CARACTERISTICILE ACTIVITĂȚII DE

ORIENTARE SOCIO-ECONOMICĂ,
PRIVITĂ CA DOMENIU DISTINCT DE
ACTIVITATE
 CONTINUT
• 1. Caracteristicile activității de orientare socio – economică, privită
ca domeniu distinct de activitate
• 1.1 Ce este orientarea socio-economică?
• 1.2 Cui îi este adresată, când și de ce este necesară orientarea
socio – economică ?
• 1.2.1 Mijloacele de trai ale populației din agricultură
• 1.2.2 Tipologia populației din agricultură
• 1.2.3 Forme de asociere în agricultură
• 1.3 Cine sunt furnizorii de servicii de consultanţă?
• 1.4 Cum diferă orientarea socio-economică faţă de alte servicii
de consultanţă disponibile populației agricole?
• 1.5 Abordări specifice ale orientării socio – economice
• 1.6 Cum se evaluează orientarea socio – economică ?
 CE ESTE ORIENTAREA SOCIO-ECONOMICĂ?
Necesitatea profesiei de consultant, rezultă din dorinţa de a introduce
tehnologii noi, de a asigura agricultorilor contactul cu fonduri alocate de la
Uniunea Europeană și nu numai.

Serviciile de consultanță sunt specifice anumitor domenii și pot fi realizate

de persoane cu o pregătire de specialitate bine definită.

Serviciile de consultanță orientate strict către cerințele clienților fac parte

din domeniul consultanței de specialitate, însă atunci când aceste servicii
sunt oferite în contextul unui scop mai amplu, acela de a contribui la
creșterea economică, la îmbunătățirea productivității macroeconomice
prin generarea unor modificări structurale în agricultură, aceste servicii
sunt parte a activității de orientare socio – economică.

Pentru atingerea obiectivelor în ceea ce privește procesul de modificare

structurală în agricultură, este nevoie de îndrumare, de identificarea unei
direcții de acțiune, de dezvoltare, de ceea ce vom denumi în continuare
“servicii de orientare socio - economică“.
 CE ESTE ORIENTAREA SOCIO-ECONOMICĂ?
Serviciile de orientare socio-economică în agricultură se
concretizează în activitatea serviciilor de consultanță agricolă care
au responsabilitatea de a oferi soluții viabile la problemele majore
ale fermierilor, prin îndrumare competentă, stabilirea direcțiilor de
acțiune și dezvoltare, specifice exploatațiilor agricole.

Orientarea socio – economică este o activitate prin care o

echipă formată din specialiști din mai multe domenii de activitate
analizează situația existentă a unei exploatații agricole și propune
soluții de dezvoltare în viitor.
 NECESITATEA ACTIVITATII DE
ORIENTARE SOCIO-ECONOMICA
 Modificarea structurilor asociative din agricultură;
 Optimizarea dimensiunii fermelor pentru a deveni exploatații comerciale
rentabile, orientate către piață;
 Reducerea forței de muncă în agricultură;
 Dezvoltarea serviciilor și industriei;
 Creșterea productivității muncii în agricultură prin implementarea de tehnologii
moderne, performante;
 Dezvoltarea, diversificarea, specializarea și integrarea producției agricole;
 Trecerea de la fermă mică de subzistență la fermă comercială;
 Alinierea agriculturii la standardele europene;
 Creșterea veniturilor și nivelului de trai al populației din agricultură și zonele
rurale.
 CATEGORII DE SERVICII DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ

 Consultanță în dobândirea de competențe pentru elaborarea și implementarea

proiectelor finanțate de la UE;
 Consultanță juridică;

 Consultanță financiară;

 Consultanță cadastrală;

 Consultanta economica, pentru studii de fezabilitate;

 Consultanță pe probleme de marketingul produselor agricole;

 Consultanță pentru managementul fermei;

 Consultanță pentru asigurarea protecției muncii;

 Consultanță pentru protecția mediului, etc.;

 Formarea profesională a fermierilor.

 CONSULTANTUL SOCIO-ECONOMIC

a) Caracteristici:

- pregătire, experiență și competență profesională în domenii

numeroase;

- profil psihoindividual aparte.

b) Rol:

- interfața dintre promotorii politicii agricole și cei care lucrează în

agricultură;
- generalist: competențe și cunoștințe în multe domenii, fiind capabil să
ofere soluţii sau să îndrume către găsirea de soluţii;

- catalizator: grăbește și produce transformări structurale în agricultură.

 SERVICIILE DE ORIENTARE SOCIO-ECONOMICĂ

 Se adresează în principal populației din agricultură implicată

sau nu în activitatea fermelor de (semi-) subzistență, care
reclamă nevoia de a-și dezvolta abilitățile de gestionare a
veniturilor și a bunurilor în vederea adaptării la provocările
pe care le implică producția agricolă, gospodăria, familia și
relațiile sociale și economice, dincolo de spațiul propriu-zis
al fermei.
 BENEFICIARII SERVICIILOR DE ORIENTARE SOCIO-
PROFESIONALĂ

