Francis Drake s-a născut în 1540 în Crowndale în apropierea orașului Tavistock (comitatul Devon),

într-o familie săracă de agricultori protestanți. A fost primul născut din cei 12 copii a lui Edmund
Drake (1518-1585) și ai Mariei Mylwaye. A primit numele nașului său Francis Russel, al II-lea conte de
Bedford[7]. În timpul revoltelor catolice din 1549 familia a fost constrânsă să se refugieze în Kent.

La vârsta de 12 sau 13 ani se îmbarcă pe o navă comercială modestă și astfel începe cariera sa de
marinar. Petrece începutul carierei în dificilele ape ale Mării Nordului, iar comandantul său este așa
de mulțumit de conduita sa și impresionat de inteligența sa, încât îi lasă moștenire corabia. La
moartea căpitanului navei, preia comanda ambarcațiunii. Avea 20 de ani. La 23 de ani face prima sa
călătorie în Lumea Nouă, cu o flotă deținută de familia Hawkins din Plymouth, în compania
verișorului său sir John Hawkins.

Căsătorie și familie

Elizabeth Sydenham, cea de-a doua soție a lui Francis Drake

Francis Drake s-a căsătorit în 1569 cu Mary Newman; ea a murit 12 ani mai târziu în 1581. În 1585
Drake s-a recăsătorit cu Elizabeth Sydenham. După moartea lui Drake, Elizabeth s-a recăsătorit cu sir
William Courtenay. Drake nu a avut copii, iar la moartea sa averea și titlurile sale au fost moștenite
de nepotul său, care se numea și el Francis.

Cariera de navigator

În 1568 călătorește din nou cu flota Hawkins în Lumea Nouă și este făcut prizonier de către spanioli în
portul San Juan de Ulua; a reușit să scape împreună cu Hawkins. Între 1570 și 1571 a călătorit de
două ori în Indiile de Vest, dar se știe puțin despre aceste călătorii. În 1572 întreprinde prima sa
călătorie independentă. Drake a plecat din Plymouth în 24 mai 1572 cu un echipaj de 73 de oameni și
două vase mici Pasha (70 de tone) și Swan (25 de tone), pentru a captura Nombre de Dios. Primul
raid a avut loc în iulie 1572; Drake și oamenii săi au cucerit orașul și comoara lui. Când oamenii săi au
văzut că sângera abundent fiind rănit, au insistat să se retragă pentru a-și salva viața și au renunțat la
comoară. Drake a rămas un an în zonă pentru a încerca să captureze un transport al unei comori. În
1573 i se alătură Guillame Le Testu, un corsar francez, în atacul asupra unui convoi de catâri încărcați
cu aur și argint. Drake și oamenii săi au pus mâna pe douăzeci de tone de aur și argint, iar o mare
parte le-au îngropat. (De aici poate au luat naștere mai târziu legendele despre comorile îngropate
ale piraților). Rănit, Le Testu a fost capturat și decapitat mai târziu. Micul grup de aventurieri au târât
cât au putut din comoară, pe un teren de aproximativ 30 kilometri, prin jungla din munți pentru a
ajunge la ambarcațiunile lor. Când au ajuns pe coastă ambarcațiunile plecaseră. Drake și oamenii săi
erau epuizați, înfometați și deprimați, nu aveau unde să meargă, iar spaniolii nu erau departe. În
acest moment Drake și-a adunat oamenii, le-a ordonat să îngroape comoara pe plajă și au construit o
plută. Apoi, cu doi voluntari a navigat zece mile de-a lungul coastei și au ajuns la nava amiral. Când a
ajuns pe punte, oamenii săi alarmați când l-au văzut doar cu doi oameni l-au întrebat cum a mers, iar
el i-a tachinat prefăcându-se dezamăgit. Apoi a râs și-a scos un colier spaniol de aur din jurul gâtului
și le-a spus: "Călătoria noastră a reușit băieți!"[8]. S-au întors la Plytmouth în 9 august 1573.
Circumnavigația pământului(1577-1580)

