Activitatea de întreţinere şi reparare a utilajelor

În timpul funcţionării, utilajele sunt supuse unui proces permanent de uzură care
influenţează caracteristicile şi performanţele tehnico-economice ale utilajelor, având influenţă
şi asupra realizării producţiei în cantitatea şi calitatea cerută / dorită. Apare astfel nevoia
aplicării unei activităţi de întreţinere şi reparare a utilajelor. Principala lucrare care stă la baza
acestei activităţi este reparaţia definită ca o lucrare de înlăturare a defecţiunilor constate în
funcţionarea normală a utilajului în scopul evitării ieşirii din funcţiune a utilajului înainte de
termen.
Activitatea de întreţinere şi reparaţie se bazează pe două sisteme:
1. Sistemul de întreţinere şi reparaţii pe baza constatărilor;
2. Sistemul preventiv planificat.
Sistemul pe baza constatărilor este un sistem mai puţin complex care presupune
verificarea permanentă a stării tehnice a utilajelor de către un lucrător de specialitate pentru a
se putea constata starea de funcţionalitate a utilajului. Informaţiile obţinute se vor înscrie într-
o fişă tehnică proprie fiecărui utilaj.
Avantajul acestei metode este că firma cunoaşte din timp utilajele care vor intra în
reparaţie putând să-şi planifice realizarea producţiei pe restul utilajelor rămase în funcţiune.
Dezavantajul metodei constă în faptul că nu se poate elabora un plan de reparaţii pe o
perioadă de timp mai mare de un an cu consecinţe negative asupra încheierii contractelor cu
furnizorii de piese de schimb.

Sistemul de reparaţii preventiv planificat are un dublu caracter:

• preventiv prin faptul că sistemul presupune efectuarea unor controale în urma
cărora, se iau o serie de măsuri de corectare a abaterilor de la funcţionarea normală a utilajului
în scopul preîntâmpinării unei uzuri premature şi ieşirii utilajului din funcţiune înainte de
termen.
• planificat datorită faptului că se cunosc datele calendaristice la care utilajele intră în
reparaţie pe baza unei motivaţii corespunzătoare. Acest sistem se aplică după două metode:
a) metoda standard se aplică în firmele care au un număr mare de utilaje; şi presupune că
lucrările şi intervenţiile tehnice care se aplica utilajelor au un caracter standard, indiferent de
starea tehnică a utilajelor la momentul respectiv. Dezavantajul acestei metode, constă în
faptul că se vor executa lucrări de reparaţie la utijele care nu necesită acest lucru prin starea
lor tehnică, ridicând în mod nejustificat costul reparaţiilor.

b) metoda după revizie care presupune efectuarea unor revizii în vederea stabilirii stării
tehnice a utilajului; conform acestei metode, intervenţiile tehnice care se aplică utilajului sunt
gradate din punct de vedere al complexităţii lor.
 - supravegherea şi întreţinerea zilnică a utilajelor;
- revizia tehnică;
- reparaţia curentă;
- reparaţia capitală.
Supravegherea şi întreţinerea zilnică a utilajului se realiează de către lucrătorul de
la locul de muncă respectiv sau de către un specialist în această activitate şi presupune:
supravegherea utilajului pe baza fişei lui de funcţionare şi întreţinere, precum si operaţii de
curăţare, reglare şi ajustare.
Revizia tehnică reprezintă o lucrare de inspectare a utilajului, prin care se urmăreşte
determinarea stării lui tehnice în vederea stabilirii reparaţiilor care trebuie efectuate: reparaţia
curentă de gradul I, reparaţia curentă de gradul II şi reparaţia capitală.
- revizia tehnică nu presupune înlocuirea de piese şi subansamble uzate.
Reparaţia curentă reprezintă o lucrare tehnică efectuată periodic în vederea
înlăturării uzurii prin înlocuirea pieselor sau subansamblelor uzate. (acestea pot fi reparate,
recondiţionate sau înlocuite). În cadrul acestei reparaţii se pot executa şi operatii de curăţare a
utilajului, precum şi recondiţionarea stratului de protecţie prin vopsire.
În funcţie de complexitatea lucrărilor efectuate, durata de timp dintre două reparaţii şi
costul pieselor şi subansamblelor înlocuite (costul reparaţiei), reparaţia curentă poate fi de
gradul I sau de gradul II.
Reparaţia capitală se efectuează la expirarea unui ciclu de funcţionare a utilajului. În
principal are drept scop menţinerea caracteristicilor iniţiale tehnico – productive ale utilajului
în scopul ameliorării stării lui de uzură. În cadrul acestei reparaţii se înlocuiesc piesele şi
subansambele uzate, dar pot avea loc şi lucrări de modernizare a utilajului.
În afara reparaţiilor cuprinse în sistemul preventiv planificat, un utilaj mai poate
suferi următoarele reparaţii:
1. reparaţii accidentale care se efectuează la intervale de timp nedeterminate datorită
scoaterilor neprevăzute din funcţiune a utilajelor, ca urmare a unei întreţineri şi utilizări
necorespunzătoare.
2. reparaţii de renovare, se efectuează asupra utilajelor care au trecut prin mai multe
reparaţii capitale şi au un grad ridicat de uzură. (în cadrul acestor reparaţii se pot efectua
lucrări de modernizare a utilajelor)
3. reparaţii de avarie, au loc asupra utilajelor care au suferit deteriorări datorită unor
calamitati naturale (incendii, cutremure, inundaţii).
Elaborarea planului de întretinere şi reparare a utilajelor are la bază anumite elemente:
• durata ciclului de reparaţie reprezintă intervalul dintre două reparaţii capitale;
• durata dintre două reparatii reprezintă mărimea intervalului de timp (în ore de funcţionare a
utilajului) dintre două reparaţii de acelaşi fel.
• structura ciclului de reparaţii, numărul, felul şi eşalonarea în timp a intervenţiilor aplicate
utilajului.
• timpul de staţionare în reparaţie (în zile lucrătoare).
Cunoscând durata dintre două reparaţii şi structura ciclului de reparaţii, se poate
realiza eşalonarea calendaristică în timp a intervenţiilor tehnice planificate.
Planul de întreţinere şi reparaţii se bazează pe faptul că toate intervenţiile tehnice de
un anumit grad le conţin pe cele de grad inferior.