1) Persoanele fizice implicate în agricultură

2) Gospodăriile agricole
3) Fermele de familie
4) Exploatațiile agricole (ferme)
1) Persoanele fizice implicate în agricultură
-Membri ai gospodăriilor agricole, salariați sau lucrători familiali
neremunerați;
-Tinerii, în curs de şcolarizare sau absolvenţi;
-Persoanele aflate la vârsta pensionării;
-Orice alte persoane fizice care au teren în proprietate/folosinţă
şi/sau animale sau alte bunuri agricole.
2) Gospodăriile agricole
- unități formate din locuință și persoanele (înrudite) care o
locuiesc, trăind în comun: având buget comun și valorificând în
comun bunurile dobândite prin munca lor;
- suprafața de teren, până într-un hectar;
- se înregistrează în Registrul Agricol.
 3)Ferma de familie
• exploatație agricolă aparținând persoanelor fizice în calitate de
producători agricoli individuali, înregistrați în Registrul exploatațiilor agricole,
(Cf. Legii 98/2009 privind Registrul Agricol)
• sau înregistrată ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală,
întreprindere familială înființată conform legislației în vigoare;
• produce pentru consumul propriu, iar, după caz, surplusul este

comercializat;
• Dimensiunea economica a fermei de familie este cuprinsă între 2-50

UDE .

12
4) Exploatațiile agricole (ferme)
-unităţi de producţie administrate de fermieri şi situate pe teritoriul
României, delimitate organizatoric și instituțional, dotate cu mijloace de
muncă, obiecte ale muncii și forță de muncă;
-suprafața agricolă - min. 1 ha, iar suprafața parcelei să fie de cel puțin 0,3ha.
-vii, livezi, culturi de hamei, pepiniere pomicole, pepiniere viticole, arbuşti
fructiferi - suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha;
- Nu există un prag pentru includerea în recensământul agricol național
-cu personalitate juridică: persoană fizică autorizată, asociație familială,
întreprindere individuală, societate cu răspundere limitată, societate
agricolă.
 CLASIFICAREA EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE

Clasificare generala:
ferme de subzistență orientate spre satisfacerea
ferme de semi-subzistență nevoilor proprii

ferme familiale (2 – 100 ha) orientate spre piață

ferme comerciale (peste 100 ha)
 CARACTERISTICILE FERMELOR DIN UE

 predomină fermele mici;

 numărul - de ordinul milioanelor;
 majoritatea - de subzistență și semi-subzistență;
 grad scăzut de integrare în cadrul piețelor;
 competitivitate sub semnul întrebării;
 se regăsesc în zonele rurale și regiuni mai
dezavantajate.
 ROLURILE ATRIBUITE FERMELOR DE SUBZISTENȚĂ ȘI
SEMI-SUBZISTENȚĂ
 rol de protecție împotriva sărăciei:
- asigură cel puțin un nivel scăzut de alimente și de venit
- supraviețuirea gospodăriilor rurale sărace
- persoanele cele mai sărace locuiesc în zonele rurale fără acces la locuri de
muncă sau la terenuri.
 bază pentru diversificarea fermelor:
- diversificarea agricolă, în care se menține orientarea către agricultură;
- diversificarea structurală, în care se face orientarea către activități non-agricole
(agroturismul sau prelucrarea produselor agricole pentru generarea de valoare
adăugată).
- furnizoare de beneficii pentru mediu și alte beneficii
necomerciale, evitându-se supraexploatarea, ameliorând eficiența utilizării
resurselor naturale
 MIJLOACELE DE TRAI ALE POPULAȚIEI DIN
AGRICULTURĂ, sunt influentate de:

a) Structura veniturilor rurale

b) Structura modului de folosinţă a
terenurilor aflate în exploatare
c) Parcul de mașini și echipamente
d) Nivelul de educare și informare
 Categorii de venituri ale populatiei rurale
•Venituri salariale- persoane incadrate in munca
•Ajutor social lunar (venit minim garantat)
•Venituri din activități agricole ( in urma comercializarii produselor)
•Venituri din activități non - agricole ( inchiriere terenuri, spaţii, agroturism, activităţi
meştesugăreşti, artizanale etc)
 
Concluzii asupra veniturilor populației din mediul rural:
•Media venitului / persoană / lună este de aprox. 115 Euro în zonele rurale și 165 Euro în
zonele urbane
•Venitul, la nivelul gospodăriilor rurale, provine în special din producţia agricolă -
aproximativ 45% din venitul total.
•Media venitului provenit din activităţile non-agricole la nivel de gospodărie a fost în anul
2011, de aproximativ 19 Euro/lună reprezentând, doar 8,1% din venitul net.
•Venituri foarte mici în urma activităţii depuse
•Veniturile în numerar sunt scăzute, rezultă o creștere a incidenței sărăciei
•Pentru a supraviețui, fermele de (semi-)subzistență trebuie să își diminueze dependența
față de veniturile obținute în cadrul fermei și să combine agricultura practicată cu
diversificarea și/sau cu activitatea în afara fermei.
Structura modului de folosință a terenurilor:
Suprafața agricolă 14,7 mil. ha, d.c.:
- arabil – 63,9%

- pășuni – 22,8%,

- fânețe – 10,2%

- podgorii și pepiniere viticole – 1,5%

- livezi și pepiniere pomicole – 1,4%

România se găseste pe locul 7 în Europa ca suprafaţă agricolă (dupa Franta Spania,

Germania, Polonia Marea Britanie şi Italia) şi pe locul 5 ca suprafaţă arabilă (după Franţa,

Spania, Germania şi Polonia) .

