Apare cu binecuvântarea I.P.S.
CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului
P văZ r
t
Retinopatia diabetică
diagnostic și tratament
Retinopatia diabetică este
manifestarea microangiopatiei
diabetice, complicaţie majoră de
alterare metabolică. Examenul
oftalmologic periodic este esen-
ţial pentru depistarea retinopa-
tiei diabetice şi instituirea
tratamentului adecvat. Preva-
lenţa retinopatiei diabetice va-
riază cu vechimea diabetului
zaharat şi cu vîrsta la care
acesta a debutat.
În diabetul zaharat tip I (insulino-dependent),
retinopatia este prezentă în 90% din cazuri,
după 15 ani de evoluţie. În diabetul zaharat tip
II (non insulino-dependent), retinopatia este
deja prezentă la 20% din pacienţi, la momentul
diagnosticului, şi la peste 60%, după 15 ani de
diabet.
Retinopatia diabetică constă în apariţia la ni-
velul retinei a unor dilataţii vasculare, microa-
nevrisme, exsudate, hemoragii (stadiul
neproliferativ) şi vase anormale de neoformaţie
(stadiul proliferativ), modificări care, netratate
la timp prin fotocoagulare laser, duc la pierderea
vederii. Pacienţii pot resimţi, în primă fază, mo-
dificări ale acuităţii vizuale, tulburări de cîmp
vizual sau simţ cromatic, dar vederea scade pro-
gresiv şi, în lipsa tratamentului adecvat, apar
complicaţii grave: hemoragii intraoculare, de-
colare de retină, glaucom neovascular, care duc
SFATUL MEDICULUI
 Nr. 2 - noiembrie 2014
 Dr. Anca DEORGESCU
Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de
Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești
Îngerul nostru păzitor
† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Sfântul Ierarh Nectarie:
active, în ţările dezvoltate. Izvor nesecat ce adapă sufletele
Protocolul standard de tratament pentru reti-
nopatia diabetică proliferativă este reprezentat chinuite și vindecă bolile trupești
de fotocoagularea laser a retinei, metodă care  Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA
împiedică dezvoltarea vaselor anormale şi pre-
vine deteriorarea vederii. Tratamentul laser se
efectuează în cabinetul oftalmologic, fără inter-
nare, sub anestezie topică (picături), fiind nece-
sare una sau pînă la 3 - 4 şedinţe, în funcţie de Preoția ca jertfă
patologia retiniană existentă.  Pr. Marin - Octavian DUMINICĂ
Fotocoagularea laser retiniană instituită la
timp este singurul tratament eficient pentru pre-
venirea complicaţiilor dramatice, care deter-
mină pierderea vederii. La Centrul Medical Dr
Georgescu, în cadrul cabinetului de oftalmolo- Copiii și religia
gie, funcţionează primul laser oftalmologic pen-
 Prof. Elena - Otilia ȚÎROIU
tru tratamentul retinopatiei diabetice, existent în 9 or
judeţul Argeş. Tramentul laser şi urmărirea evo-
luţiei pacienţilor sînt efectuate de dr Anca Ge- S. Ir. Nt r
  E

la orbire.
Retinopatia diabetică reprezintă principala
cauză de pierdere a vederii în rîndul populaţiei
La Centrul Medical Dr.
Georgescu, în cadrul cabinetului
de oftalmologie, funcţionează pri-
mul laser oftalmologic pentru
tratamentul retinopatiei diabe-
tice, existent în judeţul Argeş.
12
orgescu, medic primar oftalmolog.
Relaţii suplimentare şi programări, la tel. Sfatul medicului
0248/210285 (între orele 10 - 18), 0724/027807  Dr. Anca Georgescu
sau la sediul Centrului Medical Dr Georgescu,
din str. Trivale nr. 78 bis (lîngă Palatul Copii-
lor). Pentru alte informaţii, puteţi accesa pagina
web - www.doctorgeorgescu.ro .
Mulțumim doamnei doctor Anca Georgescu
pentru sprijinul acordat în realizare acestui
număr al revistei noastre.
P văZ r
t Știri din viața eparhiei N r. 2

Campionii Bucuriei sprijină Educația

Îngerul nostru păzitor și luptă împotriva abandonului școlar
† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Mare îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri! Este o desfătare a inimii
numai să auzi pomenindu-se despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboară la
frumuseți negrăite, la dumbrăvi minunate, la întâmplări deosebite din povestirile pen-
tru copii. și parcă tot gândindu-te, auzi pași de îngeri și bătăi de aripi în jurul tău.
Totul se luminează și aerul din jur este proaspăt și-n inimă coboară bucuriile care nu
se mai termină. Cu ani în urmă, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisă de Principesa
Ileana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulată Sfinții Îngeri!
Iată ce mărturisește chiar pe prima pagină, după foaia de gardă: Într-o zi, dis-de-
dimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii! Sunt tot atât de sigură azi cum am
fost și atunci... această întâmplare - propria-mi experiență - stă atât la începutul, cât și a-i întări pentru examenele ce urmează.
la sfârșitul acestei cărți... îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noi Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să La sfârșitul evenimentului, preoții implicați în
a devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă. vină la Mine, că a unora ca acest proiect au vizitat Biserica cu hramul ,,Ador-
aceştia este Împărăţia cerurilor mirea Maicii Domnului” la Parohiei Cireșu, unde
s-au rostit rugăciuni de mulțumire către Bunul
piscopul Irineu Bistrițeanul de la Cluj, tra- 1996, de asemenea scrisă într-o manieră originală. (Matei 19, 14) Dumnezeu. Aici au fost primiți cu multă caldură
ducătorul acestei cărți unice despre Sfinții Acestea trebuie citite negreșit pentru îmbogățirea Nichifor Crainic spunea că în creştinism măsura de Părintele Paroh Stănescu Nicolae, care
Îngeri, în cuvântul prefațator, nu ezita să viziunii despre Îngeri! și acum ceea ce putem ști des- omului desăvârşit nu este cel vârstnic, ci copilul. păstorește cu dăruire și dragoste ,,poporul sfânt”
spună: Această carte a Maicii Alexandra pre Îngeri este că noi încă dintru începuturi am fost Educând pe copii să păstreze şi să participe la fru- încredințat.
