UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

BETOANE CA MATERIALE DE
CONSTRUCȚII

Student
Andrei Elena

BRAȘOV
 2020

CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. BETOANE OBIȘNUITE
3. BETOANE SPECIALE
4. PRODUSE DIN BETON
5. CARACTERISTICI FIZICO-CHIMICE SI
MECANICE
6. BETON PROASPĂT
7. BETON ÎNTĂRIT
8. REZISTENȚE MECANICE ALE
BETONULUI
9. ÎNCERCĂRI NEDISTRUCTIVE ALE
BETONULUI
10. PUNERE ÎN OPERĂ
11. STANDARDE
12. BIBLIOGRAFIE
 1. INTRODUCERE

Betonul (din franceză béton) este un amestec

de pietriș, nisip, ciment și apă, care se transformă prin uscare
într-o masă foarte rezistentă folosită în construcții.
Cea mai veche clădire construită din beton, în aproximativ 126
d.Hr., care a funcționat permanent până în zilele noastre
este Panteonul din Roma.
Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de
conglomerat care se obțin în urma întăririi unor amestecuri bine
omogenizate de liant, apă și agregate, eventual aditivi. Amestecul
de liant și apă formează o pastă care, în urma unor procese fizico-
chimice, se întărește transformându-se într-o substanță solidă
care leagă între ele granulele de agregat, dând astfel caracterul
de monolit al betonului. Betonul prezintă o bună rezistență la
solicitarea de compresiune, dar la solicitarea de tracțiune
rezistența betonului este mult mai scăzută (aproximativ de 10 ori
mai mică decât cea la compresiune). Din acest motiv pentru a
îmbunătăți comportarea materialului la diferite tipuri de solicitări
betonul poate fi armat cu diferite produse din oțel.
Ca și alte materiale, betonul are proprietatea de a se dilata
la temperaturi ridicate.
În industria construcțiilor, betonul, și în special cel armat și
precomprimat, reprezintă principalul material de construcții,
folosit la structuri, datorită avantajelor pe care le are: durabilitate,
executarea elementelor de contrucții sub orice formă, rezistență
la foc, caracterul monolit și masivitatea construcțiilor, costul
redus.
 Acest lucru face ca betoanele să fie materiale foarte variate
în ce privește proprietățile lor tehnice, modul de fabricare și
punere în lucru. În funcție de modul de armare se clasifică în:

 beton cu armătura flexibilă;

 beton cu armătura rigidă;
 beton precomprimat.
Betonul armat a fost inventat și dezvoltat concomitent de
mai multe persoane la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1854, J. L.
Lambot a construit la Paris ambarcațiuni din beton armat cu
sârmă și plasă de sârmă, dar metoda nu s-a răspândit până când
un grădinar, Joseph Monier, a patentat metoda pentru
manufactura ghivecelor de flori în 1867. În 1854, un englez,
William Wilkinson, din Newcastle a început să construiască case
din beton armat. Între 1850 și 1880, un francez, Francois Coignet,
a construit case de beton întărite cu bare de oțel în Anglia și
Franța. În SUA, Taddheus Hyatt a inventat și experimentat în anii
1870 bârne din beton armate cu oțel. Prima clădire din beton
armat din SUA este considerată a fi una construită de E.W. Ward
în 1875 în orașul Port Chester, New York.
În fiecare an, producția mondială de beton se ridică la 6
miliarde de metri cubi.

Prepararea betonului
Realizarea unui sortiment de beton presupune un proces de
fabricare stabilit pe baza unor rețete, la care se respectă cu
fidelitate caracteristicile materialelor constitutive: liantul, apa,
agregatul și alte adaosuri-în vederea obținerii calităților
proiectate. Odată compoziția stabilită, urmează dozarea
materialelor și apoi prepararea betonului. Prepararea betonului se
poate efectua manual sau mecanic. Prepararea manuală se face
la lucrări de mică importanță prin amestecarea nisipului cu
cimentul și cu pietrișul. După ce s-a obținut un amestec omogen,
se introduce treptat apa până rezultă un beton de consistența
dorită. Prepararea mecanică a betonului se face cu ajutorul
betonierelor.

Transportul betonului
 Pentru transportul betonului proaspăt de la locul de
preparare la locul de utilizare trebuie îndeplinite anumite criterii,
cum ar fi: asigurarea omogenității betonului, evitarea începutului
de priză a cimentului etc. Transportul de la stațiile de preparare la
șantier se face de obicei folosind autobetoniere, dar pe distanțe
scurte se mai poate face si cu ajutorul unor autobasculante. Pe
șantier se transportă în general cu roabe și vagonete, iar pentru
transportul pe verticală se folosesc pompe de beton sau macarale
cu ajutorul unor bene speciale.

2. BETOANE OBIȘNUITE
3. BETOANE SPECIALE
4. PRODUSE DIN BETON
5. CARACTERISTICI FIZICO-CHIMICE SI
MECANICE
6. BETON PROASPĂT
7. BETON ÎNTĂRIT
8. REZISTENȚE MECANICE ALE
BETONULUI
9. ÎNCERCĂRI NEDISTRUCTIVE ALE
BETONULUI
10. PUNERE ÎN OPERĂ
11. STANDARDE
12. BIBLIOGRAFIE