SUPRAFAȚA AGRICOLĂ MEDIE, PE CATEGORII DE EXPLOATAȚII AGRICOLE

 Suprafata agricola medie a unei ferme în România este de 3,73 ha fapt care o
situează cu mult sub dimensiunea medie a unei ferme europene.
 Se remarcă o distributie bipolara sau duala.
 Aproape 80% din suprafata agricola utilizata (SAU) este impartita aproximativ
egal intre doua categorii: un grup foarte numeros (80% din totalul
exploatatiilor), format din exploatatii de mici dimensiuni, sub 5 ha
 un grup foarte mic, exploatatii cu dimensiuni de peste 50 ha (13.830, care
exploateaza 40% din SAU).
 Restul de 20% din SAU este exploatata de catre un segment intermediar,
reprezentat de exploatatii cu dimensiuni intre 5 si 50 ha, segment care este
redus comparativ cu alte tari din UE si care necesita a fi dezvoltat.
 DOTAREA CU MAȘINI ȘI ECHIPAMENTE

 Potrivit unui raport al Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură (OAA) din

cadrul ONU, la o suprafaţă agricolă de 9,4 milioane de hectare, România are
o flotă de 177.000 de tractoare, în timp ce în Polonia la 14 milioane de
hectare sunt în funcţiune 1,5 milioane de hectare.
 Statistic, fiecare tractor din Polonia acoperă o suprafaţă de zece hectare, în
timp ce în România raportul este de unu la 53 de hectare, adică de cinci ori
mai mare.
 Analiştii din agricultură spun că piaţa internă are nevoie de circa 30.000 de
tractoare anual, timp de un deceniu, pentru a ajunge la nivelul mediu al
ţărilor din UE, unde media este de 17 hectare/tractor.
 Pe de altă parte, realitatea este că distribuţia utilajelor este inegală, pentru
că doar o parte dintre terenurile agricole sunt exploatate în forme
asociative, capabile să facă agricultură performantă, cu utilaje moderne.
 Dotarea cu tractoare şi mașini agricole

Principalele mașini agricole 2011

(buc)
Tractoare agricole 176.841
Pluguri pentru tractor 142.519
Combine autopropulsate pentru recoltat 24.249
cereale păioase
Semănători mecanice 68.916
Suprafața arabilă ce revine pe un tractor 53,1
fizic (ha)
Sursa: Anuarul statistic al României, 2012
Mașinile și echipamentele reprezintă resursele necesare pentru
practicarea unei agriculturi performante.

Lipsa acestora conduce de cele mai multe ori la productivități scăzute

și, evident, la dependența de terți, fapt care poate
conduce la costuri mai mari generate de activitatea agricolă.

Pe de altă parte însă, achiziția de mașini și echipamente agricole

trebuie dimensionată în funcție de caractersiticile fermei, în special în
funcție de suprafața lucrată de teren, astfel încât să se justifice și
efortul financiar necesar pentru acestea.

O soluție practicată în țările europene este aceea a achiziționării

de mașini și echipamente în cadrul asociațiilor agricole și a
utilizării acestora în comun, de către membrii unei asociații.

23
 NIVELUL DE EDUCARE ȘI DE INFORMARE IN
FERMELE DE SUBZISTENTA

- conduse de proprietari, care au trecut sau se apropie de vârsta pensionării;

- nivel de instruire si competenţă scazut ;
- structuri de producţie mixte: granivore (păsări şi porci), în combinaţie cu culturile de
câmp;
- lipsa capitalului;
- venituri foarte mici în urma activităţii depuse;
- lipsa motivaţiei sau capacitatii de a respecta standardele europene, inclusiv pe cele
referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor şi siguranţa alimentară
- structurile de învăţământ profesional şi primar sunt esenţiale pentru reconversia
profesională a lucrătorilor agricoli
- Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forţei de muncă din
mediul rural, fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din
această zonă.
- Diversificarea activităţilor economice nu este susţinută de lucrători cu formare
sau experienţă specifică diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul
educaţional nu a fost adaptat cerinţelor specifice din mediul rural.
Populația ocupată în agricultură, pe regiuni

Sursa: INS, Anuarul statistic al României, 2012

Structura populației din mediul rural, după nivelul de educație

Sursa: INS, Anuarul statistic al României, 2012

 Concluzii secvenţiale
• Exploataţiile de subzistenţă diminuează performanţa sectorului agricol în general.
• Atât terenurile, cât şi forţa de muncă sunt folosite sub potenţialul lor economic.

• Exploataţiilor de subzistenţă le lipsesc capitalul şi o pregătire profesională

corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în
urma activităţii depuse.

• În consecinţă, agricultorii din fermele de subzistenţă nu au, practic, nici motivaţia,

nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la
calitatea mediului, igiena animalelor şi siguranţa alimentară.

• Agricultorii tineri (sub 40 de ani) reprezintă numai 10% din populaţia totală de
fermieri, exploatând un procent de 10% din SAU.

• La cealaltă extremă, agricultorii care au depăşit vârsta pensionării (peste 65 de ani)

reprezintă 43% din numărul total de fermieri şi exploatează 31% din SAU.
• Numai 1% din aceştia au sub 34 de ani, în timp ce 7% se află în categoria 35-39 de
ani. Problema vârstei înaintate este mult mai puţin pronunţată în exploataţiile
comerciale mai mari
 Rolul consultantului socio - economic

• Consultantul socio – economic este capabil să evalueze

situația existentă, inclusiv mijloacele de trai de care dispun
proprietarii mici şi mijlocii!
• Odată identificate aceste mijloace de trai, consultantul socio
– economic trebuie să fie capabil să orienteze folosirea
acestor mijloace de trai de către proprietarii mici și mijlocii
în scopul maximizării bunăstării / venitului gospodăriei.
• Consultantul socio – economic consiliază populația agricolă privind
folosirea mijloacelor de trai /serviciilor cu scopul de a
maximiza bunăstarea/ venitul gospodăriei, înţelegând că
prin aceasta contribuie la dezvoltarea comunităţii !

