomere), foarte lungi (24
nm), pedunculate, cu extremități rotunjite, bulboase, aranjate în așa fel încât, la microscopul
electronic, dau aspect de coroană solară (de unde și denumirea de coronavirusuri). Spiculele au
rolul de a se lega de receptorii celulari, favorizând infecția celulelor sensibile.

Virionul are un înveliș extern de natură lipoproteică, care

conține proteine virale: glicoproteină S (proteina structurală a spiculelor), proteină E de înveliș,
proteină de membrană (M), hemaglutinin-esterază (HE). Genomul constă într-o singură moleculă
lineară de acid ribonucleic (ARN), monocatenară, de sens pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai
mare ARN viral cunoscut. Genomul ARN și proteina N formează o nucleocapsida helicală,
înconjurată de învelișul extern. ARN este infecțios, servește ca genom și ca ARNm viral.
Transcrierea genomului este un proces complex și implică sinteza a opt catene de ARN de sens
negativ subgenomic intermediar; cele cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.

Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om și animale (păsări, porci, bovine,
cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecțiuni ale căilor respiratorii și gastroenterite, unele foarte grave,
iar altele ușoare sau chiar neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii
respiratorii și enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite și alte afecțiuni respiratorii (mai ales
toamna și iarna), gastroenterite și o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS).
Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea rinofaringitelor, răcelii comune
la om. La sfârșitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-
2) în Wuhan, China, care provoacă o pneumonie severă. Bolile oamenilor și animalelor provocate de
coronavirusuri sunt numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin
picături) sau fecal/orală. Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în infecțiile
umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic.

Descoperire
Coronavirusurile au fost descoperite la începutul anilor 1930, când a fost dovedit că bronșita
infecțioasă aviară a puilor de găină a fost cauzată de un virus cunoscut acum sub numele de virusul
bronșitei infecțioase aviare. Primele coronavirusuri umane au fost descoperite în anii 1960 de
cercetătorii de la Common Cold Unit din Salisbury, Marea Britanie, care au arătat că răcelile comune
pot fi provocate nu numai de rinovirusuri, dar și de un coronavirus.

Etimologie
Denumirea „coronavirus” este derivată din cuvântul latin „corona” pentru coroană sau halo. Aceasta
se referă la aspectul caracteristic al virusului, care amintește de o coroană regală sau de corona
soarelui. Această morfologie este generată de tipurile de spire virală (S), care sunt peplomeri care
colonizează suprafața virusului și determină tropismul gazdă. Această morfologie este generată de
peplomeri, o proteină care populează suprafața virusului. După ce virusul intră într-o celulă, genomul
ARN celular este depus în citoplasmă.
Coronavirusurile au o proteină cunoscută sub denumirea de ARN replicase, care
permite transferul ARN-ului virusului în celula gazdă. Replicase este apoi prima proteină care se
produce acolo.
ARN-ul este reprodus și se va forma o poliproteină lungă, la care sunt legate toate proteinele.
Coronavirusurile au o protează care este capabilă să separe proteinele de lanț. Aceasta este o
formă de economie genetică pentru virus, care îi permite să împartă cel mai mare număr de gene
într-un număr mic de nucleotide.

Coronaviroze umane
 Coronavirusul uman 229E, Coronavirusul uman NL63, Coronavirusul uman OC43,
Coronavirusul uman HKU1.
 Coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV)
 Coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV)
 Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2) sau noul coronavirus 2019
(2019-nCoV)

Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (abreviat SARS-CoV-2), numit oficial astfel de

către OMS cunoscut inițial sub numele coronavirusul 2019-nCoV și popular sub numele
de coronavirusul din Wuhan și coronavirusul pneumoniei din piața de fructe de mare din Wuhan este
un coronavirus ARN monocatenar cu polaritate pozitivă, care cauzează sindromul respirator acut
sever. Primele cazuri suspecte au fost notificate către OMS pe 31 decembrie 2019.

Semne și simptome
Simptomele raportate includ febră, oboseală, tuse uscată, dificultăți de respirație și detresă
respiratorie. La majoritatea celor internați, semnele vitale au fost stabile la admitere, iar pacienții au
prezentat leucopenie și limfopenie.  Infecția cu virusul SARS COV 2 poate fi ușoară, moderată sau
severă; acesta din urmă include o pneumonie atipică severă, sindromul de detresă respiratorie acuta
(SDRA). Pacienții cu infecție virală ușoară a căilor respiratoare superioare pot avea simptome
nespecifice precum febră, tuse, dureri în gât, congestie nazală, stare de rău general, cefalee,
mialgie. În cazuri severe apare o pneumonie severă cu febră (>38° C), tuse, tahipnee (> 30
respirații/min.), cianoză, detresă respiratorie acută (respirație stertoroasă, dispnee) cu o mortalitate
crescută. La toți pacienții la examenul CT toracic s-a găsit pneumonie cu leziuni atipice.
Complicațiile au fost sindromul de detresă respiratorie acută , viremie ARN ,  insuficiența cardiacă
acută și infecția secundară, pacienți au fost internați într-o unitate de terapie intensivă unii mai apoi
decedand.