este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-a înștiințați de prezența lor în lumea existentă și de aju- museţea rânduielilor bisericeşti, aducătoare de li- Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a
Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, în
E
căutat pe Dumnezeu în toată viața ei, condus de în- torul dat de ei oamenilor în decursul timpului. Înger nişte şi de har, îi ajutăm să dobândească viaţa şi
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului se
gerul copilăriei. Îngerii supuși lui Dumnezeu sunt înseamnă în traducere trimis. fericirea veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu pen-
tru care au fost creaţi: A educa înseamnă a purta desfășoară, la nivel de protoierii, după un program
văzuți numai de aceia care sunt disponibili, curați cu Cetele îngerești, deși spirite, sunt create ca și noi: stabilit de Permanența Centrului Eparhial, activități
de grijă copiilor şi tinerilor în ceea ce priveşte cu-
inima, precum inima de copil este curată. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri răţenia sufletească şi buna-cuviinţă, a-l creşte pe social-filantropice ce au în vedere ajutorarea fami-
Am văzut-o pe Maica Alexandra la Curtea de și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, cum copil moral, om drept, a-l creşte în evlavie, a avea liilor sărace și aflate în nevoi, cu copii mulți sau în
Argeș, când ne-a pus la inimă dorința sa de suflet de citim în Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma pragul abandonului școlar, bolnavi și bătrâni.
a pune o lespede de marmură pe mormântul mamei Pavel (Coloseni 1, 16). un atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de Aceste acțiuni sociale fac parte din Proiectul gene-
sale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand.
Am văzut-o, în măreția ei princiară, acum cu voal
Îngerul are personalitate, individualitate și o voință
proprie, așa cum avem și noi; dar pe de altă parte nu


mântuirea sufletului lui. Educaţia este asemenea
unei arte; artă mai mare decât educaţia nu există,
ral social-filantropic cultural-educativ și sportiv in-
titulat Campionii Bucuriei coordonat de P.C.
Arhidiacon Caliopie Cristian Ichim, Consilier res-
de monahie, îmbrățișând în rugăciune sufletul mamei ne seamănă, cum spune Maica Alexandra. pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de
aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea acce- ponsabil de sectoarele Economic-Financiar și
sale. Am împlinit dorința de testament și azi pisania Sfântul Vasile cel Mare spune că: Substanța lor Construcții Bisericești din Eparhia Argeșului și
scrisă cu mâna sa, cum ar trebui săpată pe marmură, este o suflare de aer sau un foc nemuritor și de aceea
derii la lumea viitoare.(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Plecând de la aceste sfinte îndemnuri, s-a scris Muscelului.
dă mărturie celor ce trec prin Catedrala Argeșului. Și sunt localizați ori devin vizibili în forma propriilor un nou capitol al proiectului ,,Campionii Bucuriei”, Beneficiarii sunt aleși în urma unor anchete so-
- acum când scriu despre îngeri, răspunzând la între- lor trupuri acelora care sunt demni să-i vadă! în ziua de 30 a lunii lui brumar, în cadrul Protoieriei ciale, în care au fost urmărite cazurile cu venituri
bări puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de cei Așadar, Sfinții Îngeri, de la începutul lor, sunt Pitești, la Parohia Cireșu, implicat fiind Cercul foarte mici, dar și problemele de sănătate foarte
care au trăit viață îngerească pe acest pământ, ca și ființe complete, dar fără formă materială; și din bu- Pastoral VI, coordonat de P.C. Preot Gheorghe grave. O atenție deosebită o primesc bătrânii, bol-
Maica Alexandra, stareța Mănăstirii Ortodoxe Schim- nătatea nemărginită a lui Dumnezeu ei fac parte din Adrian. navii fără familie, precum și copiii pentru care
Astfel, peste 100 de copii de la Școala Generală există riscul abandonului școlar.
barea la Față din America, fosta Principesă Ileana a viața noastră, iar în marile momente ale istoriei au fost În proiect sunt implicați părinții protoierei și
României, o mare scriitoare și cunoscătoare a tainelor și vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijă cu clasele I-VIII și de la Grădinița din Cireșu au
primit în dar cărți de rugăciune, rechizite școlare și preoții din fiecare protoierie, precum și credincioșii
lui Dumnezeu! pașii de la naștere până la mormânt. din cuprinsul Eparhiei Argeșului, care sunt chemați
Recent a apărut cartea Despre Îngeri a lui Andrei Iezechiel a avut vedenii dumnezeiești: și făpturile
caiete de lucru pentru diferite ramuri ale educației.
P.C. Protoiereu Ciprian Vuțan le-a ținut copiilor să aducă bucurie în casele celor sărmani.
Pleșu, într-o viziune proprie modului său de gândire, pre- vii însă când alergam înainte și înapoi, ca scăpările un folositor cuvânt de învățătură, pentru statornicia Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui
cum și cartea Iacob și îngerul a lui Teodor Baconski, din de fulger! (Iezechiel 1, 14). în credință, despre mersul la biserică, dar și pentru (Matei 5, 7)
m at eri al prel uat de pe
w w w. eparhi aargesul ui . ro
2 11
P văZ r
t
Campionii Bucuriei sociale în Protoieria Pitești
Fii lumină pe cale, oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice
rană, picior pentru cel şchiop, hrană pentru cel flămând, îmbrăcă-
minte pentru cel gol, dar mai ales îmbracă în dragoste pe cel lipsit
Clipă de clipă trebuie să veghem ca în sufletele
noastre să nu se stingă candela iubirii aproapelui,
căci știm că aceasta este calea către viața veșnică,
către mântuire. Să facem astfel ca în viața noastră
bunătatea și dăruirea să crească în fiecare zi, cu
atât mai mult cu cât vedem că trăim într-o lume
care își pierde armonia dăruită inițial de Dumne-
zeu. Cicero - strălucitul orator al lumii latine,
omul de stat al Romei republicane, considerat
„homo universalis”, a afirmat că „din moment ce
se înlătură dragostea și bunătatea, toată bucuria
vieții dispare”. Iisus Hristos ne-a arătat bunătatea
Sa, dându-și viața pentru noi și iertându-ne.