28
 TIPOLOGIA POPULAȚIEI DIN AGRICULTURĂ

1. În funcție de scopul serviciilor de orientare socio – economică:

a) Beneficiari individuali:
-angajat într-o fermă și dorește înființarea unei ferme noi;
-lucrător familial neremunerat;
-proprietar de teren agricol.
b) Beneficiari organizaționali:
-angajat într-o fermă și dorește dezvoltarea fermei;
-deținătorul fermei;
-parte interesată de dezvoltarea acesteia
-fermă sau exploatație agricolă.
2. În funcție de forma juridică de organizare:
a) persoană fizică autorizată;
b) asociație familială;
c) întreprindere individuală;
d) societate cu răspundere limitată;
e) societate agricolă.
 •Salariați: •definiția
•Patroni: dată în
După statutul PNDR
•Lucrători pe cont profesional pentru
propriu categoria
•Lucrători familiali de
neremunerați fermieri: :
Fermierul este o persoană fizică sau juridică,
•Membri ai unei
a cărei exploatație
societăți agricole
este situată pe teritoriul țării
sau ai unei
și are o dimensiune egală sau mai mare de 2 UD
cooperative
care practică în principal
neagricole
activități agricole și care este înregistrată
în Registrul fermelor / Registrul agricol
CLASIFICARE
Tineri: persoane cu vârstă până în 40
ani
După criterii de Persoane mature: cu vârsta cuprinsă
vârstă: între 41 și 64 ani
Persoane în vârstă: peste 65 ani

Persoane cu studii superioare:

absolvenți de învățământ superior
Persoane cu studii medii: absolvenți de
După nivelul de învațământ postliceal de specialitate sau
educație tehnic de maiștri, liceal sau profesional
Persoane cu nivel scăzut de pregătire:
studii gimnaziale, primare sau fără școală
absolvită
 CRITERII DE CLASIFICARE A FERMELOR
a) Criteriul dimensiunii fizice, fermele sunt împărțite în funcție de
suprafețele pe care le exploatează. De ex.: ferme mici - suprafață agricolă
mai mică sau egală cu 5ha.

b) Criteriul dimensiunii economice, fermele sunt împărțite în funcție de

unitatea de dimensiune economică:
- Unitatea de dimensiune economică (UDE) = unitatea prin care se
exprimă dimensiunea economică a unei exploaţii agricole determinată pe
baza marjei brute standard a exploataţiei.
- Valoarea unei unităţi de dimensiune economică = 1.200 Euro. Cf. Deciziei
Comisiei nr. 85/377/CEE
- se aplică în scopuri statistice și politice în întreaga UE.

c) Criteriul participării la piață, fermele pot fi clasificate în funcție de

destinația producției:
-consum propriu
- și/sau comercializare
 Evoluția fermelor de la ferme de subzistență la ferme
comerciale și interacțiunea cu piața și grupurile de
producători

Piața

Ferme de
Ferme familiale, comerciale
subzistență
Ferme de semi-subzistență (> 8 UDE) produc pentru
(< 2 UDE) (2 - 8 UDE) consum propriu piață
consum propriu și piață

Grupuri de
producători
 STRUCTURA FERMELOR ÎN ROMÂNIA

Categoria de fermă după mărimea Pondere în număr total Pondere în suprafața

suprafeței ferme arabilă
% %

Ferme mici, 1-5-10 ha 93,0 32,3

Ferme mijlocii, 10-100 ha 5,4 15,5

Ferme mari peste, 100 ha 1,2 52,1

• Rolul consultantului socio – economic

• Consultantul socio-economic intervine în dezvoltarea

exploatației agricole pentru a favoriza trecerea de la
subzistență la semi-subzistență și la ferma familială sau
comercială.
• Orientarea socio-economică ar putea avea ca obiectiv
principal chiar favorizarea trecerii spre fermele mai mari, care se
aşează peste ferma familială şi peste capacitatea de exploatare
a unei astfel de ferme şi care să ajungă la 150- 200 ha !

35
 Forme de asociere în agricultură
• Stimularea participării lor la organizaţii ale producătorilor va constitui
elementul major pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora.
• Marea majoritate a fermelor vor trebui să opereze schimbări fundamentale în
ceea ce priveşte orientarea ocupaţională sau modul de transferare a
proprietății.
• In țările industrializate fermele familiale predomină, iar organizaţiile
producătorilor au avut un rol esenţial pentru succesul acestora.
• În Franţa, de exemplu, 9 din 10 producători aparţin cel puţin unei
cooperative, cu cote de piaţă de 60% pentru furnizare, 57% pentru
produse şi 35% pentru procesare.
• Agricultura din Austria este dominată de ferme familiale relativ mici, foarte
performante și rentabile.