Harta cu traseul lui Drake

În 1577 Drake este trimis de regina Elisabeta I într-o expediție împotriva spaniolilor, de-a lungul
coastelor Americii de Sud ale Pacificului. El a plecat la 15 noiembrie 1577, dar din cauza vremii rele au
fost nevoiți să se refugieze la Falmouth, Cornwall de unde s-au întors la Plymouth pentru reparații.
După acest eșec, a plecat din nou în 15 decembrie, la bordul navei Pelican împreună cu alte patru
nave și 164 de oameni. Puțin mai târziu a adăugat al șaselea vas, Mary (fosta Santa Maria), un vas
comercial portughez pe care l-a capturat de-a lungul coastelor Africii, în apropiere de insulele Capului
Verde, împreună cu pilotul navei, Nuno da Silva, care avea o vastă experiență în apele Americii de
Sud. După ce au traversat Atlanticul, a fost nevoit să abandoneze navele Swan și Cristopher pe coasta
orientală a Americii de Sud. În 18 iunie 1578 au ajuns în golful San Juan, în actuala Argentina, unde cu
jumătate de secol mai devreme, Fernando Magellan executase câțiva răzvrătiți. Aici Drake și oamenii
săi au găsit spânzurătorile spaniole în care atârnau încă schelete albite de vreme. Mai târziu, ca și
Magellan, Drake l-a judecat pe Thomas Doughty pentru răzvrătire și l-a condamnat la moarte. Mary
era în condiții proaste și a fost arsă. În timpul acestei escale, Pelican a fost rebotezată Golden Hind.
Drake a luat decizia de a petrece iarna (mai-august 1578) în golful San Juan înainte de a traversa
strâmtoarea Magellan. La 20 august 1578 cele trei nave au pornit la drum, iar traversarea strâmtorii
Magellan a durat 16 zile. La sud de Țara de Foc, Strâmtoarea Drake a fost botezată în onoarea sa în
1616.

În Oceanul Pacific

Copie a navei Golden Hind

Cele trei nave rămase, trecute de extremitatea sudică a continentului, au ajuns în Pacific, câteva
săptămâni mai târziu (septembrie 1578). Dar o serie de furtuni puternice au distrus una dintre nave,
Benedict și au forțat o altă navă Elizabeth să se îndepărteze (Elizabeth s-a întors în Anglia trecând
prin strâmtoarea Magellan). Rămasă singură, Golden Hind a fost împinsă spre sud (ceea ce-i permite
lui Drake să infirme ipoteza unui continent la acea latitudine) și Drake a descoperit o insulă pe care a
numit-o Insula Elisabeta, în onoarea reginei. Ca și alți navigatori înaintea sa, Drake a ajuns probabil la
o latitudine de 55 grade sud (conform datelor astronomice citate în Hakluyt The Principall Navigation,
Voyages and Discoveries of the English Nation din 1589) de-a lungul coastei chiliene. În ciuda
legendelor populare, este improbabil ca el să fi ajuns la Capul Horn sau la pasajul care îi poartă
numele deoarece descrierile nu se potrivesc, iar camarazii săi au declarat că nu au văzut o mare
deschisă. Primul raport despre descoperirea unui pasaj la sudul Țării de Foc, a fost scris în 1618 care
povestește călătoria lui Willem Scouten și a lui Iacob Le Maire în jurul Capului Horn în 1616. În
căutarea lui Elizabeth, Pelican redenumit Golden Hind ( în onoarea lui Cristopher Hatton, după stema
sa) a navigat spre nord de-a lungul coastei Pacificului a Americii de Sud, au atacat porturile spaniole și
au jefuit orașele. Mai multe nave spaniole au fost capturate și Drake a folosit hărțile găsite la bord,
deoarece erau mai precise decât cele de care dispunea. La 25 noiembrie Drake a făcut o escală la
Insula Mocha unde echipajul a făcut reparațiile necesare. În timpul explorării insulei, Drake a fost
rănit la față de către mapuche, indigenii insulei, care i-au atacat. Mai târziu în portul Valparaiso,
Drake a capturat o navă încărcată cu vin chilian.
Capturarea comorilor spaniole