Așadar, avem atâtea exemple, începând cu Dom-
nul nostru Iisus Hristos și până la personaje isto-
rice, astfel că, la fel și noi, trebuie să fim gata să
ajutăm ființa de lângă noi, s-o respectăm, s-o
iubim cu adevărat și să-i oferim bunătate și sprijin
în necazuri.
Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui
Dumnezeu în om spunea Sfântul Grigorie de
Nyssa, adăugând că binele nu are margini, iar
creştinismul este o imitare a naturii divine. Acești
pași sunt urmați și de toți cei care, unindu-și su-
fletele, alcătuiesc marea familie a Campionilor
Bucuriei.
10
Știri din viața eparhiei
de mângâiere! (Sf. Ioan Gură de Aur)
Astfel au mai trecut în răbojul lui Dumnezeu o
nouă acțiune de întrajutorare în Protoieria Pitești,
pe 4 septembrie 2014, când Cercul Pastoral nr. 3
a implicat 18 parohii (n.n. din care face parte și
parohia noastră) care și-au unit forțele și au venit
cu ajutoare în sprijinul unui număr de 22 de fa-
milii aflate în grele condiții de viață, fără venituri,
cu mulți copii ce prezintă risc de abandon școlar.
Astfel, cele 22 de familii au venit la biserica
Parohială Cotmeana unde au beneficiat de aju-
toare ce au constat în hrană, atât pentru trup, cât
și pentru suflet.
Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a
Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic,
în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului se
desfășoară, la nivel de protoierii, după un pro-
gram stabilit de Permanența Centrului Eparhial,
activități social-filantropice ce au în vedere aju-
torarea familiilor sărace și aflate în nevoi, cu copii
mulți sau în pragul abandonului școlar, bolnavi și
bătrâni. Aceste acțiuni sociale fac parte din Pro-
iectul general social-filantropic cultural-educa-
tiv și sportiv intitulat "Campionii Bucuriei"
coordonat de Părintele Arhidiacon Caliopie Cri-
stian Ichim, Consilier responsabil de sectoarele
Economic-Financiar și Construcții bisericești din
Eparhia Argeșului.
Beneficiarii sunt aleși în urma unor
anchete sociale, în care au fost urmărite
cazurile cu venituri foarte mici, dar și
problemele de sănătate foarte grave. O
atenție deosebită o primesc bătrânii, bol-
navii fără familie, precum și copiii pen-
tru care există riscul abandonului școlar.
În proiect sunt implicați părinții pro-
toierei și preoții din fiecare protoierie,
precum și credincioșii din cuprinsul
Eparhiei Argeșului, care sunt chemați să
aducă bucurie în casele celor sărmani.
ma te r i al pr el uat de pe
ww w.e p a rhi aarges ul u i . ro
Mai pe înțeles, profetul David, inspirat de Duhul
Sfânt, ne arată negrăita perfecțiune individuală a în-
gerilor: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile
Tale pară de foc! (Psalmi 103, 4).
Sfânta Scriptură ne arată deslușit că toate cetele
îngerești sau coruri îngerești, cum li se mai spune, au
luat de la început parte la împlinirea voinței lui Dum-
nezeu.
Cele nouă Coruri Îngerești sunt: Serafimii (Isaia 6, 2),
Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16),
Domniile (Coloseni 1, 16), Stăpâniile (I Petru 3, 22), Pu-
terile (Coloseni 1, 16 și Efeseni 3, 10), Începătoriile
(Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) și În-
gerii de care este plină Biblia.
Maica Alexandra a numărat cam vreo două sute de
locuri unde se vorbește despre Îngeri! Să numărăm și
noi, citind Biblia! Așa ne vom putea întâlni într-o zi,
aievea, cu îngerul nostru păzitor! Cele nouă Coruri de
Îngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a îm-
plini lucrările Sale: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui,
lăudați-L pe El toate puterile Lui... Să laude numele
Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și
s-au zidit! (Psalmi 148, 2 și 5).
Inspiratul Profet continuă: Domnul în Cer a gătit
scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.
Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tare la
vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cu-
vintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate
puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia
Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lu-
crurile Lui, în tot locul stăpânirii
Lui, binecuvântează suflete al meu
pe Domnul! (Psalmi 102,
19–22).
Sfântul Dionisie Areo-
pagitul, în Ierarhiile cerești,
ne arată că toată oastea ce-
rească este în permanență un
veșnic cânt și laudă de
mulțumire către Cel Preaînalt.
În această lucrare, cetele sau
corurile îngerești sunt așezate: Sera-
fimii, Heruvimii și Scaunele.
Aceștia sunt sfetnicii și nu au nici
o legătură cu oamenii, ei fiind pu-
ruri cufundați într-o nesfârșită iu-
bire și adorare a lui Dumnezeu.
Vin apoi: Domniile, Stăpâniile și
Puterile, care sunt conducătorii
N r. 2
spațiului, ai galaxiilor și ai stelelor, iar în cele din
urmă vine a treia triadă: Începătoriile, Arhanghelii și
Îngerii, adică proletarii, cum ar zice unii, cu un ușor
zâmbet în colțul gurii. Aceștia se vor îndeletnici cu
grija pentru Planeta Pământ, fiind împlinitorii voinței
și iubirii lui Dumnezeu!
Când citim în Sfânta Scriptură, găsim numele a
patru dintre cei șapte Arhangheli. Mihail, care se
tâlcuiește Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lu-
cifer și l-a alungat din rai.
