Mentorat educational http://maria-popamaria.blogspot.com/2012/05/mentorat-educational.

html

MENTORATUL EDUCAŢIONAL ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

Calitatea unui mentor constă dăruirea cu care împărtăşeşte unui debutant experienţa sa, oferind
acestuia model de conduită, de profesionalism şi sprijin în tot ceea ce înseamnă proiectare, predare şi
evaluare. Având în vedere că activitatea didactică este strâns legată de particularităţile de vărstă şi
individuale ale elevului este necesară o cunoaştere a personalităţii celui educat.

Realizând în echipă cu stagiarul o parte din activitătile desfăşurate, mentorului îi revine sarcina de a-l
iniţia pe viitorul profesor să cunoască individualitatea elevului, să poată doza sarcinile de învătare, să
organizeze activităti diferenţiate în funcţie de particularităţile individuale ale acestuia. Pentru o bună
cunoaştere mentorul pune la dispoziţia stagiarului metodele şi procedeele dar şi modalitătile prin care
poate cunoaşte personalitatea elevului . Această cunoaştere presupune studierea profilului psihologic al
vârstei şcolare, a dezvoltării psiho -fizice a copilului.

Fişa psihopedagogică este produsul rezultat în urma unor investigaţii în evoluţia elevului. Cunoaşterea
elevului este o cunoaştere ştiinţifică, studierea profilului psihologic al vârstei şcolare urmăreşte un
anumit stadiu de dezvoltare ontogenetică şi cuprinde trăsături comune tuturor copiilor de aceeaşi
vârstă. Totuşi când ne referim la cunoaşterea unui elev apar nuanţele personale, un profil psihologic
individual, apar caracteristici proprii, prin care se diferenţiază de ceilalţi copii în cadrul aceleiaşi vârste.
De aceea cunoaşterea individualităţii copilului presupune observare, experimentare, explicare,
interpretare, valorificare, decizie.

Cunoaşterea posibilităţilor individuale ale elevului, a înclinaţiilor şi aspiraţiilor lui ajută la orientarea
fiecăruia către tipul şi profilul de şcoală cel mai potrivit, la îndrumarea acestuia către profesia în care se
va putea realiza optimal . Studierea şi cunoaşterea personalităţii celui educat se impune pentru
depistarea cât mai timpurie a copiilor dotati şi supradotaţi pentru dirijarea educării si instruirii lor.

Trăind într-o lume a informaţiei , copilul din zilele noastre este mult mai elevat, beneficiind de o
varietate de căi prin care informaţia ajunge să fie receptată şi asimilată uşor. Aceasta face ca el să
acumuleze de timpuriu o informaţie bogată, să inceapa să gândească mai devreme, să adopte
comportamente sociale după modele oferite.

Cadrul didactic are o mare responsabilitate in educarea şi formarea şcolarului, el este cel care îl
direcţionează făcându-l să păşască cu dreptul într-o societate în schimbare care cere competenţă,
echilibru şi adaptare permanentă la noile cerinţe.

Mentorul având o experienţă pedagogică, oferă debutantului instrumentele şi metodele folosite în

cunoaşterea elevului, îl poate sprijini în toate acţiunile sale fiind deschis spre a incuraja gasirea unor noi
tehnici eficiente pentru a surprinde cât mai natural personalitatea copilului. Fiind un produs de sinteză,
concentrând un ansamblu de date esenţiale despre evoluţia în ani a copilului această fişă are un rol
deosebit de important pentru elev atunci când el trece într-o altă treaptă de învăţămănt, dirigintele
clasei va şti cum să actioneze în sensul continuării activităţilor în sprijinul şi interesul elevului.

Prin această lucrare am dorit să arăt că activitatea didactică se realizează punând în centrul
atenţiei elevul şi că o cunoaştere fundamentată pe observare ,experimentare, diagnosticare şi decizie
contribuie la succesul pe care acesta îl va avea in parcursul şcolar dar şi mai departe in viaţă. Această fişă
concentrează totalitatea informaţiilor referitoare la structura psihologică a elevului precum şi condiţiile
sociale şi situaţia şcolară a acestuia, având ca rol principal cunoaşterea particularitătilor psiho-
individuale în vederea orientării evoluţiei sale în dezvoltare.