Transmitere
Sursa primară a infecției nu este cunoscută (probabil contact cu animale infectate de lilieci). Se
presupune că transmiterea este similară cu cea a MERS-CoV și SARS, pe cale respiratorie, prin
picături de secreție nazofaringiană (picături Flügge), produse când o persoană infectată tușește,
strănută sau vorbește și prin contact direct sau indirect cu secrețiile nazofaringiene de la o persoană
infectată depuse pe mâini sau pe suprafețe (mese, birouri, îmbrăcăminte etc.) în caz dacă se atinge
cu mâna ochii, nasul său gura. Transmiterea este posibilă și când are loc contactul direct cu fluidele
(sânge, materii fecale, urină, salivă, spermă) de la o persoană infectată. Virusul se transmite ușor de
la un om la altul. Boala apare la persoane care au avut contact apropiat cu un caz confirmat sau
probabil de COVID-19 sau au avut istoric de călătorie în zonele afectate (din China, Italia etc.) în
perioada de 14 zile anterioare debutului simptomelor.

Prevenirea si controlul
Pacienții suspectați de infecție cu Sars Cov 2 sunt plasați într-o zonă separată de ceilalți pacienți, cu
măsuri de prevenire pentru transmiterea aeriană, prin contact și prin picături Flügge. Utilizarea
echipamentului individual de protecție de către personalul medical. Bolnavii vor folosi șervețelelor de
unică folosință în caz de tuse. Bolnavii și contacții din zonele afectate for purta măști. Spălarea pe
mâini cu apă și săpun sau cu soluții pe bază de alcool. Evitarea contactului apropiat cu persoanele
care tușesc și au febră. Supravegherea sanitară a frontierelor și aeroporturilor pentru depistarea
bolnavilor.

Tratament
Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin), tratamentul fiind numai symptomatic.

În cazul COVID-19, ceea ce fac doctorii acum este să trateze simptomele, pentru a ajuta corpul să
lupte cu infecția, sau să-i ajute să respire, mecanic, pe cei în condiții grave, cu ajutorul celebrelor
ventilatoare. Așa numita îngrijire paliativă. Nu există, în momentul de față, un medicament pe care
să-l poți cumpăra de la farmacie care să te scape de coronavirus. Pentru variantele ușoare, se
recomandă atipiretice precum paracetamol.

OMS studiaza patru posibile tratamente:

1. Antiviralele pentru HIV
Lopinavirul este un inhibitor de protează utilizat pentru a trata infecția HIV care se folosește în combinație
cu ritonavir. Sunt niște antivirale,substanțele se găsesc în medicamentul Kaletra. Se știa din 2004 că
acesta funcționează in vitro împotriva coronavirusului care provoacă SARS, iar medicii chinezi l-au folosit
în faza inițială a epidemiei, în luna ianuarie. Chiar și ei aveau un semn de întrebare pentru eficiență. În
România este recomandat pentru cazurile medii și severe. 

2. Interferon-beta + tratamentul anterior

Combinația lopinavir-ritonavir și interferon beta-1a, o citokină folosită pentru tratarea sclerozei multiple, se
pare că această substanță potențează efectul antiviralelor, de aceea s-a luat în considerare testarea
separată a acestei combinații. Alte studii, mai mici, iau în calcul și introducerea ribavirinei, un antiviral
folosit în tratarea Ebolei și a hepatitei C, în această combinație.

3 . Hidroxiclorochina
Clorochina e un tratament folosit pentru malarie și artrită reumatoidă, în timp de hidroxiclorochina, o
variantă a substanței, se folosește atât contra malariei cât și, mai recent, pentru bolile autoimune, cum ar
fi lupusul (una dintre variantele comerciale este Plaquenil).

Ambele sunt medicamente sigure și ieftine, dar diferența până la o doză toxică e destul de mică, deci
tratamentul trebuie supravegheat de un medic, pentru a se evita problemele. Cardiologii americani
avertizează ca ar putea crește riscul de aritmie cardiacă și spun că medicamentul n-ar trebui folosit în
afara testelor clinice.

4. Un antiviral experimental pentru Ebola

Remdesivir este un antiviral produs de compania americană Gilead pentru a trata febrele hemoragice,
Ebola și Marburg. Un studiu recent  a descoperit și mecanismul care-l face eficient: remdesivir, care se
aseamănă cu un lanț de ARN, poate fi încorporat în ARN-ul virusului, ceea ce i-ar opri multiplicarea. 

Alte medicamente luate în calcul

Nu doar cele patru combinații testate de OMS sunt luate în calcul. Lista e mult mai lungă și conține și alți
candidați, dintre care cei mai importanți ar fi:

 Tocilizumab. Este un medicament imunosupresiv care e folosit în artrita reumatoridă, și care

acționează asupra citokinei IL-6 (interleukină-6). Cum, în cazurile foarte grave de COVID-19, se
produce așa numita „furtună de citokine”, în care corpul are o suprareacție imunitară, tocilizumab
 e considerat o posibilă soluție, iar FDA a aprobat un studiu clinic în SUA. Și în România este
recomandat în cazurile grave, conform protocolului aprobat prin ordin de ministru.
 Sarilumab. Vândut sub denumirea Kevzara.
 Favipiravir. Este un medicament antiviral .