Gavril, care se tâlcuiește Omul lui Dumnezeu, în-
gerul despre care știm din episodul biblic al Bunei-
Vestiri. Rafail, care înseamnă Vindecătorul lui
Dumnezeu, conducătorul îngerilor păzitori și cel ce
duce rugăciunile noastre în fața lui Dumnezeu. Uriil,
numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, inter-
pretul profețiilor, Egudiil, Varahiil și Salatiil.
O definiție mai clară despre îngeri ne dă tot Dio-
nisie Areopagitul, când zice: Un înger este un chip al
lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, o
oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată,
nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun
așa) toată frumusețea absolutei bunătăți dumnezeiești
și aprinzând în ea însăși, ca o iradiere nestricăcioasă,
bunătatea tăcerii tainice. (De divinis Nominibus, IV,
1957, pag. 246–247).
Cu acest prilej trebuie să aruncăm o privire foarte
sumară și asupra “îngerilor căzuți”.
Știm că Dumnezeu a acordat o liber-
tate absolută întregii zidiri, dorind să
fie iubit în mod cu totul liber, fără
constrângere. Așa stând lucrurile,
Lucifer, prins de frumusețea de ne-
tăgăduit, de perfecțiune, de bună-
tatea propriei sale arătări
angelice, pe deplin înțeleasă, Lu-
cifer a îndrăgit-o.
Aceasta era așa cum trebuie să
fie, dar dragostea lui a refuzat să
facă încă un pas dincolo de ea, a
refuzat să privească dincolo de
perfecțiunea angelică, la sursa
ei divină; a insistat să rămână
în această frumusețe, ca să gă-
sească aici deplinătatea fericirii
să-și fie suficient sie însuși.
După modul de manifestare al
orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar
de Dumnezeu...

3
P văZ r
t Rugăciunea poeților N r. 2
Păcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine. Duhurile rele sunt destinate
Păcatul său a fost păcatul unei răutăți pure.
focului veșnic pregătit pen- ÎN VECI ORTODOCŞI
Isaia Proorocul, în urma viziunii cerești, spune:
Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Luci-
tru ele; potrivit Scripturii: Au
fer), fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pă- fost aruncați în Adânc unde de Adrian Păunescu ( 12 noiembrie 1997)
mânt, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai în stau înconjurați de întuneric,
cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de legați în lanțuri și păstrați ‘Ortodoxia naşte comunism!’
stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul pentru judecată (II Petru 2, 4), pentru Deci, să fugim de ea ca de o boală.
meu! Iar muntele cel sfânt voi pune sălașul meu în că: nu și-au păstrat vrednicia, și și-au
părțile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi de- părăsit locuința (Iuda 6). Dar nu există-n lume avantaj
asupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Și Se spune că Satana este tare supărat cu care ar putea să ne îmbie
acum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adân- catolici, evanghelici, protestanţi,
că acum puterea lui este limitată, ma-
cului! (Isaia 14, 12-15). să ne retragem din Ortodoxie.
Satana, adversarul nostru, știe ce face fără a co-
nifestându-se doar pe pământ; iar
mite erori și puterea lui este inferioară puterii lui atunci când lumea noastră nu va mai
Precum nici noi pe nimeni nu silim
Dumnezeu, el ducând mereu bătălii cu oștile cerești fi, va înceta și puterea lui de a amăgi
să fie ortodox când nu o simte,
conduse de Sfântul Arhanghel Mihail: Și s-a făcut lumea - într-un cuvânt, mai hazliu, își
noi suntem pe vecie ortodocşi,
război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război va pierde obiectul muncii! cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.
cu Balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui. Cât ne privește pe noi, pe fiecare,
Și n-a izbăvit el, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei timpul Satanei este și mai scurt, căci
în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele
cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel
ce înșeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și


dibăcia lui de a ne înhăța este mărgi-
nită la scurta viață care ne-a fost dă-
De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei,
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
îngerii lui au fost aruncați cu el… Bucurați-vă ce-
ruită pe acest pământ; și mai primește există alte mame mai bogate.
cum am aflat că mâna se închină. ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ruri și cei ce locuiți în ele. și plesne peste nas prin cumințenia și ar vrea să o transforme-n surdomută.
Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a tăria în rugăciuni, prin postul și spo- Atunci am înţeles că sunt dator Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
coborât la voi având mânie mare, căci știe că tim- vedania creștinilor luptători, care cred să nu cedez cumva vreunei noxe, Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt? când ni-i credinţa însăşi în pericol,
pul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7-12). fierbinte în Dumnezeul Luminilor! ci să rămân, cu neamul meu cu tot, A început la Bucureşti să crească îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe. un demonism bogat şi indecent, că harul de-a iubi nu e ridicol.
ce-ameninţă credinţa strămoşească.
Reflecții și maxime Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
Despre suferință credinţa lor pe nici un fel de bunuri, Nevolnicii lovesc pe ortodocşi, ce, dincolo de orice paradoxe,
nici dacă ar fi fost crucificaţi, îi tot mânjesc şi culpabilizează, la rândul lor, respectă şi iubesc,
• Suferința este un loc geografic în care ne regăsim cu toții. (Martha Bibescu) nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul. îi fac răspunzători de bolşevism, pe credincioşii turlei ortodoxe.
• Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea îi umplu de lehamite şi groază.
În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
unui caracter. (C. Brâncuși)
în fiece istorică furtună, E clipa când mă simt dator să spun o comedie pare tragedia,
• Cu cât suferi mai mult devii mai bun și, poate că, mai mare; cei mici sunt într-adevăr
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat, că nu ne poate frânge vijelia, e în pericol cultul ortodox,
incapabili să sufere, sufletul lor rămâne neatins de durere, chiar atunci când îi consumă se deromânizează România.
flacara ei. (G.K. Chesterton) prin toţi ai mei, Biserică străbună. că nu sunt bunuri pe acest pământ,
• Lacrima e tot atât de limpede și curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce ca să ne cumpere Ortodoxia.