36
 CARACTERISTICI SI AVANTAJE ALE ASOCIERII

1. Reducerea costurilor de producţie (de aprovizionare cu materii prime şi materiale şi a celor

de comercializare);
2.Exploatarea unor suprafeţe de teren care permit aplicarea tehnologiilor moderne,
competitive de producţie şi de gestiune a deşeurilor;
3. Asigura depozitarea, sortarea, ambalarea şi comercializarea;
4. Posibilitatea planificării şi modificării structurii producţiei;
5. Protejarea produselor împotriva importurilor – susţinerea politicilor de preț;
6. Accesarea de sprijin financiar comunitar în cadrul Organizării Comune de Piaţă, sub forma
unui ajutor pentru înfiinţare şi activităţi administrative;
7. Sprijin financiar destinat acoperirii unei părţi din investiţiile necesare pentru obţinerea
recunoaşterii ca organizaţie de producători;
8. Acces mai uşor la fondurile europene şi la contractarea creditelor
9. Sprijinirea Grupurilor de Producători prin alocaţii acordate de Guvern;
10. Creşterea capacităţii de negociere în vederea obţinerii unor preţuri mai bune atât la
cumpărarea de input-uri cât şi la valorificarea produselor;
11. Promovarea mai eficientă a producţiei atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă;
12.Facilitarea comunicării între fermieri şi între reprezentanţii acestora şi instituţiile
guvernamentale.
 OBIECTIVELE ASOCIERII
 să asigure producţia planificată şi adaptată în conformitate cu cererea pieţei,
conform condiţiilor de calitate şi cantitate.
 să promoveze aprovizionarea şi plasarea pe piaţă a produselor obţinute de
membrii săi.
 să optimizeze costurile de producţie
 să stabilească preţurile la producător
 să promoveze utilizarea practicilor de cultivare, a tehnicilor de producţie şi a
practicilor de gestiune a deşeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurător.

UE încurajează crearea de forme de asociere structurate într-un mod

adecvat, în măsura să regrupeze sursele de aprovizionare şi să
îmbunătăţească orientarea acestora în funcţie de pieţe.
 FURNIZORII DE SERVICII DE CONSULTANŢĂ

a) Instituţii publice centralizate (unde piaţa liberă nu furnizează aceste servicii sau le
furnizează deficitar):
- sunt oferite grupului ţintă fără discriminare;
- sunt oferite unor grupuri ţintă diverse pe bază de acoperire geografică (întreprinzători
agricoli, IMM-uri, etc.);
- sunt oferite gratuit;
- sunt oferite în completarea altor servicii publice specifice, pentru care au fost create.
b) Servicii de consultanţă oferite de instituţii publice descentralizate:
- scop - dezvoltarea regională sau judeţeană;
- activitate subordonată acestui obiectiv central.
c) Servicii de consultanţă oferite de structuri asociative (ONG, fundații etc.)
- finanţate de sectorul de stat sau pot fi private
d) Servicii de consultanţă oferite de sectorul privat
- firma de consultanţă cu o specializare strictă
INSTITUTII PUBLICE CARE OFERA SERVICII DE
CONSULTANTA

1) Camerele agricole –
CASDR
2) Direcțiile agricole – DADR
3) APIA
 1. CAMERE AGRICOLE - CAMERE PENTRU AGRICULTURĂ,
SILVICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

 Înfiinţate prin legea 283/2010, sunt instituţii de utilitate

publică, nonprofit, cu personalitate juridică;
 Scopul - de a reprezenta, promova şi ocroti interesele
agriculturii, zootehniei şi silviculturii, de a contribui prin toate
mijloacele la sporirea producţiei tuturor ramurilor agricole.
 ACTIVITĂȚILE CAMERELOR AGRICOLE

a. elaborează documentaţiile pentru schimbarea categoriilor de folosință a terenurilor;

b. elaborează documentaţiile pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor agricole şi
forestiere;
c. sprijină fermierii înscrisi în registrul APIA în vederea absorbţiei fondurilor, plăţii
directe, plăţii pentru zone defavorizate, plăţii compensatorii pentru măsurile de
agromediu;
d. organizează cursuri de specializare, formare şi formare continuă a fermierilor din
colegiul arondat;
e. asigură asistenţă de specialitate cu privire la aplicarea tehnologiilor în fermele
arondate;
f. asigură asistenţă de specialitate fermierilor să îşi dezvolte programe de investiții noi şi
modernizare;
g. reprezintă interesele colegiului zonal în relaţiile cu reprezentanţii consiliilor locale şi
primăriilor;
h. certifică calitatea de producător agricol.
 2. DIRECȚIILE AGRICOLE - DADR

 Sunt servicii publice descentralizate ale MADR

prin care se asigură aplicarea politicilor şi
strategiilor agroalimentare, la nivel judeţean;
 Sunt responsabile de implementarea tehnică a
Măsurii 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-
subzistenţă”
 ACTIVITĂȚILE DADR

o acordă consultanţă tehnică de specialitate cu privire la tehnologii de creştere a

animalelor şi tehnologii de cultivare şi structura de culturi;
o informează producătorii agricoli cu privire la aprovizionarea cu input-uri;
o verifică documentaţiile producătorilor agricoli, persoane fizice şi juridice care
beneficiază de sprijinul financiar acordat de stat şi pentru cei care doresc să
achiziţioneze utilaje;
o asigură înregistrarea şi monitorizarea exploataţiilor agricole;
o acordă consultanţă în agricultura ecologică în vederea acreditării fermelor şi
produselor organice;
o difuzează actele normative în vigoare nou apărute şi asigură aplicarea acestora;
o acţiuni de informare, promovare şi implementare pentru sesiunile de depunere
a proiectelor prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.
 3. AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU
AGRICULTURĂ (APIA)