Ca mentor mi-am propus în această lucrare să aduc în spijinul profesorului debutant instrumentarul
folosit în cunoaşterea personalitătii elevilor, capacitătile şi stilurile de învăţare ale acestora, considerând
că acesta este primul pas pe care trebuie să-l facă profesorul în activitatea la clasă pentru a reuşi să
adopte cele mai bune metode şi stategii didactice în funcţie de cunoaşterea clasei de elevi cât şi a
particularitătilor individuale ale acestora.

Un bun ,,sfătuitor’’ proiectează activitatea de cunoaştere a elevului găsind modalitătile şi instrumentele

cele mai potrivite, venind în sprijinul debutantului cu probe psihologice prin care se pot surprinde
manifestări ale conduitei psihofizice ale elevului.

Pentru cunoaşterea individualităţii elevului mentorul îl poate iniţia pe debutant în elaborarea studiului
de caz ca metodă şi etapele pe care trebuie să le parcurgă in vederea elaborării acestuia.

MENTORATUL EDUCAŢIONAL ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

Mentoratul educaţional are ca obiectiv principal promovarea şi ridicarea calităţii pregătirii studenţilor de
la facultăţile cu profil pedagogic şi a profesorilor debutanţi pentru a face faţă cerinţelor de integrare
optimă la locul de muncă şi pentreu perfecţionarea didactică.

În orice profesie, practica este o provocare majoră pentru debutanţii nou calificaţi. Aceştia trec printr-o
perioadă de formare şi punere în practică a cunoştinţelor, aptitudinilor şi atitudinilor dobândite în timpul
unui program de educaţie. Este o perioadă de tranziţie, debutantul găsindu-se în situaţia unei mari
provocări, aceea de a-şi găsi un mentor care să-i ghideze activitatea, să-i dea încrederea necesară în a-şi
consolida abilităţile dobândite în mod teoretic. Prin urmare, este perioada când practicantul are nevoie
de îndrumare şi sprijin pentru a-şi dezvolta încrederea şi competenţa.

În domeniul educaţional mentoratul propune integrarea cerinţelor academice şi practice în noi moduri
ce vor determina dezvoltarea sistemelor de educare a cadrelor didactice, dezvoltarea abilitătilor de a
învăţa în şi din practică, dezvoltarea cercetărilor educaţionale realizate de practicieni şi valorificarea
acestora în curricula universitară.

Eficientizarea activitătilor de pregătire practică a studenţilor ce aspiră să devină cadre didactice, printr-
un program de mentorat, vizează atât rezultatele învăţării cât şi aspecte psihosociale de relaţionare, de
raportare la ceilalţi, având beneficii pentru toate părţile implicate: coordonator practică (universitate),
mentor (şcoala de aplicaţie) şi debutant practicant. Mentoratul are două componente principale şi
anume: o componentă de socializare, menită să asigure integrarea studentului în viaţa şi activitatea
şcolii şi una de dezvoltare profesională şi personală a viitoarelor cadre didactice. Învăţarea profesiei are
ca elemente esenţiale activitatea de observare, reflecţie, feedback şi predare în parteneriat.

,,Mentoratul” este o relaţie de sprijin stabilită între două persoane unde sunt împărtăşite cunoştinţe şi
experienţe edificatoare, sunt activizate aptitudini specifice profesiei”. Mentorul, pe baza unei relaţii de
încredere şi răspundere reciprocă, sfătuieşte şi supervizează un tânăr student sau debutant în profesia
didactică. El se oferă ca suport profesional şi personal, este un modelator şi un bun sfătuitor în tot ceea
ce reprezintă dezvoltarea competenţelor didactice ale tânărului debutant.

