Introducere

Într-o economie aflată în procesul tranziţiei principalul

suport material al dezvoltării îl reprezintă investiţiile. De
aceea, în economia românească există o mare “foame” de
resurse necesare finanţării acestora. Una dintre cele mai
raspândite surse de finanţare o reprezintă creditul bancar.
Accesul însă la acesta este limitat de condiţiile impuse de
bănci: bonitatea financiară a intreprinderii şi constituirea
garanţiilor (a colateralului). Majoritatea intreprinderilor mici si
mijlocii sau a celor care doresc sa iniţieze o afacere nu
reuşesc să depăşească aceste “bariere”.De aceea sunt
nevoite să apeleze la alte surse de finanţare cum ar fi
leasingul.

LEASINGUL reprezintă o soluţie de o simplitate

dezarmantă pentru a da un nou impuls economiei româneşti.
Logica decizională care stă la baza leasingului este aceea că
nu proprietatea aduce profit ci exploatarea ei. Suportul
decizional pentru beneficiar îl constituie, cu prioritate,
economia fiscală care însoţeşte operaţiunile de leasing. În
lume există o adevărată industrie a leasingului care cunoaşte
o traiectorie ascendentă în pofida unor “mutaţii” care apar în
economia mondială. Evenimentul “911” a produs modificări în
structura afacerii fără ca traiectoria acesteia să fie influenţată
pe ansamblu. Aceasta demonstrează că interesul devansează
“pierderile” generate de unele sectoare de activitate afectate
de eveniment.

1.Piaţa leasingului în ROMÂNIA

 Piaţa leasingului din România, în prezent, este una dintre
cele mai dinamice din lume, dinamică reflectată atât prin
creşterea numărului de societăţi de leasing cât şi a volumului
acestor operaţiuni. Astfel, în ultimii ani, numărul companiilor
de leasing a ajuns la 40 iar volumul tranzacţiilor pe anul 2001
este de cca. 1 miliard de euro. În ipoteza că tendinţa
ascendentă a pieţei leasingului se va menţine, există şanse ca
România să figureze în clasamentul primelor 50 ţări ale lumii,
clasament care include numai ţările cu un volum al afacerilor
de peste un miliard de dolari americani. Companiile româneşti
de leasing, se disting printr-o abordare diferită şi specifică a
pieţei în funcţie de strategia fiecăreia dintre ele, a concepţiei
pe care o au în privinţa riscului, a structurării unei tranzacţii,
ceea ce conduce la diferenţe de preţ ale serviciilor oferite,
dar mult mai important, grade diferite de flexibilitate,
disponibilităţi diferite de a structura tranzacţiile în mod
creativ. Acestea cuprind următoarele tipuri de companii:
-afiliate firmelor producătoare sau firmelor care vând un
anumit tip de produse (Manufacturer/Vendor Affiliated); oferă
servicii de leasing financiar doar pentru o anumită marcă de
produse. Schemele de leasing oferite de acestea sunt fixe,
flexibilitatea fiind practic exclusă în favoarea simplităţii, cu
scopul realizării unor volume cât mai mari de vânzări de
produse. -afiliate unor bănci (Bank affiliated). În România (ca
şi în majoritatea ţărilor din lume) băncilor nu le este permis
prin lege să se implice direct in tranzacţiile de leasing.
Acestea dispun de resurse semnificative provenite de la
banca "mamă" însă, cele mai multe dintre ele au aceeaşi
concepţie de risc ca şi băncile la care sunt afiliate şi de aceea,
sunt prea puţin flexibile.
-independente, care, la rândul lor, pot fi:
a) cu profil dedicat, acestea oferind servicii de leasing pentru
o anumită categorie de produse, de regulă automobile;
b) cu profil diversificat, serviciile de leasing oferite fiind pentru
o gamă largă de produse şi proiecte. Aceste companii oferă în
general o gamă largă de servicii, statutul de independent
permiţându-le în acelaşi timp o mare flexibilitate, atât în ceea
ce priveşte acceptarea solicitărilor clienţilor, cât şi în privinţa
garanţiilor şi condiţiilor de finanţare.
Specialiştii locali susţin că investiţiile finanţate în sistem
leasing reprezintă mai puţin de 5% din totalul investiţiilor
efectuate în România.
Atâta timp cât sistemul bancar este deficitar în dezvoltarea
creditului de consum pe termen mediu, leasingul reprezintă o
alternativă atractivă de finanţare la noi în ţară.
Totuşi, privită prin prisma accesului la sursele de
finanţare, piaţa leasingului este fragmentată. Numai un număr
restrâns de operatori au acces la surse de refinanţare
convenabile.
Aşa cum s-a arătat mai sus, conform datelor prezentate
de UNSLR în luna martie anul curent, piaţa leasingului din
România a atins în anul 2001 o valoare de aproximativ un
miliard de euro (valoarea contractelor) după cum urmează:
Tabelul nr. 1 Structura leasingului în anul 2001
mii euro
Raportare membrii UNSLR 581655,4
Vânzări auto-soc. nemembre UNSLR 56020
Vânzări vehicule comerciale-soc. nemembre
UNSLR 36800
Vânzări autobuze -soc. nemembre UNSLR 1640
Import în primele 10luni pt.activităţi de
leasing 279957
TOTAL 956082,4
Sursa:www.kmarket.ro
Comparativ cu anii precedenţi se remarcă dinamica
deosebită a pieţei leasingului, creştere comparativ cu
valoarea înregistrată în anul 2000 cu 123% şi faţă de 1999 cu
269%. Valoarea contractelor de leasing încheiate de
societăţile membre UNSLR s-a ridicat în anul 2001 la 581.67
milioane euro, adică 60.8% din valoarea estimată a pieţei de
leasing. Datele furnizate în luna aprilie 2002 de UNSLR
actualizează tabelul nr. 1 evidenţiind un volum total al
operaţiunilor de leasing pe anul 2001 de 962 milioane euro ,
în creştere cu 73% faţă anul precedent , volum din care 70% a
fost realizat de cele 28 societăţi membre UNSLR. Ponderea
principală o deţine leasingul cu autoturisme şi vehicule
comerciale (86%) în timp ce echipamentele doar 7%. Evoluţia
contractelor de leasing încheiate de membrii UNSLR în ultimii
patru ani este prezentată în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2 Evoluţia contractelor de leasing
mil.
Euro
Variaţie Variaţi
Variaţie % e%
% 200 2000/1 200 2001/
  1998 1999 1999/98 0 999 1 2000
Nr. 785 764
Contracte 6160 8746 41,90 4 -10,10 7 -2,70
valoare
contracte(mi
l. Euro) 128,5 202,9 57,90 340 67,50 602 77
Sursa:www.kmarket.ro
Din tabelul de mai sus se poate constata că deşi numărul
contractelor încheiate în ultimii ani a înregistrat o uşoară
reducere, valoarea contractelor s-a majorat într-un ritm
aproape exponenţial, semn al orientării leasingului spre
produse cu valoare ridicată.
În funcţie de tipul contractului de leasing, activitatea
membrilor UNSLR pe anul 2001 este prezentată în tabelul nr.
3:

