CURS II

FONDUL DE COMERȚ

A. Noțiunea de fond de comerț

Fondul de comerț reprezintă o universalitate de bunuri, mobile și imobile,
corporale și incorporale, utilizate de profesionistul comerciant pentru
desfășurarea activității sale comerciale. Fondul de comerț a fost definit de Legea
nr. 298/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind
combaterea concurenței neloiale.
Necesităţile de ordin practic care au impus instituţia fondului de comerţ
sunt:
- pe de o parte, comercianţii doreau să-şi protejeze clientela împotriva
actualilor şi potenţialilor concurenţi,
- pe de altă parte, recunoaşterea fondului de comerţ a fost reclamată de
către creditorii comercianţilor.

B. Delimitarea noţiunii de fond de comerţ de alte noţiuni

Fondul de comerţ fiind greu de stabilit, de multe ori se confundă cu unele
instituţii apropiate.
a) Fondul de comerţ nu se confundă cu magazinul în care îşi desfăşoară
activitatea comerciantul.
Noţiunea de magazin este specifică comerţului en detail, în timp ce în
fondul de comerţ se pot cuprinde uzine, birouri, magazine amplasate pe spaţii
întinse.
b) Fondul de comerţ nu trebuie confundat cu clientela.
Clientela este un element esenţial al fondului de comerţ deoarece fără
clientelă comerciantul nu ar putea face comerţ. Totuşi, în regimul liberei
concurenţe comerciantul nu are un drept propriu asupra clientelei deoarece
clientela poate să aparţină, în acelaşi timp, mai multor comercianţi. De aceea,
clientela este considerată, mai degrabă, o componentă a unei alte noţiuni, aceea
de vad comercial1.

1
S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 65.

1
 c) Fondul de comerţ nu se confundă cu imobilul în care îşi desfăşoară
activitatea. Imobilul respectiv este doar un element al fondului de
comerţ, indiferent dacă aparţine titularului fondului de comerţ sau
acesta este doar locatar al imobilului în cauză. Atât imobilul ce
constituie sediul comerţului, cât şi fondul de comerţ care îl include
sunt afectate unui scop economic, lucrativ – desfăşurarea comerţului.
d) Fondul de comerţ trebuie delimitat de noţiunea de întreprindere.
În sensul dreptului comercial sau al dreptului afacerilor, întreprinderea a
fost definită ca fiind o organizare sistematică de către comerciant a factorilor de
producţie, între care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii
comerciale. Dar, organizarea priveşte nu numai aceste bunuri, ci şi capitalul şi
munca – elemente care nu fac parte din fondul de comerţ2.
e) Noţiunea de fond de comerţ este distinctă faţă de noţiunea de
patrimoniu.
Spre deosebire de fondul de comerţ, care este un ansamblu de bunuri
mobile şi imobile, corporale şi incorporale, afectate de comerciant desfăşurării
unei activităţi comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor comerciantului, care au o valoare economică. Astfel, fondul de
comerţ nu cuprinde creanţele şi datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte
din patrimoniul acestuia3.

C. Natura juridică a fondului de comerț și trăsăturile acestuia

Fondul de comerț reprezintă o universalitate de fapt; din fondul de comerț
nu fac parte datoriile și creanțele profesionistului comerciant care sunt incluse
doar în patrimoniu.
În legătură cu această problemă au fost emise mai multe teorii în literatura
de specialitate.
Majoritatea autorilor consideră fondul de comerţ ca fiind un drept de
proprietate incorporală, ca şi dreptul de creaţie intelectuală.
O dată stabilită natura juridică a fondului de comerţ, deducem următoarele
caracteristici ale acestuia:

2
S. Cărpenaru, Drept comercial român, vol. I, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1993, pag. 133.
3
S. Cărpenaru, op. cit., pag. 133.

2
 - fondul de comerţ este un bun unitar, distinct de elementele care îl
compun, astfel încât pot fi încheiate acte juridice privind fondul de
comerţ în ansamblu. Caracterul de bun unitar al fondului de comerţ nu
înlătură individualitatea elementelor componente, care îşi păstrează
regimul lor juridic,
- fondul de comerţ este un bun mobil, supus regimului juridic al
bunurilor mobile. Executarea silită asupra fondului de comerţ va urma
regulile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru bunurile
mobile, dar se admite că – în absenţa unor dispoziţii legale – dacă
fondul de comerţ cuprinde şi bunuri imobile, urmărirea acestora în
justiţie are loc în condiţiile prevăzute de lege pentru executarea silită a
bunurilor imobile,
- fondul de comerţ este un bun mobil incorporal.
Ca atare, acestui bun nu îi este aplicabilă prescripţia instantanee
reglementată de art. 1909 C. civ. (posesia de bună credinţă valorează
titlu de proprietate) deoarece această regulă se aplică numai bunurilor
mobile corporale, dar fondul de comerţ poate face obiectul unui drept
de uzufruct şi i se aplică teoria accesiunii - deşi este un bun incorporal.