Golden Hind (Ciuta de aur), nava lui Drake

În 25 decembrie, în apropiere de Lima, Drake a capturat un vas spaniol Grand Captain încărcat cu
25000 de pesos de aur peruvian, reprezentând 37000 de ducați (7 milioane de lire sterline în zilele
noastre). Drake a aflat de asemenea despre o altă navă Nuestra Señora de la Concepción, pe care
Drake a numit-o Cagafuego și se lansează în urmărirea ei. În noaptea de 1 martie Drake o capturează.
La bord au găsit 36 de kilograme de aur pur, un crucifix de aur, bijuterii, 13 cufere pline cu reali de
argint și 26 de tone de argint. Conținutul navei a fost estimat la 400000 de pesos. Mulțumit de
norocul său Drake a hotărât să cineze cu echipajul navei capturate. Puțin mai târziu prizonierii
spanioli au fost debarcați, iar Drake le-a dat fiecăruia un cadou în funcție de rangul său și un bilet de
liberă trecere.

Coasta Californiei:New Albion 1579

. Cu toate aceste bogății la bord, Drake a decis să se întoarcă în Anglia. A luat decizia să treacă prin
ipoteticul pasaj din nord-vest contrar lui da Silva, care insista să traverseze Pacificul. Vasele au urcat
până la actuala insulă Vancouver, sau poate chiar în Alaska. La 26 mai, din cauza vremii au făcut cale
întoarsă. În 17 iunie 1579 ancorează undeva în nordul posesiunilor spaniole la Point Loma, San Diego
în Alta California. Găsind un port bun, au debarcat, au reparat vasele și au făcut aprovizionarea; s-au
oprit un timp datorită relațiilor amicale cu amerindienii din partea locului. Drake a pus stăpânire pe
aceste pământuri în numele coroanei britanice și a Sfintei Treimi și a numit-o cu numele latin al Marii
Britanii, New Albion (Albion era vechiul nume Marii Britanii). Unii istorici au afirmat că Drake a lăsat
aici o parte din oamenii săi cu intenția de a forma o colonie, dar această ipoteză a fost abandonată[9]
[10]. Locația exactă a portului a fost păzită cu grijă, pentru a păstra secretul față de spanioli și poate
mai multe hărți Drake au fost modificate. Toate mărturiile directe ale acestei călătorii, inclusiv
jurnalele de bord, picturi și hărți, au fost distruse în timpul incendiului palatului Whitehall în 1698.
Astăzi Drake Bay, este recunoscut oficial drept locul în care a debarcat Drake și a fondat New Albion,
de către National Historic Landmark.

Traversarea Pacificului și înconjurul Africii

La 23 iulie nava a părăsit colonia și a început traversarea Pacificului. În 30 septembrie au ajuns în

Insulele Mariane, în 3 noiembrie în Insulele Moluce, un grup de insule situat în sud-vestul Pacificului
în actuala Indonezia, unde au cumpărat condimente. În 18 ianuarie 1580, Golden Hind a fost prins
într-un recif în apropierea insulei Sulawesi. Echipajul a așteptat trei zile o maree favorabilă și au
încercat să ușureze vasul aruncând din mărfuri. Drake și oamenii săi s-au împrietenit cu sultanul
locului și s-au implicat în unele intrigi cu portughezii care se aflau acolo. Vasul a reușit într-un final să
plece și a ajuns în Java în 12 martie. În 15 iunie au trecut de Capul Bunei Speranțe, iar în 22 iulie au
ajuns la Sierra Leone.

Întoarcerea la Plymouth 1580

Drake Jewel (Bijuteria Drake), oferită de Elisabeta I a Angliei lui Drake, Victoria and Albert Museum,
Londra

La 22 august au ajuns în Insulele Canare și în 26 septembrie 1580 Drake a aruncat ancora la