Tabelul nr. 3 Evoluţia leasingului pe tipuri de contracte(mil.

Euro)
leasing financiar leasing operational
Intern extern intern extern
272,66 235,39 73,24 0,37
46,87%din 40,46% din 12,59% din 0,06%din
total total total total
Sursa:www.kmarket.ro

Analiza acestor date relevă ponderea covârşitoare a

leasingului financiar 87,34%. De asemenea , se constată un
uşor balans în favoarea leasingului intern(fondurile provenite
din ţară) de 59,5% faţă de cel extern (cross-border) de 40,5%.
 Structura contractelor de leasing ( la nivelul UNSLR) în
funcţie de obiectul contractului este prezentată în tabelul nr.
4:

Tabelul nr. 4 Structura contractelor de leasing mil.

Euro
Autovehicu Echipamen Utilaje
le te Birotica agricole Altele
506.7 40,7 9.9 13.9 11.6
86.2%din 6.94%din 1.7%din 2.4%din 2%din
total total total total total
Sursa:www.kmarket.ro

Se observă preponderenţa leasingului auto (din care cca

60% reprezintă autoturisme); principalele cauze pentru
această dezvoltare fiind: riscul este mai uşor cuantificabil,
lichiditatea mai ridicată, cererea mare (încurajată şi de
facilităţile legale).
Datele din tabelele de mai sus prezintă imaginea unui
sector financiar aflat în plină expansiune. Această dezvoltare
este susţinută de o mai bună percepere a sistemului de
leasing în rândul clienţilor, creşterea calităţii serviciilor oferite,
obţinerea unor surse de finanţare mai avantajoase, cadrul
legislativ parţial favorizant.

