Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,A cui oglindă poate fi alimentația - al unei epoci istorice, al unei culturi, al unei societăți sau al unei
persoane....,,
Cirnat Artur
Grupa -162
Platon scria în ”Republica” că ”prima și cea mai importantă nevoie a noastră este furnizarea de alimente
pentru existență și viață”.Pentru a ne putea referi la importanța alimentației, se impune, înainte de
toate, să încercăm să definim alimentația, alimentul, termeni dezbătuți cu o recurență uimitoare în
spațiul public. Alimentul reprezintă un produs care ne hrănește și este asimilat de organism prin
procesul digestiv, iar calitatea alimentului rezidă din capacitatea sa de a aduce un aport benefic corpului
uman. Prin alimentație, organismului îi sunt furnizate substanțele nutritive (proteine, lipide, glucide,
vitamine, minerale) necesare desfășurării activităților fiziologice prin care acesta devine un ”motor”
funcțional. Despre alimentația sănătoasă există o mare de opinii și studii, fiind un subiect care a generat
preocupări din antichitate, o dovadă în acest sens fiind mult-uzitata expresie ”Mens sana in corpore
sano”, care exprimă într-un mod extrem de fidel și opinia mea despre grija pe care i-o datorăm cu toții
corpului nostru, lăcașul cel mai de preț al sufletelor.
Nu am menționat până acum deliberat catalogarea alimentelor în proveniența lor din regnul animal sau
vegetal și este interesant să facem o incursiune în mentalitatea marilor gânditori ai lumii care preferau,
în marea lor majoritate, alimentația pe care astăzi am denumi-o vegetariană, vegană, ba chiar crudă.
Alimentația a reprezentat un element important în rutina unor mari filosofi, fiecare dezvoltându-și
propria gândire cu privire la hrănirea trupească. Filozofii au avut o îndelungată istorie de analizare a
alimentației, pentru mulți dintre ei părea un subiect iritant, având în vedere că unii dintre acești
considerau alimentele ca fiind inutile. Diogene propune întoarcerea la natură, fiind adeptul consumării
cărnii proaspete, nepreparate, alături de fructe și rădăcini. Diogene refuză utilizarea focului, care
reprezintă o marcă a civilizației, condamnată de către filosoful grec.
Rousseau nu punea mare preț pe alimentație, considerând că orice depășește alimentarea necesară
reprezintă o sursă a răului. Rousseau urmează calea lui Diogene, susținând consumarea alimentelor fără
preparare. Filosoful francez identifică carnea drept un exponent al răului și al cruzimii față de animale,
preferând laptele, pe care îl consideră un aliment indispensabil, mai ales pentru nou născuți.
Excentricul Fourier urmărea, în cadrul noii societăți a falansterelor, educarea copiilor în gastronomie, de
la vârste fragede. Acesta aprecia rolul meselor, mâncând de cinci ori pe zi și apreciind rolul social al
cinelor, care facilitează dialogul între oameni. Fourier prefera fructele și vinul, mărci ale fineții în
alimentație.
Pe de altă parte, Nietzsche urmărea, deloc surprinzător, ajustarea alimentației pentru atingerea nivelului
maxim de performanță pentru corpul uman. Nietzsche refuză dietele, pe care le consideră o îngrădire a
libertății, fiind adeptul unei mese consistente, care facilitează o mai bună digestie. Filosoful german
neagă valoarea pâinii, care răpește gustul altor alimente, fiind adeptul consumului de carne.
Sartre este cunoscut pentru frica de crustacee și pentru refuzul consumului de fructe de mare, pe care le
consideră vietăți care aparțin unei alte lumi. Spre deosebire de Diogene și Rousseau, Sartre preferă doar
alimentele prelucrate, combinate cu consumul în exces de alcool și de tutun.
În ceea ce privește consumul de alcool, în ciuda aparențelor, Kant era un mare amator de vin,
considerând beția o cale de a evada dintr-o lume adesea prea crudă. Spre deosebire de Fourier, Kant
preferă să mănânce o singură dată pe zi, pentru a nu pune presiune pe sistemul digestiv.
Desigur, fiecare viziunea are carențele sale, fiind influențată inclusiv de perioada în care au trăit
exponenții acestor idei. Dar cum ar fi bine să ne alimentăm în ziua de astăzi? Ce ar trebui să urmărim,
plăcerea gustului sau valoarea nutritivă?
Consider că astăzi, în contextul globalizării hranei, este important să fim extrem de atenți la sursele din
care provin alimentele pe care le ingerăm. Astăzi, mai mult ca oricând, consider că ar trebui să fim
gurmanzi; să ne hrănim organismul cu toate substanțele necesare și indispensabile și să punem capăt
abuzurilor care ne marchează existența, inclusiv în plan alimentar. Prin urmare, plăcerea gustului și
valoarea nutritivă nu se exclud, ba din contră, pot crea o simbioză necesară nașterii unei noi gene
gurmande. Vom reuși să fim cu adevărați gurmanzi abia atunci când vom fi învățat să savurăm un
aliment, atunci când ochii minții vor avea capacitatea să vadă și să simtă dincolo de o aranjare frumoasă
a unui preparat în farfurie, așezat într-un mod laborios în fața dorinței care freamătă pofta carnală din
noi. Alimentația s-a transformat astăzi într-o adicție greu de controlat, într-un refugiu către care ne
îndreptăm inclusiv în fuga de noi înșine.
Strict tehnic, în viziunea mea, un mod adecvat de a ne hrăni este acela de a opta pentru consumul
produselor locale, a celor pentru care suntem programați genetic. De asemenea, aș aplica un radical
chibzuit regulilor generale de conduită alimentară care nu sunt ipso facto universal aplicabile. Fiecare
om este o cumul distinct și unic de trăiri, de necesități, prin urmare, nu este cu puțintă să fie
depersonalizat de însăși esența sa. Pentru a putea avea o conduită cât mai apropiată de ceea ce ne cere
organismul, care apelează uneori la cele mai ingrate mijloace de a ne transmise mesaje de alertă, este
important să ne cunoaștem pe noi înșine. Să știm cine suntem, ce facem, ce ne dorim să obținem și
încotro ne îndreptăm. Abia atunci vom putea fi noi stăpânii noștri și vom interzice forțelor exterioare să
deține controlul asupra noastră, asupra minții și asupra corpului.