Plymouth, Anglia cu 59 de supraviețuitori la bord. Nava era plină cu condimente și cu comorile
spaniole capturate în America de Sud. Jumătatea din pradă care a fost oferită reginei, depășea
veniturile coroanei pentru tot anul 1580. Drake a fost sărbătorit ca primul englez care a efectuat
circumnavigația pământului și al doilea care s-a întors dintr-o astfel de călătorie cu cel puțin o navă
intactă după Juan Sebastián Elcano în 1522. Regina Elisabeta I a Angliei a ordonat ca toate relatările
scrise ale acestei călătorii să fie declarate "secrete ale regatului". Drake și oamenii săi au fost puși să
jure că vor păstra secretul despre ceea ce au văzut sub pedeapsa cu moartea. Deasemenea regina a
încercat să țină secrete explorările lui Drake față de spanioli. Drake i-a dăruit reginei o bijuterie care
comemora circumnavigația sa: luată ca un premiu din Mexic, era din aur emailat cu un diamant
african și o navă din lemn de abanos. La rândul ei regina i-a dăruit o bijuterie Drake Jewel, ceea ce era
un lucru neobișnuit pentru un om de rând și pe care Drake a purtat-o cu mândrie. Pe o parte era
portretul în miniatură al reginei, pictat de miniaturistul Nichollas Hilliard, iar pe cealaltă parte o
camee din onix reprezentând un dublu portret al unei regine și a unui bărbat african. Drake Jewel,
cum este cunoscută astăzi, este una din puținele bijuterii din secolul al XVI-lea, care au supraviețuit
până în zilele noastre. Se află la Victoria and Albert Museum, la Londra.

Drake devine cavaler

Drake primește rangul de cavaler de la regina Elisabeta. Placă de bronz de Joseph Boehm (1883), care
se află la baza statui lui Drake, în Tavistock

În 4 aprilie 1581, Elisabeta I a Angliei a urcat la bordul vasului Golden Hind, care se afla la Depford și i-
a cerut diplomatului francez monsieur Marchaumont să-l ridice la rangul de cavaler pe Drake;
Marchaumont se afla în Anglia în vederea negocierilor căsătoriei reginei Elisabeta cu fratele regelui
Franței, François, Duce de Anjou[11]. Implicarea unui diplomat francez la înălțarea la rangul de
cavaler a lui Drake, a dus la sprijinul politic implicit al francezilor față de acțiunile lui Drake. În timpul
erei victoriene, din naționalism, istoricii au atribuit reginei ridicarea în rang a lui Drake. După ce a fost
făcut cavaler, Drake a adoptat blazonul unei vechi familii din Devon, Drake of Ash lângă Musbury cu
care pretindea că este înrudit. Capul familiei Drake, sir Bernard Drake (mort în 1586) și el un distins
navigator, s-a opus vehement ca Drake să adopte blazonul familiei sale și să pretindă că face parte
din familia sa. Regina Elisabeta pentru a calma spiritele, i-a acordat lui Francis Drake propriul blazon.

Om politic

În septembrie 1581, Drake a devenit primar al orașului Plymouth și în același an a fost ales membru
în Parlament pentru o circumscripție necunoscută (poate Camelford), apoi în 1584 a reprezentat
Bossiney, iar în 1593 a reprezentat Plymouth.

Buckland Abbey
În 1580, Drake a cumpărat Buckland Abbey, un conac mare în apropiere de Yelverton, în Devon și a
trăit aici cincisprezece ani, până la ultima sa călătorie. Conacul a rămas în familie mai multe generații.
Conservarea conacului Buckland Abbey, este astăzi în grija lui National Trust și multe aspecte ale
vieții lui sunt conservate aici pentru vizitatori.

Războiul anglo-spaniol 1585-1604

În 1585 a izbucnit războiul între Anglia și Spania. Drake a plecat în Lumea Nouă, a prădat portul Santo
Domingo și a capturat Cartagena de Indias. În 6 iunie 1586, în timpul călătoriei de întoarcere, a atacat
fortul spaniol San Augustin, în Florida spaniolă. Aceste atacuri l-au încurajat pe Filip al II-lea al Spaniei
să planifice o invazie a Angliei.

Raidul la Cádiz

Într-un atac preventiv, Drake "a pârlit barba regelui Spaniei" conducând o flotă în două din
principalele porturi spaniole Cádiz și A Coruña pe care le-a ocupat. La Cadiz a distrus 37 de nave
maritime și comerciale. Atacul a întârziat invazia spaniolă cu un an. Luna următoare, Drake a patrulat
de-a lungul coastelor iberice între Lisabona și Capul Saint-Vincent, interceptând și distrugând navele
de aprovizionare spaniole.

