Rata generală a natalității (natalitatea brută) se calculează după formula:

unde N reprezintă numărul născuților vii iar P efectivul populației.

Deoarece valoarea natalității este influențată direct de structura pe grupe de

vârstă și sexe a populației, natalitatea brută nu redă întotdeauna situația reală.
De aceea s-a recurs și la calcularea altor indicatori, care să ofere o imagine mai
apropiată de realitate a acestui fenomen al nașterilor:

natalitatea standardizată (puțin utilizată în practică);

fertilitatea populației (care se calculează ca raport între numărul născuților vii
și populația feminină cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani);
indicele de înlocuire a generațiilor (notat cu R), adică numărul mediu de copii de
sex feminin născut de o femeie; în cazul în care acest indice este mai mare decât
1, populația respectivă manifestă o tendință de creștere rapidă, dacă este egal cu
1, exprimă stagnarea, iar dacă este mai mic decât 1, atunci numărul populației
pentru care s-a calculat este în scădere;
indicele sintetic al fecundității (numărul mediu de copii născuți de o femeie în
timpul vietii) variază intre valori mai mari de 7 - în câteva state din Africa
Subsahariană - și 1,2 în unele state ale Europei de Est). Valoarea de 2,1 din urmă
pentru acest indicator este considerată limita până la care o populație își asigură
înlocuirea. Sub acest prag indică tendințe regresive, iar peste această valoare
indică o creștere naturală a populației în condițiile unei mortalități reduse.