Şi m-am opus căderii în neant Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
suferința. (G.K. Chesterton) când sumbre acuzaţii se adună,
şi celor care dărâmau altare Noi nu putem să devenim mormoni
• Pe urma durerilor mari, sufletul renaște totdeauna mai senin (G.K. Chesterton) ia-n mână crucea de la Est,
şi clopote-n Ardeal am construit sau, altceva, conform unei reţete,
• Rănile morale se deosebesc de celelalte prin accea că se acoperă, dar nu se închid: ai grijă de biserica străbună.
şi calendare pentru fiecare. noi suntem ortodocşi definitiv
mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii și des- oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.
chise. (Al. Dumas - tatăl) Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’ Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
• Înfrânge-ți durerea, fii vesel de se poate,/ căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte. eu l-am crezut aducător de leacuri Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud, chiar dacă de la fraţi asediul vine,
(W. Shakespeare). şi m-am zbătut că să apară iar, această fărădelege epocală: permite-ne să fim în veci creştini,
 Selecție realizată de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.
4 9
P văZ r
t
Copiii şi religia
 Prof. Elena-Otilia Ţiroiu
Într-o discuţie liberă şi plăcută, întrebând elevii
mei cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani Cum este
Dumnezeu?’’ aceştia mi-au răspuns fără ezitare:
- Dumnezeu este bun, ne-a dat viaţă, El ne ajută să
trăim!
- Doamne-Doamne este Sfânt şi pentru toţi este un
mare ajutor, El ne hrănește pe toţi!
- El ne ajută să facem lucruri bune!
- Dumnezeu iubeşte copiii cuminţi!
- Dumnezeu ne vede mereu, chiar şi noaptea!
- Chiar dacă unii ne mai batem în pauză, Doamne -
Doamne ne vede, ne iubeşte şi de aceea a trimis-o pe
pământ pe d-na învăţătoare ca să ne înveţe să fim
buni şi cuminţi.
- Dumnezeu este prietenul tuturor copiilor.
- Eu il iubesc pe Dumnezeu pentru că m-a făcut aşa
de mare.
- Şi eu il iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-a dat-o pe
mami.
Mici, sau mari, adulţi sau vârstnici cu toţii reali-
zăm ce pace se instaurează în suflet atunci când vor-
bim despre Dumnezeu. Asemenea unor copii,
indiferent cât suntem de ocupaţi cu problemele zil-
nice, cu frământările şi gândurile noastre, dacă am po-
posi 5 minute în sufletul nostru şi am răspunde
întrebării Cum este Dumnezeu?, sigur am da ca şi ei
răspunsuri simple, răspunsuri curate şi scurte, fără
complicaţii, fără filosofie, fără enunţuri sofisticate.
Dumnezeu ne învaţă zilnic că viaţa frumoasă e viaţa
simplă, că bucuriile adevărate sunt bucuriile mici, că
adevarata fericire e drumul spre ea, că oamenii buni
nu gândesc mult atunci când vor să facă o faptă bună,
pentru că ei gândesc cu inima. Copiii întotdeauna
sunt impresionaţi de o durere, de o problemă sau un
necaz al unui coleg. Vor să ajute, vor să sprijine. Ei
împart cu uşurinţă pacheţelul cu mâncare, ei împru-
mută cu uşurinţă o jucărie preferată unui coleg care
nu are. Ar trebui să învăţăm de la ei!
Foarte frumoasă este o compunere a unui elev
impresionat de viaţa copiilor fără casă, pe care îi
vedea adesea de la geamul lui:
SUNTEM DIFERIŢI, ŞI TOTUŞI EGALI!
Toți avem același început !
Părinții m-au învățat că indiferent de naționalitate,
indiferent de limba pe care o vorbim, de portul pe care
îl avem, indiferent dacă suntem săraci sau bogați, toți
suntem egali în fața lui Dumnezeu.
Toți avem dreptul sa râdem, să plângem de emoție,
8 5
să vorbim, să greșim. Încă de când ne naștem cu toții
avem de învățat: să pășim, să rostim primele cuvinte.
Toți avem câte o mamă, un tată, bunici, care ne vor în-
druma pașii în viață, care ne vor ridica de câte ori
cădem, care ne întind o mână de ajutor atunci când
avem nevoie de ajutor. Sunt foarte mulți copii fericiți
că au părinți, că sunt iubiți, că au un cămin, că se pot
bucura pe deplin de copilărie.
Din nefericire sunt și foarte mulți copii care cresc
singuri pe stradă abandonați de toți.Au același port,
vorbesc aceeași limbă ca și noi dar nu îi aude nimeni.
De sărbători parcă și Moș Crăciun uită de ei. Îi prote-
jează numai Tatăl Ceresc, doar vântul îi mângâie,
doar ploaia le sărută obrăjorii. Când noi stăm în casă
fără griji ei stau pe stradă și cerșesc câte un bănuț.
Eu sunt unul dintre acei copii fericiţi care au cămin,
bunici şi părinţi şi mă asemăn cu copiii străzii doar
prin faptul că sunt copil. Şi ei ca şi mine îşi doresc şi
au nevoie de un cămin, de o mamă şi un tată care
să-i iubească, care să le poarte de grijă, care să le ofere
o copilărie fericită.
Îşi doresc de sărbători să se aşeze în jurul bradului
împodobit, să aştepte pe Moş Crăciun, care să le aducă
un cadou cât de mic, să le aducă în dar familia pier-
dută.
Cei care şi-au părăsit copiii se numesc părinţi doar
pentru că din întâmplare le-a dat viaţă.
Cum putem să ajutăm copiii străzii?
Să le dăm câte puţin din ceea ce avem noi, să le ofe-
rim puţină afecţiune, pentru că şi ei sunt copii, şi ei
au dreptul la viaţă decentă ca şi noi.