2. Leasingul -cale de relansare economica

In cele ce urmează vom evidenţia modalitatea în care

leasingul poate soluţiona problema relansării economice atât
la nivelul economiei naţionale cat si la nivelul activitatii
agentului economic.
Se ştie că, relansarea oricarui sector de activitate
presupune existenţa a cel puţin doi factori: resursele
financiare şi piaţa de desfacere. Resursele financiare sunt
destinate atăt dezvoltării cât şi asigurării fondului de rulment.
Societăţile de leasing au meritul de a crea noi segmente ale
pieţei produselor întrucât se adresează unor consumatori
insolvabili pentru achiziţia cu plata la livrare sau în rate. Noul
segment de piaţă este format din acei consumatori care vor
achita produsele pe măsura exploatarii lor.
Dacă exploatarea acestora nu va fi profitabilă, atunci
produsele vor fi returnate societăţii de leasing. Iată că
leasingul permite extinderea pieţei produselor dincolo de
limitele impuse de cererea solvabilă (în contextul procedurilor
clasice de vânzare).
Extinderea cererii consumatorilor va conduce implicit
la creşterea ofertei fie prin implicarea societăţilor de leasing în
dezvoltarea capacităţilor de productie, fie doar pe baza
comenzilor lansate de aceste societăţi care vor reactiva într-o
proporţie mai mare capacităţile existente de producţie. Noul
segment de piaţă căruia i se adresează oferta societăţilor de
leasing nu se limitează doar la piaţa internă ci şi la cea
externă constituind o cale de relansare a exporturilor.
Cele rezumate mai sus nu exclud o alta modalitate de
derulare a operatiunilor de leasing şi de relansare economică.
Să presupunem că doua sectoare de activitate stagnează din
lipsa cererii solvabile pentru produsele lor la un moment dat.
Spre exemplu: sectorul productiei de maşini şi agregate
agricoleş sectorul agricol. Primul are capacitate de producţie
dar nu are piaţă deaorece agenţii economici în pofida
necesităţii achiziţionării acestor utilaje nu au potenţial
financiar pentru a le achita. Lipsa resurselor financiare se
datorează lipsei cumpărăatorilor solvabili pentru produsele
agricole. În astfel de situaţii, societatea de leasing va
achiziţiona în nume propriu utilajele agricole şi le va închiria
agenţilor economici din agricultură contra unor plăţi în
produse agricole.Transformarea produselor agricole în bani va
fi realizată fie prin valorificarea pe piaţa internă a acestora, fie
la export. În acest mod, sunt relansate două sectoare de
activitate foarte importante pentru economia romanească.
Acest procedeu poate fi implementat şi în alte sectoare de
activitate.
Utilizarea leasingului ca formă de relansare a unor
sectoare de activitate presupune din partea guvernanţilor
crearea unor facilităţi fiscale în acele sectoare în care se
doreşte atragerea investiţiilor. Alegerea sectoarelor depinde
de obiectivele urmărite de guvern. Se recomandă alegerea
acelor sectoare care sunt “locomotive” pentru economie sau
sectoare în care rentabilitatea investiţiilor directe este redusă.
Sunt obiective sociale pe care guvernul nu le poate acoperi cu
resursele disponibile- cum ar fi construcţia de locuinţe. Prin
crearea unor facilitţi fiscale se poate crea cadrul atragerii
capitalului în sectorul respectiv în special a societăţilor de
leasing imobiliar. In acest mod, obiectivele guvernului vor fi
realizate fără efort de la buget. Este adevărat că orice
facilitate fiscală poate reprezenta o diminuare a resurselor
atrase direct la buget. Aici trebuie analizate condiţiile în care
prin facilităţile fiscale este posibil ca statul să câştige în timp
mai mult decât în lipsa lor.
Impulsionarea dezvoltării unor sectoare de activitate va
fi particularizată prin facilităţile acordate stimulându-se
retehnologizarea şi chiar creşterea volumului producţiei prin
promovarea exportului în leasing.
Operaţiunea de leasing nu trebuie privită doar ca o
formă de finanţare prin locaţie a unei instituţii. Prin prisma
finanţatorului, operaţiunea poate reprezenta o strategie
managerială aplicabilă în diferite ipostaze ale evoluţiei
cadrului economic. Astfel, leasingul poate fi abordat ca un
mijloc de dezvoltare a firmelor de echipamente
Finanţând achiziţia de echipamente, se dezvoltă un nou
segment de piaţă acela în care beneficiarii nu dispun de
posibilitatea achitării integrale a acestora la cumparare. În
acest mod pot fi “promovate” pe piaţă şi echipamente noi ale
căror performanţe nu sunt cunoscute de beneficiari. Dupa
testarea noilor echipamente în perioada de locaţie vor creşte
vânzările directe dacă i-au “convins” pe utilizatori. De regulă,
producătorii acordă facilităţi societăţilor de leasing cum ar fi
preluarea produselor la finele locaţiei la valoarea reziduală în
cazul în care beneficiarii nu optează pentru achiziţionarea lor.
Această facilitate încurajează finanţatorii orientaţi spre
leasingul financiar.
O altă modalitate de abordare a leasingului este aceea
ca tehnică de privatizare.
Se stie că, în prezent, transferul activelor reale şi al
acţiunilor deţinute de stat către sectorul privat depinde de
capitalul bănesc disponibil, de piaţa financiară, precum şi de
structura instituţiilor publice şi financiare implicate în procesul
de privatizare. În cadrul acestui proces leasingul facilitează
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare,
a activelor reale ale societăţilor comerciale cu capital de stat
şi a activelor deţinute de către regiile autonome. Prin urmare,
în categoria bunurilor care fac obiectul privatizării prin leasing
intră intreprinderile mici si mijlocii, unităţile de alimentaţie
publică, hotelurile, casele de odihnă, magazinele ş.a.
Forma specifică de leasing în care obiectul operaţiunilor
îl constituie bunurile imobiliare date în folosinţă unui utilizator
cu clauză irevocabilă de vânzare o reprezintă leasingul
imobiliar.
Un alt unghi sub care poate fi abordat leasingul prin
prisma relansării economice este acela ca modalitate de
creare de surse de finanţare a unor obiective de investiţii.
Astfel, faptul că o societate de leasing are un portofoliu de
bunuri pe care le finanţează, acesta la rândul lui poate
constitui o garanţie pentru obţinerea unor credite necesare
finanţării unor investiţii viitoare. În acest mod se creează
premizele investirii în cascadă. In cazul unor tranzacţii mari, în
special de leasing financiar, se apelează la o tranzacţie
integrată prin care societatea de leasing foloseşte procedura
leasingului leveraj pentru a colecta fondurile necesare
achitării bunului. Sunt cazuri în care se va putea constitui o
corporatie cu obiect de activitate specifică destinată finanţării
de achiziţii de fabrici, avioane etc.
În general, un manager va promova finanţarea în sistem
leasing numai atunci când această operaţiune îi va asigura
profit. Identificarea oportunităţilor se va face fie plecând de la
furnizor, deci de la oferta existentă pe piaţa unui produs, fie
de la cerere. Astfel,dacă în distribuţia unui produs s-au creat
“strangulări” din lipsă de solvabilitate a solicitanţilor, se vor
analiza condiţiile în care leasing-ul este profitabil.
O altă situaţie posibila este aceea in care cererea unui
produs este mare, iar oferta redusă. În acest caz, compania
de leasing va finanţa producatorul pentru a-şi creste producţia
.Condiţiile finanţării vor fi specifice fiecărui produs în parte.
Un rol important în crearea de oportunităţi de leasing
revine guvernului care, prin facilităţi fiscale, ar putea atrage
resursele financiare ale companiilor de leasing. Criza
locuinţelor, retehnologizarea şi dezvoltarea unor sectoare de
activitate, stimularea exporturilor, accelerarea privatizării,
sunt doar câteva direcţii în care statul poate crea pârghii.

