Sunteți pe pagina 1din 4

PRIMELE MESAJE ALE LUI DUMNEZEU PENTRU OM

Patruzeci de mesaje din Geneza, capitolele 1 la 11 (Partea a 4-a)

- Zac Poonen

31. Dumnezeu va avea întotdeauna o mărturie pe pământ (5:22; 6:9). Enoh a


umblat cu Dumnezeu şi Noe a umblat cu Dumnezeu, iar ei au fost martori
pentru Dumnezeu în generaţia lor. În general, creştinismul şi-a pierdut puterea
de a fi o mărturie adevărată pentru Dumnezeu pe pământ. Dar în timpul
acestor 2000 de ani, Dumnezeu a avut un mic grup de oameni care au umblat
cu El şi care au fost martori credincioşi ai Lui. Dacă umbli cu Dumnezeu, tu poţi
fii un martor pentru Dumnezeu în generaţia ta. Enoh este un tip al acelor
credincioşi care umblă cu Dumnezeu astăzi, care Îi sunt plăcuţi Lui şi, când
Domnul se va întoarce, vor fi luaţi sus (Evrei 11:5).

32. Când crezi în judecata lui Dumnezeu, vei umbla cu Dumnezeu (5:21,22).
Enoh a umblat cu Dumnezeu numai după ce a devenit tatăl lui Metusala.
Adnotarea din versiunea King James spune că „Metusala” înseamnă: „Când el
moare, ea (judecata) va veni”. Când i s-a născut fiul, Dumnezeu l-a avertizat pe
Enoh cu privire la o judecată viitoare. Acest lucru l-a făcut să ia viaţa în serios şi
a început să umble cu Dumnezeu. Enoh a propovăduit totodată despre
judecată şi despre cea de-a doua venire a lui Hristos (Iuda 14). Noe, de
asemenea, a crezut în judecata viitoare şi a umblat cu Dumnezeu,
propovăduind neprihănirea (2 Petru 2:5).

33. Trebuie să-ţi foloseşti banii proprii pentru lucrarea lui Dumnezeu (6:16).
Dumnezeu i-a dat lui Noe numeroase amănunte legate de arcă, dar niciodată
nu i-a spus cine urma să plătească pentru construcţia ei. Noe ştia că el însuşi
era cel care trebuia să plătească. Astfel că el n-a cerut niciodată bani nimănui
ca să facă lucrarea lui Dumnezeu – cum fac mulţi creştini astăzi. Noe trebuie să-
şi fi vândut unele din proprietăţile sale, folosind acei bani ca să construiască
arca. O caracteristică a slujitorului autentic al lui Dumnezeu este aceea că el e
dispus să-şi folosească proprii bani ca să-I slujească Domnului. Spiritualitatea
unei persoane se testează uşor prin atitudinea pe care o are faţă de bani.
Probabil că Noe i-a plătit bine pe tâmplarii care l-au ajutat să construiască arca.
Şi aceasta este o caracteristică a omului evlavios. Când vine vorba să-şi
plătească servitorii, cei necredincioşi sunt zgârciţi (Iacov 5:4).

34. Foarte puţini vor fi mântuiţi (7.13). Când Noe a propovăduit că Dumnezeu
va judeca lumea cu ploaie, nimeni nu l-a crezut deoarece e probabil ca până
atunci să nu fi căzut niciodată vreo ploaie pe pământ (potrivit Geneza 2:5).
Chiar în zilele noastre, marea majoritate a oamenilor nu cred că Dumnezeu va
arde la judecată acest pământ. Pentru că Noe a fost credincios, toţi copiii lui s-
au numărat printre cei foarte puţini care au fost salvaţi. Şi pentru că el s-a
asigurat ca fiii lui să se căsătorească cu femei temătoare de Dumnezeu, şi ele au
fost de asemenea salvate. Timpurile din urmă vor fi la fel de rele ca zilele lui
Noe. Trebuie, aşadar, ca noi toţi să urmăm exemplul lui Noe din viaţa lui de
familie.

35. Dumnezeu nu te va uita niciodată, dacă tu stai de partea Lui (8:1). Noe a
fost un om singuratic pe pământ, stând de partea lui Dumnezeu. Poate că
oamenii l-au considerat bolnav mintal pentru că propovăduia judecata. Dar lui
nu i-a păsat de opiniile lor. El a refuzat să-şi compromită mesajul despre
judecată. Tot aşa nici noi nu trebuie să ne ruşinăm să proclamăm întregul
adevăr al lui Dumnezeu. Acest lucru ne poate face să ajungem singuri. Dar
Dumnezeu va sta alături de noi.

