Se deosebesc migrație pasivă, când animalele sunt duse de curenți de apă, de vânt,

de alte animale, și migrație activă, când animalele se deplasează de sine stătător.

Migrația animalelor poate fi regulată (sezonieră sau nictemerală) sau neregulată
(în urma unor întâmplări neprevăzute – inundații, incendii ș.a.). Migrația
animalelor ce ține de reproducere este o acomodare biologică, determinată mai mult
de anumiți factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării produselor
sexuale, strâns legați de mediul înconjurător. Există migrații pe direcție
orizontală (pe uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare a renilor) și
migrații pe direcție verticală (în munți, în sol, în adâncurile apei, de exemplu,
deplasarea peștilor în scopul hrănirii, înmulțirii etc.). Unele animale, așa ca
anghila sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca
cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen complicat, la
unele animale având un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea
schimbător. Drept exemplu, stăncuța din Siberia este migratoare, iar cea din Europa
de Est sedentară.