Prințul ,,Știe tot”

Odată, nu demult, într- un oraș de poveste trăiau o regină, un rege și fiul

lor, Prințul ,,Știe tot”. Toată lumea spunea că băiețelul este leit mama lui și că va fi
la fel ca regina, vesel, inteligent, talentat și mai presus de toate altruist.
Timpul trecea, iar fiul creștea într-o zi cât alții în șapte zile și, astfel, vine
timpul să meargă la școală. Prințul auzea mereu de la bunicii lui, de la prieteni și
profesori că trebuie să fie cel mai bun, trebuie să știe tot, pentru a putea conduce
mai târziu regatul, cu aceeași dăruire și tenacitate cum a făcut-o mama lui, că nu
degeaba a fost botezat ,,Știe tot,,.
În fiecare dimineață, regina îl conducea la școală și îi spunea că trebuie să
fie atent, să răspundă întrebărilor profesorilor, să fie întotdeauna cu un pas înaintea
tuturor. Băiețelul se supunea tuturor cerințelor mamei sale de teamă să nu o supere
și să nu-i mai dea voie să conducă regatul. Era un copil conțiincios, atent, dar în
timpul liber îî plăceau jocurile, întâlnirile cu prietenii, testarea forțelor prin
întreceri potrivite vârstei. Regina mama nu era foarte încântată și îi spunea mereu:
NU te mai juca în grădina castelului, mergi și exersează la mandolină, NU mai
chema prietenii să stea cu tine, mergi și învață să stăpânești arta picturii, NU mai
petrece timpul fără folos și citește o carte pentru a cunoaște tainele istoriei, toate
acestea făcându-l să urască și mai mult școala.
Vremea îți urma cursul și Prințul ,,Știe tot,, era foarte dezamăgit de faptul
că mama sa nu este mulțumită de el și se retragea zi de zi în pădurea de lângă
castel. Foșnetul discret al copacilor îl liniștea, mirosul florilor îi aminteau de
copilărie, fructele din pădure îl duceau cu gândul la grădina bunicii, iar animalele
care se întreceau îi încântau privirea.
Într- una din zile, pe când stătea întins pe iarba moale și privea cerul
încârcat de nori pufoși, auzi un glas sprinten, care îl întrebă:
 - Ce te macină, drăguțule prinț?
- Cine vorbește cu mine? întrebă băiețelul uimit.
- Sunt eu, Spiritul pădurii și voiam să știu ce pot face pentru tine ca să nu
mai fii supărat. Te urmăresc de câteva zile și nu îți înțeleg tristețea!
- Sunt foarte trist, deoarece buna mea mamă, regina, dorește să fiu ca ea, să Știu tot,
să învăț cât mai multe și cât mai bine, dar nu acceptă că mie îmi plac doar anumite
lucruri, că eu sunt pasionat de limbile străine și mi-ar place să învăț a stăpâni
Sportul regilor!
- Asta chiar este o problemă, ținând cont de faptul că tu ești cel care trebuie să ducă
renumele regatului mai departe. Trebuie să ne gândim la o soluție pentr a-ți
readuce zâmbetul pe buze.
- Nu cred că poate cineva să o înduplece pe regină să asculte și dorințele mele!
- Eu zic ca mâine să o determini pe regina mama să te însoțească în plimbarea ta și
voi face o minune ca totul să fie de partea ta!
Prințul plecă acasă emoționat și încrezător că Spiritul pădurii va face o
minune, ca totul să se schimbe. Ajuns la castel, se întâlni cu regina care îl întrebă
cum și-a petrecut ziua. Băiatul îi spuse că și-a făcut un nou prieten pe care ar dori
să îl cunoască și că o roagă, ca ziua următoare, să îl însoțească în plimbarea lui.
Regina, foarte curioasă, îi promise că vor merge în pădurea de lângă castel.
Dis de dimineață cei doi plecară la plimbare, iar prințul era foarte curios
cum va decurge întâlnirea cu noul lui prieten. Merseră ei ce merseră și, deodată,
din umbra pădurii se auzi o voce. Regina, nedumerită de ceea ce a auzit îl privi pe
prinț cum răspunde întrebării vocii misterioase. O altă întrebare se auzi din nou.
Băiețelul răspunse iar, și tot așa discutau sub privirile curioase ale reginei, care
într- un târziu îl întrebă pe prinț ce limbă este aceasta pentru că nu o cunoaște și
cum de știe el toate aceste cuvinte. Prințul Știe tot îi răspunse mamei sale că este o
limbă străină pe care el o studiază în secret și pe care o stăpânește foarte bine.
 Deodată, apăru Spiritul pădurii care făcu o plecăciune în fața reginei.
Aceasta îl salută și îl întrebă:
- Știi a vorbi pe limba noastră sau trebuie să-l rog pe prinț să te prezinte?
- Cu adânc respect doresc a mă prezenta: Spiritul pădurii mă numesc și al
tău fiu îmi e prieten, care este un băiat talentat și dornic să își urmeze visul, iar
printr-o singură suflare îți mai pun o întrebare: Știi ce își dorește Prințul?
Se făcu liniște în pădure, Spiritul pădurii dispăru ca printr-o minune, iar
regina și fiul său au rămas uimiți de cele petrecute. Au pornit spre castel, iar regina
îl întrebă pe băiat:
- Ce a vrut să spună Spiritul pădurii cu acele vorbe? Ce îți dorești cu
adevărat, dragul meu fiu?
- Draga mea mamă, cel mai mult îmi doresc să nu te dezamăgesc și să te fac
mândră de mine, dar mie îmi place să studiez limbile străine și mi-aș dori să pot
stăpâni Sportul regilor!
- Dacă asta îți dorești cel mai mult voi ține seama și te voi lăsa să îți urmezi
visul, dar cu promisiunea că nu vei neglija și celelalte priorități care te vor face
conducătorul regatului!
De atunci, Prințul Știe tot deveni mai fericit, sarcinile școlare le rezolva cu
drag și cât mai repede pentru a se putea ocupe de pasiunile sale, iar ori de câte ori
avea timp liber pleca în pădurea de lângă castel pentru a se întâlni cu Spiritul
pădurii, prietenul care îl ajută atunci când a avut mai multă nevoie.