36. Corbul şi porumbelul simbolizează carnalul şi spiritualul (8:7,8). Când Noe a


trimis corbul afară din arcă, acestuia i-a făcut plăcere să se hrănească cu
cadavrele care pluteau pe ape şi de aceea nu s-a mai întors niciodată înapoi.
Dar porumbelul n-a găsit nicio plăcere în acele cadavre, refuzând să le atingă cu
picioarele – şi s-a întors în arcă. Aceste păsări sunt o ilustrare a persoanei
carnale, respectiv a celei spirituale. Aceia care iubesc lumea, cu modelele şi
poftele ei, se distrează mai mult cu prietenii lor lumeşti. Ei iubesc tipurile
lumeşti de amuzament mai mult decât adunările creştine – şi sfârşesc în moarte
spirituală. Cei evlavioşi, însă, nu găsesc nicio plăcere în lume, ci tânjesc să fie cu
oamenii lui Dumnezeu.

37. Dumnezeu este credincios legământului Său (9:13). Ca semn al


legământului Său cu omul, Dumnezeu a dat lumii curcubeul. Circumcizia era
semnul legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam. Acum, Isus a
întemeiat cu noi un legământ nou în care El aşteaptă s-o sfârşim totalmente cu
păcatul. Frângerea pâinii este semnul pe care El l-a stabilit pentru acest
legământ nou (Luca 22:20). Dumnezeu ia în serios fiecare legământ pe care-l
face - şi la fel ar trebui să facem şi noi. Dar pentru mulţi credincioşi frângerea
pâinii a devenit un ritual – şi de aceea vieţile lor sunt aşa de superficiale.

38. Revolta împotriva autorităţii va aduce blestem asupra noastră şi asupra


copiilor noştri (9:25). Când Noe a băut într-o zi prea mult vin, a ajuns să zacă gol
în cortul lui. Ham a văzut goliciunea tatălui său şi a vorbit despre ea. Drept
urmare, Noe l-a blestemat pe el şi pe urmaşii lui. Ham a uitat foarte repede că
el însuşi era viu tocmai datorită evlaviei tatălui său. Acelor copii care îşi
dispreţuiesc părinţii sau care se revoltă împotriva autorităţii nu le merge deloc
bine. Copiii trebuie învăţaţi să-şi aprecieze şi să-şi cinstească părinţii.

39. Omul nu învaţă niciodată dintr-o judecată trecută (11:4). Foarte curând
după potop, omul s-a răzvrătit iarăşi împotriva lui Dumnezeu, încercând să
construiască un turn care să ajungă până la cer. Babel este originea Babilonului
– biserica stricată din Apocalipsa 17 – un loc al răzvrătirii împotriva
standardelor lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu judecă faptele rele
imediat, omul continuă să păcătuiască (Eclesiastul 8:11). Păcatul este ceva grav.
Doar pentru un singur păcat, Dumnezeu i-a alungat pe Adam şi Eva din Eden.
Pentru păcatul nostru, Isus a trebuit să moară pe cruce şi să fie părăsit de Tatăl
Său. Dacă înţelegem adevărata semnificaţie a acestor evenimente, vom lua
păcatul în serios.
40. În cele din urmă, Dumnezeu va nimici planurile omului (11:7-9). Este aşa de
uşor pentru Dumnezeu să distrugă planurile omului. La Babel, El nu i-a făcut
decât să vorbească toţi limbi diferite! Acest lucru a rezolvat problema, pentru
că nu se mai puteau înţelege unul cu altul. Şi astăzi Dumnezeu va nimici în
acelaşi fel orice plan al omului. Confuzia şi dezbinarea de la Babel vor fi în
întregime răsturnate într-o bună zi, în ceruri, când biserica va fi acolo înglobând
oameni din orice limbă de pe pământ – uniţi în Hristos (Apocalipsa 7:9). Dar
acel proces a început deja în zilele noastre, în biserică, unde Dumnezeu uneşte
oameni de limbi total diferite.

(Mesajul complet poate fi gasit în format video pe site-ul CFC.)

http://cfcindia.com/web/mainpages/sermon.php?video_id=2013

Traducerea în limba română: Maria Magdalena