Observaţie: Cadrul juridic existent este insuficient de

stimulator pentru beneficiarii operaţiunilor de leasing
deoarece din cuantumul redevenţelor lunare numai o parte
este deductibilă fiscal - restul fiind achitată din veniturile
impozabile. În plus, legea amortizării nu este suficient de
permisivă pentru a facilita recuperarea pe perioada locaţiei a
unei părti cât mai mari din valoarea produselor. În acest
context un mare număr de utilizatori sunt tentaţi să recurgă la
leasingul operaţional care permite înregistrarea pe costuri a
întregii redevenţe. De asemenea, în legea leasingului nu sunt
delimitate clar bunurile mobile.In acest mod, s-a importat in
leasing produse “interpretabile”a face obiectul unor astfel de
operatiuni.In plus, nu sunt reglementate numeroase aspecte
legate de fiscalitate si contabilizarea leasingului.Larghetea
legii in privinta bunurilor care pot fi importate a condus la
“subminarea” pietei interne a producatorilor autohtoni care
concureaza cu produse straine scutite de taxe si achitate
esalonat.Recent, guvernul a adus modificări acestei legi
precizând condiţiile de derulare ale unui contract de leasing
financiar, durata minimă şi maximă de închiriere, clauzele
contractuale obligatorii excluzand însă leasingul acţionar.