Dumnezeu uraste ipocrizia si mandria spirituala

                         - Zac Poonen

Ipocrizie: a fi un ipocrit inseamna a le da altora impresia ca suntem

mai sfinti decat suntem in realitate. E la fel ca si cum ai falsifica ceva
sau ai minti. Isus a rostit blesteme asupra ipocritilor de sapte ori in
Matei 23: 13-29. Este posibil sa spunem o minciuna chiar si fara sa
deschidem gura. Anania a mintit Duhul Sfant fara sa rosteasca un
cuvant – cand s-a prefacut ca este un ucenic total dedicat lui Isus
(Fapte 5:1-55)

Isus le-a spus fariseilor ca viata lor interioara era “plina de rapire si de
necumpatare” (Matei 23:25) – ceea ce inseamna ca acestia traiau
doar pentru a-si satisface poftele lor. Totusi, le dadeau altora
impresia ca, datorita faptului ca stiau Scriptura bine si posteau si se
rugau si dadeau zeciuiala, erau sfinti. Acestia pareau foarte piosi in
exterior. Se rugau rugaciuni lungi in public, dar nu se rugau la fel in
privat – la fel ca multi astazi. Este ipocrizie daca Il laudam pe
Dumnezeu doar duminica dimineata, daca nu avem un duh de lauda
in inimile noastre tot timpul.

Dumnezeu Se uita la inimile noastre. Fecioarele intelepte au avut o

rezerva de ulei ascunsa in candele lor, pe cand cele neintelepte au
avut suficient sa le tina lampile aprinse extern si sa aiba o marturie
buna inaintea oamenilor (Matei 25:1-4).

Cand auzim despre un lider crestin care cade subit in adulter, trebuie
sa realizam ca acea cadere nu a fost deloc subita, ci a fost rezultatul
final al unei lungi perioade de necredinciosie in viata lui interioara. A
fost mult timp un ipocrit.
Mandrie spirituala: Mandria spirituala este cel mai obisnuit pacat
care se gaseste in cei care sunt in cautarea sfinteniei. Cu totii stim
pilda auto-neprihanitului fariseu care i-a dispretuit pe altii chiar si in
rugaciune (Luca 18:9-14). Este mai mult decat probabil ca 90% din
toate rugaciunile rostite in public de credinciosi sunt in primul rand
menite sa ii impresioneze pe altii care asculta si nu sunt deloc
adresate lui Dumnezeu. Fariseul din pilda poate ca nu a fost rau ca
alti pacatosi in viata lui externa. Insa Isus a urat mandria cu care se
gandea la activitatile sale spirituale si cu care ii dispretuia pe altii.
Mandria spirituala ii face pe credinciosi sa ii judece pe altii in mod
constant.

Totusi, vamesul care s-a vazut pe sine ca PACATOS – mai rau decat
altii – a fost acceptat de Dumnezeu. Toti cei care au venit fata in fata
cu Dumnezeu s-au vazut pe sine insusi ca cel mai mare dintre
pacatosi.

Isus ne-a invatat ca cea mai mare persoana din cer va fi cea mai
smerita (Matei 18:4). Cea mai mare virtute din cer este smerenia.
Vedem in Apocalipsa ca toti cei care au primit coroane in cer sunt
grabnici la a le arunca la picioarele Domnului recunoscand ca numai
El merita acea coroana (Apocalipsa 4:10,11).

Isus a spus ca, si daca am reusi sa implinim fiecare porunca a lui

Dumnezeu, tot am ramane niste slujitori nevrednici care nu am facut
decat ce era de asteptat din partea noastra (Luca 17:10).