Nu trebuie să uităm niciodată ca aceşti copii şi
mulţi alţii necăjiţi din lumea largă sunt EGALI cu
noi şi tocmai pentru acest lucru nu trebuie priviţi cu
o undă de superioritate.
Toţi suntem oameni şi suntem egali
în faţa lui Dumnezeu dar ne deose-
bim prin felul de a gândi şi de a
face faţă problemelor vieţii. (elev
clasa a II a).
Noi, adulţii ar
trebui să fim mai
atenţi la cei din
jur, ar trebui să
înţelegem că
TOŢI SUNTEM
EGALI şi numai
dăruind o să pri-
mim, numai iu-
bind, o să fim
iubiţi.
N r. 2
Sfântul Ierarh Nectarie:
Izvor nesecat ce adapă sufletele chinuite
și vindecă bolile trupești
 Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA
Vindecările și minunile pe care Sf. Nectarie le-a
săvârșit nu au rămas necunoscute. Credincioșii
din multe părți ale lumii dau mărturie neîncetat
despre minunile sale. Nu este pe pământ nici
un om pe care să nu-l atingă bolile și necazu-
rile. Păcatul strămoșesc a schimbat înalta
stare pe care Domnul a dăruit-o oamenilor.
scoate în evidență. Ele vorbesc clar despre rolul
emoțiilor puternice pe care le trăim. Bucuria, senti-
mentele de calm, de empatie pentru cei aflați în difi-
cultate, de generozitate, de iubire pentru semeni
optimizează, stimulează celulele sistemului imunitar
care apără organismul de boli. Stresul, emoțiile nega-
Suferința, boală fac parte din viața omului și tive ca ura, frica, mania, invidia, depresia au ca rezul-
multe sunt situațiile în care cel încercat și lovit de tat final secreția excesivă de cortizon și noradrenalină
suferință, cuprins de teamă, își pune tot felul de în- care favorizează terenul inflamator pe care se dezvoltă
trebări: De ce trebuie să sufăr? De ce mi se întâm- boala canceroasă, bolile vasculare, digestive. Mai
plă tocmai mie? Medicina, oamenii de știință luptă mult decât atât aceste emoții negative imobilizează
împotriva suferinței, încearcă să o limiteze, dar ea celulele sistemului imunitar punându-le în situația de
nu poate fi eliminată; nu putem fugi de suferință, a nu mai putea apăra organismul. Descurajarea, de-
nu putem să ne ascundem de ea. Fiul lui Dumnezeu presia, indoiala, lipsa credinței în vindecare determină
făcut om nu a eliminat din experiența umana boala imobilizarea acestor celule și a limfocitelor lângă pe-
și suferința, ci, asumându-le în Sine le-a redimen- retele vascular. Opusul lor credința, dorința de vinde-
sionat pentru că în unire cu Hristos nu mai suferim care, învingerea îndoielii activează aceste celule.
singuri. Fiul lui Dumnezeu a distrus singurătatea Rugăciunile înalțate de bolnav cât și de cunoscuți,
suferinței și i-a luminat intunericul. membrii ai familiei, săvârșirea Sfântului Maslu au în
Trebuie spus că nu toată lumea reacționeaza la consecință cel mai important rol.
fel la o durere fizică sau afectivă. Unii oameni sunt Cunoscut ca biruitor al unei boli incurabile, can-
foarte sensibili, reacționează zgomotos în fața du- cerul, Sfântul Nectarie dă speranță celor fără de
rerii, alții o suportă mai ușor, recționează prin ta- speranță, dăruiește vindecare acolo unde medicii sunt
cere. Există și atitudinea de demnitate în fața bolii neputincioși. Oameni paralizați au fost tămăduiți,
și a durerii. Hristos și apoi mulți creștini, martiri, creștini care de mulți ani nu aveau copii au dobandit
sfinți au acceptat cu stoicism chinurile la care au prunci. Hristos Doctorul cel Mare, vindecă fără me-
fost supuși. Mai mult, Hristos are puterea de a cere dicamente prin sfinții Săi. Astăzi la serbarea ocrotito-
iertare pentru cei care L-au condamnat. rului nostru am rostit împreună: Slăvit fiind de
Creștinismul s-a întemeiat pe credință, iubire și lucrarea Duhului, izvorăște tămăduiri și har bogat.
iertare, valori pe care medicina, științele moderne, le Pentru aceea îi strigăm: Bucură-te Părinte Nectarie
P văZ r
t
PREOŢIA CA JERFĂ
S-a vorbit şi s-a scris mult despre
slujirea preoţească: tema rămâne
însă mereu actuală, mereu vie.
Pentru că şi noi, în timpul nostru,
suntem chemaţi împreună lucră-
tori cu Hristos, iconomi ai Evan-
gheliei şi Tainelor lui Dumnezeu.
A vorbi despre preoţie în-
seamnă a vorbi despre rostul
şi temeiul acestei slujiri; de
conştiinţa chemării şi daru-
lui ei; înseamnă a adânci
această chemare în lumina
roadelor, a roadelor slujirii
noastre. Și este clar că
această comportare a preo-
tului în Biserică (comunitate)
este una JERTFELNICĂ.
entru a vorbi despre preoţie ca slujire a lui
Dumnezeu şi implicit a oamenilor trebuie să
mergem la izvoare şi aceste izvoare le avem
P
în Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, în experienţa vie a Sf.
Părinţi, şi păstori ai Bisericii. Noi preoţii suntem ur-
maşi ai apostolilor şi trebuie să urmăm porunca Sf.
Ap. Pavel: Fiţi următori mie, precum eu sunt următor
lui Hristos.
Preoţia este o vocaţie, o chemare care porneşte de
la Dumnezeu catre noi. Ceea ce apartine preotului e
raspunsul la chemare. Ales devine acela care răspunde
la chemare (Sfântul Chiril al Alexandriei) cu întreaga
lui făptură, inspirându-se din ea, gândind, vorbind,
scriind, lucrând în lumina ei. Şi dimpotrivă, ce mare
gol, ce adâncă suferinţă e în viaţă când nu-ţi recunoşti
o vocaţie, un rost al tău în lume, când "ai îngropat ta-
lantul", căci fiecare are un "talant", un dar. În schimb,
a-ţi cunoaşte darul, chemarea şi a I te dărui cu toate
forţele înseamană a-ţi afla sensul vieţii, în ce ne pri-
veşte, al vocaţiei preoţeşti.