 Instituție aflată în subordinea MADR, înființată în baza Legii 1/2004 cu

modificările şi completările ulterioare.
 Are un aparat central, 42 de centre judeţene şi 210 centre locale.
 Derulează fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin
finanţate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA).
 Subvenţiile se acordă sub formă de plăţi directe la hectar şi în cadrul măsurilor
de piaţă pentru implementarea mecanismelor comerciale conform PAC.
 APIA administrează sistemul de certificate de export-import şi garanţii pentru
importul şi exportul produselor agricole.
 Elaborează şi implementează procedurile privind aplicarea sistemului de
intervenţie pentru produsele agricole.
 INSTITUȚÍI PUBLICE DESCENTRALIZATE
Camerele Judeţene de Comerţ şi Industrie/Agricultură:
promoveaza comerţul, sprijina şi promoveaza operatorii economici din industrie,
agricultură, comerţ, turism şi servicii şi prosperitatea comunităţii de afaceri;
sunt accesate în foarte puţine cazuri de fermieri mici şi mijlocii.
STRUCTURI ASOCIATIVE
Organizații neguvernamentale, federații, asociații:
organizaţii profesionale, democratice, fără caracter politic;
reunesc pe baza liberului consimţământ salariaţi din societăţile comerciale
agricole, institute şi staţiuni de cercetare, societăţi comerciale sau diverse
persoane care exercită o meserie sau o profesie în mod independent;
pot acoperi toate ramurile agriculturii;
contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe plan economic, social şi
cultural în mediu rural.
 FIRME DE CONSULTANȚĂ PRIVATE

 Firmele private care pot oferi servicii de consultanţă fermierilor sunt în

general firme mici, cu o arie de acoperire restrânsă, în domenii restrânse;
 Clienţii sunt: exploataţii agricole mai mari decât cele de (semi-)subzistenţă,
care au nevoie de sprijin în pregătirea proiectelor de investiţii sau pentru
rezolvarea anumitor probleme de management al fermelor;
 Satisfac în prezent exigentele clienţilor, aceştia având capacitatea de a
reacţiona în mod eficient şi flexibil la cerinţele acestei pieţe, aflată în plină
extindere.
 IMPLICAREA CONSULTANTULUI SOCIO – ECONOMIC
ÎN ACESTE INSTITUȚII

 Angajarea de persoane cu experiență în orientarea

socio-economică (consultant socio-economic);
 Auto-instruirea personalului existent pentru a se
adapta specificului activității de orientare socio –
economică;
 Instruirea personalului pentru dobândirea
cunoștințelor și abilităților necesare unui consultant
socio – economic.
 DIFERENȚE ÎNTRE ORIENTAREA SOCIO-ECONOMICĂ ȘI ALTE
SERVICII DE CONSULTANŢĂ DISPONIBILE FERMIERILOR

Elemențe de
Consultanță în general Orientare socio – economică
comparație
Este specializată pe un anumit
domeniu de expertiză: cercetarea Este concentrată pe oferirea de soluţii
Domeniul de
pieţei, proiecţii financiare, sau surse de informaţii indiferent de
expertiză înscrierea la Registrul Comerţului, domeniul de expertiză
etc
Obiectivele sunt de ordin social și
Obiectivele sunt de ordin comercial
Obiectivele vizează creșterea bunăstării
și vizează creșterea cifrei de afaceri
activității populației din agricultură și atingerea
și a profitului
obiectivelor la nivel de comunitate
Analiza mediului extern are ca scop Analiza este realizată într-un context
încadrarea şi adaptarea iniţiativei mai amplu, pornind de la obiectivele
Analiza mediului fermierului la caracteristicile la nivel zonal, judeţean sau regional şi
extern mediului (identificare furnizori, are ca scop orientarea activităţii
identificare modalităţi de fermierilor (extinderea activităţii,
desfacere, etc) reorganizarea planului de cultură, etc)
Elemențe de
Consultanță în general Orientare socio – economică
comparație
Analiza fermei se realizeaza
Analiza fermei se realizează continuu,
punctual, pentru a oferi o imagine
Analiza fermelor urmarindu-se evoluţia în timp a
de moment, utila pentru
acesteia şi efectul acţiunilor propuse
fundamentarea unui proiect unitar
Are caracter general, nu porneşte
neapărat ca urmare a iniţiativei
Este specifică şi are ca scop
fermierului (dezvoltarea sau
rezolvarea unei probleme concrete,
Consilierea extinderea fermei, etc)
formulate de fermier (înfiinţarea
fermierilor unei firme, obţinerea unei finanţări,
Consilierea poate să includă şi
consiliere în identificarea unui
aplicarea unei tehnologii de cultură)
consultant specializat pentru
rezolvarea unei probleme punctuale
 ABORDĂRI SPECIFICE ALE ORIENTĂRII
SOCIO – ECONOMICE

a) Abordarea orientată spre rezolvarea problemelor şi a consecinţelor

acestora:
orientarea grupului țintă
participarea activă la acţiunile ulterioare ale grupului ţintă
planificarea etapizată a proiectului (a acţiunilor de urmat)
urmărirea implementării proiectului

