Friedrich Hayek-teoria egalitatii sanselor

Insusirile specifice fiecarei persoane sunt foarte diferite. Vom observa ca oamenii sunt foarte
diferiti in ceea ce priveste situatia financiara, rolul si statusul social, etc. De aici, nu se poate deduce ca
oamenii nu ar trebui sa fie egali in ceea ce priveste drepturile si libertatile, accesul la functiile sociale,
etc. Astazi, se sustine ca, in pofida numeroaselor diferente dintre oameni, este drept ca toti oamenii sa
fie tratati in mod egal, fara discriminare. Rolul statului devine important in ceea ce priveste asigurarea
egalitatii intre cetateni (in domeniile in care este posibil acest lucru). Daca vom admite ca aceste
diferente individuale nu sunt nedrepte in sine, atunci se va putea deduce ca ideea de dreptate este
compatibila cu acceptarea inegalitatilor intre oameni, iar dreptatea este chemata sa rezolve atat
problema egalitatii intre oameni, cat si pe cea a distribuirii bunurilor intr-o societate.
O prima forma de egalitate este egalitatea in fata legii (nimeni nu este mai presus de
lege). Alte forme de egalitate vizeaza domeniul politic (toti oamenii au aceleasi drepturi si
indatoriri), domeniul economic si social (accesul la resurse si functii, egalitatea conditiilor). Se
sustine astfel ca trebuie realizata egalitatea de sanse care nu presupune doar drepturi juridice si
politice, ci si drepturi econimice si sociale.Dreptatea sociala si economica se refera mai cu seama,
astazi, la distribuirea valorilor, a resurselor, a avantajelor si chiar a dezavantajelor intre diferite
grupuri sociale, intre anumite grupuri profesionale, de varsta (dreptate distributiva). Principiul
dreptatii nu se aseamana cu cel al egalitatii matematice, deci nu putem intelege prin dreptate
nivelarea tuturor membrilor societatii, ci mai degraba o distribuire echitabila a indatoririlor,
privilegiilor si onorurilor.
Tipuri de egalitate: egalitatea juridica, egalitatea politica (sau egalitatea in drepturi si
libertati de ordin politic), egalitatea economica (accesul la resursele materiale) si egalitatea sociala
sau egalitatea conditiilor. Adeptii teoriei egalitarismului sustin ca egalitatea de sanse implica si o
egalizare a posibilitatilor de acces la resurse, in timp ce adversarii egalitarismului sustin ca
intelegerea minimala a acestui concept trebuie sa vizeze numai absenta discriminarilor de rasa, sex,
religie, nationalitate, varsta. Acestia, din urma, sustin ca nicio societate nu poate sa dispuna de
resursele necesare pentru a asigura egalitate economica, iar politica egalitarista determina statul sa
renunte la impartialitate si sa ajute anumite categorii sociale considerate dezavantajate (prin
redistribuirea veniturilor spre exemplu), astfel incat realizarea egalitatii economice va distruge
practic libertatea.
Concret, Hayek afirmă că „există indubitabil ocazii în care condiţiile de angajare creează
posibilităţi de adevărată coerciţie. În perioadele de şomaj acut, ameninţarea cu disponibilizarea
poate fi întrebuinţată pentru a impune alte acţiuni decât acelea prevăzute în contractul iniţial. Iar în
condiţii cum sunt cele dintr-un oraş miner, managerul poate foarte uşor să-şi exercite tirania sa
complet arbitrară şi capricioasă asupra unui om care se întâmplă să-i displacă.” Hayek afirmă că
„acea coerciţie pe care cârmuirea trebuie totuşi să o întrebuinţeze…este redusă la un minimum şi
făcută atât cât este cu putinţă de inofensivă, prin menţinerea ei în limitele unor reguli generale
cunoscute, astfel încât în majoritatea cazurilor individul nu are niciodată prilejul de a fi supus
coerciţiei, cu excepţia cazurilor în care se pune într-o situaţie în care ştie că va fi tratat coercitiv. Chiar
şi când coerciţia este inevitabilă, ea este eliberată de efectele ei cele mai nocive, fiind circumscrisă la
datorii limitate şi previzibile, sau cel puţin făcută independentă de voinţa arbitrară a altei persoane.
Devenind impersonală şi dependentă de reguli impersonale, generale, abstracte, al căror efect
asupra unor indivizi specifici nu poate fi prevăzut la momenul când sunt adoptate, chiar şi acţiunile
coercitive ale cârmuirii devin nişte date, pe care individul le poate lua ca bază pentru a-şi face
propriile sale planuri.