Sunteți pe pagina 1din 4

REGIMURILE DEMOCRATICE

Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului


Ca şi regim politic, democraţia se bazează pe participarea directă sau prin
reprezentanţi, a poporului la viaţa politică. Pentru a exista un regim democratic,
este necesară existenţa unor valori de bază: libertatea, dreptatea şi egalitatea în
faţa legii, transparenţă, toleranţă, competiţia dreaptă, egalitatea şanselor,
egalitatea în drepturi. Orice stat democratic promovează şi garantează
libertăţile personale ale cetăţenilor, în limitele stabilite de legea fiecărui
stat.Astfel, cetăţenii trebuie să aibă dreptul la conduită şi opinie proprie, să se
bucure de securitatea domiciliului, a bunurilor pe care le posedă. Este necesar ca
indivizii unui stat democratic să-şi poată exprima liber punctul de vedere, să
aibă libertatea de a-şi alege conducătorii şi de a decide în probleme de interes
public.

Caracteristici:

 Statul trebuie să funcţioneze pe baza unui ansamblu de reguli şi


proceduri. Acestea stabilesc cu exactitate care sunt persoanele care iau
decizii de interes public şi cum sunt adoptate aceste decizii;

 Este necesar garantarea participării unui număr cât mai mare de persoane,
de organizaţii şi instituţii la luarea deciziilor în stat;

 Un element important al democrației este constituția. Acest document,


votat de către popor prin referendum organizat în mod liber,
reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește
limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din
guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și
puterea guvernului;

 Trebuie ca drepturile şi libertăţile oamenilor să fie protejate: libertatea


conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul de
asociere, libertatea întrunirilor, drepturile electorale;

 În România, prin constituţie, sunt garantate tuturor cetăţenilor statului


următoarele drepturi şi libertăţi politice: dreptul la asociere, la întrunire,
dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul de a participa la viaţa politică a
ţării.

FASCISMUL
Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă
dreaptă definită, în primul rând, de un naționalism radical (numit și
"ultranaționalism"), de o putere dictatorială, de suprimarea opoziției și de o
puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să
organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele
corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia. Ei susțin crearea unui stat
totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și
crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin
îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism.

Caracteristici:

 Naționalism puternic și continuu (regimurile fasciste tind să facă abuz de


motto-uri patriotice, slogane, simboluri, cântece și diverse accesorii.
Steagurile țării sunt omniprezente, la fel și simbolurile puterii, pe
uniforme sau oriunde în văzul public);
 Nerecunoașterea sau nerespectarea Drepturilor Omului (Datorită fricii
față de inamici și sub pretextul securității, cetățenii regimurilor fasciste
sunt manipulați să ignore drepturile umane, în caz de ”nevoie”. Oamenii,
datorita puternicei propagande, devin indiferenți sau aprobă tortura,
execuțiile, asasinatele, încarcerările, etc.);
 Identificarea inamicilor, țapilor ispășitori drept ”cauză unitară” (Oamenii
sunt raliați într-o frenezie patriotică pentru nevoia eliminării cauzei
percepute ca periculoasa sau a adversarului: în funcție de rasă, etnicitate
sau minoritate religioasă).

COMUNISMUL

Comunismul s-a conturat în secolul al XIX-lea, Karl Marx fiind cel care
a pus bazele acestei ideologiei. Karl Marx și Friedrich Engels au scris
„Manifestul Partidului Comunist” care expune o nouă concepţie despre lume.
Comunism, formaţiune socială cu două faze în dezvoltarea sa: faza
inferioară, socialismul, şi faza superioară, comunismul propriu-zis, dezvoltat din
primul, cînd forţele de producţie ating un nivel foarte ridicat, mijloacele de
producţie sînt proprietate socială, nu mai există clase sociale, dispar deosebirile
esenţiale dintre oraş şi sat şi cele dintre munca fizică şi cea intelectuală şi cînd
nivelul productivităţii muncii şi al conştiinţei sociale asigură condiţii pentru
aplicarea în repartiţie a principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după
nevoi“, se înscrie în extrema stânga a esichierului politic si este incompatibil cu
orice structuri democratice.

Caracteristici:

 Manifesta control asupra justitiei și mass-mediei, monopol asupra puterii


și planului politic prin existenta partidului unic – partidul comunist;
 Înlătură liderii de opinii si pluralismul politic;
 Din punct de vedere religios, comunismul se declara ateu;
 În planul social, acesta viza crearea unei societăți egalitare, în care toată
lumea câstiga la fel și avea acelasi statut social;
 În plan economic, avem de a face cu o economie opusă celei capitaliste
din statele democratice, o economie dirijată, planificată, centralizată;
 În ceea ce privește proprietatea, statul era unicul proprietar, nu exista
proprietate privată și de asemenea toată lumea muncea la stat și pentru
stat.

NAZISMUL

Nazismul sau național- socialismul (în germană: Nationalsozialismus)


a fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și
anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui
Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine de
la prescurtarea numelui național-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat în
germană Nazi, pronunțat /ˈna.t͡si/, v. AFI). În 1921 Hitler a devenit liderul
Partidului Muncitoresc Național-Socialist German (Nationalsozialistische
Deutsche Arbeiterpartei, scurt NSDAP), iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul
(prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german, cunoscut drept Al treilea
Reich.

Caracteristici:

 Existenţa  partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului;

 Încălcarea de către regim a drepturilor omului;


 Cultul  personalităţii controlul  absolut al statului asupra societăţii  și
lichidarea  oricărei forme de opoziţie;

 supravegherea  populaţiei de către poliţia politică și cenzura presei.

S-ar putea să vă placă și