Mentoratul presupune o relaţie bazata pe protejarea debutantului, găsirea unor oportunităţi de

învăţare, experimentare şi practicare în vederea creşterii încrederii în sine, dezvoltării independenţei,
autonomiei si maturităţii. Relaţia de mentorat se sprijină pe încredere şi respect reciproc, deschidere şi
onestitate, este o relaţie care permite debutantului să învete să crească într-un mediu sigur şi protejat.
Pentru un rezultat de succes atât mentorul cât si debutantul trebuie să se simtă confortabil în cadrul
acestei relaţii. La începutul unei relaţii de mentorat debutantul este oarecum dependent de mentor, cu
timpul acesta învaţă să fie independent în acţiunile sale, încrezător în a-şi pune în aplicare propriile sale
idei şi cunoştinţe. Mentorul va avea sarcina de a-l ghida pe debutant, de a-i da libertatea de acţiune dar
şi de a-l pune pe acesta să reflecteze, să se autoaprecieze.

Mentorul nu este o cârjă şi nu trebuie să îl facă pe debutant dependent de el, ci mai degrabă să-i
dezvolte acestuia independenţa şi autonomia pentru ca în final să-l poată chiar depăşi pe mentor.
Un adevărat mentor este cel care participă cu toată convingerea la acţiunile celui mentorat, este cel care
incita la acţiune încurajând şi găsind soluţii dinainte pregatite şi se simte mulţumit doar atunci când este
depăsit în performanţe de discipol.

Activitatea de mentorat este un proces interactiv complex de îndrumare, relaţionare între douǎ sau mai
multe persoane care are ca scop dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor într-un anumit domeniu.
Mentorul furnizeazǎ constant suport, încredere şi ajutor tânǎrului mentorat. Activitatea de mentorat
este o activitate necesarǎ tuturor oamenilor indiferent de domeniul de activitate pe care îl presteazǎ.
Mentorul pe care ni-l alegem este de regulǎ o persoanǎ foarte bine pregǎtitǎ în domeniu care se aratǎ
dornicǎ sǎ ne împǎrtǎşeascǎ din secretele carierei, ştie sǎ fie prietenoasǎ, şi deschisǎ.

Activitatea de mentorat poate sǎ fie spontanǎ, neplanificatǎ, nonformalǎ atunci când o persoanǎ cu
experienţǎ ( de obicei mai în vârstǎ) se aratǎ interesatǎ sǎ împǎrtǎşescǎ necondiţionat din experienţa
proprie unei persoane ( de obicei mai tinere) cu mai puţinǎ experienţǎ şi activitatea instrumentalǎ
planificatǎ care apare într-un proces instructiv organizat, unde sunt stabilite obiective de atins.

Activitatea de mentorat îl face pe tânǎr sǎ devinǎ conştient şi responsabil de a dobândi calitǎţi, priceperi
şi deprinderi în domeniul în care doreşte sǎ se specializeze, are în faţa sa un model de urmat, care îi
aratǎ drumul de parcurs spre o treaptǎ superioarǎ de dezvoltare.

Mentoratul poate fi înteles ca un fel de activitate de formare specifica pentru munca în scoala, la clasa.
În sens mai larg, termenul de mentorat este folosit pentru a descrie sprijinul oferit de o persoana (de
obicei mai experimentata) în vederea dezvoltarii si instruirii alteia.Mentorul este persoana care te
incurajeaza, sfatuieste si sprijina in evolutia carierei. In acelasi timp, el iti ofera asistenta practica pentru
a te asigura ca ai posibilitatea sa-ti atingi obiectivele de dezvoltare profesionala si personală