D. Elementele fondului de comerț

Fondul de comerţ nu are o compoziţie unitară, ci una variată, în funcţie
de specificul activităţii comerciantului. Totodată, compoziţia fondului de
comerţ nu este fixă, ci variabilă în timp (elementele fondului de comerţ se pot
modifica, în funcţie de nevoile comerţului, însă fondul de comerţ continuă să
subziste).
Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale, în general, fondul de
comerţ cuprinde două categorii de bunuri: bunuri corporale şi bunuri
incorporale. Fiecare categorie cuprinde anumite bunuri care au un regim
juridic propriu.

3
 Elementele corporale ale fondului de comerţ pot fi bunuri imobile sau
bunuri mobile.
În privinţa bunurilor imobile, acestea sunt imobile prin natura lor,
respectiv construcţii sau terenuri afectate desfăşurării comerţului.
Bunurile mobile corporale cuprind: mobilier, aparatură, materii prime,
materiale etc. destinate a fi prelucrate, precum şi produsele (mărfurile)
rezultate din activitatea comercială.
În ceea ce priveşte mărfurile rezultate din activitatea comerciantului ori
achiziţionate de acesta pentru a fi revândute, trebuie observat că ele au o
legătură mai slabă cu fondul de comerţ, deoarece sunt destinate valorificării
prin vânzare către clientelă.
Întrucât fondul de comerţ este o universalitate şi, deci, cuprinde toate
bunurile afectate activităţii comerciale, mărfurile trebuie considerate
elemente ale fondului de comerţ. În consecinţă, actele juridice privind fondul
de comerţ privesc şi mărfurile, afară de înțelegerea contrară a părților.
Elementele incorporale ale fondului de comerţ au ponderea şi
importanţa cea mai mare în cadrul acestuia.
În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerţ sunt
cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela şi vadul
comercial, brevetele de invenţii, mărcile, dreptul de autor etc.
Aceste drepturi, numite şi drepturi privative, conferă comerciantului
dreptul exclusiv de a le exploata în folosul său, în condiţiile stabilite de lege.
Deoarece drepturile privative sunt menite să asigure realizarea
activităţii comerciale, ele au o valoare economică şi sunt ocrotite de lege.
a) Firma comercială. Este un atribut de identificare a unui profesionist
comerciant față de alți profesioniști comercianți și este necesar să fie
precizată în actul constitutiv al societății comerciale și în cererea de
înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului și, de asemenea, firma
trebuie afișată la sediul profesionistului comerciant.

4
 Caracterele juridice ale firmei:
- caracter de noutate, trebuind să se deosebească de celelalte firme
existente, inclusiv de firmele folosite de comercianții din sectorul
public (dacă o firmă este asemănătoare cu alta trebuie să se adauge o
mențiune care să o deosebească de prima, fie prin desemnarea mai
precisă a persoanei, fie prin indicarea felului comerțului);
- caracter de disponibilitate, în sensul că nu trebuie să fi fost deja
înscrisă în Registrul Comerțului de către un alt profesionist comerciant
și nu trebuie să producă confuzie cu alte firme existente
(disponibilitatea firmei este verificată de Oficiul Registrului
Comerțului, înainte de întocmirea actelor constitutive);
- caracterul de liceitate, care semnifică faptul că firma trebuie să se
deosebească de firmele folosite de profesioniștii comercianți din
sectorul public.
Conținutul firmei.
Firma are un conținut diferit (potrivit Legii nr. 26/1990 privind
Registrul Comerțului actualizată) în raport de forma juridică a societății sau
de calitatea de profesionist comerciant – persoană fizică ori persoană juridică
sau, după caz, asociație familială.
În cazul societăților comerciale firma se stabilește în mod diferit
pentru societățile de persoane, pe de-o parte, și societățile de capitaluri și
societatea cu răspundere limitată, pe de altă parte.
Firma unui profesionist comerciant persoană fizică se compune din
numele acestuia sau numele și inițiala prenumelui.
Transmiterea firmei.
Aceasta poate avea loc numai odată cu fondul de comerț; ea se poate face
prin acte juridice între persoane vii sau prin acte juridice pentru cauză de moarte.
Înregistrarea firmei.