b) Abordarea orientată spre organizarea activității și a planului de

afaceri, presupune:
conturarea şi definitivarea ideii de afaceri
stabilirea bugetului de proiect şi identificarea surselor de finanţare
elaborarea planului de afaceri
demararea şi urmărirea afacerii
 ABORDĂRI SPECIFICE ALE ORIENTĂRII
SOCIO – ECONOMICE

c) Abordarea orientată spre furnizarea de informații și

cunoștințe:
-porneşte de la nevoia de a crea abilitățile necesare beneficiarilor de
servicii de orientare în vederea aplicării planurilor de afaceri și
presupune:
· formare și informare cu privire la managementul general al fermei;
· formare și informare cu privire la contabilitatea fermei;
· formare și informare cu privire la marketingul produselor agricole;
· formare și informare cu privire la demararea şi urmărirea afacerii etc.
 EVALUAREA SERVICIULUI DE ORIENTARE
SOCIO – ECONOMICĂ

Trebuie abordată din multiple puncte de vedere:

a)Din punct de vedere al consultantului socio-economic;
b)Dpdv al fermierului;
c)Dpdv al autorităților publice;
d)Dpdv al altor entități cu care interacționează fermierii.
 a. Din punctul de vedere al consultantului socio – economic
1. Proces de evaluare:
i. Indicatorii de evaluare ai activității de orientare socio – economică pot fi:
numărul persoanelor care au beneficiat de serviciile de orientare socio - economică,
numărul planurilor de orientare furnizate raportate, numărul fișelor de evaluare completate;
- rezultatele orientării reflectate în creșterea veniturilor imediate,
înființarea de firme, obținerea de finanțări nerambursabile, etc.
i. Prezentarea rezultatelor se face periodic, în funcţie de cerinţele specificate
în fişa postului
2. Indicatorii de monitorizare şi evaluare:
i. Numărul întâlnirilor individuale
ii. Numărul gospodăriilor / exploataţiilor agricole vizitate
iii.Numărul dosarelor rezolvate (persoane consiliate)
b. Din punctul de vedere al Fermierului
 Indicatori de evaluare:
- Competenţă, seriozitate, notorietate, experienţă, succes, deschidere, transparenţă,
spirit antreprenorial
 Fermierul va apela din nou la serviciile de orientare socio – economică  

c. Din punctul de vedere al autorităților publice

 Indicatorii de evaluare:
- Gradul de îndeplinire a obiectivelor formulate de politicile stabilite la nivel naţional  

d. Din punctul de vedere al altor entităţi cu care interactionează fermierii, prin

intermediul consultantului socio-economic
 consultanți specializați
 consultantul joacă rol de „intermediar”, recomandând fermierilor, în funcţie de
problema identificată, un ajutor competent şi specializat
 indicatorii de evaluare:
- numărul clienților recomandaţi de consultantul socio – economic
 MONITORIZAREA ŞI UTILIZAREA ÎN TIMP REAL A
REZULTATELOR ACTIVITĂŢII CONSULTANŢILOR SOCIO –
ECONOMICI

 portal web în care se vor înregistra periodic rezultatele activităţii de

consultanţă.
 indicatori sau pot fi făcute analize sectoriale:
 
a) tipologia cazurilor pentru care se apelează la consultanţii socio – economici
b) tipologia cazurilor rezolvate de consultanţii socio – economici
c) progresul înregistrat de exploataţiile agricole în urma orientării socio –
economice primite
 
 relaţia fermier-consultant socio – economic este atât o relaţie profesională,
cât şi una comercială și are o componentă umană care nu trebuie ignorată.
 relația fermier-consultant socio – economic este una fragilă care, pentru a fi
sustenabilă, trebuie să se bazeze pe o strategie de colaborare bazată pe
încredere şi comunicare, pe care ambele părţi trebuie să o stabilească şi să o
respecte.
 Evaluarea se poate face pe parcursul desfășurării activității
de orientare sau după finalizarea acesteia, astfel:
• Evaluare intermediară
• o Prin aplicarea unui chestionar după primele intâlniri cu beneficiarii,
respectiv după ce aceștia au putut analiza materialele și informațiile oferite
de consultanții de orientare și ar putea oferi un feedback cu privire la utilitatea
lor
• o Se poate realiza în cadrul întâlnirilor sau telefonic prin aplicarea unui
chestionar prestabilit
• · Evaluarea la finalizarea procesului de orientare
• · Evaluare ex post, la un interval mediu de timp după furnizarea serviciilor
de orientare, pentru a determina efectele pe termen mediu ale acestor
servicii

57
 În ceea ce privește metodele pentru desfășurarea
procesului de evaluare, acestea pot fi:
• Aplicarea unei întrebări concise pe parcursul procesului de furnizare
servicii de orientare socio – economică:
• o Considerați că serviciile de orientare pe care le furnizăm sunt utile
pentru dezvoltarea activității dumneavoastră?
• · Aplicarea unui chestionar pe parcursul procesului de furnizare servicii
de orientare socio – economică:
• o Cum ați utilizat serviciile de orientare în procesul de dezvoltare a
activității dumneavoastră?
• o Ce servicii credeți că v-ar mai fi utile pentru dezvoltarea activității
dumneavoastră ?
• · Organizarea de focus-grupuri cu mai mulți beneficiari ai acestor
servicii