.Din punct de vedere socio-uman, mentorul este acea persoana care incurajează, sfatuieste si acorda
sprijin unei alte persoane in vederea evolutiei carierei celei din urmă, oferind totodata asistenta practica
pentru a asigura posibilitatea de atingere a obiectivelelor de dezvoltare profesională si personală.Astfel,
mentorul deţine cunostinţele profesionale si aptitudinle necesare pentru indeplinirea cu succes a
sarcinilor. Mentoratul este transmiterea multor lucruri: a intelepciunii, a incurajarii, a timpului si a
ascultarii, printre altele, presupunand deprinderi specifice. Desi a fi un bun profesor e o conditie pentru
a deveni un bun mentor, asta nu înseamna ca orice bun profesor va deveni, automat, un bun mentor.Din
punct de vedere profesional, un mentor este extrem de important in a explica si indruma atât moduri de
comportament, cat şi transferul rapid de cunoştinţe. Aceste cunoştinţe sunt procesul unor filtrări si
acumulari de-a lungul mai multor ani de experienţă. Mentoratul nu reprezintă doar împartăşirea
experienţei profesionale, ci presupune gasirea impreuna a punctelor comune care sa ducă la un
deznodământ de succes.

Mentoringul înseamnă conştientizarea punctelor tari, dar şi a celor slabe, precum si definirea profilului
psihologic a celor doua entităţi implicate in acest proces, fără a răni personalitatea nici-uneia dintre
parţi. Mentoratul este un proces natural de cunoastere si binefacere, ce genereaza valoare si energie
pozitiva de ambele parţi. Discipolul trebuie sa-si asume rolul de a fi mentorat, importanţa fiind
atitudinea mentorului faţă de acesta, si anume: să nu-i ranească încrederea discipolului, să nu îl
privească de sus, să-l respecte, să acţioneze într-un mod cât mai moral, fără încălcarea principiilor de
viaţă ale discipolului, altfel totul va pica in derizoriu şi pe viitor cu greu un discipol va mai accepta o
relaţie de mentorare .

Pentru debutant activitatea de mentorat are ca scop formarea competenţelor de proiectare,

desfăşurare şi evaluare a activităţilor didactice. Realizarea acestor activităţi presupune realizarea
următoarelor obiective specifice:

-cunoaşterea resurselor umane şi materiale ale unitătii şcolare, a organizării şi funcţionării unei unităti
de învăţămănt;

-formarea capacităţii de a studia şi cunoaşte personalitatea elevilor, capacitătile şi stilurile de învăţare

ale acestora;

-formarea capacităţii de analiză a planului cadru şi a programei şcolare, a capacităţii de întocmire şi

completare a documentelor şcolare, de planificare şi proiectare a activităţii didactice;

-identificarea tipurilor de lecţii şi a momentelor lecţiilor în dinamica desfăşurării activităţii didactice;

-formarea abilităţilor de identificare şi aplicare a metodelor şi procedeelor didacticeîn situaţii de învăţare

diverse;

-formarea capacitătii de proiectare şi coordonare a activităţilor didactice;

-formarea abilităţilor de comunicare şi colaborare cu părinţii;

-formarea capacităţii de observare şi evaluare a comportamentului şcolar şi social al elevilor;

-formarea capacităţii de evaluare şi autoevaluare a activităţilor didactice în evaluarea activităţii

didactice;

-formarea capacităţii de identificare a situaţiilor de criză educaţionala şi de adoptare a celor mai bune
strategii de negociere.

Mentoratul educaţional presupune o relatie bazata pe incredere, profesionalism şi deschidere între

mentorul de stagiu şi stagiar.

În domeniul educaţional stagiarul este cadrul didactic începator aflat in perioada de stagiu (2 ani) într-o
unitate şcolară (în care este angajat) şi care beneficiază de îndrumare si asistenţă mentorială din partea
mentorului de stagiu şi a altor factori implicaţi în asistarea acestuia până la obţinerea definitivării în
învăţământ.

Un mentor de stagiu este un cadru didactic cu experienţa din unitatea şcolară în care activează
stagiarul, format special pentru a fi mentor şi care urmăreşte dezvoltarea profesionala a stagiarului în
vederea practicării profesiei didactice la standarde de calitate.

Mentorul de stagiu îndeplineşte anumite roluri şi funcţii de care depinde reuşita activităţii de mentorat .
Fiind un model de personalitate umană şi de comportament profesional mentorul de stagiu îndeplineste
urmatoarele roluri:

1. Mentorul de stagiu este un model pentru practicant/stagiar prin calitatea prestaţiei didactice şi prin
implicarea in viaţa organizaţiei şcolare. Mentorul de stagiu primeşte stagiarul ca observator la lecţiile şi
activitaţile sale, inclusiv la activităţile extraşcolare conduse de acesta. Stagiarul lucrează în echipă cu
mentorul în vederea proiectării didactice, a predării şi a evaluării.