Dar nu mai mică e greşeala unei preoţii care nu e
chemare, mobilul căreia e cariera, câştigul imediat,
uneori orgoliul, satisfacţia. Sfântul Grigorie Teologul
îşi mărturiseşte astfel unul din motivele pentru care
nu cuteza să îmbrăţişeze preoţia: Îmi era ruşine de
alţii care se îndeasă spre Sfânta Sfintelor cu mâini ne-
curate, cu sufletele nesfinţite; care se îngrămădesc şi
se îmbulzesc în jurul sfintei mese, ca şi cum pentru
dânşii treapta aceasta este nu un model de virtute, ci
un mijloc de câştigare a existenţei; nu o slujbă îm-
6 7
 Pr. Marin Octavian DUMINICĂ
preunată cu grea răspundere, ci o funcţie lipsită cu
totul de răspundere.
Părinţii şi învăţătorii Bisericii disting în iconomia
şi preoţia mântuitoare a Domnului, trei slujiri: che-
marea învăţătorească (profetică), slujirea arhierească
şi demnitatea împărătească, - slujiri care se continuă
de la Iisus Hristos în activitatea păstorului de suflete,
a preotului. Cu toţii ştim acest lucru. Însă observăm
că în ultimul timp ne îngrijim tot mai mult de ziduri,
de construcţii, de renovări - şi nu e rău, este chiar
foarte bine - dar uităm uneori că misiunea noastră,
jertfa noastră nu trebuie să se desfăşoare numai
pe acest plan. De aceea am să încerc, cât se poate
de scurt să scot în evidenţă şi importanţa celor-
lalte slujiri preoţeşti.
Preotul ca învăţător.
Autorii tratatelor despre preoţie din epoca patris-
tică pun mare preţ pe pregătirea intelectuală şi şti-
inţifică a candidatului la preoţie şi pe funcţiunea
învăţătorească a preoţiei. Învăţătura şi predicarea
cuvântului lui Dumnezeu sunt capitole centrale ale
fiinţei şi misiunii preoteşti; fără acestea nu se concepe
şi nu există preoţia. În porunca de trimitere a Aposto-
lilor la misiune se află cuvintele: Mergând învăţaţi
toate neamurile. (Matei 28, 19). Preoţii trebue să aibă
învăţătură bogată, dumnezeiască şi profană. Învăţă-
tura preotului trebuie să fie adâncă, variată, multila-
terală şi prezentată metodic şi atrăgător. El trebuie să
stie a da răspunsuri diferitelor întrebări care i se pun
şi a face faţă situaţiilor care se prezintă. Sf. Gri-
gorie de Nazianz şi Sf. Grigorie cel Mare caracteri-
zează conducerea preoţească a sufletelor, drept "arta
artelor şi ştiinţa ştiinţelor".
Preoţii patristici făceau misiune în interiorul, la
marginile şi dincolo de marginile Imperiului Roman,
cu eforturi şi primejdii excepţionale. Predicând Evan-
ghelia în mijlocul popoarelor necreştine şi stăruind
asupra înaltelor ei principii morale şi sociale, ei nu
numai încreştinau, dar şi civilizau aceste popoare, în-
dulcind asprimea moravurilor lor şi dându-le o altă
orientare şi conştiinţă atât ca indivizi cât şi ca socie-
tate. Sf. Irineu, Sf. Grigorie Taumaturgul, Sf. Vasile
cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Niceta de Reme-
siana, Senute de Atripe, Sf. Martin de Tours, sunt doar
câţiva din numeroşii educatori, misionari şi civiliza-
tori ai epocii patristice.
Preotul ca sfinţitor şi jertfitor.
Vocaţia, dragostea, învăţătura, virtuţile şi misiunea
preotului îl pregătesc pentru rolul de sfinţitor şi jert-
fitor. Sfinţii Părinţi reamintesc continuu preotului că
rangul său e mai presus decât acela al îngerilor, deoa-
rece acestora nu li s-a spus: Câte veţi lega pe pământ,
vor fi legate şi în ceruri, şi câte veţi dezlega pe pă-
mânt, vor fi dezlegate şi în ceruri (Matei 18, 18). Pu-
terea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor este o
putere dumnezeiască. Pentru a fi în măsură să exercite
această putere, preotul trebuie să aibă virtutea capitală
care-l face apt pentru aceasta: sfinţenia. Sfinţenia este
curăţia sau nevinovăţia absolută sau aproape absolută
prin care Dumnezeu şi preoţii Săi curăţă de întină-
ciune şi apropie de sfinţenie pe oameni. Sfinţenia
preotului face posibilă sfinţenia oamenilor. Formula
de adresare obişnuită faţă de preot, "Sfinţia ta", arată
că preotul este prin definiţie un om al sfinţeniei.
Preotul sfinţeşte pe credincioşii lui prin dragoste,
prin rugăciuni, prin Sfintele Taine şi prin propria sa
sfinţenie. Centrul lucrării sale sfinţitoate este Sf. Li-
turghie. Purtând pe braţele sale Trupul şi Sângele Mâ-
tuitorului, preotul se sfinţeşte până la îndumnezeire,
dacă e realmente vrednic să se împărtăşească cu Dom-
nul; el sfinţeşte, de asemenea, pe aceia cărora le dă
Trupul şi Sângele Domnului spre împărtăşire.
Sf. Ioan Gura de Aur zice că însuşi Mântuitorul co-
boară ca să prefacă pâinea şi vinul în Trupul şi San-
gele Său, iar preotul nu e decât locţiitorul Logosului.