5
 Firma beneficiază de protecție juridică numai dacă a fost înregistrată în
Registrul Comerțului. Această înregistrare conferă profesionistului comerciant
dreptul exclusiv de folosință asupra firmei și, respectiv, emblemei, dacă este
cazul.
Apărarea firmei.
În principal, se poate face prin acțiunea în concurență neloială, acțiunea în
despăgubiri (materiale și morale) sau acțiunea în contrafacerea sau uzurparea
firmei – acțiuni în justiție sau acțiuni judiciare.
b) Emblema.
Este semnul sau denumirea care deosebește un comerț de alt comerț de
același gen sau de pe aceeași piață. Ea reprezintă un supliment de
individualizare pentru profesioniștii comercianți care activează în același
domeniu și pe aceeași piață.
Spre deosebire de firmă, care este obligatorie, emblema are un caracter
facultativ. Ea se caracterizează prin noutate, disponibilitate, iar emblemele se
scriu în primul rând în limba română și cu litere de dublul literelor firmei.
Emblema se afișează la intrarea în sediul comerțului, alături de firmă și, de
asemenea, figurează pe documentele emanând de la profesionistul comerciant.
Și emblema, ca și firma se înmatriculează în Registrul Comerțului, dar
spre deosebire de firmă ea poate fi transmisă și separat de fondul de comerț din
care face parte. De asemenea, emblema poate fi protejată prin acțiuni în justiție.
c) Clientela și vadul comercial.
Reprezintă o masă de persoane, neorganizată și variabilă care își procură
bunuri și servicii apelând la fondul de comerț al profesionistului comerciant.
Opinia dominantă în doctrină este aceea potrivit căreia clientela și vadul
comercial sunt într-o strânsă legătură.
Astfel, vadul comercial reprezintă aptitudinea fondului de comerț de a
atrage clientela. Vadul comercial depinde de o serie de factori, cum ar fi: locul
unde este amplasat comerțul, calitatea mărfurilor și serviciilor, prețurile

6
practicate, comportarea personalului cu clienții și, nu în ultimul rând, abilitatea
în realizarea reclamei.
Întrucât clientela este strâns legată de fondul de comerț, dreptul la
clientelă nu poate fi transmis separat, ci numai împreună cu fondul de comerț.
d) Drepturile de proprietate industrială.
Fondul de comerţ poate cuprinde şi anumite drepturi de proprietate
industrială.
În doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două
categorii: creaţii noi şi semne noi. Din categoria creaţiilor noi fac parte:
invenţiile, know-how-ul, desenele şi modelele industriale şi modelele de
utilitate. Din categoria semnelor noi fac parte: mărcile, denumirile de origine şi
indicaţiile de provenienţă.
Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de
invenţie, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), potrivit
Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, actualizată. Ca titlu de protecţie
a invenţiei, brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de
exploatare pe durata de valabilitate a brevetului.
Mărcile sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a
deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor
agenţi economici. Actul normativ aplicabil în materie este Legea nr. 84/1998
privind mărcile, actualizată. Titularul dreptului la marcă are dreptul exclusiv de
a folosi sau exploata semnul ales ca marcă, precum şi dreptul de a interzice
folosirea aceluiaşi semn de către alţii. Mărcile se înscriu la O.S.I.M. (Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci).
În ceea ce priveşte modelele şi desenele industriale se aplică Legea nr.
129/1992, actualizată.
Drepturile de proprietate industrială sunt recunoscute şi ocrotite în
condiţiile stabilite de lege. În acest scop, comercianţii au obligaţia să ceară
înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind brevetele de invenţii,

7
mărcile, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, potrivit Legii nr.
26/1990 privind Registrul Comerţului cu modificările şi completările ulterioare.
Spre deosebire de celelalte obiecte ale dreptului de proprietate industrială,
know-how-ul (savoir-faire) nu este reglementat printr-o lege specială. Doctrina
consideră know-how-ul un set de cunoştinţe privind un anumit proces
tehnologic, reţetă de fabricaţie etc. ce se caracterizează prin aceea că sunt
nebrevetate (pot constitui o etapă în realizarea unei invenţii) şi, de regulă, sunt
nebrevetabile (nu pot fi încredinţate hârtiei, se învaţă practic).
e) Dreptul de autor
Fondul de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi de autor rezultate
din creaţia artistică, literară, ştiinţifică.
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor se face în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, cu modificările şi
completările ulterioare.
Titularul fondului de comerţ, în calitate de autor sau dobânditor al
drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere şi difuzare, de
reprezentare sau folosire în alt mod a operei şi, deci, dreptul la foloasele
patrimoniale corespunzătoare.
Drepturile de autor se înscriu la O.R.D.A. (Oficiul Român al Drepturilor
de Autor).
E. Acte juridice și operațiuni privind fondul de comerț
Potrivit Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului există acte juridice
între vii (între persoane vii - intervivos) asupra fondului de comerț.
Acestea sunt, în principal, vânzarea fondului de comerț, donația fondului
de comerț, locațiunea fondului de comerț, precum și participarea cu fondul de
comerț la constituirea unei societăți comerciale (considerându-se aport în
natură).