2.Mentorul de stagiu este resursă de învăţare pentru stagiar. Prin asistenţa la ore şi prin analiza
activitătii stagiarului, mentorul îi oferă acestuia un feed-back referitor la calitatea proiectării, a
comportamentului din timpul predării şi evaluării. Mentorul sprijină stagiarul în selectarea şi procurarea
bibliografiei şi îl îndrumă în explorarea acesteia în activitatea didactică.

3. Mentorul de stagiu este consilier pentru managementul activităţii didactice, pentru dezvoltarea
profesionala şi personală pentru opţiunile de evoluţie în carieră, pentru integrarea în cultura
organizaţională a şcolii, pentru dezvoltarea capacitătii de relaţionare interpersonală, pentru medierea
eventualelor conflicte, pentru dezvoltarea capacităţii de documentare, de autoevaluare etc.

4. Mentorul de stagiu este un animator pentru stagiar, în sensul că acesta îl motivează pe stagiar pentru
profesie, îi insuflă încredere în forţele proprii şi optimism pedagogic.

5. Mentorul de stagiu este un evaluator al prestaţiei didactice a stagiarului. Mentorul evaluează

progresukl stagiarului în planul competenţelor profesionale prin raportare la standarde de calitate.

Funcţiile îndeplinite de mentorul de stagiu sunt:

-stabileşte împreună cu stagiarul nevoile profesionale ale acestuia şi pe baza lor, stabilesc de comun
acord obiectivele şi strategia generală de acţiune în relaţie strânsă cu standardele de calitate;

-oferă modele practice şi eficiente pentru activitatea didactică şi extradidactică, realizând în echipă cu
stagiarul o mare perte a acestor activităţi;

-observă activitatea didactică si extradidactică a stagiarului;

-asigură asistenţă pedagogică pentru proiectarea activitătii profesionale;

-asigură feed-back constructiv pentru toate aspectele activităţii profesionale ale stagiarului;

-oferă consiliere referitor la managementul claselor de elevi, autoevaluare, alte roluri;

-facilitează integrarea stagiarului în cultura organizaţională a şcolii respective;

-sprijină stagiarul în demersurile sale de cunoastere a profesiei;

-contribuie la evidenţierea calitătilor stagiarului;

-evaluează periodic progresul stagiarului (fişa de progres) ameliorează posibile disfuncţionalităţi etc. Şi
redactează raportul final anual asupra activităţii stagiarului (pe baza fişelor de progres şi a observaţiilor
curente).

Fiind un model de personalitate umană şi de comportament profesional, profesorul mentor dispune de

un ansamblu de calităti care îl deosebeşte de ceilalţi colegi din respectiva comunitate de practică.
Profesorul mentor este o persoană complexă care dovedeşte cunoştinţe, abilităţi, valori şi atitudini dar şi
motivaţie pentru munca prestată.

Cunoştinţe:

-Înţelege conceptele şi principiile generale în domeniul asigurării calitătii prin procesul formării iniţiale a
profesorilor;

-Cunoaşte documentele de bază în asigurarea calităţii (Standardele şi Recomandările ENQA, Legea

Calităţii, unele precizări specifice din Metodologia ARACIS pentru acreditarea DPPD şi unele aprecieri
privind calitatea corpului profesoral din Metodologia ARACIP);

-Are un nivel ridicat de înţelegere a problemelor cu care se confruntă Învăţământul Superior în actuala
etapă de armonizare a programelor şi strategiilor în acord cu cele promovate pe plan European şi o
înţelegere superioară a problemelor cu care se confruntă unităţile şcolare de învăţământ sub aspectul
calităţii resursei umane;

-Are o viziune proprie privind îmbunătăţirea calităţii procesului de pregătire a viitorilor profesori astfel
încât unele din deficienţele constatate în mod personal să poată fi ameliorate, depăşite;

-Are înalte standarde de competenţă şi expertiză recunoscută în domeniu.