Ca locţiitor al Fiului lui Dumnezeu care se jertfeşte,
preotul se jertfeşte şi pe sine odată cu Mântuitorul.
Jertfa preotului e una din cele mai sfinte ofrande pe
care Biserica le aduce lui Dumnezeu. Numeroşi
preoţi, din toate treptele ierarhiei, de la arhidiaconul
Ştefan, până la preoţii Pamfil, Pionius şi mulţi altii şi
până la episcopii Metodiu de Olimp, Fructuosus şi
mulţi alţii, şi-au dat viaţa jertfindu-se pentru Mântui-
torul în timpul persecuţiilor. De-a lungul veacurilor
mulţi preoţi s-au jertfit în diferite împrejurări pentru
binele şi sfinţirea credincioşilor lor. Nu trebuie să-i
uităm nici pe cei mai din urmă jertfiţi pentru Hristos
şi Biserica Sa şi mă refer aici la cei ucişi în închisorile
comuniste prin celebrul experiment de reeducare prin
tortură, experiment aplicat şi la Piteşti şi în multe alte
închisori comuniste din ţară. Sunt convins că şi astăzi
sunt preoţi care se ostenesc şi se jerfesc pentru Hristos
şi pentru Biserica Sa, dar ei sunt în acelaşi timp şi
smeriţi. Smerenia lor constă în a trece sub tăcere vir-
tuţile şi de a le permite altora să le descopere. Să nu
uităm că există oameni atît de săraci, încît nu au nimic
altceva decît bani. Nimeni nu este mai gol la suflet,
decît cel care este plin de sine însuşi.
e deranjează sau nu, trebuie să recunoaştem
totuşi că de multe ori preotul se confundă
N cu un fel de functionar bisericesc. Expresia
nu-mi aparţine am împrumutat-o chiar de la un laic.
Purtarea ortodoxă sănătoasă este înlocuită cu compor-
tarea funcţionărească, iar preotul devine un simplu
functionar al unei anumite biserici. Schimbarea unei
astfel de atitudini ar trebui să vină din partea noastră
a tuturor. Cu fiecare dintre tinerii teologii, se repetă
misterul chemării ucenicilor la propovăduire. Într-o
bună zi, lumea aceasta, a noastră, care ni se pare veş-
nică şi neschimbată va dispărea şi deodată ne vom
N r. 2
trezi înaintea lui Hristos, puşi să răspundem pentru
trecerea noastră prin această lume.
Noi, preoţii suntem chemaţi la o mare misiune şi
nici un fir de păr din capul nostru nu se va clinti fără
ştirea lui Hristos. Avem dăruită multă putere de sus şi
de aceea ar trebui să ne purtăm ca ucenici ai lui Hris-
tos şi nu ca nişte funcţionari bisericeşti.
De multe ori ne văităm că statul dă bani puţini pen-
tru salarii, că oamenii sunt răi şi necredincioşi şi sec-
tarii umblă prin sate, că la biserici vin doar babele, iar
tinerii preferă să petreacă prin cârciumi şi discoteci şi
că oamenii nu mai sunt aşa cum erau odinioară, în
vremea sfinţilor. Eu zic însă că vremurile nu sunt ni-
ciodată altele, ci doar credinţa noastră este mai mare
sau mai mică. Asemenea şi râvna preoţiei noastre. Se
poate sluji şi doar pe antimis, sub cerul liber dacă nu
ai biserică acolo unde eşti trimis. Totul e să nu credem
că preoţia este o meserie ca multe altele, să nu ne
comportăm ca un slujbaş pus de şeful său doar să re-
pare nişte ziduri, să oficieze "servicii" şi să contabili-
zeze banii enoriaşilor; să nu ne oprim doar la rostirea
de predici bombastice şi găunoase şi să-i mustram pe
cei ce nu vin duminica la biserică ori care nu şi-au
plătit contribuţia.
Rămân la părerea că se poate sluzi şi pe o buturugă,
cum a făcut Serafim de Sarov, se poate sluji şi pe pro-
priul piept, aşa cum a slujit şi Iustin Parvu în temniţă.
Totul e să slujim cu credinţă şi să primim preoţia din
dragoste pentru Hristos şi pentru aproapele. Poate că
traim dint-un salariu de mizerie, dar jertfa ne va face
să ne simţim cu adevarat bogaţi. Oriunde vom săvârşi
Sfânta Liturghie, pe câmp sau într-o biserică de chir-
pici să plângem de bucurie lângă Trupul şi Sangele
Mântuitorului şi să cântăm impreună cu îngerii. Preo-
tul merge în casele necăjiţilor, le mângâie copii cu
câte o iconiţă, va sta la masa lor, aşa puţină şi săracă,
îi va împăca vorbindu-le despre Hristos şi Maica Sa,
îi va dojeni cu blândeţe şi-i va îndrepta. Dacă din
suma adusă de credinciosul sărman la Sfântul Altar
vom putea să înapoiem jumătate vom cunoaşte bucu-
ria de a dărui. Făcând astfel, credincioşii ne vor as-
culta şi ne vor spune - "părinte". Toate acestea sunt
ale preoţiei, "bucuriile suferinţei", pentru că înainte
de toate preoţia este jertfă, jertfa vie, care răneşte
inima şi o face să se umple de lacrimi.
Trebuie să înţelegem că ieşirea din
criza duhovnicească este reîntoarcerea
la sfinţi şi la modelul sfinţeniei, la fap-
tele sfinţilor, la gândirea şi judecăţile
lor şi nu în ultimă instanţă la jertfa lor
pentru Hristos şi pentru semeni. Preoţia se face
numai în stare de jertfă. Dacă viitorul preot vi-
sează o viaţă liniştită, un loc căldicel, maşină,
casă şi un pântec îndestulat, este de plâns mi-
cimea lui sufletească. Demnitatea preoţească
este în primul rând jertfă. Să nu crezi în jertfa
ta, să te îndoieşti de necesitatea jertfei tale,
iată adevaratul impediment la hirotonie