Ed.

Tig Denisa
GPN GHIGHISENI

Jocul didactic, mijloc de dezvoltare a limbajului si gandirii

prescolarilor

,, Copilul rade. Iubirea si-ntelepciunea mea e jocul. ’’

Lucian Blaga

A pregati copilul prescolar pentru scoala inseamna a-l inarma cu acele achizitii,
capacitati, aptitudini si abilitati acre sa-l ajute in parcurgerea in continuare si la o alta
treapta a drumului atat de complicat in cunoastearea lumii inconjuratoare.
Varsta prescolara reprezinta un stadiu de dezvoltare radical deosebit de perioada
precedenta iar itnrarea copilului in gradinita marcheaza o adevarata cotitura in viata lui,
datorita pe de o parte noului sistem de relatii sociale in care intra, pe de alta parte faptului
ca el devine obiectul unor influente instructiv-educative sistematice.
Importanta din ce in ce mai mare pe care o are dezvoltarea candirii si vorbirii in
intregul proces instructiv-educativ pune in fata educatoarelor deosebite sarcini.
Activitatea prescolarului in gradinita, sub orice forma s-ar manifesta, activitati
comune sau activitati la alegere reflecta intens participarea tuturor proceselor psihice, mai
ales a limbajului si a gandirii.
Aceste procese psihice se afla in continua dezvoltare, iar dinamizarea lor este
conditionata de o serie de factori interni si externi. Aceste doua procese psihice se
dezvolta concomitent cu formarea si perfectionarea tuturor proceselor psihice si cu
largirea volumului de cunostinte, sub indrumarea permanenta a educatoarei in colaborare
cu alti factori. Limbajul si gandirea dobandesc la varsta prescolara anumite caracteristici,
care printr-o munca educatica corecta pot fi dezvoltate.
Jocul didactic constituie cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea vorbirii si
gandirii copiilor prescolari. Eficienta jocurilor didactice fata de celelalte activitati
obligatorii este aceea ca aceste jocuri contribuie nu numai la consolidarea si
sistematizarae cunostintelor, ci si la dezvoltarea tuturor potentialitatilor copilului.
Jocurile didactice au un loc bine stabilit in procesul de invastamant, planificarea
lor fiind dirijata in mai mare masura, de programa. Ele urmeaza dupa o serie de activitati
de predare si repetare si tinand cont de particularitatile de varsta si individuale ale
copiilor.
Jocul didactic ocupa un loc deosebit de important in dezvoltarea vorbirii, deoarece
forma de joc (caracteristica prescolarilor) antreneaza intens copilul in stimularea si
exersarae vorbirii in directia propusa in cadrul fiecarui joc, fara ca el sa constientizeze
acest efort. Astfel, prin intermediul jocului didactic se fixeaza precizeaza si activizeaza
vocabularul copiilor, se contribuie la imbunatatirea pronuntiei, la formarea unor notiuni,
la insusirea unor constructii gramaticale.
Eficienta jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii depinde insa, in mare masura,
de modul in care educatoarea stie sa le selectioneze in raport cu situatiile concrete
existente in grupa ed copii. Aceasta presupune o foarte buna cunoastere a copiilor, sub
raportul nivelului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor de
vorbire.
Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic (continut,
scop, sarcina didactica, reguli, elemente de joc) si la specificul sau, ca urmare a imbinarii
originale si obligatorii a acestor patru componente intr-un tot organic, ma voi referi in
continuare la exemplificarea catorva jocuri didactice desfasurate in gradinita care
contribuie la dezvoltarea vorbirii si gandirii copilului prescolar.
De exemplu, in jocul didactic „Oglinda fermecata” vorbirea copilului este supusa
unui exercitiu fonetic si lexical, deoarece a fost solicitata in procesul de elaborare a
continutului, cat si a expunerii lui sub forma verbala. Iata cum am desfasurat acest joc
pentru a obtine cele mai bune rezultate: am ales cateva jetoane care reprezentau scene
din povestile cunoscute bine de catre toti copiii „Punguta cu doi bani”, „Fata mosului si
fata babei”, „Ursul pacalit de vulpe”, „Alba ca zapada si cei sapte pitici”, „Casuta din
oala”, „Cenusareasa”… .
 Toate imaginile erau incadrate sub forma unei oglinzi si asezate pe masa
educatoarei, cu fata in jos. Copilul care isi vedea semnul individual ridicat de educatoare,
venea la masa cu oglinzi si spunea:
- „Oglinda oglinjoara, te rog sa-mi spui indata ce ascunzi in spatele tau?”
La terminarea acestor cuvinte, copilul intorcea jetonul, privea imaginea, apoi