Abilităţi:

- capacitatea de a programa, de a analiza şi de a evalua;

- disponibilitate de a împărtăşi ceea ce ştie;

- capacităţi empatice şi grijă pentru cei pe care îi formează;

- competenţe de comunicare.

Valori şi atitudini:

-preocupare pentru afirmarea excelenţei în domeniul în care se manifestă;

-respect pentru abilităţile celorlalţi;

-dorinţă de a-şi oferi sprijinul ori de câte ori este nevoie;

-demn de încredere;
-deschidere, flexibilitate, creativitate;

- încredere în sine şi abilitate de a provoca acest sentiment şi celor pe care îi formează;

- atitudine pozitivă în orice împrejurare pentru depăşirea problemelor şi a dificultăţilor;

-comportament etic în raporturile cu cei pe care îi învaţă.

Motivaţie:

-Interes faţă de creşterea/îmbunătăţirea calităţii educaţiei;

-Interes faţă de procesul formării viitorilor profesori.

Mentoratul este o relaţie carea are loc într-un mediu de confort şi siguranţă în care învăţarea şi
experimentarea au loc prin analiză, examinare şi reexaminare, reflecţie asipra experienţelor asupra
situaţiilor şi problemelor, asupra greşelilor şi succeselor (ale ambelor părţi) pentru a identifica
oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul ajută debutantul să se dezvolte,
să-şi dezvolte încrederea în sine, să devină independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin
care se formează o legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru unde
fiecare parte poate fi ea însăşi. Relaţia este puternică şi emoţională şi pentru a obţine rezultate bune
relaţia de mentorat trebuie să fie calitativ superioară; dacă nu se formează o legătură şăi una sau
ambele părţi nu se simte confortabil în această relaţie atunci nu va avea loc nici mentoratul şi nici
procesul de învăţare.Atunci când această relaţie este fructuoasă este recunoscută nevoia de dezvoltare
personală. În primele etape într-o astfel de relaţie debutantul este relativ dependent de mentor, iar
mentorul trebuie să ofere suport, să fie prieten şi să-l încurajeze pentru ca acesta să înveţe şi să crească.
Pe măsură ce relaţia se dezvoltă şi profesorul începător devine tot mai încrezător în forţele proprii şi
autonom, mentorul trebuie să îşi schimbe abordarea şi să pună accent pe provocarea şi stimularea
acestuia oferindu-i spaţiu suficient pentru reflecţie. Astfel se continuă şi se adânceşte procesul de
învătare al celui mentorat. Dacă mentorul oferă multe provocări şi stimuli laînceputul acestei relaţii
poate determina intimidarea celui mentorat şi chiar îndepărtarea lui de relaţie. Cheia care face să
funcţioneze această relaţie este încurajarea ambelor părţi care contribuie ca parteneri egali (Hay, 1995).
Egalitatea poate fi negociată prin contract, părţile căzând de acord să contribuie activ şi să facă sugestii
şi să-şi ofere feedback unul altuia.

În una din tezele sale Hay afirmă că mentoratul are patru etape bine definite şi anume: Etapa 1
-Iniţierea sau orientarea,