Invincibila Armada

Articol principal: Invincibila Armada.

Drake jucând popice, este informat de apropierea Armadei Spaniole. Placă de bronz de Joseph
Boehm, la baza statuii lui Drake din Tavistock, 1886

Drake a fost vice-amiral la comanda flotei engleze (sub ordinele Lordului Howard of Effingham) când
englezii au învins Armada spaniolă în 1588. În timp ce flota engleză urmărea Armada în sus pe Canalul
Mânecii, Drake a capturat galionul Rosario împreună cu căpitanul său Pedro de Valdés și echipajul
său. Galionul transporta fondurile necesare pentru finanțarea armatei spaniole ce lupta în Țările de
Jos; Drake a găsit 55000 de ducați de aur, ce reprezentau solda soldaților. În noaptea de 29 august,
Drake împreună cu Howard a lansat un grup de nave în flăcări spre flota spaniolă, obligând-o să
părăsească Calais, să se disperseze și să se îndrepte spre mare. A doua zi Drake a participat la bătălia
de la Graveline împreună cu alți navigatori celebri din acea vreme: John Hawkins, Martin Frobisher,
Walter Raleigh.

Cea mai celebră anecdotă despre Drake (dar probabil apocrifă), povestește că înainte de bătălie,
Drake juca popice pe Plymouth Hoe. Avertizat că sosesc spaniolii, Drake a răspuns că are timp destul
să-și termine jocul și să-i bată pe spanioli. Nu există nici o mărturie directă despre acest fapt și prima
oară când a fost povestită a fost 37 de ani mai târziu. Vântul și curenții potrivnici au provocat
întârzierea plecării flotei engleze, ceea ce a determinat probabil, acest mit despre purtarea
cavalerească a lui Drake[12].
Expediția Drake-Norris

În 1589, la un an după ce au învins Armada spaniolă, Drake și Sir John Norreis au primit trei sarcini.
Prima sarcină era să distrugă navele rămase, a doua să-i spijine pe rebelii din Lisabona, Portugalia,
care se opuneau lui Filip al II-lea (pe atunci rege al Spaniei și Portugaliei), iar a treia să cucerească
Azorele dacă era posibil. Drake a distrus câteva nave în portul A Coruña, dar a suferit mari pierderi,
ceea ce l-a întârziat și l-a forțat să renunțe la vânătoarea celorlalte vase spaniole ce se îndreptau spre
Lisabona.

Ultimii ani

Înmormântarea lui Drake în mare la Portobelo. Placă de bronz de Joseph Boehm, la baza statuii lui
Drake din Tavistock. 1883

Drake și-a continuat cariera de navigator și după ce a trecut de cincizeci de ani. În 1595 a eșuat în
încercarea de a cuceri portul Las Palmas, iar după o campanie dezastruoasă împotriva Americii
spaniole, unde a suferit o serie de înfrângeri, a atacat fără succes San Juan din Porto Rico și a pierdut
bătălia de la San Juan. Tunarii de pe vasul spaniol El Morro Castle, au tras o ghiulea în cabina de pilot
a lui Drake, dar acesta s-a salvat. Câteva săptămâni mai târziu, în ianuarie 1596, moare de dizenterie
când avea aproximativ 55 de ani, în timp ce era ancorat în Portobelo, Panama, unde câteva galioane
spaniole încărcate cu comori se refugiaseră. După moartea lui Drake, flota engleză s-a retras.

Înainte de a muri, Drake le-a cerut oamenilor săi să-l înmormânteze îmbrăcat în armura sa. El a fost
înmormântat în mare, într-un sicriu de plumb, în apropiere de Portobelo.

"Oamenii de calitate nu l-au plăcut pentru că a ajuns atât de sus, provenind dintr-o familie modestă;
restul au spus că el a fost cauza războaielor."- Gonzalo Gonzáles del Castillo într-o scrisoare adresată
lui Filip al II-lea, 1592.[13]

Posteritate