incepea sa spuna o poveste sugerata de elementele vazute. Ceilalti copii il ascultau cu
atentie pentru a reproduce si ei povestea, apoi copilul avea ca sarcina sa spuna la sfarsit
din ce poveste face parte episodul povestit.
Daca copilul numit raspundea corect, indicand titlul povetirii, devenea
conducatorul jocului – un rol indragit de toti copiii, fapt ce ii facea sa fie atenti,
depunandu-si un veritabil efort de gandire.
In planificarea jocurilor didactice s-a tinut seama in deosebi de legatura cu
celelalte activitati didactice obligatorii. S-a observat ca respectand ordinea indicata de
programa educatoarea poate educa gandirea logica la copii in mod gradat, solicitand
treptat eforturile pe masura posibilitatilor lor. De aceea s-a considerat ca este necesar ca
educatoarea sa-si orienteze munca de educare in directia flexibilitatii gandirii copiilor in
doua directii stranse intre ele; pe de o parte, sa cunoasca particularitatile limbajului, si
gandirii prescolarilor si pe de alta parte sa adapteze medodele si procedeele de dezvoltare
la aceste particularitati.
Pentru o eficienta sporita a jocurilor didactice s-a tinut seama isi de
particularitatile individuale ale copiilor. Nu toti copii au acelasai nivel de cunostinte. Unii
copii sunt atrasi mai mult de unele materiale, de unele jocuri, altii de altele.
Exercitiile cu material succed jocurile didactice, ele contribuie pe de o parte la
consolidarea unor cunostinte, iar pe de alta parte au o deosebita importanta pentru
deprinderea copiilor cu o munca intelectuala independenta.
Pentru a verifica si cunoaste limita in care copiii au formate anumite notiuni si a
descoperi pe cei ramasi in urma s-au folosit jocuri in care ei au fost stimulati sa
concretizeze notiunile. Avand la dispozitie o gama variata de jetoane cu imagini de fructe
si zarzavaturi, cerand copiilor sa le separeu, s-a constatat ca multi dintre ei le amesteca,
deoarece confunda notiunile respective. Solicitand-i sa denumeasca si sa spuna de ce
unele dintre ele se numesc fructe, s-a constatat ca ei asociaza unele fructe si zarzavaturi
cu anotimpul in care traiesc. Punandu-le intrebarea: „De ce au asezat salata langa cireasa”
au motivat: „Fiindca creste primavara” sau specificand ca rosia este fruct fiindca are
culoarea rosie ca marul. Copiii care actualizeaza mai greu unele notiuni claseaza fructele
fiindca-s comestibile, iar pasarile fiindca zboara. In schimb, sunt copii care reusesc sa
indice cu multa usurinta categoria de obiecte vizate.
In vederea preintampinarii si inlaturarii generalizarilor gresite, s-a folosit pentru
consolidarea anumitor cunostinte cate trei imagini ale aceluiasi obiect, in jocuri didactice
organizate in acest scop, urmand ca insusirile neesentiale (marime, culoare) sa fie
schimbate, iar cele esentiale sa ramana constante. In felul acesta, copiii au putut sa
observe si sa verifice trasaturile comune si esentiale ale unor anumite categorii de obiecte
si s-a reusit sa se previna generalizarea gresita. Astfel s-a procedat la jocurile: „Postasul”,
„Stop”, „Spune ce-ai gasit”.
In permanenta am urmarit ca odata cu dezvoltarea gandirii sa se formeze copiilor
o vorbire corecta, urmarind in deosebi pe cei cu o exprimare greoaie, care intampina
greutati in stabilirea pe plan logic si pe plan verbal a relatiilor de subordonare sau a
acodrurilor si legaturilor intre cuvinte. In acest sens, o contributie insemnata a adus-o
jocurile: „Gaseste cuvantul potrivit”, „Spune mai departe”, „Raspunde repede si bine”,
„Cu ce sunet incepe cuvantul”, prin care se urmareste atat rapiditatea cat si
promptitudinea in gandire. Multe dintre jocuri s-au reactulizat prin folosirea teatrului de
papusi, corectarile facute depapusi sau de animale au avut un efect pozitiv asupra vorbirii
copiilor.
Jocul didactic reprezinta cea mai accesibila cale de abordare interdisciplinara,
deoarece prin joc se realizeaza importante sarcini formative, care presupun antrenarea
operatiilor gandirii, dezvoltarea spiritului de initiativa, a spiritului de observatie, a
limbajului, formarea de lucru corect si rapid.

Bibliografie:
1. Schiopu, U., Problemele psihologice ale jocului si distractiilor, E.D.P.,Bucuresti, 1967
2. Al. Rosca si A.Chircev, Psihologia copilului prescolar, E.D.P.,Bucuresti, 1972
3. Elvira Chircev, Pedagogia prescolara, E.D.P.,Bucuresti,1972
4. I. Cerghit, Metode de invatamant, E.D.P.,Bucuresti, 1976