58
 Finalizarea procesului de orientare socio – economică
• Sunt mai multe modalități de punctare a momentului de final:
• · Activitatea memorabilă – finalizarea procesului de orientare socio –
economică să se realizeze cu o activitate
• de grup, în care toți beneficiarii serviciilor de orientare dintr-o anumită perioadă să fie
invitați să își prezinte stadiul atins în ceea ce privește implementarea activităților
propuse în planurile de orientare socio – economică și efectele asupra activității lor
• · Trofeul – momentul de final al procesului de orientare socio – economică,
fiecare beneficiar primește o diplomă
• sau un obiect simbolic care marchează faptul că a beneficiat de asistență din partea
unui consultant socioeconomic.
• · Lista cu „bunătăți” – pentru a marca finalizarea procesului de orientare socio-
economică, un beneficiar poate
• primi un set de materiale utile (cărți, CD-uri, liste, documente informative) care vor
acționa ulterior ca declanșatori de reamintire ai experienței de orientare socio-
economică.

59
• Beneficiarul serviciilor de orientare socio –
economică trebuie să rețină:
• · că a beneficiat de un serviciu care a avut drept scop
creșterea veniturilor sale sau îmbunătățirea situației
gospodăriei / fermei

• Consultantul socio – economic trebuie să:

• · Urmărească finalitatea procesului de orientare
socio-economică
• · Monitorizeze beneficiarii cărora li se adresează prin
servicii de orientare socio – economică

60
 CONCLUZII
• După două decenii de capitalism, agricultura României este cel mai mare eşec al
tranziţiei.
• România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi
din necesarul intern de alimente. Din mare producător agricol, ţara noastră a ajuns să
aibă o agricultură de subzistenţă, care nu poate asigura hrana propriilor cetăţeni.
• În ciuda faptului că ar putea hrăni 15% din populaţia Uniunii Europene, agricultorii
români nu pot asigura alimentele de strictă necesitate decât pentru un sfert din
populaţia României. Aceasta în condiţiile în care potenţialul agricol al ţării noastre ar
permite asigurarea hranei pentru 80 milioane de persoane, iar UE are 500 de milioane
de locuitori.
• Noi nu suntem în stare să producem pentru populaţia ţării. În loc să exportăm şi să fim
o forţă pe piaţa agricolă europeană, am ajuns să mâncăm de la carne, până la legume şi
fructe aduse din străinătate. Şi pentru a fi şi mai rău, produsele importate sunt de slabă
calitate, mai ales în comparaţie cu cele româneşti.
• Potrivit datelor oficiale, zonele rurale din România acoperă 87% din teritoriul ţării,
cuprinzând 45% din populaţie, adică 9,7 milioane de locuitori. Având o suprafaţă
agricolă de 14.741,2 mii de hectare (sau 61,8% din suprafaţa totală a ţării), România
dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală şi de Est.
 CONCLUZII
• Agricultura ne putea salva din criză.
• Analiştii economici, politicienii şi oamenii de afaceri din domeniul
agricol sunt de acord că România nu a ştiut să folosească
potenţialul de care beneficiază şi că autorităţile au făcut multe
greşeli în ultimii 20 de ani.
• În primul rând, au ignorant agricultura, considerându-o un
domeniu marginal, când de fapt era printre primele sectoare care
trebuiau dezvoltate pentru ca economia în ansamblu să
funcţioneze bine pe termen lung.
• Pământul, principalul atuu ratat.Principala greşeală făcută a fost
de neglijare a principalului element care trebuia valorificat –
pământul.
„Nu mai există nicăieri în lume atâta risipă de teren arabil ca la noi.
Fie pământul este lăsat nelucrat, fie este transferat în intravilan
pentru a se construi diverse, de la case la mall-uri.”
•
CONCLUZII
Aproape jumătate din suprafaţa totală şi din efectivul total de animale se află în
exploataţii de subzistenţă, care acoperă 45% din suprafaţa agricolă a României,
reprezentând 91% din numărul total de ferme. Majoritatea exploataţiilor au sub 5
hectare de teren, având în medie 1,63 hectare, potrivit datelor Ministerului
Agriculturii.
• Majoritatea acestor exploataţii de subzistenţă nu sunt nici măcar considerate
ferme.
• Analiştii economici spun că mediul rural în general a fost neglijat, nefăcându-se nici
un fel de investiţii. „Nu s-a făcut nimic. Sunt necesare servicii alternative în mediul
rural, este nevoie de altceva decât agro-turism”.
• În plus, produsele româneşti nu beneficiază nici de o piaţă de desfacere bine
reglementată şi nici de promovare. „Nu s-a reuşit crearea unei pieţe a pământului,
dar nici a unei pieţe de desfacere a produselor. În plus, nu există o reţea de
depozitare, prelucrare, de punere în valoare şi de distribuţie a produselor”.
• Pe termen lung, specialiştii nu dau prea mari şanse agriculturii. Aceasta nu pentru
că nu s-ar putea face foarte mult în acest domeniu, ci pentru că, în continuare,
autorităţile nu par a-şi da seama de importanţa agriculturii. „Nu există interes
pentru a rezolva problemele acestui sector.
• Mai mult, pentru anii 2020-2025 se preconizează o criză mondială a alimentelor, iar
ţările cu potenţial agricol vor deveni atunci ceea ce sunt acum ţările petroliere,
furnizoarele materiei de bază şi transformarea în state super bogate”.