Etapa 2 -Adolescenţă, dependenţă, creştere,

Etapa 3-Maturizare, independenţă sau autonomie,

Etapa 4-Finalul, încheierea

Prima etapă ,, Iniţierea sau orientarea”, se bazează pe stabilirea unei relaţii de încredere între parteneri
în care se clarifică concepte şi se stabilesc obiective. Aici cei doi parteneri comunică împărtăşindu-şi unul
altuia motivaţia pentru activitatea ce urmează să o desfăsoare, aşteptările, dorinţele, temerile, stilul
personal, de gândire, de lucru, timpul şi perioada activităţii , locul întâlnirii, persoanele cu care vor
interacţiona. Cu toate că la începutul unei relaţii de mentorat partenerii vor fi emotionaţi şi nesiguri
(Lewis, 1996) este important ca între mentor şi debutant să existe încă de la început convingerea că
relaţia s-a consolidat. Lewis sugerează că este important să luăm în considerare ethosul sau
dimensiunea morală a relaţiei bazată pe consecvenţă, egalitate, integritate, corectitudine, sinceritate,
credibilitate, autenticitate şi valori, pathosul sau interesul adevărat către cealaltă persoană şi
recunoaşterea emotiilor, speranţelor, temerilor şi ambiţiilor acesteia. Aici se valorifică empatia, căldura,
stima, grija şi dezvăluirea serntimentelor în faţa altora şi nu în ultimul rând logosul, sau conţinutul
esenţial al conversaţiilor precum obiective, tehnici şi rezultate ale conversaţiilor.

Etapa a doua ,,Adolescenţă, dependenţă, creştere”, îl pune pe cel mentorat să-şi analizeze situaţia
actuală, se fixează pe nevoile acestuia, pe analiza punctelor tari şi a punctelor slabe, pe experienţele
anterioare şi ce a învăţat din ele, pe cunoştinţele şi abilitătile pe care le-a dobândit şi aspectele care ar
putea influienţa dezvoltarea personală şi profesionala a cestuia. Hay (1995) sugerează că în această
etapă mentorul trebuie să îl ajute pe voluntar ,,să îşi spună povestea”.Pentru a fi cât mai eficient în
această etapa mentorul trebuie să utilizeze la cel mai înalt nivel abilităţile lui de ascultare şi de a formula
întrebări pentru a-l determina pe voluntar să vorbească şi să reflecteze.

Etapa a treia ,,Maturizare, independenţă sau autonomie” aduce o schimbare a rolului pe care
mentorul trebuie să îl joace în concordanţă cu starea voluntarului dar mai ales adecvat rolului pe care îl
presupune această etapă. Treptat mentorul trebuie să folosească tot mai mult stimularea şi provocarea
voluntarului, să încurajeze inovaţia şi creativitatea pentru ca acesta să analizeze diferite perspective
asupra situaţiei, să analizeze multiple opţiuni înainte de a stabili obiectivele planului de învăţare şi a
decide acţiunile ce trebuiesc realizate. Abilitatea unui individ de a înţelege şi de a fi conştient de
lucrurile din jurul lui este strâns legată de nivelul la care acesta este capabil şi dispus să se deschidă sau
să dezvăluie propria identitate. Mentorul trebuie să sprijine voluntarul să uzeze cât mai mult abilităţile
de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziei pentru a deveni tot mai independent şi autonom. Este
dificil de stabilit când se întâmplă tranziţia de la dependenţă la independenţă şi autonomie într-o relaţie.
Mentorul trebuie să urmărească atent ce se întâmplă pe parcursul relaţiei pentru a observa momentul
tranziţiei. Tranziţia s-a întâmplat când relaţia şi toate sarcinile legate de mentorat au devenit o
competenţă inconştientă.

Etapa a patra ,,Finalul, încheierea”, În etapa a patra relația de mentorat ori se finalizează prematur,
ori se încheie natural.

Pentru ca relaţia de mentorat să se încheie trebuie să existe anumite motive şi anume:

-unul sau ambii parteneri şiu-au atins obiectivele;

- programul/proiectul se încheie;

-unul sau altul dintre parteneri se mută sau au un alt rol;

-nepotrivirea personalităţilor/ nu se crează o relaţie;

-relaţia nu produce rezultate în ceea ce priveşte nevoile voluntarului;

-partenerii nu îşi respectă angajamentul de a participa la întălniri

Mentorul poate în acest moment să reflecteze asupra experienţei de mentor şi a culege feedback
de la voluntari şi alţii pentru a-şi evalua competenţele. Chiar dacă relaţia s-a dezvoltat in cadrul sau în
afara unui program de mentorat, mentorul va putea folosi experienţele pentru a le putea discuta cu alţi
mentori şi colegi şi pentru a îmbunătăţii relaţiile.